În zilele noastre, consumatorii sunt interesați de produse alimentare cu valoare nutrițională crescută, fără conservanți artificiali sau alți aditivi alimentari. În acest cadru, dezvoltarea de produse din carne cu conținut scăzut de grăsime și/sau niveluri mari de acizi grași nesaturați, în special acizi grași n-3, este de dorit ca strategie în controlul patologiilor cardiovasculare și inflamatorii. Însă, îmbogățirea conținutului de acizi grași n-3 este corelată cu o mai mare incidență la oxidare lipidică, cu efecte biologice nocive și un impact negativ asupra sănătății. Așa cum oxidarea poate cauza ruginirea și deteriorarea în cazul metalelor, un tip de oxidare similară are loc și în cazul nutrețurilor și a hranei furajere, rezultând râncezirea grăsimilor, distrugerea vitaminelor A, D și E, pigmenții (carotenoizi) și aminoacizii vor avea valori energetice biologice mai scăzute în cadrul rețetei. Drept consecință, este importantă nu doar îmbunătățirea valorii nutriționale a alimentelor, ci și minimizarea oxidării lipidice pentru a oferi produse alimentare mai sănătoase și sigure pentru consumator. Strategiile nutriționale prezintă o serie de beneficii întrucât animalele vii pot distribui eficient compușii către țesuturi, iar această abordare este mai sigură datorită obținerii unor produse din carne ce asigură cantități tolerabile pentru oameni. Pentru a contracara procesele oxidative, în ultima perioadă s-au studiat o serie de suplimente cu proprietăți antioxidante în hrana animalelor. Exemple în acest sens sunt: vitaminele (C, E), mineralele (Zn, Cu), compușii fenolici.

Animalele nu sunt capabile să sintetizeze vitamina E, prezența ei în țesuturi fiind total dependentă de dietă. Astfel, s-a demonstrat că suplimentarea dietei cu α-tocoferil acetat protejează acizii grași și colesterolul de oxidarea ouălor și a cărnii de pasăre proaspătă sau gătită. Există mai multe recenzii despre efectele protectoare ale tocoferolilor în inhibarea oxidării lipidice la păsări și alte animale. Suplimentarea cu diferite surse de tocoferoli scade apariția compușilor primari și secundari de oxidare, ceea ce influențează aroma și mirosul responsabile de râncezirea cărnii de păsăre și a ouălor.

Cuprul este cunoscut ca promotor al oxidării lipidice, însă acesta este folosit și ca supliment deoarece, în doză mare, are efect antimicrobian și de potențare a creșterii. În urma suplimentării cu cupru, s-a remarcat reducerea proporției acizilor grași saturați din grăsimea abdominală și scăderea conținutului de colesterol din ouă, plasmă și mușchi la pasăre. Relația dintre cupru și metabolismul lipidic poate fi observată în capacitatea deficiențelor de cupru de a cauza hipercolesterolemie la șobolani.

Zincul este un element ce face parte din sistemul enzimatic antioxidant drept cofactor pentru SOD (superoxid dismutaza). Suplimentarea cu zinc a dietei păsărilor la o doză de 20 g/kg reduce consumul de furaj și greutatea corporală. Suplimentarea cu 0.2-20 g zinc/kg furaj de pasăre pe o perioadă scurtă de timp (mai puțin de 3 săptămâni) a cauzat creșterea concentrației de zinc în ficat, rinichi, pancreas și splină. În plus, suplimentarea cu zinc poate duce la alte efecte benefice: îmbunătățește performanța animalului și atenuează oxidarea lipidică la animalele crescute în stres termic. S-a dovedit, de asemenea, că suplimentarea dietei cu zinc a crescut conținutul de seleniu din carne, fără efecte asupra stabilității oxidative.

Compușii fenolici se găsesc răspândiți în natură într-o mare diversitate. Suplimentarea dietei păsărilor cu frunze deshidratate și/sau alte părți ale plantelor precum oregano, rozmarin, cimbru s-a practicat pentru studierea performanțelor, stabilitatea oxidativă a cărnii și calitatea cărnii de pasăre. Mai mulți autori au arătat că suplimentarea cu ulei de oregano și rozmarin poate crește retenția și protecția α-tocoferolului din carne, explicându-se astfel efectul sinergic când sunt adăugate împreună α-tocoferol acetat și uleiuri esențiale. Activitatea polifenolilor depinde de consumul lor, de biodisponibilitate și retenția tisulară a organismului; activitatea lor poate varia mult, dar în general este scăzută. Potrivit unor autori, izoflavonoidele sunt cele mai bine absorbite din clasa polifenolilor, în timp ce antocianii și proantocianidinele sunt cele mai slab absorbite. Activitatea antioxidantă in vitro a polifenolilor nu este neapărat corelată cu capacitatea antioxidantă in vivo. Deși se cunosc puține despre rolul fiziologic al polifenolilor, cercetările sugerează că o concentrație scăzută în țesuturi pare să fie suficientă pentru exercitarea mai multor efecte biologice, precum și o pontențială activitate antioxidantă.

La păsări, suplimentarea dietetică cu acești polifenoli confirmă că acești compuși exercită efecte antioxidante asupra musculaturii scheletice post-mortem. Polifenolii din plante sunt antioxidanți multifuncționali întrucât acționează ca agenți reducători, antioxidanți donori de hidrogen și agenți de chelatare.

Așadar, abordările nutriționale în vederea obținerii de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv și care să satisfacă cerințele consumatorilor încă reprezintă o practică eficientă folosită în cercetările din domeniul zootehnic.

Mihaela SĂRĂCILĂ

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Studiu finanțat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin proiectul ADER 9.1.2./14.10.2019