Agricultura în condițiile frecventelor schimbări climatice

Schimbările climatice tot mai frecvente obligă agricultorii să găsească metodele și mijloacele prin care să realizeze recolte satisfăcătoare economic indiferent de variațiile climatice.

Schimbările climatice se pot manifesta prin:

• secetă excesivă, arșiță și inundații;
• variații mari de temperatură între zi și noapte;
• dereglării ale anotimpurilor (ianuarie-februarie – cald; aprilie-mai – rece);
• lipsa stratului de zăpadă;
• vânturi puternice și uscate etc.

Aceste schimbări influențează modificări ale epocii de semănat, respectiv toamna se însămânțează târziu, iar primăvara mai de vreme (uneori).

Trebuie urmărite cu atenție și permanent programele METEO pentru a prinde momentul prielnic pentru fiecare lucrare agricolă.

De regulă, problema esențială a devenit apa din sol, motiv pentru care solul trebuie socotit o magazie care captează cea mai mare parte din apa provenită din precipitații și barează orice cale de pierdere a acesteia. Pentru aceasta, solul trebuie lucrat cât mai puțin, numai la umiditatea optimă, cu utilaje ușoare care nu produc tasarea-compactarea și prăfuirea solului, iar procesul de afânare să se realizeze, în principal, pe verticală, fără întoarcerea brazdei.

Este esențial ca solul să beneficieze de cantități importante de materie organică (cca 10 t/ha/an substanță uscată) care asigură humusul necesar și realizează o structură glomerulară stabilă.

Pentru aceasta sunt necesare asolamente cu 5-6 culturi din care să nu lipsească leguminoasele anuale, dar și sola săritoare cu graminee și leguminoase perene.

Prin aceasta se refac fluxurile naturale, se stimulează activitatea microbiologică din sol, se creează condiții pentru toate formele de fixare a azotului în sol.

Prezența perdelelor forestiere de protecție ar diminua semnificativ efectul diverșilor factori meteorologici nefavorabili culturilor agricole.

Pentru perioadele cu ploi torențiale este indicat să se amenajeze lacuri artificiale care acumulează surplusul de apă, prevenind colmatarea canalelor și șanțurilor de scurgere a apei, inundarea culturilor agricole și a localităților și asigurând o sursă de apă pentru irigații.

Se vor folosi specii de plante și, din acestea, soiuri (hibrizi) cu perioadă de vegetație mai scurtă, tolerante sau rezistente la secetă, capabile să acumuleze substanță organică, cu consum redus de apă.

Atenție la densitatea culturilor, se va porni cu densități mai mici, dar bine repartizate în spațiu, fără goluri.

Fertilizarea culturilor se va face cu doze moderate de îngrășăminte, urmând ca pe parcursul vegetației să se suplimenteze dacă sunt condiții climatice favorabile, extinzând sistemul fertilizării foliare.

Mare atenție la reducerea gradului de îmburuienare, buruienile fiind mari consumatoare de apă și elemente nutritive.

Pentru biodiversitate se va practica o cultură intercalată de leguminoase prin cultura principală, sistemul de benzi înierbate, sistemul agroforestier etc.

Trebuie urmărit ca solul să fie permanent verde, cu cultura a doua, culturi de îngrășăminte verzi sau cu culturi verzi. Prin aceasta se valorifică îngrășămintele rămase de la cultura principală, se evită levigarea nitraților și se asigură o bună protecție a solului.

În scopul unei cât mai bune valorificări a apei și elementelor nutritive din sol se vor folosi micorizele prin care se realizează un raport simbiotic între unele ciuperci și rădăcinile plantelor.

Plantele furnizează ciupercii hidrați de carbon și primesc în schimb apă, azot, fosfor și alte substanțe nutritive și substanțe bioactive.

În același timp, agricultura trebuie să participe la reducerea gazelor cu efect de seră, prin reducerea combustibililor fosili și extinderea combustibililor regenerabili, prin buna gestionare a gunoiului din zootehnie și a emanațiilor de gaze de la animalele rumegătoare (bovine, ovine, caprine).

Iată câteva posibilități ce stau la îndemâna agricultorilor pentru a desfășura o activitate rentabilă și în condițiile schimbărilor climatice.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU