În ultimii ani, beneficiile consumului de lapte de capră au fost promovate intens, ceea ce a suscitat şi interesul multora pentru afacerile cu capre. În general, creşterea caprelor se face pur tradiţional, iar laptele obţinut este considerat un adevărat panaceu. În România, majoritatea fermelor de capre sunt mici, de subzistenţă, cu 30 până la 140 de capete, iar ca să merite comercializarea producţiei ferma de capre trebuie să numere cel puţin 25 de capete, ne spune Viorica Mircu, o crescătoare cu o astfel de fermă de subzistenţă din împrejurimile Aradului.

Creșterea caprelor a devenit una dintre principalele afaceri profitabile chiar după primul an de activitate. Poate şi pentru că laptele de capră este atât de sănătos pentru simplul motiv că acest animal îşi alege singur „meniul“. Din multitudinea de ierburi care cresc spontan pe păşuni, capra alege plantele medicinale şi fructele arbuştilor, ne spune arădeanca. „Noi suntem o familie extinsă, bunici, copii şi nepoți. Și, de când mă știu, în gospodărie am avut tot timpul animale. În urmă cu 10 ani am fost diagnosticată cu hepatită, apoi am urmat un tratament cu interferon timp de 1 an. În timpul tratamentului mi-am amintit că în copilărie aveam capre și că laptele acesta de capră este foarte sănătos. La un moment dat nepoții mei s-au gândit să cumpere o capră, dar mi-au adus și doi iezi. Laptele îl împărțeam toți, ne ajungea o cantitate foarte mică, apoi fiica mea a mai cumpărat câteva. Pe perioada tratamentului am băut lapte de capră și am mâncat diverse preparate; ulterior, la analize, virusul a fost nedetectabil“, ne mărturiseşte aceasta.

Ferma familiei Mircu este mai mult o fermă de subzistență, unde caprele sunt crescute natural, cu toate că producția este una redusă. „Viitorul fermei îl văd tot așa sau cu un efectiv mai mic de animale, cel mult 70. Soțul meu a spus că nu merge cu cinci capre la păscut și am mai cumpărat 20 de capre, ieduțe și un țap, dar ca preț erau mai scumpe decât acum. Și așa am ajuns la un efectiv de 140 de capete, pe care le iubim și le îngrijim întreaga familie. Produsele de la acestea le vindem local și pe comenzi, pot spune că este mai greu cu desfacerea pentru că suntem departe de oraș. Furajele le adună ginerele de pe terenul pe care îl cultivăm. Avem amenajată o mică stână într-un spațiu care nu ne aparține, dar când încep fătările le ducem acasă deoarece nu putem obține autorizație. Astfel spus, la un moment dat am dorit să vindem din ele, dar nu am avut cui. Avem mai multe rase, dintre care metiș Carpatină, Albă de Banat, Saanen, Anglo Nubiană, Alpină, recent și Boier“, adaugă Viorica Mircu.

Beatrice Alexandra MODIGA