Să diminuăm prin toate mijloacele consumul și pierderile de apă din sol

Desele schimbări climatice au făcut ca factorul apă să devină determinant în nivelul și calitatea producției agricole. De aceea, trebuie urmărit să păstrăm cu grijă fiecare picătură din apa acumulată în sol.

Căile prin care apa poate ieși din sol sunt:

• Consumul productiv în procesul de transpirație al plantelor agricole, care și el poate fi raționalizat.
• Consumul neproductiv, de către buruieni, care au consumul specific (cantitatea de apă necesară pentru a forma 1 kg de substanță uscată) de 2-4 ori mai mare decât al plantelor de cultură, motiv pentru care ele trebuie reduse până la pragul economic de dăunare (PED).
• Pierderi prin evaporare la suprafața solului care pot depăși 30-50% din precipitațiile căzute.
• Plantele de cultură pot consuma în procesul de transpirație 70-90% din apa acumulată în sol, iar 10-30% se pierde prin evaporare.

Trebuie găsite mijloacele de reducere a consumului de apă prin transpirație fără a diminua semnificativ nivelul producției.

Asemenea mijloace au în vedere:

• Folosirea culturilor cu consum specific mai mic. De exemplu, meiul are 293, sorgul – 322, porumbul – 368 față de floarea-soarelui – 600, cartoful – 636, inul – 905 etc. Grâul are consumul de 513, însă, fiind cultură de toamnă poate ajunge la maturitate cu apa acumulată în sol în perioada de toamnă-iarnă înainte de apariția secetei și arșiței.
• În cadrul speciilor alese se vor folosi soiurile (hibrizii) cu perioada de vegetație mai scurtă. De exemplu, la porumb există hibrizi din grupa 90-100, dar și din grupa 600-800 care au perioada de vegetație cu 50-60 zile mai lungă.
• Sunt indicate culturile prevăzute cu strat de ceară, cu peri care au consum de apă mai mic.
• Plantele cu poziția frunzelor apropiată de verticală care primesc mai puțină lumină, se încălzesc și transpiră mai puțin.
• Plantele cu suprafața foliară redusă și mai puține stomate.
• Printr-o fertilizare corectă, echilibrată, plantele își pot satisface necesarul de hrană cu mai puțină apă.
• Culturile bine încheiate, fără goluri, mențin o atmosferă relativă umedă, contribuind la reducerea transpirației.
• Ideal ar fi să existe perdele forestiere de protecție care au capacitatea de a acumula și păstra mai multă apă în sol.

• Reducerea gradului de îmburuienare, însă este de dorit să se realizeze fără prea multe chimicale, prin măsuri agrotehnice.

• Pierderile de apă prin expunerea la suprafața solului depinde de următorii factori:

• Deficitul de saturație din atmosferă.
• Vântul cald și uscat poate crește de 10-20 ori evaporarea apei din sol.
• Expoziția terenului spre sud sporește încălzirea și evaporarea apei.
• Gradul de denivelare a solului, evaporarea apei crește proporțional cu suprafața expusă atmosferei.
• Textura și structura solului, prezența capilarelor favorizează ridicarea apei spre suprafața solului și evaporarea ei.
• Când concentrația soluției solului este mai mare se reduce evaporarea apei din sol.

Prin urmare, evaporarea apei la suprafața solului poate fi diminuată când solul este mărunțit și nivelat, eventual cu un strat de mulci din resturi vegetale sau mulci natural existent în solurile bine structurate ce mențin în stratul superficial o atmosferă bogată în vapori care împiedică ridicarea apei spre suprafață.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU