Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Complexul bolilor respiratorii la viţei

Complexul bolilor respiratorii (CBR) înglobează totalitatea afecţiunilor aparatului respirator care afectează cel mai adesea țesutul pulmonar, fiind cunoscut sub denumirea de pneumonie.

Agenții patogeni care cauzează această afecțiune sunt fie de natură virală (virusul respirator sincitial bovin – BRSV, parainfluenza 3 – PI3, adeno-virusul, virusul diareei virale bovine – BVDV, rinotraheita infecțioasă bovină – IBR), bacteriană (Pasteurella multocida, Mannheimia haemolytica, Histophilus somni, Mycoplasma bovis), parazitară (ex. Dictyocaulus viviparus) sau fungică (Aspergillus spp.).

Condițiile neadecvate de microclimat din adăposturi, precum umiditatea crescută (>80%), conţinutul ridicat în dioxid de carbon, gaze toxice, curenţi de aer și temperatura scăzută cresc vulnerabilitatea viţeilor la agenții patogeni CBR. O influenţă semnificativă asupra debutului acestei afecţiuni este reprezentată de stres, stresorii principali precum ecornarea, înțărcarea viţeilor, schimbarea bruscă a raţiei, transportul, vaccinările şi variația temperaturii.

Întrucât în primele săptămâni de viaţă imunitatea viţeilor este dobândită prin consumul de imunoglobuline colostrale, susceptibilitatea cea mai ridicată pentru CBR o au viţeii la vârsta de 4-6 săptămâni. Boala este adesea nedetectată în fazele incipiente, dispersându-se rapid în efectiv până la momentul diagnosticării.

Prevalența pneumoniei este cuprinsă între 3% și 24% la vițeii din categoria 0-3 luni, mortalitatea la această categorie fiind cuprinsă între 20% şi 95%, cu o influență semnificativă a sezonului fătării asupra incidenței CBR.

Semnele inițiale de boală sunt hipertermie (>39,5°C), pierderea apetitului, apatie, urechi căzute și tuse. Simptomele ulterioare sunt reprezentate de secreție nazală, insuficienţă respiratorie (respirație rapidă și superficială), pierderea în greutate, iar uneori survine moartea vițeilor. La fiecare viţel cu semne evidente de boală se estimează o rată de contagiozitate în cadrul aceluiaşi grup de 400-500%.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice ale animalelor și statusul epidemiologic al fermei, dar, deseori, sunt necesare examinări suplimentare (de exemplu lavaj traheal, badijonări nazofaringiene, analize de sânge, examinări anatomo-patologice).

Cel mai eficient tratament împotriva pneumoniei constă în administrarea promptă de antiinflamatoare și antibiotice adecvate. Pentru a reduce riscul de răspândire a bolii, vițeii bolnavi trebuie izolați de restul efectivului imediat ce sunt observate primele semne de boală. Vițeii care au suferit de diaree neonatală sunt mai predispuși să dezvolte pneumonie.

În combaterea infecțiilor bacteriene sunt recomandate antibioticele cu spectru larg (oxitetraciclină, ceftiofur clorhidrat etc.). Terapia adjuvantă cu bronhosecretolitice (bromhexin) și antiinflamatoare nesteroidiene (flumixină) are următoarele scopuri: scăderea temperaturii, diminuarea tusei și a congestiei pulmonare, prevenirea recidivelor, prevenirea leziunilor pulmonare și combaterea efectelor toxice bacteriene. Indiferent de protocolul terapeutic adoptat, întotdeauna trebuie consultat medicul veterinar.

Pentru profilaxia CBR la viţei se recomandă:

  • respectarea măsurilor de igienă în compartimentul de maternitate şi la cazarea individuală a viţeilor;
  • asigurarea cantităţii adecvate de colostru după naștere și o nutriție corespunzătoare a viţeilor;
  • verificarea deficiențelor nutriționale (de exemplu vitamina E și Seleniu), care slăbesc sistemul imunitar al animalului;
  • asigurarea unor spaţii de cazare adecvate pentru viței, bine ventilate, cu evitarea formării curenților de aer și acces la o zonă uscată de odihnă;
  • minimizarea factorilor stresanţi prin evitarea suprapunerii acestora (de exemplu ecornare şi vaccinare sau înţărcare şi lotizare în aceeaşi zi);
  • constituirea unor grupuri omogene ca vârstă şi dezvoltarea corporală, în cazul creșterii vițeilor în boxe colective;
  • vaccinarea preventivă la nivel de fermă, vițeii putând fi vaccinați de la vârsta de două săptămâni (de exemplu IBRIN, BoviBio Respi 4 și Bovilis Bovipast RSP). Programul de vaccinare presupune două administrări la distanță de patru săptămâni. Doza de rapel trebuie administrată înainte de următoarea perioadă de stres (lotizare, transport, înţărcare, ecornare etc.).

Elena IRIMIA,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti