În ultimii 20 de ani, calitatea și siguranța alimentelor au fost subiectul multor dezbateri în diverse domenii, precum cel alimentar, industrial sau al cercetării. Conceptul de calitate alimentară așa cum este el perceput la ora actuală atât de producători, cât și de consumatori are la bază trei elemente esențiale, acestea fiind nutriționale, sanitare și organoleptice. Pentru a răspunde cerințelor consumatorilor, diferențierea calității produselor alimentare a devenit fundamentală, ceea ce a condus la o creștere a concurenței globale pe piețele alimentare și de producție (Grunert, 2005).

Conform FAOSTAT (2015), la nivel global industria avicolă este una dintre cele mai rapide industrii de creștere a animalelor. Carnea de pasăre reprezintă una dintre cele mai importante surse de proteină pentru populația lumii (Frunză și Pop, 2017), producția sa mondială ajungând la 302 milioane de tone în 2013, cu o disponibilitate variată în întreaga lume, în țările dezvoltate media consumului fiind de 130 g/persoană/zi (FAOSTAT, 2018). Atribute precum profilul bogat în nutrienți, producția sa mare pe piață și la un preț de cost rezonabil fac din carnea de pasăre una dintre preferințele consumatorilor. Se estimează că până în 2030 consumul global al cărnii de pasăre va crește cu 2,5%, respectiv cu 3,4% pe an în țările dezvoltate, depășind cu mult consumul altor tipuri de carne (Li și colab., 2018).

În acest sens, există o presiune foarte mare pentru obținerea unor produse care să răspundă criteriilor de calitate ale consumatorilor. O importanță deosebită revine autorităților de reglementare și domeniului cercetării, care pot corela rezultatele obținute cu producția și procesarea din industria avicolă, iar mai apoi din cea alimentară (Prakash și colab., 2017).

Evaluarea calității cărnii poate fi realizată din punct de vedere organoleptic, fizico-chimic, microbiologic și toxicologic, prin intermediul unor metode standardizate diferite.

Analiza organoleptică a cărnii se realizează utilizând metode senzoriale în vederea aprecierii următorilor indici de calitate: aspect și culoare, miros și gust, frăgezime, suculență, marmorare și perselare, consistență. Culoarea cărnii poate fi evaluată folosind și colorimetrul, prin măsurarea în spațiul CIELAB a unor parametri precum: L* (luminozitatea), a* (indicele de saturație în verde/roșu), b* (indicele de saturație în albastru/galben) și h* (tonalitatea cromatică). Evaluarea texturii cărnii se realizează utilizând texturometrul, principalii parametri de textură evaluați fiind: fermitatea, elasticitatea, coezivitatea și adezivitatea, iar ca parametri secundari gumozitatea și masticabilitatea.

Stabilirea valorii nutriționale a cărnii poate fi realizată prin metode fizico-chimice care presupun determinarea compoziției chimice primare privind: conținutul de substanță uscată, substanță organică (SO), proteină brută (PB), grăsime brută (GB), celuloză brută (Cel), cenușă (Cen), substanțe extractive neazotate (SEN), pH, macroelemente minerale (calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu).

Pentru stabilirea unui profil nutrițional cât mai elocvent, după evaluarea compoziției chimice primare a produsului alimentar de origine animală, proba supusă analizei este caracterizată din punctul de vedere al conținutului de micronutrienți: substanţe minerale (cupru, fier, mangan, zinc și altele), vitamine, profilul de aminoacizi (AA) și acizi grași (AG), conținutul de colesterol.

O altă componentă esențială în stabilirea calității nutriționale a unui produs alimentar de origine animală este determinarea stabilității oxidative a acestuia, prin evaluarea parametrilor primari de degradare ai lipidelor: indice de peroxid, diene și triene conjugate, respectiv a parametrilor secundari, reprezentați de valorile p-anisidinei și cele ale substanțelor reactive ale acidului tiobarbituric (TBARS).

Pentru stabilirea conformității probei supuse analizei cu normele sanitare-veterinare în vigoare este necesară o analiză microbiologică bazată pe determinarea mai multor elemente: numărul total de germeni, prezența salmonelelor, bacteriilor coliforme și a Escherichia coli, prezența bacteriilor din genul Proteus, numărul de stafilococi și cel de bacili Cereus. Acești agenţi de contaminare din carne pot afecta produsul finit sau procesul de fabricaţie. Analiza toxicologică a cărnii presupune determinarea germenilor patogeni, organismelor modificate genetic (OMG) și a reziduurilor.

Nutriția animală joacă un rol important în procesul de creștere a păsărilor și, prin urmare, de nutriție depinde într-o mare măsură și calitatea cărnii. Importanța nutriției animale pentru obținerea unor alimente de calitate face necesară identificarea permanentă de soluții inovative care să răspundă cerințelor consumatorilor. În continuare, succesul industriei avicole depinde de factori precum îmbunătățirea performanțelor de producție și caracteristicile carcasei, reducerea depunerii de grăsime la broilerii în creștere și îmbunătățirea calității produselor oferite consumatorilor. Pentru aceasta este nevoie de o nutriție echilibrată în procesul de creștere a păsărilor (Ibrahim și colab., 2018).

Raluca Turcu (CS), Margareta Olteanu (CS I), Arabela Untea (CS I)

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.