Adama Sultan iulie 2020
update 14 Jul 2020

Maidanul cu capre din Subcarpaţii de Curbură

  • Publicat în Zootehnie

Creşterea caprelor cât mai aproape de natură şi producerea de produse derivate din lapte, folosindu-se cele mai tradiţionale metode, este o dorinţă mai veche a lui Cristian Negoiţă, care încet-încet prinde contur. Acesta a părăsit Bucureştiul în anul 2009 şi s-a stabilit împreună cu familia în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei, pentru a avea un trai decent şi ulterior a se ocupa de creşterea caprelor.

Import de ţapi din linii excepţionale

Maidanul cu Capre este numele fermei, inspirat de locul unde sunt crescute caprele familiei Negoiţă, pe un deal departe de aglomeraţie şi poluare, în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei. „Am ajuns prima oară în acest loc în vizită, în toamna anului 2007, şi m-am îndrăgostit imediat de simplitate şi de verdele continuu. Pe atunci locuiam în Bucureşti, dar am fost afectaţi de criza din perioada 2008-2009, iar în primăvara anului următor am decis brusc să plecăm de acolo, mai ales că bunicul soţiei acuza complicaţii de sănătate. În acel an am început să creştem capre, achiziţionând doar două de la un cioban din zonă. Ulterior, am urmărit tradiţia locului unde caprele se ţineau la stână, iar noi luam laptele în rânduri. Cum îndrăgeam brânza de capre, am ajuns la concluzia că nu ne sunt suficiente doar aceste două exemplare şi de atunci am crescut efectivul continuu. În prezent, avem 36 de capre pe lapte, plus ieduţe de prăsilă, de la un an la altul. Mai târziu, în anul 2015, am cumpărat capre de rasă, iar de atunci încercăm să îmbunătăţim linia prin importul de ţapi din linii excepţionale. Am început cu Saanen, o rasă productivă de lapte, dar acum avem o metisare între Saanen şi Anglo-Nubian pentru ameliorarea carcasei. Încercăm să promovăm şi consumul de carne de capră“, ne povesteşte fermierul.

Din dorinţa de a avea totul cât mai natural, caprele sunt ţinute în grajduri, pe lucernă şi fân, cu toate că întreaga activitate este costisitoare. „Eu tot investesc de 6 ani în terenuri, grajduri, animale şi tehnologie pentru produsele din lapte. Este foarte important ce fel de produse vrei să obții. Noi vrem să ne îndreptăm în direcţia ecologică, de la producerea furajelor până la obţinerea produselor finite.

Şi aici vreau să spun că principala ţintă este brânza în diverse forme şi reţete: telemea, caş şi brânză dulce. Momentan suntem în perioada de învăţare şi de obţiere a certificatelor de producător, aşa că produsele merg spre prieteni şi cunoscuţi apropiaţi“, a mai adăugat crescătorul.

În România nu există facilităţi de nicio formă de ajutor de la autorităţi pentru micii producători, aşa că aceştia trebuie să se descurce singuri, spune Cristian Negoiţă. „Pentru viitor, ca orice crescător pasionat, îmi doresc să ne putem autosusţine din ce produce ferma, dar încă mai avem de investit. Pe lângă fermă, lucrez ca alpinist utilitar, de unde vin şi fondurile ce susţin familia şi, nu în ultimul rând, ferma.“

Beatrice Alexandra MODIGA