Gâsca cu gât roșu, monitorizată de ornitologi

Despre gâsca cu gât roșu, ca și despre multe alte specii protejate, nu suntem prea bine documentați. Poate și din cauza faptul că nu sunt descrise în manualele școlare, iar informațiile despre astfel de specii sunt prezentate de cele mai multe ori doar în cadrul posturilor TV și al revistelor de specialitate. Lipsa de informație, probabil, conduce la situații precum cea din luna ianuarie, atunci când un brăilean a fost acuzat de braconaj împotriva gâștii cu gât roșu.

Ce trebuie să știm

Gâsca cu gât roșu sau Branta Rufficolis este în acest moment una dintre cele mai amenințate specii de pe Glob și poate cea mai importantă care ajunge în România. Cuibărește în zona tundrei siberiene și iernează în zona Mării Negre, în special în  România și Bulgaria. Are mărimea unei rase domestice, deci este de talie mică, are ciocul mic și o coloristică extraordinară, cu negru, alb, iar pe gât și cap are penajul în nuanțe de la roșu, castaniu până la vișiniu. În zbor se observă gâtul scurt și coloritul negru complet sub aripi.

În țara noastră poate fi întâlnită începând cu luna octombrie și până în luna martie, atunci când aproximativ 60% din populația globală a acestei specii iernează în special în Dobrogea și Bărăgan. Gâștele au o rutină a zborului, dimineața spre locurile de hrănire, la prânz spre zonele cu apă, iar după-amiaza zboară spre zone unde se pot hrăni din nou, căutând în general culturi de culturi de grâu, orz și rapiță.

Proiecte de monitorizare

Sunt vulnerabile în fața vânătorii, mai ales atunci când zboară în stoluri alături de gârlițe. În țara noastră au existat și cazuri în care braconierii au mers cu barca noaptea pe apă și au împușcat gâștele ori s-au deplasat în zone greu accesibile cu mașini de teren. Însă ce ar trebui să îi oprească, pe lângă propria conștiință, ar putea fi proiectul Teren sigur pentru gâsca cu gât roșu prin care aceste păsări sunt monitorizate. Acest proiect este derulat de Societatea Bulgară pentru protecția Păsărilor în parteneriat cu alte organizații europene, printre care și Societatea Ornitologică din România – SOR.

Chiar și așa, doar în ultima perioadă trei astfel de gâște au dispărut, lucru observat de ornitologi datorită emițătoarelor. Ultima dintre ele, Emilia așa cum o numise membrii SOR, se pare că a căzut pradă braconajului, reprezentanții SOR găsind emițătorul, inelele ornitologice și resturi în curtea unui brăilean. Intervievat de mai multe televiziuni, acesta a susținut faptul că nu a omorât pasărea, deci nu se pune problema să o fi mâncat și apoi să dea resturile la câine. El a mai menţionat faptul că lasă câinii liberi şi ei au adus în curte gâşte. În prezent, autoritățile anchetează cazul în vederea stabilirii dacă constituie sau nu un caz de braconaj.

Morala? Avem o țară bogată, păcat că nu deschidem ochii să-i vedem bogățiile!

Larissa SOFRON