La începutul lunii decembrie regimul hidric era deficitar în trei sferturi din țară

Impactul schimbărilor climatice este evident pentru fiecare dintre noi, însă în agricultură acesta capătă conotații și mai grave. Ce modificări a determinat în ciclul biologic de viață al plantelor, dar și al bolilor și dăunătorilor lor, care este evoluția regimului hidric și ce măsuri se pot implementa pentru minimalizarea acestor efecte am aflat de la Alexandru Daniel, șeful Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie.

Decalajul anotimpurilor a modificat ciclul biologic al bolilor și dăunătorilor

Rep.: Dl Alexandru, există acest decalaj atât de evident al anotimpurilor. Ce modificări determină acesta în ciclul biologic al plantelor, dar și al dăunătorilor și bolilor?

Alexandru Daniel: Vectorii, bolile și dăunătorii și-au modificat perioada de viață astfel încât perioada lor de atac s-a prelungit. În consecință, fermierii nu mai pot face previziuni exacte cu privire la momentul în care atacul lor va fi lansat. Dacă înainte fermierii știau că, spre exemplu, odată cu venirea primăverii apar acești dăunători, acum, în unele cazuri, debutul are loc mult mai devreme. Prelungirea toamnei, temperaturile neobișnuit de ridicate contribuie la prelungirea ciclului de viață al dăunătorilor. O astfel de situație pune probleme atât în ceea ce privește observarea lor, cât și la combaterea vectorilor de transmitere. În contextul acesta, agricultorii au început să își revizuiască planul de acțiune și, luând în considerare anii anteriori, au luat o serie de măsuri privind managementul culturilor, începând de la semănat până la recoltat și inclusiv depozitare. Un aspect foarte important care trebuie menționat este că în cazul cantităților foarte mari de precipitații care cad pe sol apar și dezavantaje. Din nefericire, pe lângă faptul că în sol se asigură o cantitate de apă accesibilă plantelor, acest lucru permite și apariția buruienilor într-un număr foarte mare. Practic, așa se creează între plante și buruieni o concurență legată de apa și substanțele nutritive din sol. Aceste efecte trebuie luate în calcul de către fermieri atunci când stabilesc calendarul erbicidărilor sau pesticidărilor, iar acesta trebuie făcut altfel decât era prevăzut până acum. Cert este că fermierii au reușit să se adapteze, prin modificarea structurii culturilor, când să facă anumite tratamente și culturi, astfel încât să evite un număr foarte des de intrări în cultură cu utilajele. Trebuie să precizăm că inclusiv intrarea cu utilajele în cultură produce tasarea solului care se va usca mult mai ușor. Astfel se întrerupe modul de comunicare al rădăcinilor plantelor cu exteriorul și este periclitată dezvoltarea lor.

Cantitățile de precipitații din noiembrie nu au fost suficiente

Rep.: Și pentru că ați menționat acest aspect, care sunt datele pe care le aveți cu privire la rezerva de apă din sol?

A.D.:  La începutul lunii decembrie, din cauza faptului că a fost o perioadă foarte secetoasă la nivelul întregii țări încă din vară, rezerva de umiditate din sol este deficitară în aproape trei sferturi de țară. La începutul lunii decembrie plantele deja începeau să își dezvolte sistemul radicular pe o adâncime mai mare de 40-50 cm, adică au intrat mai mult în adâncimea solului. Din nefericire, cantitățile de precipitații care au avut loc în luna noiembrie nu au fost suficiente pentru întreg profilul de sol; vorbim aici, în special, despre plantele care își dezvoltă rădăcinile până la un metru adâncime. La început de decembrie cantitatea de apă pe 100 cm în sol este deficitară, așa cum spuneam, în trei sferturi din țară. În Oltenia, mare parte din Muntenia și parțial în Moldova regimul hidric din sol este satisfăcător, chiar apropiat de optim. Însă, în regiuni foarte mari cum ar fi Dobrogea, Banat, Crișana, inclusiv Transilvania și o parte din Bărăgan există un deficit de umiditate în sol pentru că, într-adevăr, a fost o perioadă foarte îndelungată de timp în care nu au fost cantități de precipitații suficiente pentru a acoperi necesarul de acum al plantelor.

Seceta, în cele trei definiții ale sale

Rep.: Și pentru a rămâne în acest registru al apei, îmi spuneați anterior că există mai multe definiții ale secetei și că este important să facem distincție între ele. Nu vorbim, așadar, doar de un termen generic, ci despre mai multe, fiecare cu specificul lui?

A.D.: De fiecare dată când există discuții legate de seceta din România trebuie să avem în vedere următoarele aspecte. În primul rând că există, în funcție de factorii care o determină, trei definiții ale secetei. Seceta atmosferică apare atunci când principalul factor care contribuie la apariția ei este lipsa de precipitații. Deci, practic vorbim despre un singur parametru climatic asociat cu temperaturile. Seceta pedologică este cea care se manifestă la nivelul solului, iar la apariția ei contribuie mai mulți factori. Pe lângă temperaturile ridicate și lipsa de precipitații la nivelul solului se adaugă și contribuția apei freatice,  scurgerile apei de suprafață, băltirile în cazul în care au fost cantități de precipitații mai mari. În această situație poate apărea celălalt efect, cel de exces de apă la suprafața solului. Tot la pierderea apei contribuie și evaporația la nivelul solului, adică a transpirației plantelor (evapo-transpirație). Seceta hidrologică se referă la scăderea cantității de apă din principalele surse de apă aflate la suprafață. Însă și în cazul acesta, pentru a evita o parte din consecințele provocate de secetă, se pot lua măsuri. Firește că putem vorbi despre irigații, dar și despre celelalte măsuri precum implementarea no tillage, folosirea unor soiuri și hibrizi rezistenți la secetă, se poate încerca conservarea rezervei de apă din sol și prin înființarea unor culturi care să acopere foarte bine terenul. În acest sens sunt recomandate culturile cerealiere de toamnă. Odată ce terenul a fost bine acoperit de vegetație se evită pierderea apei la nivelul solului.

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO