Prioritățile celei mai mari fazanerii din țară - refacerea grădinilor de stocaj și modernizarea stației de incubație

Crescătoria de fazani de la Gherghița, aflată în subordinea Direcției Silvice Prahova, este una dintre cele trei fazanerii pe care ROMSILVA le mai are astăzi în administrare. Este cea mai mare crescătorie din țară și are meritul de a fi supraviețuit unui colaps care a înghițit după 1989 aproximativ 20 de unități profilate pe creșterea fazanului.

Cum s-a produs declinul

1971 a fost primul an de producție la fazaneria Gherghița, iar structura unității a fost concepută inițial la o capacitate de 30.000-35.000 de păsări destinate comercializării. Potrivit șefului fazaneriei, Dan Horia Constantin, au fost ani în care România exporta în jur de 450.000 de păsări. După Revoluție fazaneriile și-au încetat activitatea din lipsă de profit sau din alte cauze.  Sistemul centralizat care funcționa înainte de 1989 a încetat să existe, iar partenerul extern principal, Italia, care avea exclusivitate de export, a intuit vulnerabilitatea României și a condiționat o scădere a prețurilor de valorificare. În cele din urmă parteneriatul italiano-român s-a dizolvat, iar crescătoriile de fazani care au păstrat porțile deschise au trebuit să găsească alte soluții de valorificare a producției.

Privitor la piața fazanului de vânătoare, anii 2000, 2005 și 2010 au fost cei mai problematici. În această perioadă cererea a fost extrem de scăzută, iar unitatea a rămas cu producția pe stoc. În contextul acesta, fazanii au fost valorificați la prețuri derizorii. Au fost ani foarte grei, susține șeful fazaneriei, dar prin autofinanțare și susținerea Direcției Silvice Prahova crescătoria a supraviețuit. Astăzi activitatea este adaptată la realitatea din piață, iar fazaneria de la Gherghița asigură întregul lanț de creștere a acestei specii. Există aici sectoare de reproducție, de incubație, creștere a puilor și stocaj.

Puii de o zi, principala sursă de venit

„Ca soluție a trebuit să ne calibrăm activitatea pe o anumită producție și pe un anumit volum.  În ultimul an am încheiat parteneriate pentru livrarea de pui de o zi, iar din producția anului 2019, spre exemplu, am reușit să vindem 15.000 de pui. Vorbim practic despre un pionierat în activitatea noastră din fazanerie. Cert este că am reușit să pătrundem pe acest segment de piață și puiul de fazan de o zi chiar ne aduce profit. Astfel nu mai stăm cu el pe stoc și scad costurile de producție cu hrănirea și medicamentația.“

Fazaneria Gherghița nu a făcut însă abatere de la menirea sa principală pentru că produce în continuare fazani de vânătoare. Pentru fazanul adult livrat valorificarea începe de la 90-100 de zile, iar costul de producție este destul de mare.

„Am evitat să urcăm prețul de vânzare foarte sus, chiar dacă știam că fazanul de tir pe care îl producem este unul de calitate. Clienții ne raportau uneori la cei care produceau fazani de vânătoare la prețuri mai mici. Fazanului de vânătoare trebuie să i se acorde atenție în timpul procesului de creștere. Se pretează pentru vânătoare după 125 de zile. Trebuie să aibă o greutate specifică și un penaj îngrijit, cu un colorit aparte. Fazanii de tir trebuie să fie pregătiți să reziste în terenul de vânătoare.“

Care sunt prioritățile de investiție

Fazaneria a fost înființată în 1971, iar mijloacele de producție și tehnologia implementate aici sunt învechite, spune șeful fazaneriei. În consecință, uneori a trebuit să se găsească alternative improvizate.

„Trebuie să recunosc că uneori suntem depășiți. În iernile mai aspre am avut daune la voliere de stocaj. Repararea lor presupune investiții mari, iar uneori acestea au întârziat să apară, iar motivul invocat a fost că fazaneria nu reprezintă o sursă de profit. Alteori am fost prinși într-o vâltoare și chiar am fost uitați. Din fericire, în ultimii ani Direcția Silvică ne-a acordat sprijin și am primit resurse pentru refacerea volierelor, a grădinilor de creștere.“

Prioritățile de investiție în fazaneria Gherghița, susține dl Horia, sunt refacerea grădinilor de stocaj, proces care implică sume mari, modernizarea stației de incubație prin înlocuirea incubatoarelor și eclozoarelor cu echipamente noi și implementarea unei surse noi de încălzire la halele de creștere. Deocamdată sursa de încălzire o reprezintă niște rezistențe electrice care consumă foarte mult curent electric.

Costurile lunare de producție se ridică la aproximativ 1 mld lei vechi. În ceea ce privește veniturile, primele luni din an sunt problematice în sensul că nu se reușește valorificarea integrală a producției. Anul acesta prin vânzarea puilor de o zi și a reproducătorilor fazaneria este aproape de limită, dar cert este că de aici încolo, cu marfa rămasă pe stoc se va reuși acoperirea cheltuielilor.

„Se simte o revigorare a pieței fazanilor de vânătoare, dar pentru dezvoltarea crescătoriilor specifice trebuie să existe o legătură strânsă cu fondurile de vânătoare. Ideal ar fi ca fiecare fond de vânătoare care agreează fazanii de tir să aibă și o crescătorie. Fazanul din habitatele naturale nu acoperă cererea de vânătoare. Cu toate acestea, nu cred că sectorul de creștere a fazanilor va reveni vreodată la ce a fost înainte de 1989. Este posibil să mai apară ceva crescătorii de vânat, dar mai este o mare problemă. Fiecare crescătorie a avut nucleul său de profesioniști, iar acum mi se pare greoi ca într-un termen scurt să faci o echipă aptă de performanță.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO