Consultare populară sau manipulare rurală?!
N-aş putea zice că referendum-ul abia consumat a fost tocmai de natură a lămuri lumea, mai ales pe cea din spaţiul rural, de ce a trebuit să meargă la urne. Nimic de pe buletinul de vot n-a fost suficient de explicit pentru a limpezi mintea oamenilor cu privire la motivul pentru care trebuia să pună ştampila pe DA sau NU: ce Lege, pentru ce revizuire… Se pot invoca prevederile Legii nr. 3/2000 cu privire la referendum, care precizează: Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin DA sau NU la întrebarea înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?“.
O formulare standard de care, fără îndoială, trebuia să se ţină seamă. Dar, cine a oprit Parlamentul să nu modifice acest act normativ, astfel încât cetăţeanul să poată fi informat cât mai explicit, chiar şi pe buletinul de vot, despre subiectul acestui demers, aşa încât să poată decide în cunoştinţă de cauză?!
Iată de ce prezenţa la vot a fost atât de slabă, ori cei care s-au prezentat la urne au făcut-o în virtutea inerţiei, ori îndemnaţi de vecini, cunoştinţe, autorităţi locale. Pe ce au pus ştampila, doar Dumnezeu ştie şi, evident, indivizii în cauză. Poate că şi el a uitat, după ce a ieşit din spaţiul îngust în care trebuia să pună o banală ştampilă, pe o simplă hârtie cu două căsuţe.
Întâmplător am ascultat câteva opinii referitoare la subiect într-una din zilele referendum-ului, prilej cu care aveam să mă dumiresc asupra diverselor păreri ale oamenilor, care mai de care mai interesante, contradictorii uneori, incitaţi poate şi de câteva întrebări puse.
Iată una dintre ele.
„Păi e duminică, am ieşit de la biserică şi-am venit să votez, tot eram în drum. Nici nu ştiu pe cine am votat că nu mi-a spus nimeni care-i mai bun.“
Îl ascultam nedumerit, înţelegând că era total pe dinafara subiectului şi-i zic: „Păi era vorba de modificarea constituţiei cu referire la căsătorie!“
„A, da, parcă am auzit ceva la televizor, dar ce, să fiu de acord cu ăia care vor să se unească între ei? M-ar bate Dumnezeu, Dumnezeul nostru care a lăsat să se unească bărbat cu femeie, să facă copii şi să ducă lumea asta mai departe.
…Păi ce domnule, dumneata vii de la Bucureşti, poate şti mai multe, dar ăştia ne manipulează cu vorbele lor spuse frumos de parcă-ţi vine să-i crezi că ne vrea binele, dar când te uiţi în jur nu mai avem nimic. Au vândut tot pe nimic unora veniţi cu doi şfanţi în buzunar, ajunşi acum miliardari pe munca şi averea noastră. Ne-au vândut până şi copii prin toată lumea asta. Azi şi ieri, cu votarea asta, a fost încă o manipulare, cine ştie ce se ascunde în spatele acestui vot. Pe noi ăştia de la ţară ne cred proşti, uşor de păcălit. Gata, ne-au fraierit destul, să facă bine şi să dea legi egale pentru toţi, nu să plătească nemunca şi să ocrotească pe ţigani care au ajuns să ne dea în cap şi-n propria ogradă şi nimeni nu le face nimic. Până şi poliţiştii se tem de hoardele de ţigani deveniţi unii tâlhari la drumul mare. E normal asta?
Şi-aş mai spune eu multe, dar n-am loc şi nici vreme. Mă duc acasă că mi-e foame şi silă de tot. Ar face bine ăia de i-am ales, să ne redea demnitatea de altădată. Măcar aia de pe vremea lu’ Ceauşescu. L-au omorât degeaba, în locul lui au tăbărât ca hienele mai mulţi şi mai răi. Mult mai răi...“
N-am încercat să-l contrazic, mai cu seamă că alţi câţiva prezenţi la discuţie îi ţineau isonul.
Se vede treaba că printre oamenii satelor şi poate nu doar printre ei, mocneşte ceva generat de o nemulţumire generală. N-ar fi rău să se ţină seama de asta. Lumea nu mai este ca acum cincizeci sau o sută de ani în urmă, fără informaţie şi libertate de mişcare.
I. Banu
