cemrom iulie 2018
update 19 Nov 2018

Blănarul devenit, de nevoie, crescător de nutrii

  • Publicat în Zootehnie

„Până în urmă cu 25 de ani creșterea animalelor pentru blană era o îndeletnicire foarte răspândită în România. Erau crescătorii organizate pe lângă cooperative. Aveam nurci și vulpi polare crescute la noi. Cât despre nutrii, ce să vă mai spun, erau crescute, deopotrivă, și de cooperative, și de particulari atât pentru blană, cât și pentru carne. Carnea se folosea la anumite mezeluri, delicatese, iar blana mergea în atelierele cooperației“, îmi povestește dl Mihai, un bătrân maestru blănar. De câțiva ani încoace, blănurile sunt tot mai scumpe fiindcă vin din import.

Blănurile au devenit o problemă

„Cea mai mare parte a vieții mele am lucrat vulpi și nutrii. Nu știu de ce, așa mi-a plăcut mie. Acum blana de vulpe mi-o procur de la AGVPS, iar nutriile am ajuns să mi le cresc singur!“, spune el. Și așa începe istorisirea unei afaceri care, dacă ar fi practicată ca atare, ar putea aduce un profit frumușel, în condițiile existenței unei piețe destul de bune.

Domnul Mihai (alt nume n-a vrut să-mi spună) este maestru blănar de peste 40 de ani. A lucrat ce a lucrat în cooperație, apoi și-a deschis propriul atelier: „căciuli, gulere, etole, haine scurte și lungi, reparații, dar numai nutrie și vulpe!“, cum se laudă. În acest context a ajuns să se lovească tot mai acut de scumpirea materiei prime. „N-aș putea spune că e o lipsă. Găsești blănuri, doar că prețurile sunt mari și, la urmă, nu prea mai câștigi nimic!“. Așa a ajuns la concluzia că își poate obține singur materia primă.

„Cu vulpile e complicat, dar cu nutriile e foarte simplu. Bineînțeles că știam câte ceva despre ele. Ca blănar am avut ocazia să merg în crescătorii mari, să văd cum erau organizate, să văd ce și cum se face acolo. Așa că, acum șapte ani, când am început, știam exact în ce mă bag“, vorbește blănarul despre începuturile afacerii.

Ferma de nutrii din cartier

Crescătoria a construit-o în propria curte, într-un cartier de case din București. Animalele trăiesc în cuști suspendate, la aproximativ 60-70 cm deasupra solului, cu dimensiuni variind între unu și doi metri lungime, 80-90 cm lățime și o înălțime de 40-45 cm. Ele sunt confecționate din plasă de sârmă groasă, zincată, cu ochiurile de 25/25 cm. „Au dinți foarte puternici. În mod normal nu se apucă să roadă sârma, dar nu se știe niciodată. E bine să fii prevăzător“, spune crescătorul.

Fiecare cușcă cuprinde un bazin din tablă care acoperă în jur de jumătate din suprafață, situat pe lățimea cuștii. Adâncimea este în jur de 20-25 cm. La capătul celălalt al cuștii se află cuibarul, confecționat din scândură groasă, solidă, iar pe deasupra este protejată în interior contra roaderii cu plasă de sârmă. Din cuibar se poate trece în fiecare cușcă prim intermediul unui capac care poate fi închis sau deschis, după necesități.

„Adulții de reproducție și femelele cu pui de alăptat se cazează individual. În schimb, tineretul provenit din aceeași fătare se cazează în grup“, spune crescătorul.

Avantajul creșterii nutriilor constă în faptul că nu sunt pretențioase la mâncare, hrana fiind constituită exclusiv din furaje de origine vegetală. Acceptă cu plăcere morcovi, sfeclă furajeră, mazăre furajeră, dar și șroturi de floarea-soarelui și soia. Consumă și semințe de toate felurile, varză, gulii și, în general, orice fel de furaje vegetale. Nu mănâncă prea mult, dar sunt rezistente la boli. Cu toate acestea, este recomandabil să fie ferite de contactul cu șobolanii sau cu alte animale.

Durata mică a gestației, de numai 128-132 de zile, ca și prolificitatea mare permit o înmulțire rapidă. Din două fătări anuale se pot obține, în mod normal, de la o singură femelă, un număr de 10-22 pui. Nutria este un animal care ajunge rapid la maturitate, la numai 233 de zile animalele putând fi valorificate.

„Peste toate acestea, sunt animale foarte curate. Au inclusiv un spațiu anume pe care îl folosesc drept toaletă. Ca atare, este ușor să le faci curat. Mizeriile se adună ușor și la două-trei zile se schimbă apa din bazine“, povestește proprietarul de nutrii.

„Am început afacerea aceasta mai mult de nevoie. Acum o consider o afacere bună, destul de profitabilă. În orice caz, merită efortul!“, trage concluzia domnul Mihai.

Alexandru GRIGORIEV