cemrom iulie 2018
update 20 Sep 2018

„Producătorii români sabotați prin spionaj economic“

  • Publicat în Zootehnie

Cred că ideea enunțată în titlu nu vă este necunoscută și nici nu vă surprinde. De data aceasta, cel care spune că România și-a pierdut dreptul de a mai produce hrană pentru locuitorii ei este un crescător de păsări pentru carne de la marginea orașului Bragadiru. Nicolae Ursu este un fost campion național la box, care la finalul carierei de pugilist și-a folosit toată forța pentru a pune în mișcare câteva afaceri în zootehnie. A aflat astfel că lupta în ringul afacerilor este la fel de dură ca cea purtată într-o repriză de box, cu diferența că aici nu există un arbitru corect și că fairplay-ul din partea competitorului, ei, bine,... nu există.

Afacerea cu porci a picat într-o noapte

Pentru Nicolae Ursu, interacțiunea cu agricultura și cu afacerile care o susțin a început destul de devreme. Își amintește că avea doar 19 ani când tatăl său i-a cumpărat 20 de porci și i-a spus să transforme acest început într-un business. Și așa a făcut. A folosit tenacitatea dobândită în timpul antrenamentelor de box și cunoștințele pe care le avea prin prisma muncii într-un FNC și a pus pe picioare o afacere unică în România la aceea vreme. A înființat primul abator privat din țară și o fabrică de mezeluri.

„Acest abator era unic în România, iar proiectul său era inspirat după un model elvețian. Implementasem o linie tehnologică germană, cu ajutorul căreia se sacrificau cca 500 de porci pe zi. Era o afacere extraordinară. A picat însă într-o singură noapte, după ce subvențiile au fost ridicate și s-a dat liber la vamă. De atunci a început să vină în România carne subvenționată din UE și din momentul ăla am mai tăiat doar 8 porci în 10 luni. Atunci s-a terminat cu porcul românesc. Mai târziu, am înțeles că țara noastră nu putea să intre în UE cu efectivele mari de porci pe care le avea. România era printre cei mai mari exportatori de porci din Europa de Est.“

A fost un knock-out serios, însă s-a ridicat și a luat-o de la început. Cu o afacere de pe urma căreia nu te îmbogățești, dar nu ieși în pierdere.

De la capăt, dar cu păsări de carne

Nicolae Ursu crescator de pasari

În curtea restrânsă din Bragadiru a construit câteva hale de creștere a păsărilor pentru carne și spune că cel care l-a susținut în acest proiect a fost inginerul Florin Pricop, un prieten foarte apropiat al său.

Astăzi totul funcționează pe principiul circuitului închis. Are propriul incubator, cu o capacitate de aproximativ 4000 de ouă, o matcă de reproducție, hale pentru pui și pentru tineretul de creștere și o mică moară folosită pentru realizarea furajelor pentru păsări. Totul se încheie cu valorificarea directă către clienți. Pentru a evita pierderile prin mortalitate, dl Ursu spune că și-a luat măsuri de precauție prin montarea în hale a unui sistem de încălzire la podea. Astfel, nu există umiditate la sol și implicit și incidența bolilor este mai mică. Păsările crescute de el, spune crescătorul din Bragadiru, sunt apreciate și pentru faptul că au aspectul unor găini de curte.

„Inginerul Florin Pricop a realizat pentru mine o metisare care are pe fond 12 rase. Păsările rezultate din acest proces seamănă foarte mult cu găinile de curte. Cocoșii, spre exemplu, ajung la o greutate de 6 kg, deci peste medie. Am avut și cocoși de 8 kg, pentru că ulterior am mai făcut infuzii și cu alte rase grele. O altă rasă pe care o cresc are la origine Cornish, iar caracteristica definitorie care o departajează de alte găini de carne este că nu ologește. În cazul altor rase acest lucru se întâmplă după 3-4 luni de viață și niciun fel de vitamine nu le ajută. În plus, această rasă depășește cu vreo două kilograme exemplarele din rasa Rock.“

Supermarketul, „binele“ venit din afară

Numărul de pui scoși la incubator este adaptat de fiecare dată la cererea existentă pentru că, spune crescătorul din Bragadiru, „în afaceri este bine să fii maleabil.“

Așadar, flexibilitatea este cheia succesului, iar când ai o afacere mică este bine să nu fi nevoit să valorifici imediat producția. Puii, spre exemplu, îi poți ține fără probleme. Dacă nu îi vinzi zburați, îi poți vinde mai târziu pentru carne. În cazul crescătorilor de păsări impedimentele sunt altele, potrivit dlui Ursu. „Se pare că problemele sunt foarte grave și asta pentru că în România se face spionaj economic. Și nu spun eu asta, ci oameni calificați. Am lucrat o viață la FNC Sabaru și pe atunci rar se auzea de boli la păsări. Se mai descoperea când și când o boală gen bursită, cocidioză sau o salmonella, dar nicidecum nu existau atât de multe boli la păsări. Astăzi există o serie de virusuri, cu tulpini evoluate, pentru care trebuie să aplici o schemă complexă de tratamente. După părerea mea, aceste virusuri sunt arme biologice făcute în laborator cu scopul de a distruge definitiv producătorii români și de a ne determina să cumpărăm tot de la supermarket, «binele» ăsta veniți de afară. Românii nu au voie să fie producători“.

Se va confirma această teorie? Poate. Între timp, producătorii români rămân pe metereze. Iar Nicolae Ursu este unul dintre ei. Deocamdată este fericit cu faptul că munca sa este apreciată și că nu duce lipsă de clienți. Este conștient însă că „din muncă nu se îmbogățește nimeni.“

Laura ZMARANDA