Că agricultura este mai eficientă atunci când se face pe suprafețe mari au dovedit-o, cu vârf și îndesat, fermierii din România. Pe de altă parte, într-un mod oarecum paradoxal, micii gospodari, care dețin suprafețe mici de teren, refuză cu obstinație să se unească în cooperative, indiferent cum s-ar numi ele. Asta deși în mai multe zone din țară s-au format astfel de asociații care au arătat că rezultatele sunt benefice. Iar dacă, de bine, de rău, în domeniul culturilor mari s-au mai găsit diverse paleative, precum asociațiile sau darea în arendă, în schimb în zootehnie și în horticultură lucrurile stau mai rău decât rău.

Când primarul visează cooperativă...

Marin Răduț este medic veterinar și primar al comunei Zâmbreasca din județul Teleorman. Dar, peste acestea două, mai este un om căruia îi place să privească în timp un pic mai departe decât la mâine. Poate de aceea a fost reales mereu primar, începând din 2004. O parte dintre ideile sale a fost de acord să le împărtășească și cititorilor revistei Lumea Satului. Idei despre care nu doar vorbește, ci și luptă spre a le transforma în realitate. Și, încetul cu încetul, reușește.

„Mâna de lucru în agricultură, în zootehnie a devenit din ce în ce mai greu de găsit și mai scumpă. Or, în aceste condiții, ca să poți crește animale eficient, ca pe o sursă de trai, singura soluție este să o faci în ferme moderne, mecanizate. Dar pentru asta este nevoie de mulți bani“, consideră edilul din Zâmbreasca. Și a căutat și o posibilă soluție la această problemă: „Constituim o cooperativă în care aducem efective precum fabrica noastră de produse lactate, facem abatorul nostru. Munca se desfășoară în mai multe ferme asociate. Dar dacă, de exemplu, am nevoie de siloz, lucrăm cu utilajul specializat comun și cu remorcile fiecăruia. Ca principiu general, pornim de la o fermă mamă, care asigură materialul genetic și baza logistică, și mai multe ferme mici, asociate. Fermele mici ar trebui să fie toate la fel, cu un singur tip de grajd, omologat, cu condiții similare. La ferma mare ar trebui să existe un tanc de colectare, unde să se adune laptele de la toți. În felul acesta se asigură desfacere și un preț mai avantajos. Procesatorul nu se mai plimbă pe la fiecare pentru cantități mici, ci vine într-un singur loc, pentru o cantitate mare. Ca rezultat, și prețul e mai bun. Acesta ar fi doar primul pas până când ar apărea și o unitate de prelucrare“, consideră dl Răduț.

...și lucrurile se urnesc mai ușor!

Deocamdată, în mod concret s-a organizat, din punct de vedere legal, o cooperativă. S-au inițiat proiectele unui punct de colectare a pieilor și a lânii și a unui abator. Asta în condițiile în care în județ nu mai există niciun abator.

„Pe de altă parte, este absolut necesar să se implice și administrația locală. Spre exemplu, eu am întocmit pentru Zâmbreasca un proiect în urma căruia a fost amplasat un tanc de colectare a laptelui în urmă cu doi ani. Efectul se vede deja: efectivele de animale au început să crească. Era previzibil, căci până acum doi ani, de când mă știu eu, de aproape 60 de ani, nimeni nu a colectat lapte în Zâmbreasca.

Le-am dat proiectul și altor colegi din alte localități și același lucru s-a întâmplat și la ei“, argumentează dl Răduț. Apoi își continuă demonstrația: „Toată suprafața de pășunat a localității, cu sursa de apă cu tot, este amenajată și înconjurată cu un gard electric. Astfel sunt rezolvate mai multe probleme dintr-o dată. Aveam intenția ca în acest perimetru să construim și trei grajduri mari, astfel încât toate animalele să poată fi ținute acolo în timpul perioadei de pășunat. Dar deocamdată a trebuit să renunțăm la acest proiect din mai multe motive.“

„Banii se fac și din hârtii!“

Cea mai mare piedică ce stă în calea planurilor edilului teleormănean o constituie birocrația. „Spre deosebire de alți colegi ai mei primari, am ascultat sfatul unui funcționar de la Direcția Agricolă Județeană și m-am aplecat și asupra hârtiilor. «Banii se fac și din hârtii!», îmi spunea el. Și a avut dreptate: cu hârtiile în mână am reușit să întocmesc documentația pentru proiectele pe care le-am realizat. Dar, totuși, este mult prea multă birocrație și mult prea multă vorbărie. Spre exemplu, cu Programul de Cadastrare am crezut că e o treabă simplă. Am încheiat contractul, ne-am întâlnit toți factorii implicați – Prefectură, primării etc. – și am zis că o să meargă șnur. De câte ori credeți că a trebuit să merg la Prefectură la Alexandria? 20 de ori e puțin și încă n-am făcut nicio Carte Funciară!“ Concluzia e simplă: „toate procedurile acestea sunt prea stufoase, trebuie simplificate cumva!“

„Ideea e, consideră dl Răduț, că trebuie luate lucrurile pe rând. Deocamdată, salvarea este zootehnia, iar la nivel de minister am văzut că există deschidere. Ca atare, deocamdată ne canalizăm pe această direcție!“

Pe de altă parte, în concepția primarului, „animalul merge cu pământ“. Potrivit domniei sale, ar trebui ca acordarea subvenției pentru teren să fie condiționată de obligația de a crește și animale. „Cred că cel care are 500 de hectare poate să crească 70 de bovine numai cu resturile vegetale și cu ceva furaje. În felul acesta salvăm zootehnia“, consideră doctorul Răduț.

„Ar fi o prostie să lăsăm banii necheltuiți!“

Multe sunt gândurile, proiectele și visurile edilului din Zâmbreasca. „Uniunea Europeană, în cadrul a diverse programe, ne pune la dispoziție o grămadă de bani. E vorba de sute de milioane de euro. Consider că nu avem voie, sub nicio formă, să îi lăsăm necheltuiți. Să nu îi absorbim în proporție de minimum 90% ar fi, vă rog să îmi iertați expresia, o dovadă de prostie! Iată, sunt o serie de programe pentru tinerii fermieri în cadrul cărora le sunt subvenționate în proporție de până la 90% unele investiții. În acest context, haideți să îi ajutăm, să punem la punct niște modele de proiecte astfel încât ei să poată modifica doar datele personale și să acceseze fondurile respective. Așa văd eu pusă problema și acesta este contextul în care văd dezvoltându-se cooperativa. Pentru că, dacă dai acum unui tânăr care vrea să facă ceva o fermă cu 25 de vaci, peste patru-cinci ani el va avea 100 de vite. Vă dați seama ce ar însemna pentru o comună ca a noastră vreo șapte-opt ferme cu câte 100 de capete de bovine, cu ceva oi pe lângă, cu un punct de colectare a laptelui și, poate, și o fabrică de prelucrare cu un abator?“ Cam așa ar arăta, până la capăt, cooperativa din Zâmbreasca în gândul primarului Marin Răduț.

Deocamdată există o fermă-mamă, un punct de colectare a laptelui, proiectele pentru fermele-mici și unele amenajări.

Dar să nu uităm că până și cel mai lung drum începe cu primul pas. Și cu fiecare pas înainte devine tot mai scurt.

Alexandru GRIGORIEV