reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Sfaturi practice pentru crescătorii de chinchila

  • Publicat în Zootehnie

Dacă ați înființat recent o crescătorie de chinchila sau aveți de gând să faceți asta, vă îndemn să citiți articolul de față. Veți găsi astfel sfaturi practice legate de creșterea acestor animale. Sursa de informare pentru realizarea acestui material a fost Codul de bune practici aplicabil în domeniul creșterii chinchilei aprobat de ANSVSA. Ghidul a fost conceput de dl Mircea Vieroșanu, crescător de chinchila și vicepreședinte al Asociației Române a Blănurilor.

Inspecția

Inspecţia riguroasă a animalelor se va efectua cel puţin o dată pe zi, în maniera cea mai puţin deranjantă. La nevoie, în acest scop se va utiliza şi o sursă de lumină. Aceste inspecţii se vor efectua fără a recurge la echipamente automate de supraveghere.

În vederea efectuării unei inspecţii riguroase a animalelor, se va acorda atenţie sporită condiţiei fizice, stării părului, pielii, ochilor, urechilor, cozii, picioarelor şi labelor. Animalele sănătoase emit sunete, sunt active şi fac mişcări specifice speciei, vârstei, sexului, rasei şi condiţiei lor fiziologice. Semnele de sănătate sunt următoarele: ochi clari şi strălucitori, condiţie bună, blană curată şi – în funcţie de specie şi anotimp – lucioasă, picioare sănătoase, comportament sănătos la hrănire, adăpare, sugere sau alăptare, mişcări şi comportamente normale la ridicare şi culcare, precum şi pe durata odihnei.

Inspecţia riguroasă nu presupune examinarea individuală a fiecărui animal în parte, aceasta efectuându-se doar în cazul în care inspecţia generală o impune. La inspecţia animalelor trebuie să se ţină cont de faptul că semnele unei sănătăţi precare sunt indiferenţa, pierderea apetitului, scurgerea de lichide din nări şi/sau urechi, salivă excesivă, tuse persistentă, articulaţii tumefiate/umflate, moliciune, scărpinare sau alte tulburări comportamentale. Totodată, se vor lua în considerare şi următoarele: eventuala prezenţă a paraziţilor externi, starea excrementelor, precum şi consumul de hrană şi apă. În cazul în care starea de sănătate a animalelor pare să nu fie tocmai cea mai bună sau dacă animalele dau semne vădite de tulburări comportamentale, se va stabili cauza acestor schimbări şi se vor lua măsurile necesare în vederea remedierii situaţiei.

Dacă demersurile imediate, întreprinse de persoana direct responsabilă, nu sunt eficiente, se va consulta un medic veterinar sau – la nevoie – se va apela la serviciile unui alt expert. Animalele de blană rănite şi/sau aflate în pericolul de a se îmbolnăvi vor fi tratate fără întârziere sau, după caz, separate de celelalte sau chiar sacrificate.

Hrana

Hrana de bază a chinchilelor este formată din concentrate din fân de lucernă. Compoziţia concentratelor asigură aportul de minerale și vitamine, absolut necesar unei dezvoltări armonioase şi sănătoase. Concentratele folosite trebuie să fie de bună calitate şi destinate acestui tip de animal. Cantitatea de concentrate este de aproximativ 25-30 g/zi/animal matur, însă această cantitate poate fi suplimentată la femelele gestante sau cu pui. Concentratele trebuie administrate zilnic, motivul principal fiind acela că astfel poate fi urmărită cantitatea consumată, element care ajută în depistarea unor disfuncţii sau boli.

Pe lângă aceste concentrate, trebuie să asigurăm, la maximum trei zile, câte o mână de fân de lucernă sau de iarbă, uscat. Fânul trebuie să provină din parcele care nu au fost fertilizate chimic, să fi fost cosit pe perioade fără ploi, iar uscarea să se fi făcut la umbră, astfel încât după recoltare şi uscare să-şi păstreze culoarea verde pal, cu un miros plăcut şi să nu fie amestecat cu plante toxice. Pe de altă parte, depozitarea lui este foarte importantă, în sensul că trebuie să fie ferit de umezeală sau de pătrunderea unor animale în depozit: şoareci, pisici, etc. Fânul este foarte important pentru echilibrul intestinal, motiv pentru care, dacă este de o calitate necorespunzătoare, poate reprezenta cauza unor boli digestive. Consumul fânului ajută chinchila şi la „tocirea“ dinţilor, care dacă nu se realizează creează mari probleme în masticaţie.

O alimentaţie corectă, formată din concentrate de bună calitate (se vor folosi numai acele concentrate care sunt testate şi pentru care se pot elibera certificate de calitate) și fân fără urme de mucegaiuri, va conduce la prevenirea multor boli digestive sau de masticaţie ale chinchilelor şi la obţinerea unor pui de bună calitate.

Suplimentele alimentare pot fi: felii de măr, stafide (în mod special pentru femelele cu pui) sau floricele de porumb. Trebuie avut grijă ca merele să nu provină din loturi care au fost fertilizate chimic excesiv şi trebuie foarte bine spălate înainte de administrare.

Apa

Un alt factor important în alimentaţie este apa: aceasta trebuie să fie curată şi proaspătă în permanenţă (se va schimba la cel mult două zile), iar dacă provine din reţelele comunale sau orăşeneşti va trebui „aerisită (pentru eliminarea clorului) cel puţin 12 h înainte de folosire. Indiferent de sursa ce va fi folosită, este absolut necesar să se facă o analiză fizico-chimică şi microbiologică a apei, înainte de a o folosi pentru a determina acele câteva elemente care pot fi dăunătoare: nitraţi, nitriţi, PH, microorganisme, impurităţi. În cazul în care rezultatul de laborator arată o concentraţie de nitraţi sau mai ales de nitriţi (50 mg/l, respectiv 0,5 mg/l) peste cea admisă, se impune folosirea unui filtru de apă performant. Pe de altă parte, trebuie avut grijă la faptul că în general filtrele complexe de apă (cele care realizează purificare chimică, microbiologică şi dedurizare) scad după filtrare PH-ul apei, conducând la un PH acid. Acest lucru poate fi corectat foarte uşor adăugând în apa filtrată bicarbonat de sodiu alimentar (de exemplu, pentru corectarea PH-ului de la 5,5 la 7,5 se adaugă aproximativ 35 g bicarbonat la 10 l apă). Pentru măsurarea PH-ului se poate folosi un tester de PH ce poate fi achiziţionat de la magazinele specializate.

Laura ZMARANDA