abonament lumea satului

update 20 Oct 2017

Ionică Rășinar, un împătimit al raselor de porci autohtone

  • Publicat în Zootehnie

Dl Ionică Rășinar este un mai vechi prieten al revistei noastre. Domnia sa este un ardelean tipic: cumpătat și hotărât. Când își pune ceva în minte, dacă este convins că face bine ce face, atunci nici munții nu îi stau în cale. Nici chiar birocrația nu îl poate opri. Așa s-a întâmplat anul trecut, când a ridicat problema inexistenței unui cadru legal pentru creșterea și promovarea rasei de porci tradiționale Mangalița. S-a făcut luntre și punte, a mers peste tot unde a trebuit, a constituit o asociație. Acum Mangalița este o rasă recunoscută și există un Registru al Cărții de Rasă.

Porcul de Bazna se află pe cale de dispariție

Odată lucrurile intrate pe făgașul normal, dl Ionică Rășinar și-a pus energia în slujba răspândirii unei alte rase tradiționale de porci, odinioară foarte apreciată: Bazna.

Deocamdată a cumpărat patru scrofițe și un vieruș de doar o lună, cu certificat de atestare emis de Institutul de la Turda. La târgul AGROMALIM de la Arad a venit atât cu scrofițe de Bazna, cât și cu exemplare din toate varietățile de Mangalița: brună, blondă și burtă de rândunică.

După părerea domniei sale, rasa Bazna se află aproape de dispariție. În toată țara nu mai există decât vreo 50 de capete de porcine din această rasă care să posede și certificat de origine. Ele se găsesc în județele Albă, Cluj și, firește, Arad. Există doar patru fermieri care cresc această rasă. E adevărat că în destul de multe gospodării se găsesc metiși de Bazna, dar acest lucru nu îmbunătățește cu nimic situația.

Motivul pentru care s-a ajuns în această situație rămâne necunoscut. Dar faptul rămâne fapt și situația trebuie remediată.

Bazna si mangalita

Când există bunăvoință, se poate!

Față de anul trecut lucrurile s-au mișcat foarte mult și înspre mai bine, consideră fermierul. După publicarea unor articole și a unor emisiuni TV, guvernanții au venit în sprijinul crescătorilor de Mangalița ca rasă tradițională. Pe lângă înlesnirea creării Registrului de Carte de Rasă, au fost acordate și alte facilități sau au fost îndreptate unele prevederi absurde. Așa se face că a dispărut obligativitatea fermierilor de a deține câte o jumătate de hectar de pământ pentru fiecare purcel Mangalița, ca o condiție de acordare a subvenției. „Acum se vorbește de un program național pentru această rasă, în cadrul căruia să se acorde un ajutor de minimis pentru cumpărarea de scrofițe. Deocamdată nu s-a stabilit o sumă, dar important este că problema rămâne în actualitate“, consideră Ionel Rășinar. În cadrul unei întâlniri a ministrului Agriculturii, Petre Daea, cu președintele Federației Crescătorilor de Porci Mangalița, s-a discutat și includerea în ajutorul de minimis și a unor fonduri destinate echipării fermelor cu garduri electrice și adăposturi în câmp. Este știut că o caracteristică a acestei rase este că, pentru a se dez­volta conform standardelor, cel mai bine se dezvoltă în semisălbăticie. Subvenția rămâne însă neschimbată, cel puțin până în 2020, fiind stabilită la 88 euro/scrofiță.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Dacă anul trecut dl Rășinar avea 12 scroafe Mangalița, acum are 40. „Toate sunt gestante, n-au fătat încă, dar purceii sunt deja vânduți. Este o cerere fantastică!“, destăinuie domnia sa.

Cererea depășește oferta

Recent, în urma discuțiilor avute cu ministerul, în programul pentru dezvoltarea rasei Mangalița a fost introdusă și rasa Bazna. Însă problema cea mai mare o reprezintă lipsa unor exemplare atestate, cu care să se poată (re)constitui cel puțin un nucleu de rasă. Chiar dacă există patru crescători în țară, majoritatea exemplarelor existente provin din aceeași linie. Prin consangvinizare s-ar produce degradarea rasei. De aceea este necesar un plus de atenție la selectarea exemplarelor pentru montă și la încrucișarea liniilor.

Rasa Mangalita roscata

Ca planuri pentru viitorul apropiat, fermierul și-a propus să își dezvolte ferma aflată la Lipova. Își dorește să ajungă la 100 de capete de Mangalița, blonde și burtă de rândunică, iar pe lângă ele să dezvolte, atât cât va fi posibil, și un nucleu de Bazna. Principala destinație a porcilor crescuți în fermă va fi reproducția. Dar, va exista și o linie de sacrificare. În jur de 40 de capete vor fi destinate tăierii, în preajma Crăciunului. „Oamenii se înscriu, din timp, iar când facem sacrificarea vin și iau animalul, fie porc, fie purcei la înțărcare. E o cerere mai mare decât putem noi acoperi“, spune fermierul.

Promovarea raselor tradiționale, ca manifestare patriotică

Ionică Rășinar recunoaște că motorul care stă în spatele acțiunilor sale este pasiunea. „M-am obișnuit cu aceste rase din copilăria petrecută în Munții Apuseni. Am o fotografie din anul 1965 cu porcul Mangalița pe care îl creșteam atunci în curte.“

Ca toți cei proveniți din zona Apusenilor, domnia sa se consideră un patriot, iar acesta este modul în care înțelege să-și manifeste patriotismul: prin creșterea și răspândirea raselor autohtone. „Am rămas surprins și mâhnit când am văzut că nu pot cumpăra Bazna cu certificat de origine. Asta m-a motivat să alerg și o voi face în continuare. Cu atât mai mult cu cât văd că Mangalița se mișcă foarte bine acum“.

Și, în fond, cine ar putea să îl contrazică pe Ionel Rășinar?

Porcul de Mangalița reprezintă o valoare, grație calităților pe care carnea sa le are. Compoziția grăsimii acestei varietăți de porc este izbitor de asemănătoare cu cea a grăsimii de somon. Iar soiul este unul tradițional românesc. Or, dacă nici promovarea tradițiilor naționale, indiferent în ce domeniu, nu e patriotism, atunci ce mai este?

Alexandru GRIGORIEV