În lumea satului este firesc ca în fiecare gospodărie să existe găini. Creșterea lor asigură întregii familii ouă și carne, însă de multe ori gospodarii aleg să aibă în propria curte și exemplare care să încânte ochiul, deci să aibă un penaj deosebit. Adesea, cocoșul din curte este ales cu mare atenție, tocmai pentru a avea în următoarea primăvară pui tot mai frumoși, chiar dacă de cele mai multe ori nu sunt de rasă pură. Așa s-a întâmplat ca treptat să apară în gospodării și găinile de ornament, fie ele pitice, moțate sau pur și simplu cu un penaj deosebit. Din acest motiv vă prezentăm o serie de rase pe care le puteți crește și dvs. și, poate cine știe, veţi participa și la expozițiile de profil din țară și străinătate.

Găina de porțelan sau Mii de Flori

Dezvoltată de Michael Van Gelder în anii 1890, rasa de porțelan sau mii de flori a devenit tot mai apreciată în cadrul expozițiilor și tot mai achiziționată de cei care aleg să crească păsări de curte. Găinile din această rasă au picioarele scurte și acoperite cu pene până la gheare, corpul plin și gâtul bine dezvoltat, iar coada este deschisă și stă ridicată. Un exemplar cântărește între 0.5 - 1 kg și are media de viață cuprinsă între 8 și 12 ani. În prezent se cunosc mai multe varietăți ale acestei rase, printre care găinile cu gâtul auriu, cele negre, multicolore sau mii de culori și albe.

Aparținând unei rase ornamentale, găinile depun aproximativ 3 ouă pe săptămână și pot fi hrănite cu produse din comerț, adică furaje combinate sau nu, dar trebuie ținut cont și de faptul că, în condițiile în care sunt crescute în spațiu deschis, beneficiază și de hrană din natură – insecte, semințe, iarbă etc., iar un lucru care nu trebuie să îi lipsească, ca și altor păsări de altfel, este apa.

Faptul că au picioarele scurte reprezintă un dezavantaj deoarece păsările dezvoltă acarieni mai ușor, dar greu de observat, iar iarna, dacă sunt lăsate în aer liber, penele adună noroi și/sau zăpadă, care trebuie îndepărtate deoarece pot suferi repede degerături. Un alt dezavantaj al mărimii găinilor, este faptul că poate fi o pradă ușoară pentru păsările răpitoare.

Moțata olandeză

Găinile moțate se regăsesc și ele tot mai des în curțile oamenilor gospodari. Una dintre aceste rase este moțata olandeză. Moțul apare atât la găini, cât și la cocoși, diferența fiind faptul că la femele este rotund, în timp ce la masculi este sub formă de umbrelă. În ceea ce privește penajul, culorile pe care le poate avea această rasă sunt variate; printre cele mai cunoscute sunt cele cu corpul negru și moțul alb sau cele albe. Ochii sunt adesea acoperiți cu pene și adesea pot rămâne blocate în locuri strâmte, tocmai pentru că au vederea blocată. Moțatele olandeze pot fi de talie standard, de 2-3 kg, sau pitice, de 600-800 grame.

În ceea ce privește ouăle, în primul an acestea sunt destul de mici și nu se recomandă să fie puse la incubat. Aceste găini nu clocesc, de aceea, dacă vreți să obțineți pui, trebuie să incubați ouăle sau să le puneți unei alte cloști, din altă rasă.

Din punctul de vedere al îngrijirii, moțatele trebuie ferite de ploaie deoarece umezeala le poate îmbolnăvi ușor, în special efectele văzându-se la nivelul ochilor și al capului deoarece moțul reține mai multă apă, de aceea el ar trebui uscat. Tot la nivelul moțului se pot ascunde și acarieni mai greu observabili, motiv pentru care se impune deparazitarea în mod regulat.

Chabo

Una dintre cele mai apreciate rase de găini pitice este Chabo. Originare din Asia, găinile sunt albe, pestrițe sau negre, însă există și varietăți cu pene ondulate și ciufulite, care combină mai multe culori. De fapt, în japoneză chabo înseamnă pitic, iar greutatea femelelor ajunge la 400-500 g, în timp ce a cocoșului atinge maximum 600 g. În general, păsările au talia mică, pieptul bine dezvoltat, bombat înspre anterior, putând depăși extremitatea ciocului, gâtul scurt și gros, iar creasta este ridicată în permanență și are 5-6 lobi. Găinile și cocoșii au picioarele foarte scurte, aripile bine dezvoltate, cu două rânduri de pene. Cocoșii au coada abundentă, formată din pene lungi în formă de seceră și pene mai scurte, care oferă volum înspre lateral, iar găinile prezintă același penaj, însă mult mai mic și au o producția în jur de 200 ouă/an.

În ceea ce privește întreținerea, trebuie știut că nu rezistă la temperaturi scăzute, de aceea au nevoie pe timp de iarnă de adăpost cât mai călduros, cu așternut curat pentru a nu le se murdări pieptul, iar penele să nu absoarbă umezeală. Un lucru care nu trebuie să le lipsească, indiferent unde sunt crescute și de sezon, este spațiul de cocoțat.

Găinile din această rasă pot cloci, iar puii ies din ou după 20 de zile, cresc repede, iar după 14 zile sunt apți chiar să zboare.

Larissa SOFRON