Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Scandal de-adevăratelea sau întreținut artificial la Stațiunea Popăuți?

Răchiți, Botoșani, o comună suburbie a municipiului reședință de județ. Sau, mai degrabă, după aspirațiile ultimilor ani, o structură administrativă a Zonei Metropolitane Botoșani, situată la 4 km și 5 minute de mers cu mașina de oraș, cu o dezvoltare corespunzătoare a infrastructurii. Cândva, localitatea se chema Popăuți, nume pe care l-a împrumutat și mănăstirea cu același nume din Botoșani. Acesta a fost păstrat și de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor, unica unitate din țară care se ocupă de cercetarea rasei de ovine Karakul. De fapt, despre aceasta din urmă vom scrie astăzi, fiindcă acolo s-au petrecut multe lucruri bune – cândva și multe lucruri mai puțin bune și neplăcute – astăzi.

Ca să ne dăm seama despre ce este vorba, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți (SCDCOC) este cea care, în perioada 1948-1988, a creat rasa de oi Karakul românesc sau Karakul de Botoșani. Discutăm deci despre 40 de ani de cercetare până la omologarea rasei și alți 28 de ani de obținere a altor linii (sur, alb). 68 de ani pe care azi s-ar putea să-i aruncăm pe fereastră! Sau poate nu? Karakulul românesc era o rasă scumpă (la propriu), căutată pentru calita­tea pielicelelor de miei și pentru producția de lapte, rezultată prin încrucișarea dintre Țurcana neagră ori brumărie și Karakulul negru sau brumăriu adus deunăzi vreme din Germania și URSS. Mai ales pielicelele (negre, brumării sau comor) erau căutate pentru calitatea lânii (buclată) și, din câte vă amintiți, erau frecvent folosite în industria confecțiilor (paltoane, haine, căciuli, mănuși). Astăzi, e drept, nu mai sunt solicitate în industria autohtonă, poate pentru că n-o mai avem, ci în cea din afară. Atât cât mai sunt solicitate. Fiindcă directorul stațiunii ne spunea că nu mai întreabă nimeni de ele!

O unitate de elită redusă la 10-12% din patrimoniul de altădată

SCDCOC Popăuți a fost înființată în anul 1909, din Ordinul Ministerului Agriculturii și Domeniilor Statului, profilul inițial fiind creșterea taurilor de rasă pentru ameliorarea varietății moldovenești a rasei de vaci Sură de stepă. Prin anii 1940 și-a schimbat destinația odată cu noua misiune de a obține rasa de oi Karakul românesc sau de Botoșani. La începutul anului 1990, unitatea avea în jur de 10.000 ha și un efectiv de 17.000 capete oi. În 2014, cifre care se păstrează cu aproximație și astăzi, SCDCOC mai avea 1.163 ha, 1.100 capete de femele adulte ovine din rasa Karakul de Botoșani, 150 capete de femele adulte caprine, 750 capete de tineret ovin și caprin. În 27 de ani deci s-au pierdut aproape 9.000 ha și 15.000 de capete de animale. Rețineți aspectul: nu oricare animale, ci de rasă! Pe lângă activi­ta­tea pură de cercetare dedicată în totalitate Karakului de Botoșani, unitatea lucrează și pe linia ameliorării pajiștilor naturale și organi­zării unor pajiști cultivate, cu o compoziție floristică adecvată zonei și a exploatării prin pășunat cu ovinele. Dispune, de asemenea, de un sector de producție, organizat în ferme zootehnice și vegetale, ce asigură necesarul de material genetic (reproducători și material seminal) și semințe de categorii biologice superioare pentru zona de N-E a Moldovei. Ca toate stațiunile din țară, SCDCOC Popăuți a trecut în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ (ASAS), legislația prevăzând un regim de funcționare care a condus, ca mai peste tot, la mari probleme ce țin de subfinanțare și la acumularea unor datorii importante. Au fost perioade în care angajații nu și-au primit leafa cu lunile! Unitatea, se cunoaște acest aspect, se autofinanțează și n-a primit un leu subvenție de la stat de zeci de ani. Singurii bani care au venit sunt pe proiectele sectoriale, în cadrul unui program gestionat inițial de ASAS și mai apoi de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Tentativă eșuată de a lăsa stațiunea fără teren

De parcă nu erau de ajuns aceste probleme (pierderea efectivului, a terenurilor, subfinanțarea, datorii istorice la bugetul statului, acumulate în timp, adică până prin 2014, de 1,35 milioane de lei, aspect care limitează posibilitatea accesării fondurilor europene), SCDCOC Popăuți se confruntă și cu un scandal intern, dus inclusiv la Direcția Națională Anticorupție, între conducerile succesive și o parte a salariaților (inclusiv cercetători), scandal purtat și înspre Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“. Dar până a vorbi despre scandalul intern trebuie să mai amintim două lucruri:

• în 2014 a existat propunerea (nu știm limpede ce interese sunt acolo și cine a venit cu o astfel de idee. Se vehiculează că ar fi fost vorba despre conducerile politice de atunci ale CJ Botoșani) ca suprafața stațiunii (1163,02 ha) să treacă din domeniul public al statului și administrarea ASAS, prin SCDCOC Popăuți, în domeniul public al județului Botoșani și administrarea Consiliului Județean Botoșani. Comisiile de specialitate de la Camera Deputaților au dat aviz negativ și au propus plenului să respingă proiectul. Salariații stațiunii s-au opus cât de tare au putut ei acestei tentative și, până la urmă, transferul terenului a fost zădărnicit;

• tot în 2014, SCDCOC reclama faptul că nu poate recu­pera 147 ha deținute abuziv de o firmă. Firma a câștigat un pro­ces cu stațiunea pentru că ar fi avut un contract de concesiune, cu trei acte adiționale, încheiat cu una dintre conducerile anterioare ale unității de cercetare. Directorul de astăzi, dr. ing. Atanasiu Traian Ștefan, ne declara că instanța de fapt a constatat că toate variantele de contracte, inclusiv cel de 10 ani, au expirat înainte de pronunțarea sentinței, respectiv din 2013, iar stațiunea a trecut la evacuarea forțată a firmei de pe terenurile unde a amenajat inclusiv niște construcții. Evacuarea se tranșează, chiar în clipa în care scriem, în instanță.

Acuzații grele la adresa conducerii

Revenind la scandalul intern, acum sunt alte plângeri la instituțiile de control. Unii salariați spun că fostul director drd. ing. Ionică Nechifor, susținut de conducerea ASAS, dar și de structurile politice din Botoșani, s-a aflat în stare de incompatibilitate pentru că ar fi deținut o afacere cu profil de activitate similar cu cel al stațiunii (n.n. – starea de incompatibilitate a fost pronunțată în mai 2015, atunci când s-a organizat primul concurs pentru postul de director). Aceștia îl contestă și pe noul director, dr. ing. Atanasiu Traian Ștefan. Iată ce se spune într-o scrisoare semnată de mai mulți angajați, adresată organelor de anchetă: „Faptele pe care vi le relatăm în acest memoriu îl vizează pe noul director al SCDCOC Popăuți – Botoșani, Atanasiu Traian Ștefan, din Iași, care ar fi lucrat la stațiunea din Bacău, numit în această funcție pe data de 26 octombrie 2015, în urma unui concurs trucat, organizat cu aranjamente de către Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS), pe data de 9 octombrie 2015, aranjamente făcute de către președintele ASAS, Sin Gheorghe(...), și de către președintele Secției de Zootehnie a ASAS, Simionescu Dumitru (...) După știrea noastră, Atanasiu a fost numit, în mod nelegal, director la Popăuți pentru că și el, ca și Nechifor în 2013, se află în stare de incompatibilitate și în conflict de interese. Ca și Nechifor, el deține o firmă particulară care are legătură cu profilul de activitate a Stațiunii Popăuți.“ Salariații mai spun că ASAS ar intenționa să desființeze stațiunea, să ducă matca de Karakul la Bacău, iar lor să le fie contractele de muncă desfăcute. Dr. ing. Gheorghe Hrincă, cercetător-biolog gradul I, distins recent cu Premiul Academiei de Științe Agricole și Silvice, cu care noi am discutat telefonic, spunea că stațiunea „a intrat pe mâini rele“, că „patrimoniul genetic este pe cale de a fi pierdut“, că sunt intenții clare ca ea să fie desființată, că echipele manageriale nu au făcut altceva decât să ducă în sapă de lemn unitatea, dar mai ales rezultatul cercetărilor de aproape 70 de ani. Și, atenție!, domnia sa spune că specialiștii au fost efectiv siliți să plece: „Am fost nouă cercetători. Cum a venit Nechifor, cum au plecat. Oamenii aceștia, cu președintele ASAS în frunte, ruinează stațiunea. Eu lucrez aici de 38 de ani, avem niște creații biologice, avem varietăți de culoare, linii, dar ei au adus alt material reproducător, ce să mai discutăm, noi acum nu mai avem rasa ca atare, a fost distrusă! Fiecare trage de patrimoniul unității, de terenuri, sunt interese care-mi scapă.“

Directorul respinge absolut tot ce i se pune în cârcă

Am avut un dialog și cu directorul dr. ing. Atanasiu Traian Ștefan, care a ținut să precizeze dintr-un început că este director de aproape 15 luni, mai precis din octombrie 2015. Ca urmare, n-ar fi corect să răspundă pentru ceea ce s-a întâmplat înainte în stațiune. Sub aspectul suprafețelor, domnia sa spunea că, în comparație cu alte unități din țară, SCDCOC Popăuți stă chiar bine, cu 1.163 ha. Probleme a găsit o mulțime: de exemplu, unitatea nu a fost reorganizată conform Legii nr. 45, care ar permite finanțarea de la bugetul statului ori accesarea proiectelor europene, procedurile fiind în curs de desfășurare abia acum; datoriile acumulate în timp, la bugetul statului, nu au fost anulate, s-au mai plătit o parte dintre ele, dar între timp s-au mai adăugat și altele; cele două proiecte sectoriale, unul condus de domnia sa și altul de colegul Hrincă, s-au diminuat ca valoare, din cauza unor întârzieri la depunerea unor documente; întreaga infrastructură este veche și ar trebui înlocuită (de exemplu, o avarie la conducta de apă a făcut ca aprovizionarea să fie făcută din exterior) etc. I-am solicitat șefului SCDCOC să răspundă punctual la acuzațiile colegilor săi:

1. Există starea de incompatibilitate?

– Am o întreprindere Individuală cu două obiecte de activitate. La cel care avea tangență cu activitatea stațiunii-cercetare, creșterea ovinelor și caprinelor – am renunțat prin notariat înainte de a ajunge director. Am rămas doar cu consultanța, dar de când sunt director n-am desfășurat nicio consultanță, că n-am avut timp. Dar eu nici măcar n-am ascuns că am firmă.

2. Este adevărată intenția dvs. și a ASAS de a închide SCDCOC?

– Nici vorbă! Eu nu știu de așa ceva. Dimpotrivă, dl Sin este cel care ține foarte mult ca unitatea să fie menținută, să existe, dat fiind istoricul său și unicitatea stațiunii la nivel național.

3. Dvs. cu fostul director inițiați acțiuni care fac concurență stațiunii?

– În ceea ce mă privește, nu.

4. Doriți să mutați Karakulul la Bacău?

– Exclus!

5. Ce anume faceți, din moment ce se spune că distrugeți stațiunea?

– Eu zic că mă lupt să mențin totul la linia de plutire. Și mă străduiesc să corectez ceea ce a fost în neregulă. Credeți că din cauză că aș vrea să distrug stațiunea am produs, în 2016, cereale cât să nu mai fie nevoie să cumpărăm, în comparație cu anii trecuți, când stațiunea dădea o grămadă de bani pe porumb? Dimpotrivă, sper să aducem finanțări, proiecte, să reconfigurăm și să modernizăm unitatea. Pe urmă, și eu sunt cercetător și țin la fel de mult la ce s-a făcut și facem încă pentru rasa Karakul. Dar vă spun ce nu ne face nouă bine, exact această tensiune, exact aceste veșnice reclamații; în loc să ne ocupăm de ferme, de stațiunea în sine, ne pierdem vremea pe drumuri și de dat explicații. Și vă mai spun un aspect. Eu, din nefericire, sunt bolnav, am obezitate. Aș avea nevoie să-mi văd de sănătate, să am liniște. Or, de când sunt director, m-am mutat la stațiune, într-un birou, nu știu dacă, însumat, am mers acasă 30 de zile într-un an și patru luni. Asta spune ceva. Și numai de liniște n-am parte, o dată din cauza problemelor dificile, presante de management ale unității, a doua oară din cauza atmosferei create de unii oameni, în mod special de domnul Hrincă“.

Despre alte acuzații nu dorim să discutăm, fiindcă revista noastră păstrează o anumită ținută.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 38-41