Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Breaza de Haţeg - oaia românească ce dă mai mult lapte decât Lacaune

Statisticile spun că sectorul românesc de creştere a ovinelor este printre primii lideri europeni. Totuşi, oierii invocă lipsa unei viziuni clare în ultimii 25 de ani, a unor programe pe termen lung şi a unor legi care să îi ajute. Concluzia lor este că, deşi oieritul poate scoate România din unele situaţii de criză, deocamdată sunt multe lipsuri. Asta nu a împiedicat însă realizarea unor performanţe extraordinare în materie de progres genetic. Ciobanii români au motive de mândrie. Ştiaţi, spre exemplu, că Breaza de Haţeg, o varietate a Ţurcanei, „bate“ la producţia de lapte rasa franceză de oi Lacaune, renumită pentru recordurile sale? Pentru a da şi mai multă greutate acestei realizări, Pavel Iovăneasă şi Mircea Petresc, preşedinte şi vicepreşedinte ai Asociaţiei Zonale a Crescătorilor de Ovine „Retezatul Haţeg“, vor să obţină omologarea acestei varietăţi.

Regina Ţurcanelor

Asociaţia Zonală a Crescătorilor de Ovine „Retezatul Haţeg“ a fost înfiinţată în 2008 şi a pornit la drum doar cu 12 oieri. Cei doi reprezentanţi ai ei spun că şi-au dorit înfiinţarea asociaţiei în primul rând pentru a avea un cuvânt de spus la nivelul federaţiilor şi chiar la nivelul ministerului. „Haiduceşte nu poţi face faţă, de aceea sper să înţeleagă toată lumea cât de importantă este asocierea. Unirea înseamnă putere, un loc pe piaţă şi la masa discuţiilor.“ Mesajul lor a prins, pentru că astăzi asociaţia are aproximativ 20.000 de exemplare de Ţurcană Brează. O rasă despre care dl Petresc şi dl Iovăneasă spun că este regina Ţurcanelor. Lucru confirmat în parte şi de faptul că în turmele oilor din Haţeg ponderea acestei varietăţi este de peste 90%. Genealogia Brezei de Haţeg arată că este o varietate ce s-a format de-a lungul anilor prin izolare reproductivă, având în descendenţă Ţurcana Românească. Rezultatul acestei selecţii a fost obţinerea unor exemplare foarte rezistente, adaptate foarte bine pentru zona montană, submontană şi de deal. O varietate a cărei faimă a făcut ca şi ciobanii de la câmpie să o aducă în turmele lor.

O varietate care va rezista în faţa raselor străine

În opinia preşedintelui şi vicepreşedintelui Asociaţiei Zonale a Crescătorilor de Ovine „Retezatul Haţeg“, Breaza de Haţeg este una dintre cele mai bune oi autohtone pentru lapte, nu doar pentru că se obţine o cantitate mare de lapte pe zi, ci şi pentru că are o lactaţie prelungită. În plus, din fătări se obţin mulţi miei gemeni, iar în cazul furajării de calitate sporul lor zilnic de creştere este foarte bun.

„Dacă vom reuşi să omologăm această varietate a Ţurcanei, Breaza de Haţeg, va fi o realizare importantă, pentru că la nivel de ţară nu avem încă o rasă autohtonă de lapte. Sperăm să obţinem cât mai repede omologarea, pentru că în momentul în care avem un certificat de origine vom şti exact ce trebuie făcut pe viitor“, spune dl Iovăneasă. Dar tot domnia sa completează spunând că există un interes, altul decât cel promovat oficial, de a se aduce în ţară rase străine. Fervoarea cu care sunt prezentate aceste rase, spune dl Iovăneasă, nu înseamnă însă neapărat că sunt atât de bune pe cât sunt de lăudate.

În consecinţă, ciobanii din Haţeg, naţionalişti convinşi, vor păstra această rasă din moşi-strămoşi. Mai mult decât atât, vicepreşedintele asociaţiei, dl Mircea Petresc, se declară optimist cu privire la viitorul acestei varietăţi. Breaza de Haţeg nu doar că va rezista în faţa raselor importate, dar în momentul de faţă poate concura cu succes chiar şi cu rasa franceză specializată pe lapte, Lacaune. Afirmaţia nu este una forţată, ci are în spate semnalele pozitive transmise de tot mai mulţi străini care şi-au manifestat dorinţa de a cumpăra exemplare din această varietate. Experimentele acestor transferuri au arătat că, practic, nu există nicio diferenţă între Breaza de Haţeg şi Lacaune. Oaia românească a fost furajată după modelul intensiv în care sunt crescute oile Lacaune, a fost mulsă mecanic şi a dat o producţie de lapte mai mare decât oaia franceză.

Interviu crescatori de oi

Mircea Petresc: „Ar trebui ca în funcţiile de conducere, poate nu ca secretari de stat, dar cel puţin consilieri să fie aleşi şi reprezentanţi ai clasei muncitoare, în cazul de faţă ai oierilor. Atunci am avea într-adevăr o viziune obiectivă şi pe termen lung pentru acest sector.“

Pavel Iovăneasă: „Un om care vine din sector cunoaşte foarte bine problemele şi nevoile celor care cresc ovine. Sunt tineri cu pasiune pentru oi, care au studii superioare şi sunt bine pregătiţi pentru funcţii de conducere, dar care, din diferite motive, încă nu au ajuns acolo. Sper, totuşi, că acest lucru se va întâmpla şi că aceștia vor contribui la dezvoltarea sectorului.“

Mircea Petresc: „Din păcate, Ministerul Agriculturii nu ne solicită des punctul de vedere. Într-adevăr, au loc nişte întrevederi periodice, dar concluzia noastră este că nu prea se ţine cont de ele. Cel puţin în anii trecuţi, când erau probleme cu boala limbii Albastră, am propus nişte soluţii, dar am constatat, chiar la întoarcerea spre casă, deci la scurt timp de la întâlnire, că în cadrul legislativ stabilit de ministru nu se ţinuse cont de absolut nimic din ce spusesem noi la acea întâlnire.“

Pavel Iovăneasă: „În opinia mea, preţul pe produs este mai important decât subvenţia. Aceasta din urmă ar trebui să fie un bonus. Singura care ne mulţumeşte este producţia de lapte şi derivatele ei. Deocamdată, preţurile de valorificare la miei sunt scăzute, lâna şi pieile fiind cumpărate la un preţ derizoriu. Pentru că în Europa a început să se folosească lâna la termoizolaţii, asociaţia noastră s-a implicat într-un proiect euro­pean prin care se vrea înfiinţarea unor centre de colectare, spălare, uscare şi sortare lână care apoi să fie folosită la termoizolaţii. Astfel sectorul ovinelor va fi salvat în ceea ce priveşte lâna. Sperăm ca acest proiect multinaţional să obţină finanţare europeană, asociaţia va suporta partea de cofinanţare şi, dacă vom reuşi, va fi primul de acest fel în România.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 34-35