Călătorie în ţinuturile mayașilor (XII)

Lacul Atitlan – aproape raiul pe pământ

Lacul Atitlan din Guatemala este considerat cel mai frumos din lume. După ce am avut ocazia să-l văd nu pot decât să subscriu acestei opinii.

Originea lacului este vulcanică fiind considerat cel mai adânc din America Centrală. A fost declarat Parc Naţional încă din anul 1955 şi se fac multe eforturi pentru a menţine un echilibru cât mai aproape de natural.

Atitlan s-a format într-un crater uriaș cu lungimea de 18 km, lățimea de 13 km şi adâncimea de peste 350 de metri, fiind înconjurat de trei vulcani: Atitlan (3.500 m), Toliman (peste 3.200) și San Pedro (3.000 m).

În drumul spre hotelul unde urma să fim cazați am coborât cu microbuzul pe o serpentină asfaltată, ce „îmblânzea“ o pantă destul de abruptă. După un timp am ajuns în Panajachel, singurul sat ce leagă Atitlanul de restul Guatemalei, uimiţi de peisajul ce ne înconjura. Am continuat apoi traseul de dinainte stabilit cu barca, un minunat prilej de a admira îndeaproape satele mayașe, vegetaţia luxuriantă, dar şi terase cultivate, frumos amenajate.

Aproape am uitat că natura n-a fost mereu prietenoasă cu aceste locuri unde, în orice clipă se pot produce adevărate dezastre. Am aflat cum un cutremur devastator din 1976 a produs drenajul subteran al apei din cauza unor fisuri pe fundul lacului care au condus la scăderea nivelului acestuia cu aproape 2 m/an. În 2007 un alt cutremur a avut efect invers, ducând la creșterea nivelului apei şi inundarea satelor de pe mal. Apoi au fost 2 uragane în 2005 şi 2010 ce s-a soldat cu daune importante. În plus, s-au adăugat efectele populării lacului cu peşti carnivori (bibanul negru) care au distrus speciile indigene.

Dar culorile lacului la apus de soare şi în zori de zi sunt unice, iar combinația cu cele ale vegetației din jur poate fi asemuită oricând cu un colţ de rai.

O călătorie pe acele meleaguri nu e completă dacă nu intri în contact şi cu oamenii locului, aşa că nu ne-am despărţit de acea zonă, până nu am făcut un tur cu barca şi o vizită prin satul Santiago Atitlan locuit de comunitatea Tzutuhil, aparţinând vechii civilizații mayaşe, unde tradiţiile şi obiceiurile sunt încă păstrate.

Locuitorii acelui sat erau îmbrăcați cu bluze numite „huipiles“, eșarfe, fuste și ornamente pentru cap, toate remarcându-se prin culori vii și modele tradiționale specifice. Țesute de femei, materialele includ anumite simboluri şi culori. Fiecare oraș ori sat are propriul costum tradițional. Am vizitat mai multe ateliere de ţesătorie, am admirat femeile din mâinile cărora ieşeau astfel de minunăţii, apoi n-am rezistat tentaţiei de a proba câteva costume tradiţionale. Am cumpărat câte ceva, care să ne aducă aminte de acele minunate şi interesante locuri, am făcut multe fotografii şi am plecat încărcați cu energie pozitivă şi cu dorinţa de a continua călătoria.

Mi-aş dori să revăd lacul Atitlan, locul în care am simţit că natura te îmbrăţişează şi te vindecă.

Sper că am reuşit să vă am alături şi de această dată şi rămâneţi, pentru că povestea mea nu s-a sfârșit. Guatemala are şi alte locuri frumoase pe care vă propun să le descoperim împreună.

Teofilia BANU

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 56-57