Adama 04 mai 2020
update 4 Jun 2020

Aberdeen Angus, vite ce cresc aproape singure

  • Publicat în Zootehnie

Continuăm prezentarea celor mai răspândite rase de vite cu Aberdeen Angus, rasă destul de des întâlnită și în România, mai ales în zona din centrul țării. Aceasta a fost creată în Anglia, mai precis în Scoția, încă de acum câteva sute de ani. Standardul rasei prevedea ca animalele să fie de culoare neagră, dar în ultima vreme au fost acceptate și cele roșii. O altă caracteristică a acestor vite este că nu au coarne. Au capul mic, scurt și larg, iar membrele sunt scurte și musculoase. Osatura este fină, trunchiul lung, iar toracele amplu și profund. Pielea este moale și elastică.

Mici, grase și nepretențioase

Deși de talie joasă – vacile au în jur de 110 cm, iar taurii 135 cm – au greutăți relativ mari: 550-600 kg femelele și aproape o tonă masculii. Mai trebuie spus că, în condiții prielnice, sporul zilnic de greutate poate urca până la 1.200-1.300 grame. Pe lângă aceste avantaje se adaugă și acela că animalele din această rasă suportă fără niciun fel de probleme temperaturi cuprinse între -40 și +40ºC. Sunt și foarte tolerante la arșiță.

Calitățile enumerate fac ca această rasă de vite să se preteze foarte bine la creșterea în cirezi, în condiții de (semi)sălbăticie. Rata de conversie a furajelor în carne este deosebit de avantajoasă. Modul în care aceste animale pasc, retezând iarba în loc să o smulgă, așa cum fac alte rase, face ca zonele în care sunt pășunate să se regenereze rapid. Pot paște pe tot parcursul anului, atât furaje verzi, cât și uscate. Nu este nevoie de un pășunat selectiv. Un alt motiv pentru care vacile Aberdeen Angus pot fi foarte bine crescute libere pe pășuni este și rezistența lor ridicată la boli. Vacile au un instinct maternal foarte puternic. De altfel, rasa este caracterizată de un temperament docil, fiind blândă, prietenoasă, liniștită.

Deși longevive, vitele Angus ajung foarte repede la maturitate. Prima montă se poate face la 14-15 luni, când juninca cântărește cel puțin 350 kg. Fătările sunt foarte ușoare în proporție de aproape 99%, spun specialiștii.

Cea mai bună carne pentru grătar

Este o rasă prolifică, fiecare vacă putând avea câte o fătare în fiecare an. Gestația durează nouă luni, iar vițeii se înțarcă la vârsta de opt-zece luni. Laptele produs de vaci este de bună calitate și în cantitate suficientă (2.500-2.800 litri/lactație) pentru a asigura hrana vițeilor. Între înțărcarea vițeilor și o nouă fătare este necesară o pauză de aproximativ o lună – o lună și jumătate. Animalele pot ajunge la greutatea optimă de sacrificare (600-650 kg) la vârsta de 18 luni. Tăurașii trebuie separați de vițele de la vârsta de cinci luni. Pentru că devin activi sexual atât de precoce apare riscul de a monta juninci care nu sunt suficient de dezvoltate. Se pare că este singurul inconvenient al acestei rase.

Din punct de vedere economic, așa cum deja am spus, este foarte rentabilă. Randamentul la sacrificare este ridicat: 65-70%, în funcție de vârstă și de starea de îngrășare. Randamentul carne oase este de 5:1, dar și indicele de seu este destul de ridicat. Depunerile de seu apar și la animalele tinere. Carcasele conțin 70% carne de bună calitate, fragedă, suculentă, perselată, marmorată și foarte gustoasă. De altfel, pentru cei care au văzut odată carne de vită Aberdeen Angus, aceasta devine foarte ușor de recunoscut datorită culorii sale specifice, ceva mai închisă. Uneori, carcasa poate conține destul de multă grăsime. Majoritatea chefilor consideră că aceasta este cea mai indicată carne de vită pentru grătar.

În România există deja asociații profesionale ale crescătorilor de vite Aberdeen Angus, astfel încât atât junincile, cât și materialul seminal pot fi procurate cu ușurință de către doritori.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 38

Articole recente - Lumea Satului