Lacul din care beau apă vulturii

Oare este cu putință nemurirea? Să fie vreun loc în lumea asta unde Dumnezeu să fi ascuns elixirul vieții veșnice? Poate pe culmile munților sau în apa lacurilor născute din trupul lor?
Chiar dacă realitatea neagă, legendele spun că da. Că ar exista între granițele comunei Chiojdu din Buzău, în Munții Siriu, la o altitudine de 1.420 m, un lac în care au fost picurați stropi de nemurire. Vulturii știau asta și își opreau zborul pentru a-și ostoi setea cu apa lui. Reîntineriți, își reluau apoi zborul spre văzduh.
Asemeni lor, legendele au prins aripi și au cutreierat trecutul și prezentul. Probabil că zborul lor nu se va opri niciodată, iar Lacul Vulturilor, așa cum a fost numit, va rămâne în istoria fantasticului ca o apă mistică, cu puteri magice, dincolo de tot ceea ce poate accepta omul.
Lacul Vulturilor, socotit de știință ca fiind un lac periglaciar, asta însemnând că cel puțin o parte a conturului său este alcătuită dintr-un strat de gheață, este ascuns într-un gol alpin al versantului Malâia, aproape de vârful lui.
Ca să ajungi, așadar, la el trebuie să treci de păduri și să urci coastele abrupte ale muntelui. Însă traseul spre Lacul Vulturilor te poartă prin... paradis. După aproape două ore petrecute pe un drum forestier, pădurea de conifere începe să slăbească din strânsoare și să lase spațiu pășunilor întinse.
Poarta Vânturilor este aproape. De unde acest nume de poveste? În această vale largă, străjuită la nord de vârful Bocârnea – 1.657m – și la sud de masivul Malâia se întâlnesc curenții de aer din nord-vest.
Odată trecut prin Poarta Vânturilor, turistul ajunge la Lacul Sec, o mlaștină din ale cărei ochiuri de apă și umezeală s-a înfiripat o vegetație bogată. Lacul nu foarte adânc de odinioară s-a transformat într-o întindere de verde. Însă adevărata bijuterie a Munților Siriu nu poate fi egalată în splendoare de nimic altceva.
Lacul Vulturilor, o întindere de apă de 10.000 mp cu o adâncime de până în 3 metri, stă încremenit la umbra celui mai înalt vârf al acestor munți. Iar viața lui este prelungită necontenit prin ploile care se abat asupra pământului și prin izvoarele de la poalele grohotișului. De jur-împrejurul lui, munții maiestuoși dezvăluie o panoramă extraordinară.
Există oare un loc mai frumos pentru a se naște legende?
Astăzi, acest lac este un fel de safir al Munților Siriu. Când nu adie vântul, iar faldurile apei rămân amorțite, Lacul Vulturilor își folosește din nou puterile magice pentru a se transforma într-o oglindă care reflectă fără cusur cerul și fuga norilor.
Text: Laura ZMARANDA
Foto: Cristian ȘERBU
Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 54-55
Lacul Vulturilor, Muntii Siriu, lacuri glaciare
- Articol precedent: Finanțare pentru amenajarea destinațiilor eco-turistice
- Articolul următor: Noua tinerețe a vechilor reședințe boierești