reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Importurile de ouă din Polonia. Prețuri de dumping și posibil atentat la securitatea alimentară

  • Publicat în Zootehnie

20 de ani experiență în care, prin investiții continue și modernizare, o parte a aviculturii românești a atins superlativul. Meritul este al unui grup de investitori libanezi care au mizat pe potențialul țării noastre și care, cu sprijinul unei echipe de români, au creat în România cel mai mare producător și distribuitor de ouă. Tonelli Grup a înglobat în structura sa și Avicola Găești, condusă din 2008 de dna med. vet. Aurora Alexandru, director general.

Cele mai recente investiții

În 1996 pentru Avicola Găești a început o nouă eră marcată de investiții și modernizări făcute de un grup de investitori libanezi. După 20 de ani de activitate în România, grupul Tonelli este astăzi concentrat în mai multe ferme de producție ouă-consum și ferme de tineret în județele Dâmbovița, Argeș, Teleorman și Ialomița. La momentul acesta grupul are o capacitate de aproximativ 1.100.000 de găini adulte producătoare de ouă de consum și o producție de 800.000-900.000 de ouă. Toate fermele au fost modernizate fie din fonduri europene, fie din resurse proprii. Cele mai recente investiții au fost făcute într-o fermă de tineret cu o capacitate de 250.000 de capete a Avicolei Găești și în centrul de sortare, ambalare și depozitare ouă-consum de la Costeștii din Vale, cel mai modern centru de acest fel din România. Planurile de modernizare nu se opresc aici, pentru că încă mai sunt ferme care stau în așteptare. Avicola Găești are în structura sa șase ferme cu o capacitate de 320.000 de păsări ouătoare: trei ferme de găini pentru ouă de consum cu sistem de creștere la sol, o fermă cu sistem de creștere free range implementat în septembrie anul trecut (găinile au posibilitatea de a ieși în spațiu liber) și două ferme de tineret în care sunt ținuți puii de o zi. Din cele șase ferme, una singură (cu o capacitate de 400.000 de capete) a fost făcută pe fonduri europene, restul din surse proprii. La nivelul avicolei s-a adoptat sistemul de creștere în baterii (cod 3), la sol (2) și sistemul alternativ free range (cod 1). În plus, prin contracte încheiate cu alți parteneri, distribuie și ouă ecologice (cod 0).

Ouă poloneze vândute sub prețul de cost

Dezvoltarea acestui imperiu avicol va continua, spune dna Alexandru. A ținut însă să puncteze că această extindere este condiționată și de rentabilitatea pieței și a condițiilor de comercializare. Pentru ca investitorii să nu dea înapoi este important, spune domnia sa, ca produsele să poată fi vândute fără taxe suplimentare și fără concurența importurilor de ouă poloneze, vândute în România la prețuri de dumping.

„Ne confruntăm cu o problemă destul de serioasă care nu este de ieri, de azi, importurile de ouă din Polonia. Nu mi se pare normal să mai importăm din această țară ouă atât timp cât avicultura românească asigură necesarul pentru toată țara și mai dăm și la export. În plus, dacă în Polonia aceste ouă se vând cu doi eurocenți, în România sunt comercializate cu un eurocent și jumătate. Adică sub prețul lor de cost și al nostru. Și atunci nu este oare vorba despre evaziune fiscală? Nu știu care este amploarea importurilor sau dacă există o evidență reală a lor, pentru că unele transporturi intră fără acte. Nu suntem împotriva aducerii produselor din comunitatea europeană, dar să fie de aceeași calitate ca cele produse de noi, să fie supuse acelorași analize și comercializate la un preț echitabil pentru toată lumea.“

Importurile de ouă din Polonia nu reprezintă doar o concurență neloială pentru producătorii români, ci și un pericol pentru securitatea alimentară națională. În afară de faptul că prețul mic ridică suspiciuni cu privire la sănătatea și calitatea ouălor, timpul pierdut cu transportul lor dintr-o țară într-alta este important. În vreme ce ouăle românești pot ajunge pe raft în aceeași zi în care au fost ouate, cele din Polonia sunt strânse în două zile de la producător și mai fac două zile pe drum. Deci nu sunt la fel de proaspete ca cele de la fermele autohtone.

Cum sunt înșelați consumatorii

În fermele Avicolei Găești se obțin zilnic aproximativ 800.000-900.000 de ouă. Din producția totală cca 30% pleacă la export spre Franța, Suedia, Grecia, Italia, dar și spre țări terțe precum Irak, Liberia și Angola. În perioada în care importurile de ouă au atins apogeul, exportul era o variantă mai rentabilă. Acum însă producătorii își pun speranțe în Legea nr. 321.

Avicola Gaiesti gaini

De la poarta fermelor Avicolei Găești ouăle pleacă cu prețul de 0,25-0,30 bani, însă magazinele pun încă o dată acest preț și astfel „producția câștigă mai puțin.“ O altă problemă semnalată de Aurora Alexandru ține de „șmecheriile“ unor comercianți care nu au ferme de producție, dar care dezvoltă nestingheriți de lege afaceri înfloritoare cu ouă. Cum? Profită, spre exemplu, de lejeritatea controalelor vamale. Pentru că acestea nu sunt foarte stricte (ar trebui să se verifice marcajul produselor și să se știe exact destinația lor) pătrund în țară ouă care nu sunt marcate. Acestea ajung la diverse persoane care le marchează și le vând ca fiind ouă românești.

În mod normal, ouăle românești sunt marcate cu codul de producător – fiecare unitate are un cod propriu – alocat de Direcția Agricolă de pe raza unității, cu cifrele 0,1,2,3 care reprezintă modalitatea de creștere a păsărilor, cu abrevierea țării și a județului de proveniență. Sub toate aceste inscripții se află data de expirare.

• Între calitatea și compoziția chimică a oului produs la baterie și a oului cu codul 2 sau 1 nu este nicio diferență pentru că în toate sistemele de creștere adoptate păsările sunt hrănite cu același furaj. „Dacă mă întrebați pe mine, ca specialist care lucrează în avicultură din 1984, ouăle obținute la baterie sunt cele mai sigure. Bateria, care are o zonă de cuib, este ușor înclinată astfel încât, după ce pasărea face oul, acesta cade pe bandă și vine direct în stația de sortare. În celelalte sisteme păsările mai fac ouăle și pe jos, pe așternut.

• În urmă cu ceva timp se crease o isterie privind modalitățile „neortodoxe“ de hrănire a păsărilor. La Avicola Găești există un circuit integrat care cuprinde și o fabrică unde se produc furaje din porumb, soia, floarea-soarelui, grâu. Materiile prime sunt examinate microbiologic, bacteriologic, toxicologic după programe foarte stricte. Apoi se fac rețete în funcție de categoria de pasăre. Pe lângă furaje, păsărilor li se administrează vitamine, săruri minerale, grăsimi, ulei alimentar. Nu se folosesc făinuri furajere – de carne sau pește – aditivi sau antibiotice.

• În fermele grupului Tonelli securitatea alimentară este prioritară. Periodic se trimit la analize de laborator ouă pentru examenul de Salmonella, se fac analize păsărilor, furajelor și apei. Tratamentele cu antibiotice se fac doar la nevoie și strict după recomandarea medicului veterinar. După administrare antibioticele au un timp de așteptare astfel încât sănătatea consumatorului de ouă să nu fie periclitată în niciun fel.

Laura ZMARANDA