Logo
Imprimă această pagină

Proiectul singurului abator pentru iepuri, în stand-by

Spuneam într-unul dintre articolele scrise cu ceva timp în urmă că gospodăria este incubatorul afacerilor în cunicultură și că România este încă „timidă“ în a dezvolta ferme intensive de creștere a iepurilor. Totuși, în urmă cu aproximativ patru ani, în acest peisaj se anunța înființarea primului abator de sacrificare a iepurilor. Mentorul proiectului, Cornel Maghiaru, un antreprenor din București, avea speranța că va inaugura abatorul în Gilău și că, prin existența acestei unități, micii crescători de iepuri vor fi încurajați să își dezvolte afacerile. Niciuna dintre dorințe nu s-a îndeplinit. Abatorul nu s-a mai deschis, iar cunicultura se face încă la nivel de fermă familială. Ce spune astăzi antreprenorul Cornel Maghiaru despre proiectul de atunci, dar și despre planurile de viitor?

O variantă temporară

Prima impresie a discuției purtate cu el a fost că nereușita de acum patru ani nu l-a descurajat. Dimpotrivă, l-a mobilizat să găsească o altă modalitate pentru a-și duce la bun sfârșit proiectul. Cunicultura este în continuare rentabilă, spune el, așa că de două luni și-a revizuit planul. A ales ca variantă temporară încheierea de contracte pentru achiziționarea și preluarea efectivelor de iepuri pentru sacrificare. Însă nu în propriul abator, ci într-o unitate care are, pe lângă alte specii, autorizație și pentru sacrificarea iepurilor.

„Practic, societatea pe care o manageriez contractează de la crescători iepuri pentru carne. Am reușit să facem cunoscută această nouă activitate pe care o întreprindem și în cele două luni am reușit să preluăm câteva mii de exemplare. Colaborăm cu crescători din aproape toată țara, însă ne-am îndreptat cu predilecție spre Transilvania, Timișoara, Banat. Aici cunicultura este cel mai bine dezvoltată, chiar dacă este practicată la nivel gospodăresc. Și în Brăila și Galați sunt câțiva crescători de iepuri, dar sudul României este încă deficitar la acest capitol.“ În ceea ce privește parteneriatul cu producătorii, Cornel Maghiarul spune că are o regulă de la care nu se abate.

„Avem niște limite legate de producția minimă, astfel cantitatea de tranșă este de 1.000 de capete. Firește dacă producătorul are 950 de exemplare este în regulă, dar nu preluăm 200-300 de capete. Dacă am reduce cantitatea minimă pe care o preluăm acum, ar însemna să ne creștem costurile. Iepurii sunt preluați de la poarta producătorului, iar plata se face la două zile de la ieșirea buletinului de analize emis de Direcția Sanitar - Veterinară. Prețul pe care îl oferim este de 7 lei kilogramul în viu.“

„În alte țări carnea de iepure se produce sub 1,40 euro“

Anticipând interesul crescătorilor de iepuri, l-am întrebat pe Cornel Maghiaru care este rațiunea prețului pentru kilogramul în viu, o ofertă despre care mulți producători vor spune că nu acoperă costurile de producție.

„Crescătorul de iepuri s-ar putea întreba de ce nu 8 sau 10 lei kilogramul în viu. Este foarte simplu. Practic, 50% din cantitatea contractată este neutilizabilă – capul, blana, intestinele. Automat prețul cărnii se dublează. Ajungem deci la 14 lei, sumă la care se adaugă taxele de abatorizare. Aproximativ 4 lei pe cap de animal. Avem deci 18 lei, la care se adaugă o marjă de profit pe care comerciantul final și-o pune și uite așa prețul cărnii de iepure este de 25-26 de lei, la care se aplică TVA. De aceea consumatorul ia carnea de iepure din supermarket cu aproximativ 30 de lei. Nu putem să oferim 10 lei pentru kilogramul în viu pentru că prețul cărnii în magazine ar ajunge la 45 de lei și nu ar mai cumpăra nimeni. În aproape toată lumea carnea de iepure se produce sub 1,40 euro, de aceea, în opinia mea, și producătorii români trebuie să se adapteze acestui criteriu. Altfel nu se vinde.“

Ciclul afacerii dlui Maghiaru se încheie cu valorificarea producției către importatori străini, cea mai mare cerere venind din partea Chinei.

Întâi fermele, apoi abatorul

Totuși, spune Cornel Maghiaru, activitatea de acum este doar o soluție de avarie până va reuși să scoată din stand-by proiectul propriului abator de sacrificare a iepurilor. Într-o retrospectivă a acțiunilor de acum patru ani, Cornel Maghiaru admite că atunci s-a grăbit să-și transforme visul în realitate fără să țină cont de faptul că un astfel de abator are nevoie să fie susținut de câteva ferme puternice.

„Nu am reușit să deschidem acest abator la Gilău din mai multe cauze. Dar unul dintre motivele pentru care acest lucru nu s-a mai întâmplat este că mi-am dat seama că fără niște crescătorii mari în spate degeaba îl faci. Proiectul se afla într-o fază destul de avansată. Aveam locația, cumpărasem linia tehnologică de abatorizare, dar ne-am oprit pentru că ne-am dat seama că trebuie să fie un lanț continuu de producție a iepurilor, sacrificare și comercializare. Nu reușești să faci să funcționeze abatorul dacă nu este complet acest lanț. Degeaba cheltuiești sute de mii de euro, când nu îi poți acoperi capacitatea. Din nefericire, nu există în România crescători care să practice cunicultura la scară industrială. Atunci am preferat să mergem pe varianta asta. Chiar dacă nu este un abator propriu, pentru moment este mai convenabil așa.“

Spuneam însă că nereușita nu l-a descurajat pe antreprenorul din București și că proiectul singurului abator de abatorizare a iepurilor din România rămâne în picioare. Doar strategia de abordare s-a schimbat și locația în care va fi inaugurat această unitate. Astfel, Cornel Maghiaru și-a propus, cu sprijinul altor parteneri, să investească în realizarea unor ferme mari de creștere a iepurilor în sudul țării, aproape de Alexandria. Tot aici va fi construit și abatorul.

„Sper ca într-un an și jumătate să reușim să facem aceste ferme. După ce vom dezvolta crescătoriile vom merge până la capăt și cu abatorul.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 13,1-15 iulie 2016 – pag. 40-42

Revista Lumea Satului