cemrom iulie 2018
update 19 Aug 2018

Căpuşele - un pericol pentru sănătatea animalelor și a omului

  • Publicat în Zootehnie

Odată cu sosirea zilelor călduroase și a apariției colțului ierbii își fac simțită prezența și căpușele, paraziți foarte periculoși pentru sănătatea animalelor și a omului. Acestea sunt hematofage (se hrănesc cu sânge) şi au o activitate biologică maximă în acest sezon, atacând atât animalele cât şi omul. Acestea, hrănindu-se cu sânge, au în primul rând efect spoliator, sărăcind organismul în sânge, vitamine şi minerale. Saliva căpușelor care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante poate determina fenomene de anemie, toxicoză sau reacții alergice de diferite grade.

Căpușele sunt cei mai întâlniți vectori pentru transmiterea bolilor atât la animale, cât și la oameni. Astfel, ele transmit prin secrețiile lor, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi miceţi, producând astfel diferite boli cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc.

Căpuşele parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri), fără să se hrănească ani de zile. Există două familii de căpușe care pot transmite boli: Ixodidae (căpușe cu carapacea tare) și Argasidae (căpușe moi). Există căpuşe din familia Ixodidae care parazitează la mamifere şi care uneori atacă şi păsările, dar există şi căpuşe din familiile Argasidae şi Gamassidae, specifice păsărilor.

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfă­şoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe; din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume: căpuşe cu o singură gazdă; căpuşe cu două gazde – adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulți şi apoi atacă alt animal; și căpuşe cu trei gazde, fiind cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.

Căpuşele cu două sau trei gazde intermediare folosesc pentru a se hrăni mamifere sălbatice mici (rozătoare, insectivore), păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare, domestice şi sălbatice. În felul acesta se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.

Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau de pe tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.

Căpuşele păsărilor trăiesc pe pasăre în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.

Romavermectin B Romvac

Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se fac atât prin deparazitarea lor, cât şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, iar câinii şi pisicile cu PARAKILL. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea adăposturilor se folosesc soluţii insecticide ca ROMPARASECT.

Combaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat și are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor și interzicerea animalelor infestate pe păşu­nile asanate.

Parakil Romvac

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 26

Mai multe din această categorie: O fermă integrată, ca răspuns la criza laptelui »