Lumea satului 750x100

update 20 Oct 2020

Trandafirii urcători, pe înțelesul tuturor

Trandafirii urcători sau cățărători au fost cândva foarte prezenți în grădinile din România. O perioadă au dispărut din preferințele iubitorilor de flori, dar în ultimul timp e un val uriaș de solicitare a acestei specii. Planta e relativ ușor de întreținut.

De regulă, agreează un sol bine drenat, îngrășat consistent cu mraniță sau, acolo unde este posibil, cu gunoi de grajd, pentru a avea un substrat bogat în nutrienți. Preferă zonele însorite (aproximativ 7-8 ore de expunere zilnică la soare), dar care să fie ferite de curenții puternici. Având în vedere specificitatea lor, trandafirii urcători se amplasează lângă un gard, zid sau stâlp, dar de preferat este să dispună de un suport special construit (pergolă), în funcție de forma pe care dorim să i-o atribuim (boltă, tufă).

În grădinile de acasă, puțini mai produc de unii singuri butașii de trandafiri; de regulă, ei se procură din centrele specializate. Plantarea, în ambele cazuri, se face toamna, în septembrie-octombrie sau primăvara, în martie-aprilie. Procedeul este cel bine cunoscut: se sapă o groapă, în funcție și de dimensiunea cubului nutritiv (40 cm adâncime și 30-35 cm adâncime), se așază butașul, se acoperă cu mraniță și pământ, iar la tulpină se realizează un mușuroi, pentru ca planta să aibă susținere perfectă în sol. Se udă generos în primele 5-6 zile. Distanța dintre butași, în cazul în care se plantează mai multe tufe, este de 1,5-2 m.

Plantele încep să înflorească succesiv din luna iunie. Pentru a stimula o înflorire bogată, exemplarele care se ofilesc se retează imediat sub floare. În timpul verii se udă de două ori pe săptămână, în verele secetoase, sau o dată la 6-7 zile, în anotimpurile normale din punct de vedere termic. De asemenea, se practică și legarea tulpinilor de suportul amplasat după plantare. Toamna târziu trandafirii se protejează de îngheț fie prin tragerea pământului la rădăcină, fie prin improvizarea unui adăpost de frunze sau alte ambalaje din hârtie.

Foarte importante sunt tăierile. La început, când se formează scheletul (tăieri de formare), grija este ca să se obțină o plantă cu multe tulpini care pornesc de la baza solului, cu lăstari puternici; așadar se îndepărtează, în această etapă, doar lăstarii firavi.

Tăierile de întreținere se realizează primăvara și constau în îndepărtarea ramurilor rupte, degradate, afectate de boli sau dăunători sau cele excesiv de lungi. O dată la 2-3 ani se reduc, de asemenea, și ramurile bătrâne.

În cazul în care nu s-au efectuat primele două tăieri, se intervine cu așa-zisa tăiere de remediere. În acest caz, planta lăstărește puternic și există pericolul ca ea să se îmbolnăvească din cauză că aerul nu circulă bine prin tufă. Aceste suprimări constau în rărirea tulpinilor, retezarea lăstarilor foarte lungi. Atenție însă: niciodată nu se recurge la tăieri drastice, fiindcă planta are de suferit, ci le vom face treptat, astfel încât trandafirul să rămână cu un aparat foliar bogat.

Maria BOGDAN

Când învățăm să apreciem speciile floristice protejate de lege?

Trecem printr-o perioadă în care apelul la bunătate este la ordinul zilei. Să fim mai buni cu noi, cu ceilalți și cu mediul în care trăim. Să fim… Dar suntem? Parcă nu prea, mai ales când mergem în concedii sau în week-end-uri în afara marilor orașe și vedem în diverse locuri mormane de gunoaie. Puțin sunt cei care iau măsuri sau atrag atenția cuiva atunci când lasă mizerie acolo pe unde trece. Și ne mirăm când vedem la televizor tot felul de reportaje în care omul este dușmanul naturii, dar parcă și asta este o obișnuință. Și nu doar gunoaiele sunt problema care face rău mediului înconjurător, ci și acțiunile unora dintre semenii noștri. Tot la televizor și mai ales în ultima vreme pe rețelele de socializare vedem oameni care, minunați de frumusețile pe care le găsesc în drumeții, vor să le ducă acasă. Și aici mă refer la acele persoane care ori habar nu au că există specii de flori care sunt protejate de lege, ori puțin le pasă de acest lucru. Ș-atunci poate e și vina noastră că nu insistăm pe acest fapt, că nu promovăm adevăratele comori de pe pășunile și pajiștile patriei.

Așadar, vă propun prezentarea unor specii pe care trebuie să le admirăm în cadrul natural și, oricât de tentați am fi să le luăm cu noi acasă, nu trebuie să facem acest lucru! Doar așa vom avea și peste ani ce admira, altfel ne-or rămâne doar gunoaiele…

Floarea-de-colț

Oricât de bine cunoscută este informația conform căreia floarea-de-colț este o plantă protejată de lege, încă există conaționali care atunci când au prilejul de a o vedea îndeaproape nu se mulțumesc doar cu atât, ci vor și un suvenir pentru acasă. Nici măcar faptul că pot primi amendă nu-i determină să gândească de două ori înainte să rupă planta. Cred că an de an apar astfel de cazuri. Pe unele le prezintă presa, pe altele le fac cunoscute chiar cei care până la urmă încalcă legea.

Ce trebuie știm despre floarea-de-colț? Este o specie de plante erbacee, perene, din genul Cass., familia Asteraceae și mai este numită și floarea-reginei. În anul 1933 a intrat într-un regim juridic special printr-un Decret Regal. Tulpina acestei plante nu este ramificată, are între 15-30 cm, și în vârf are mai multe flori mici, cu dispunere stelară, frunze puține și alungite, iar pe întreaga plantă se regăsesc perișori argintii.

Chiar dacă este destul de rară la noi în țară, ea poate fi întâlnită în special în zonele stâncoase, destul de greu accesibile turiștilor, la altitudini înalte din Munții Făgăraș, Parcul Natural Bucegi, Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Cozia ori Retezat. 

Înflorește în perioada iulie-august și este numită și simbolul Carpaților, însă mai mult decât atât, are și conotații în tradițiile populare. Se spune că este un simbol al dragostei, al purității și al fericirii, iar pentru a le dovedi curaj și dragoste fetelor, feciorii le culegeau flori-de-colț.

Smârdarul,  rododendronul sau bujorul de munte

cand invatam bujor de munte

Și despre această floare sigur ați citit sau văzut știri negative. Una dintre ele chiar destul de curând, când o distinsă doamnă a luat nu doar o floare, ci a smuls tufe întregi din dorința de a o înmulți acasă. Lucru care nu se poate realiza, după cum atenționează specialiștii, ba chiar desprinderea lor din sol a însemnat distrugerea unor plante de peste 30 de ani, care se vor usca imediat, nicidecum nu se vor prinde în grădină. Imaginile cu acea persoană au devenit virale pe Internet și se anunță o amendă între 3.000-5.000 lei.

Ce arată bujorul de munte? Rhododendron kotschyi este acea floare mică și roz întâlnită pe crestele munților, iar dacă ați fost pe Transalpina în luna iunie, un traseu tot mai preferat de turiști în ultima vreme, sigur le-ați admirat. Însă trebuie să știți că această plantă este extrem de rară și apare în general în zonele alpine. Are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele îngrămădite spre vârful lujerului, iar despre florile roz se spune că sunt căutate pentru ceaiuri, dulceață deoarece au proprietăți medicinale.

Smârdarul este o plantă perenă cu miros ce amintește de vișine și crește foarte greu, iar dacă ramurile plantelor sunt deteriorate cel mai adesea mor ori se regenerează foarte greu. Acele tufe pe care noi le admirăm acum au vârste între 30-40 de ani. Deci cum ar fi ca fiecare om care le privește să smulgă o tufă? Vom mai trăi 30-40 de ani să vedem altele? Oare copiii noștri le vor mai vedea?

Bulbucul de munte

cand invatam bulbuc de munte

Aș vrea să închei cu bulbucii de munte despre care pot spune că sunt florile copilăriei mele, pe care mergeam să le culeg la sfârșit de mai, început de iunie. Da, le culegeam pe atunci pentru că nu știam că sunt atât de rare și prețioase. Ce-i drept, creșteau în zone de fânețe, acolo unde sătenii coseau iarba pentru animale; astăzi nu se mai întâmplă acest lucru pentru că tot mai puține persoane mai cresc animale în propria curte, iar terenurile rămân neîngrijite. În zona județului Suceava poartă denumirea de bujor de munte ori bujorul galben, iar în zona Munților Rodnei li se spune trandafirul Rodnei.

Bulbucii de munte fac parte din familia Ranunculaceae, numele oficial fiind Trollius europaeu, sunt deosebiți ca aspect și rar întâlniți în Carpații Orientali, Meridionali și Munții Apuseni, în special în locuri umede. Planta are tulpina de 10-60, cu frunze de culoare verde închis, spintecate în 3-5 părți, distanțate pe margini, și floarea galbenă, o nuanță unică cu tente auriu verzui; are diametrul de cca 30 mm și 10 sepale care redau o formă aproape rotundă.

Cu toții greșim din dorința de a ne face viața mai frumoasă, dar informându-ne și respectând natura putem păstra ceea ce avem mai valoros. Am greșit culegând aceste flori despre care nu știam nimic la acel moment, ci doar faptul că sunt foarte frumoase și cresc doar în câteva locuri din sat. Acum vreau doar să pot ajunge să le văd înflorite. Așa ar trebui să facem cu toții!

Așadar, să ne informăm mai mult și să lăsam naturii ce-i al ei!

Larissa SOFRON

  • Publicat în Mediu

Amplifică energia pozitivă cu ajutorul plantelor

Dincolo de valoarea estetică, beneficiile plantelor din casa ta sunt nemărginite. Totuși, cea mai importantă proprietate a vegetației de interior este aceea că poate echilibra energiile și purifica aerul din locuință. Așadar, plantele potrivite nu numai că îți aduc natura mai aproape de tine, dar pot crea o atmosferă pozitivă și prosperă.

Îmbinarea criteriilor menționate este îndeplinită cu succes de celebrul bambus norocos. Acesta este considerat unul dintre cele mai benefice plante, aducând cu sine o energie debordantă și prosperă. Un simbol fidel al norocului în cultura asiatică de aproape 5.000 de ani, bambusul echilibrează armonios toate cele cinci elemente ale științei Feng shui: apă, aer, foc și pământ. Cel mai bun loc în care poate fi plasat în locuință este în zona spațiului de lucru. Însă, atenție: puterea plantei este dată în mare parte de numărul de tulpini. Cu cât sunt mai multe așezate într-un vas, cu atât puterea sa benefică este amplificată.

Aroma de lămâie

Roinița, Melissa Oficinalis, este o plantă perenă aromatică cu proprietăți curative, originară din Asia Centrală. Ultimele cercetări de la Universitatea de Stat din Ohio au arătat că mirosul ei dulce parfumat îmbunătățește starea de spirit și scade nivelul de stres. De asemenea, pe lângă efectul de odorizant natural pe care îl are, planta mai îndeplinește și rolul  de purificare a aerului din încăperi, distrugând bacteriile.

Planta păianjen

Chlorophytum comosum este una dintre cele mai populare plante de apartament, cunoscută și sub denumirea de vălul miresei sau floarea păianjen. Este rezistentă, ușor de îngrijit și nu necesită o udare frecventă. Planta a fost inclusă în nomenclatorul NASA pentru capacitatea sa extraordinară de a curăța aerul și de a neutraliza diverși poluanți prezenți în casele noastre.

Energia soarelui

Crizantema este o altă plantă excelentă pentru Feng Shui-ul casei deoarece înlătură energia negativă, anxietatea și contribuie la crearea unei senzații de bine. Potrivit legendelor, culoarea vie și forma crizantemelor reprezintă soarele și capacitatea sa de a oferi energia necesară pentru a susține viața.

Planta banilor

Originar din Africa de Sud, arborele de jad este cea mai populară plantă Feng Shui. Numele său științific este Crassula ovata din familia Crassulaceae. Este cea mai dorită plantă Feng Shui datorită beneficiilor pe care le aduce: armonie, faimă, noroc și prosperitate. Motiv pentru care este recomandat ca arborele de jad să fie așezat pe birou, în spațiul de lucru. Conform tradiției Feng Shui plantele cu frunze rotunde, suculente sau netede sunt considerate cele mai benefice.

La polul opus stau însă plantele cu spini sau foarte ascuțite, precum limba soacrei. Deși de multe ori se spune că cactușii provoacă discuții din cauza vârfurilor lor, de fapt ei te protejează de energia negativă. Cu toate acestea, trebuie să fie amplasați în zone cu trafic mai scăzut al locului. Explicația? Întrucât această zonă atrage energie negativă, plasarea unui cactus în locurile retrase este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru a-l anima și îmbunătăți.


Nu uita, plantele au nevoie de lumină naturală pentru a rămâne mereu proaspete

și viguroase. Păstrează-le sănătoase și curate, astfel încât acestea să poată invita fluxul pozitiv de chi. Așază plantele în zonele cheie ale casei pentru a crea o senzație primitoare. Intrarea principală, camera de zi și zona de luat masa sunt cele mai populare locuri pentru a-ți poziționa plantele pentru un Feng Shui excelent. Totodată, evită plasarea plantelor mari în dormitor deoarece vor absorbi energia din cameră. De asemenea, nu întâmplător se pun mușcate în fața ferestrelor. Pe lângă efectul plăcut vizual, aceste flori au puterea de a ține la distanță de noi țânțarii și alte insecte și nu lasă energiile negative să pătrundă în locuință.


Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Magazin

Sosiile liliacului

La sfârșit de vară înfloresc două plante cu unul și același nume: liliac de vară. Florile lor sunt spectaculoase și sunt... liliac, chiar dacă nu au nicio relație de rudenie cu liliacul de primăvară.

Lagerstroemia indica

lagerstroemia indica

Este un arbust încărcat de flori discrete și suav parfumate. Deși paleta lui de culori nu este prea generoasă – alb, roz pal, roz-cyclam și un roz violet –, bogăția florilor suplinește această lipsă. Dacă abia l-ați plantat în toamnă sau în primăvară, aveți grijă să nu îl udați în zilele însorite. În rest, nu este deloc pretențios. Dacă iarna va fi prea generoasă, s-ar putea să aveți surprize neplăcute: să degere, dacă nu l-ați protejat. Dar dacă este riguros și își va reveni, vor da lăstari noi. Este bine de știut că Langerstroemia indica se înmulțește ușor, prin semințe semănate primăvara.

Buddleja davidii

Buddleja davidii

Este tot un arbust decorativ cu o gamă redusă de culori. Spre deosebire de Lagerstroemia indica, are mai multe nuanțe de mov în loc de roz. Este și el destul de rezistent și lipsit de pretenții. Florile sale, plăcut parfumate, sunt de mare efect în buchete și aranjamente. Aveți grijă ca, înainte de a le folosi într-un buchet, să le opăriți un pic, în acest fel vor rezista mai mult și nu se vor ofili.

Cum se înmulțeste Buddleja?

Cel mai simplu este prin butași deoarece semințele au un procent mic de germinare. Recomandat ar fi să recoltați butașii imediat după ce au trecut florile sau la începutul iernii. Tundeți planta deasupra unui nod, reduceți la jumătate frunzele și puneți-o la înrădăcinat într-un ghiveci cu pământ.

Bine de știut...

Odată cu trecerea anilor, Buddleja devine din ce în ce mai viguroasă. Dacă este lăsată netăiată, tufa va deveni foarte densă, însă inflorescențele vor fi mai mici. Tăierea anuală face planta mai viguroasă, cu tulpini mai puternice și spice de flori mai mari.

Ruxandra Hăbeanu

Edenul rustic

Poți spune că aceasta este casa pe care ai visat-o odată. Nu-i chiar o vilă extravagantă și luxoasă, dar ceea ce contează sunt liniștea, grădina și mulțimea de flori. Dacă voi aveți o asemenea căsuță, noi vă învățăm cum să o înfloriți.

Explozie de culoare și parfum, de vechi și nou în același timp. Nu este doar o imagine ideală, este grădina pe care o puteți avea și voi. Ce aveți de făcut? Să începeți să plantați, iar la vară nu veți avea de făcut nimic altceva decât să vă răsfățați cu toată gama de culori: galben și portocaliu desprinse parcă din soare, roșu plin de pasiune, albastrul cerului, toate aranjate într-o dezordine ordonată. Florile de talie mică sunt plantate în față, aproape de alee, în timp de plantele mai înalte stau parcă de strajă, păzindu-le pe cele mai mici.

Efect maxim

Plantează, în fața casei și în jurul ei, crăițe galbene. Sunt rustice, frumoase și total lipsite de pretenții. Dacă nu te deranjează parfumul lor special, sunt alegerea cea mai potrivită. Au semințe mari și ușor de recoltat și, dacă uitați să le culegeți toamna, au ele grijă singure să răsară în primăvara următoare.

Pentru contrast...

Pentru contrast vă sfătuim să plantați, în spatele straturilor de crăițe, pufuleți (Ageretum) de culoare albastru-violet. Și aceste plante sunt destul de rezistente și puteți avea surpriza să vedeți, anul viitor, că au răsărit fără să le fi semănat.

Nu aveți o astfel de casă? Nu-i bai!

Plantați tufe de verbină și îndulciți-le cu câteva garofițe diafane. Veți avea astfel un colț de culoare și parfum.

La o cafea

Ca să aveți puțină intimitate când veți bea cafeaua, plantați în grădină câteva plante mai înalte: canna cu flori roșii-portocalii și dalii cu flori mari, grena cu dungi albe. Plantați acum rădăcinile metamorfozate ale cannei și daliei. Prin octombrie-noiembrie le veți scoate din pământ și le veți depozita într-o lădiță cu nisip, în beci. Primăvara viitoare le veți planta din nou. De asemenea, la fereastra dormitorului puteți planta tufe de levănțică, ce vor parfuma serile de vară. Răsfățul va fi maxim dacă agățați și câteva ghivece cu petunii.

Ruxandra Hăbeanu

Roșu ca focul

O grădină cu flori roșii este energizantă și va arata bine indiferent de dimensiunea acesteia. Plantele, puternic nuanțate în culoarea focului, oferă o atmosferă caldă și plăcută în balcon sau grădină, chiar și în zilele ploioase și răcoroase ale primăverii.

muscata

Mușcatele sunt spectaculoase atât în jardiniere, cât și în grădină. Dacă sunt udate cu generozitate vor crește de minune. La toamnă, atunci când le veți scoate din pământ, tundeți-le măcar la jumătate din lungimea tijelor. Astfel le vom pregăti pentru repaus.

Qamoclit2

Qamoclit este o plantă agățătoare anuală, deci trebuie să-i adunăm semințele, după ce s-au copt fructele și să le semănăm primăvara viitoare. Planta crește până la 1.50-3 m, așa că trebuie să le asigurăm un suport pentru susținere. Așezați planta într-un loc însorit, dar nu direct în bătaia soarelui.

monarda

Monarda – cu ea ai și culoare, și parfum. Frunzele ei miros a mentă și au un gust mentolat acrișor. Îi place în grădină, într-un loc luminos. Vrea un pământ bogat în vitamine și se înmulțește ușor, prin semințe sau prin despărțirea tufelor.

Vița de Canada este nepretențioasă, crește repede și acoperă garduri, ziduri sau zonele inestetice ale grădinii. Dacă pereții exteriori ai casei lasă de dorit ca aspect, îi puteți masca plantând în jurul clădirii viță de Canada. Dar aveți grijă: este un „cuib“ excelent pentru insecte. Din acest motiv este indicat să faceți tratamente cu insectide pentru a preveni invazia.

celosia

Celosia își păstrează culoarea intensă chiar și după ce este culeasă. Dacă este uscată, o puteți folosi în aranjamente cu plante nemuritoare.

LIHNIS

Lihnis se dezvoltă bine în grădină. Este o plantă perenă, cu pretenții minime. Iubește soarele și vrea apă, ca orice plantă care se respectă: nici prea multă, nici prea puțină. Se înmulțește ușor, prin despărțirea tufelor bătrâne, sau prin seminţe, primăvara.

Ruxandra Hăbeanu

Primulele de seară, florile care aud zumzăitul albinelor

Lumea tăcută a plantelor este complexă și încă neștiută pe deplin de știință, iar oamenii simpli știu și mai puțin despre mecanismele fascinante prin care acestea își asigură supraviețuirea și moștenirea ancestrală. Lilach Hadany este cercetătoare la Universitatea Tel Aviv, iar studiile sale au avut ca scop demonstrarea faptului că plantele au o inteligență uimitoare, sunt mult mai evoluate decât cred oamenii și au capacități despre care nu se știa că există. Printre oamenii de știință circula teoria potrivit căreia plantele au simț auditiv, dar abia recent a fost derulat un experiment care să demonstreze acest lucru.

Lilach Hadany a hotărât că pentru desfășurarea experimentului candidatele ideale sunt primulele de seară. Acestea cresc spontan pe plajele și în parcurile din Tel Aviv, au o perioadă de înflorire mai îndelungată și produc cantități însemnate de nectar. Pentru a demonstra că acestea au fost într-adevăr înzestrate cu simțul auzului, în laborator Liliach a expus mai multe primule la diferite sunete în laborator. Rezultatele au fost, în consecință, diferite.

Astfel, o serie de primule au fost „încapsulate“ într-un recipient antifonat, fără posibilitatea de a recepta vreun sunet sau vibrație, alte trei serii au fost expuse la sunete de înaltă frecvență (158-160 kilohertz), frecvență intermediară (34-35 kilohertz) și scăzută, în vreme ce altor primule le-au fost puse înregistrări realizate într-un stup (0.2-0.5 kilohertz). Concluzia experimentului a fost că, după doar trei minute, florile expuse la sunete cu frecvență scăzută și la înregistrarea din stup și-au crescut concentrația de zahăr din nectar cu 12 până la 20%.Ce explicație au găsit oamenii de știință pentru acest fenomen?

 Se pare că primulele simt bătăile aripilor polenizatorilor chiar cu câteva minute înainte ca aceștia să își facă apariția, iar partea anatomică a plantelor care are capacitatea de a recepta frecvențele sunetelor sunt florile lor. Acestea se comportă practic ca niște senzori care captează frecvențele produse de mișcarea albinelor. Pentru a recompensa vizita polenizatorilor primulele cresc concentrația de zahăr din nectar. Este un schimb prin care plantele se asigură că vor fi ținute minte și că descendența lor nu se oprește aici.

Pentru că experimentul s-a desfășurat în mai multe anotimpuri și cu mai multe plante, de interior și exterior, s-a putut stabili și că forma florilor este foarte importantă, dacă nu primordială, în receptarea sunetelor. În general, florile cu formă concavă sau de castron au această capacitate de a primi și amplifica undele sonore, la fel ca o antenă de satelit. Pentru a confirma faptul că floarea este structura răspunzătoare, cercetătorii au inclus în experimentul lor și flori care au avut o petală sau mai multe înlăturate, iar rezultatul a fost că acestea nu au captat sunete și, implicit, nu au mărit concentrația de zahăr din nectar.

Să ne înclinăm în fața lumii uimitoare a plantelor!

Laura Zmaranda

  • Publicat în Magazin

Obiceiuri care îți distrug plantele

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

gradina ARCADE Vases Pots 35

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU

Zilele Horticulturii Bucureștene, punte între trecut și viitor

În fiecare an, în luna lui Florar, din peisajul bucureștean nu poate lipsi și o sărbătoare a florilor. Și unde ar putea aceasta să-și găsească mai bine locul decât în parcul Facultății de Horticultură? Și în anul acesta, ca în toți cei 15 ani din 2004 încoace, în generosul campus al USAMV București festivalul Zilele Horticulturii Bucureștene a încântat participanții.

Flori, plante rare și tehnologii moderne

Pentru mulți dintre vizitatori festivalul, desfășurat pe parcursul a patru zile, a fost doar un prilej de a-și bucura ochii cu spectacolul oferit de florile comercializate cu acest prilej. Pentru încă și mai mulți a fost și o ocazie de a-și procura plante din soiuri mai mult sau mai puțin deosebite, cu care să își sporească farmecul grădinilor sau al balcoanelor și jardinierelor de la ferestre. Desigur că a existat și o minoritate alcătuită din grădinari pătimași care au venit la expoziție pentru a obține plante rare, greu de găsit altfel.

O categorie aparte au constituit-o specialiștii, studenții și masteranzii care au participat și la celelalte activități desfășurate în cadrul festivalului. Între manifestări, de mare efect a fost inaugurarea Parcului științific româno-chinez. În cadrul acestui proiect, în locul vechilor sere de flori au fost create, în colaborare cu Academia de Științe Agricole a Chinei, o seră nouă, bazată pe un sistem cu totul nou de utilizare a energiei solare. În cadrul aceluiași program a fost inaugurată și Fabrica de Plante. „Este uimitor cum într-un spațiu insalubru, unde s-a aflat vechea centrală termică, este acum o seră în sistem hidroponic în care au fost plantate 3.300 de plante de salată. Ciclul acestora de creștere este de 20 de zile, așa încât pot fi realizate mai mult de 12 cicluri pe an“, a arătat dl Florin Stănică, prodecan al USAMV București și principalul organizator al festivalului.

Un acord sigilat cu trandafiri

Un alt proiect lansat cu această ocazie a fost și acela intitulat Orașe Verzi. În cadrul acestuia, o echipă de specialiști olandezi, împreună cu specialiști dar și studenți și masteranzi ai Facultății de Horticultură din București, se vor strădui ca pe parcursul următorilor trei ani să găsească cât mai multe căi de a dezvolta noi spații verzi în orașele românești.

Un început simbolic al acestei inițiative l-a reprezentat sădirea a doi trandafiri roz în rozariul USAMV. Unul dintre ei, olandez, a fost plantat de ambasadorul Olandei la București, dna Stella Ronner-Grubacic. Trandafirul, din varietatea Romantica, a fost rebotezat în cinstea evenimentului Donau (Dunărea, în limbile neerlandeză și germană), Cel românesc, Petrina, a fost denumit și Rhenus (Rin, în limba neerlandeză). Astfel a fost pecetluită înțelegerea româno-olandeză.

În timpul festivalului au mai avut loc demonstrații de tundere și îngrijire a pomilor și viței-de-vie în livada și în via USAMV. Un moment însemnat al evenimentului a fost marcat de omagierea seniorilor horticulturii românești. Cu această ocazie au fost omagiați acei reprezentanți de frunte ai domeniului care au împlinit vârste rotunde, de 80, 85 și 90 de ani, în prima jumătate a acestui an. Dintre cei șapte aflați pe listă, prof. dr. ing. Ioan Pop, dr. ing. Ștefan Popescu, dr. ing. Otilia Popa, dr. ing. Ovidiu Lozoveanu, dr. ing. Boris Plămădeală, prof. dr. ing. Vergil Gângu și dr. ing. Gheorghe Bernaz, doar doi au putut participa la eveniment.

Rolul horticulturii nu e încă înțeles

„Nu e o noutate că horticultura asigură securitatea alimentară, socială și morală a societății. Toți doctorii ne îndeamnă, și pe posturile TV, și în mod direct, să consu­măm fructe și legume în fiecare zi, să fim atenți la consumul produselor de panificație și al celor din carne. Dar, din păcate, nici societatea în ansamblul ei, nici politicienii care ne conduc nu par să înțeleagă rolul horticulturii în viața de zi cu zi, importanța ei“, a subliniat dl Gheorghe Glăman, președintele secției de Horticultură a ASAS și al Societății Române de Horticultură.

„Din păcate, sute de milioane de euro și, dacă nu suntem atenți, în curând peste un miliard, ies din buzunarul țării pentru legume și fructe aduse din străinătate. În același timp, sate întregi din zona de deal dispar. Experții în horticultură au încercat să arate ceea ce este nou în domeniu, să pună în evidență modul cum se pot face bani din acest domeniu. Deși pâinea se regăsește în Biblie de 104 ori, în timp ce vinul și strugurii apar de 168 de ori, se pare că guvernanților noștri nu le intră în cap! I-am auzit vorbind despre cum trebuie să facem noi solarii, dar nu i-am auzit vorbind despre serele distruse în ultimii 20 de ani. Pe de altă parte, dacă mergem prin toată țara, vom vedea pe marginea drumurilor destule solarii părăsite, neacoperite. De ce, probabil că știți mai bine ca mine“, a mai punctat președintele SRH.

Vremea de a trage învățăminte din istorie

„Îmi pare rău că la această ceremonie lipsește Alteța Sa Principesa Margareta, care ne-a fost alături la ultimele două-trei ediții. Întreaga manifestare, Zilele Horticulturii Bucureștene, se desfășoară sub patronajul Casei Regale a României încă de la prima ediție, care a avut loc în 1915. Șapte dintre edițiile desfășurate între cele două războaie au fost patronate de Regina Maria. Aceasta este o recunoaștere a ceea ce Casa Regală a dat României, dar și a ceea ce horticultura înseamnă pentru țara noastră“, a arătat Gheorghe Glăman.

„Regele Ferdinand își imputa lui și miniștrilor săi că, la intrarea României în Marele Război, nu aveau cu ce să-și hrănească soldații. La vremea aceea, guvernanții gândeau ca și acum și nu acordau horticulturii atenția cuvenită. Mai târziu au fost cumpărate fabrica de magiun, care a fost amplasată la Topoloveni, instalații de uscare a fructelor, fabrici de conserve, tocmai pentru a repara această greșeală. Cred că este timpul ca cei care conduc această țară să învețe ceva din istorie“, a îndemnat academicianul.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Expoziția "Flori de Toamnă" la Grădina Botanică din Iași

În această perioadă la Grădina Botanică „Anastasie Fătu“ de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“- Iași are loc expoziția "Flori de Toamnă", dedicată Centenarului României Mari. Evenimentul a ajuns la cea de-a XLII-a ediție și oferă un bun prilej de prezentare a colecției de crizanteme, reprezentativă pentru acest moment al anului, dar și tufănele, dovleci, ardei sau varză decorativă, toate cultivate în secțiile Grădinii Botanice.

Aranjamente florale cu simboluri populare

Aranjamentele florale evidențiază simboluri populare din toate zonele etnografice ale României. Spiritul inventiv și iscusința personalului Grădinii Botanice le-au permis să stilizeze și să prelucreze diferite motive tradiționale, care se deosebesc după conținutul tematic și prin diversitatea modalităților de grupare în tablouri cu o deosebită valoare ornamentală: „Este cea de a 42-a ediție a unui eveniment cunoscut de toți ieșenii și nu numai, sub genericul "Flori de Toamnă". Însă, sub acest generic noi, de fapt, expunem crizantemele - florile toamnei, plus multe soiuri de dovleci și de ardei cu valoare ornamentală, în mod special, dar și medicinală, precum și varză decorativă, fructe și semințe. Toate provin de la plante cultivate în Grădina Botanică. Această ediție este una cu totul specială, am spune noi, deoarece împreună cu angajații Grădinii Botanice am decis ca evenimentul să îl dedicăm Centenarul României Mari, motiv pentru care, cu ajutorul crizantemelor, au fost realizate simboluri populare, specifice zonelor etnografice din România Mare“, a precizat prof. univ. dr. Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice.

Crizantema, floarea toamnei

În Grădina Botanică, crizantema a fost introdusă în cultură în anul 1975. Inițial au fost trei soiuri, însă de-a lungul anilor speciile și soiurile au fost diversificate, iar numărul acestora a crescut continuu, iar în prezent, colecția reunește 380 de soiuri de crizanteme și tufănele sau dumitrițe, cultivate în sere, solarii și terenuri experimentale, dintre care 59 au fost obținute în cadrul grădinii, ca urmare a activității de cercetare, ne spune Ana Cojocariu, coordonator Secția Ornamentală (crizanteme și colecții plante ornamentale din spații protejate): „Ca în fiecare an, deschidem expoziția "Florilor de Toamnă", unde începem să aducem publicului noutăți. Anul acesta, chiar am venit cu peste 15 soiuri de crizanteme cu floare tăiată și 5 soiuri noi de tufănele. Per total, în cadrul secției, noi cultivăm foarte multe varietăți horticole și ne referim aici la cele 180 de soiuri de crizanteme pentru floare tăiată și cele 200 de soiuri de tufănele sau dumitrițe, așa cum mai sunt cunoscute. Crizantemele sunt flori deosebite pentru că ele îmbogățesc grădinile, casele oamenilor în perioada de toamnă spre iarnă, fiind plante care nu necesită neapărat foarte multă atenție și foarte multă pricepere, doar atât cât, an de an să fie reînnoite tufele, dacă este vorba de cele din grădină.“

…cel mai iute ardei din lume

În cadrul expoziției sunt expuse 11 specii și subspecii ale genului Capsicum, cu peste 115 soiuri de ardei iuți decorativi, taxoni valoroși atât din perspectiva științifică, dar și alimentară și ornamentală, inclusiv soiul Carolina Reaper, care este considerat unul dintre cei mai iuți ardei din lume: „Anul acesta vizitatorii pot admira o parte a colecției de ardei decorativi a Grădinii Botanice din Iași. Sunt expuse 11 specii cu peste 115 soiuri, toate acestea clasificate, în funcție de gradul de iuțeală. Așadar, avem expuse și anul acesta cel mai iute soi de ardei iuți existent la ora actuală în lume, dar și multe alte specii, care pot fi utilizate, atât în scopuri decorative, cât și în scopuri medicinale,“ a precizat Cristiana Petre, coordonator Secția Plante Utile și colecția de ardei decorativi.

Decor de dovleci

Într-un decor cu elemente tradiționale specifice gospodăriilor țărănești sunt expuse 200 de soiuri de dovleci decorativi care aparțin genului Cucubita, 10 soiuri ale genului Cucumis (castraveți țepoși africani), 3 soiuri ale genului Luffa (burete vegetal) și 25 de soiuri de Lagenaria, alături de Momordica charantia (insulina vegetală sau castravetele amar) și Trichosanthes cucumerina (tărtăcuța șarpe), cu origini geografice în diferite zone din America de Sud, Africa sau Asia: „Avem peste 250 de exemplare expuse, din familia Curcubitaceae, printre care Curcubita pepo, C. maxima, C. Moschata și C. cucumis. Vedeta expoziție este Trichosanthes cucumerina (tărtăcuța șarpe). Anul acest ca noutate avem un soi nou, Momordica charantia și un Cucumis “, a adăugat Mihaela Mihalache, coordonator Secţia Rosarium şi colecţia de dovleci decorativi.

Începând cu 1976, anual, Grădina Botanică din Iași, organizează expoziția "Flori de Toamnă", care este dedicată unui eveniment special - înflorirea crizantemelor, simbolul longevității, eleganței și nobleței.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum, unde semănăm? (XII)

Iată că încet-încet a trecut și luna septembrie. Chiar dacă soarele încă ne răsfață cu razele lui, nopțile au devenit reci. Pentru multe plante acesta este un avantaj, căci umezeala se păstrează mai bine, iar arșița de peste zi nu le mai distruge lăstarii. Pentru altele, este semnalul că se apropie sezonul rece, astfel încât se pregătesc ca, în felul lor, să își încheie socotelile cu anul acesta. Pentru grădinari este perioada când se pot bucura de o grădină frumos aranjată și bine gândită cu eforturi minime.

Crizantema – regina toamnei

În acest sezon cei care se îngrijesc de grădini pot beneficia de o pauză binemeritată. Udatul nu mai trebuie făcut atât de des și nici buruienile nu se mai întind la fel de repede. Pentru lucrările de toamnă este încă prea devreme, iar o serie de flori de-abia de acum înainte încep să dea tot ce au ele mai frumos. Singura grijă este de a aduna semințe pentru sezonul următor de la petunii, regina-nopții, zorele, flori de piatră și alte flori care acum oferă cele mai de calitate semințe.

Una dintre florile care vestesc negreșit venirea toamnei este crizantema. Cunoscute și sub denumirea de tufănele, dumitrițe ori margarete de toamnă, sunt, în realitate, o întreagă familie de flori, formată din aproximativ 30 de specii de plante perene, aparținând familiei Asteraceae. Ele sunt originare din Asia și Europa de nord-est, dar deja de multă vreme au cuprins întreaga lume.

Crizantemele au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr. Un oraș antic chinez a fost numit Ju-Xian, în traducere „orașul crizantemă“. Planta a fost introdusă în Japonia probabil în secolul al VIII-lea a.d., iar împăratul a adoptat-o ca sigiliu imperial. În Japonia există un „Festival al Fericirii“ dedicat acestei flori. În Europa a fost adusă în secolul al XVII-lea. Linnaeus a numit-o conform prefixului grecesc chrys –, care înseamnă auriu (culoarea inițială a florilor), și – anthemon, însemnând floare.

Sunt plante ce iubesc lumina și de aceea se dezvoltă bine pe terase sau în grădină, la lumină multă, dar fără soare direct. Crizantema în ghiveci trăiește confortabil pe terase acoperite, descoperite sau scoasă din ghiveci și plantată direct în grădină. Se simte bine la temperaturi răcoroase, de 5-10°C, la care alte plante de-abia mai supraviețuiesc.

Înmulțire ușoară și cultivare fără pretenții

Se înmulțește relativ ușor, prin butași care se plantează primăvara, când îi apar lăstarii de la rădăcină. Aceștia se despart prin tăiere de planta mamă și se plantează în alte locuri. Lăstarii trebuie să fie de 8-10 cm lungime și să nu aibă decât 2-3 frunze, pentru ca planta să se canalizeze spre dezvoltarea rădăcinii. Ulterior, dacă nu au fost plantați direct pe locul unde se dorește amplasarea plantei, pot fi răsădiți. În general, multe dintre crizantemele de grădină traversează bine sezonul rece, în primăvară reluându-și ciclul de vegetație. Există însă și specii, mai ales dintre cele la ghiveci, care trebuie replantate în fiecare primăvară, căci iarna îngheață afară. Acestea pot fi plantate în ghivece, iar toamna târziu mutate la interior.

În orice caz, pentru a menține vigoarea plantelor este indicat ca la fiecare doi ani, primăvara, crizantemele să fie divizate, folosind un cuțit pentru a separa bucățile, care se pot planta la o anumită distanță. Astfel se întineresc și se asigură o dezvoltare optimă. Crizantema este sensibilă la atacul păduchilor de frunze, de aceea trebuie examinată periodic pentru a putea interveni cu produse fitosanitare la primele semne ale apariției dăunătorilor.

Ca toate florile de toamnă iubesc umezeala, astfel că trebuie udate des, dar nu în exces.

Suport pentru fantezii

Farmecul crizantemelor este dat de varietatea mare de culori și forme pe care le au. În plus, dimensiunea și numărul de flori sunt la latitudinea grădinarului. Reprezintă un bun prilej pentru cei care doresc să se inițieze în arta subtilă a aranjamentelor florale vii și, în același timp, un exercițiu subtil de răbdare, fantezie și estetică.

Primul pas este plantarea mai multor crizanteme, de culori diferite, astfel încât să obținem o tufă multicoloră. Apoi, mult mai târziu, ne vom folosi de o altă proprietate a acestei plante. Pentru obținerea crizantemei standard, se oprește pe plantă un singur boboc, cel principal sau unul secundar, dar care este cel mai bine plasat, restul fiind eliminați. Pentru obținerea crizantemei-crenguță sau „olandeze“ cum i se mai spune, se elimină bobocul principal și, eventual, o parte dintre bobocii laterali.

Eliminarea bobocilor se face prin rupere, atunci când aceștia sunt suficient de mari pentru a putea fi apucați între degete, dar lucrarea trebuie repetată de mai multe ori, în funcție de particularitățile creșterii soiului. În primul caz, floarea rămasă pe fir se va dezvolta mai mult. În cel de-al doilea, cu cât vor fi mai multe, cu atât mai mici vor rămâne florile, dar își vor păstra în continuare farmecul.

Imaginați-vă doar cum poate arăta o tufă cu flori mari și mici, de culori diferite...

Floarea Sfântului Dumitru

Crizantemele au o simbolistică deosebită. În țări precum Japonia, Statele Unite sau Australia simbolizează sărbătoarea mamelor. În Japonia este considerată floarea luminii și a soarelui, iar pentru chinezi reprezintă odihna, liniștea, dar și viața senină, cu excepția crizantemei albe, care semnifică jelirea sau necazul. În schimb, în multe țări europene este considerată o floare de doliu, fiind folosită la înmormântări. De altfel, în Occident, dar și la noi, în Ardeal, se obișnuiește ca de Ziua Tuturor Sfinților

(1 noiembrie) să se împodobească cu crizanteme mormintele celor dragi.

La români crizantemele roșii, numite și „dumitrițe“, sunt asociate liniștii, împăcării, iertării, dar și tristeții. Românii le consideră „florile Sfântului Dumitru“, celebrat de Biserica Ortodoxă la 26 octombrie.   

În afară de frumusețea lor, crizantemele pot fi folosite și pentru tratarea unor afecțiuni. Consumul regulat de ceai din crizanteme ajută la menţinerea calciului în organism, reglează funcţiile inimii şi reduce nivelul de colesterol din sânge. Sub formă de infuzie este un tonic general al organismului, întărește sistemul imunitar, contribuie la detoxifierea organismului și la tratarea herpesului. De asemenea, infuzia preparată dintr-o lingură de frunze tocate la o jumătate de litru de apă, folosită la clătitul gurii seara, previne paradontoza.

Mugurii și petalele, adăugate în apa pentru îmbăiere, ameliorează unele tulburări nervoase, iar frunzele și petalele au fost folosite cu succes în tratamentul Parkinson-ului. Maceratele de petale cu miere sunt de folos în tratamentul durerilor de genunchi, a tensiunii arteriale, bronșitei și al guturaiului puternic.

Alexandru GRIGORIEV

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum și unde semănăm (VIII)

Încheiam episodul trecut al acestui serial vorbind despre florile de primăvară. În cel de față ne propunem să continuăm să vorbim despre florile care apar la sfârșitul primăverii și la începutul verii. De fapt, luna mai este cea mai prielnică pentru dezvoltarea plantelor cu flori, lucru reflectat și în numele popular al acestei luni: Florar.

Bujorul, vedeta lui Florar

Vedeta incontestabilă a începutului de lună mai este bujorul. Această plantă oferă flori minunate, de culoare albă, roz, roșu-trandafiriu și, mai rar, galben sau mov. După ce trec florile, planta rămâne verde până toamna târziu, ornamentând plăcut grădina. În plus, trebuie să spunem că bujorul este o plantă care pune ceva probleme doar la început, după care este destul de puțin pretențioasă.

Bujorul este, prin excelență, o plantă rustică. Se pretează foarte bine și ca floare tăiată, încântând cu aroma și frumusețea sa destul de mult timp dacă avem grijă să schimbăm apa cel mult o dată la două zile și să-i punem două-trei picături de miere.

Bujorul rămâne un simbol al prosperității, iar explicația este foarte simplă: inițial, el putea fi cultivat numai de cei bogați, care făceau parte din elita socială a Japoniei, astfel că floarea a fost imediat asociată cu bogăția. În cultura chineză bujorul se numește „Floarea Împăratului“. Vechii greci numeau bujorii după Paeon, medicul zeilor greci. La ei existau legende care povesteau de puterile florii: se spunea că există niște forțe puternice în bobocii de flori care strălucesc în nopțile cu lună plină, iar bujorul se încadrează în acest criteriu.

Bujorii (Paeonia Hybriden) au nevoie de soare cel puțin 6 ore pe zi pentru a înflori și de mult spațiu. Acest lucru îi face niște plante ideale pentru grădinile proaspăt înființate din zone cu spații largi și vecinătăți care nu țin umbră. În astfel de condiții acoperă foarte bine terenul, într-un mod estetic.

Un start mai dificil, dar o viață lungă

Cum spuneam, bujorii au dezavantajul că au nevoie de ceva timp până să înceapă să înflorească. Perioada de la plantare și până la prima înflorire este cuprinsă între doi și patru ani. Cea mai bună perioadă pentru plantarea bujorului este începutul toamnei, din septembrie până la mijlocul lui octombrie. Astfel, planta va avea suficient timp să se aclimatizeze pe timpul iernii. Bujorul poate fi plantat și la începutul primăverii, având grijă să așteptăm ca substratul să se încălzească suficient (mai). Dacă bujorul este achiziționat în ghiveci, atunci plantarea se poate face oricând, începând cu luna mai până toamna, în octombrie.

Cât sunt încă în faza de boboci se vor instala sisteme de susținere a tijelor florale. Altfel, sub greu­tatea florilor, se apleacă până la pământ. Cel mai simplu este să batem una până la trei tije de susținere în jurul tufei, în funcție de mărimea acesteia, apoi să înconjurăm ansamblul cu o bandă, suficient de strânsă.

După ce se trec florile, frunzișul rămas va da un farmec deosebit grădinii, mai ales dacă sunt tăiate tijele uscate. Mai trebuie adaugat că, odată formată o vatră de bujori, aceasta va trăi pe același loc zeci de ani, regenerându-se singură.

Udarea nu trebuie neglijată în cursul verii, mai ales în iulie-august, când plantele își formează mugurii florali incipienți pentru anul următor.

Rădăcinile de bujori nu se deranjează decât la 4-5 ani de la plantare și numai dacă este nevoie pentru că înflorirea va avea de suferit o perioadă mai îndelungată, atât cantitativ cât și calitativ. Dacă se dorește înmulțirea prin divizarea tufei, atunci este de preferat ca această operațiune să se facă toamna, în septembrie-octombrie, cu mare atenție la mugurii subterani, care sunt fragili.

Plantarea nu se face mai adânc de 5-10 cm, nici măcar în zonele mai geroase, deoarece întârzie înflorirea cu 2-4 ani. Unde este cazul, după plantare se va face o mușuroire ușoară cu mraniță sau pământ de frunze, iar primăvara se nivelează la loc.

Farmecul regal al crinilor

O altă plantă care vestește apropierea verii este crinul. La ora actuală se cultivă o varietate de peste 110 specii. Ceea ce le este comun tuturor acestor specii este aspectul lor elegant. Nu degeaba în Franța ca și în alte țări au fost considerate un simbol al regalității.

Cele mai multe au și un parfum puternic și persistent. Totuși, polenul lor este un alergen foarte puternic. Așadar, cei care se știu cu probleme e mai bine să nu cultive aceste flori în grădină.

Unele specii de crin au și avantajul că se îndesesc foarte repede, formând un fel de minitufărișuri, astfel încât împiedică dezvoltarea buruienilor în spațiul pe care îl ocupă. Pe deasupra, rămân verzi din aprilie și până la căderea zăpezii, păstrând aspectul luxuriant al grădinii.

Crinul se poate planta atât din semințe, cât și din bulbi. Cel mai la îndemână este să plantăm bulbi. Solurile ideale sunt cele bine afânate și, dacă se poate, și fertilizate. Preferă locurile luminoase, dar nu aflate în bătaia directă a soarelui. Bulbii se plantează atât primăvara, cât și toamna, la o adâncime de cca 20 cm. Este indicat ca vârful bulbului să nu aibă peste el un strat mai gros de cinci cm de pământ. Eventual, pe perioada iernii, dacă au fost plantați toamna, se pot acoperi cu un strat ceva mai gros de pământ, deși nu sunt foarte sensibili la ger. Distanța între plante trebuie să fie, inițial, de 30-40 cm.

În perioada de creștere au nevoie de multă apă. Florile uscate se îndepărtează. După înflorire, nu mai necesită o îngrijire specială.

Deși sunt plante rezistente la înghețurile târzii de primăvară, la frig, dar și la arșiță, dacă au apă suficientă, crinii sunt sensibili la boli. De fapt, constituie un bioindicator excelent. Dacă e ca o boală să apară în grădină, crinii vor fi, probabil, primii afectați. De aceea este bine ca destul de des să ne uităm la frunzele lor și, dacă observăm vreun semn de boală să aplicăm un tratament adecvat. În grădinile bio ne vom mulțumi doar să îndepărtăm, cu promptitudine, frunzele bolnave.

După patru-cinci ani bulbii se pot dezgropa, în septembrie-octombrie, și separa de bulbii apăruți. Aceștia din urmă se plantează în locul unde dorim să îi transplantăm, la distanțe de 15-20 cm. Se poate încerca și înmulțirea prin semințe, dar este destul de dificilă. Semințele se recoltează la deplina maturitate și se seamănă în martie-aprilie afară. În fiecare an se adaugă câte un strat de pământ de trei-patru centimetri, vreme de doi, chiar trei ani. Abia după aceea se pot transplanta în locul dorit. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Grădina de lângă casă: ce, când, cum, unde semănăm (VII) - Trucuri cu erbicide

Așa cum spuneam la sfârșitul episodului trecut, vom continua să trecem în revistă câteva mici trucuri care să facă mai ușoară îngrijirea florilor. Este limpede pentru oricine că, indiferent cât de mult am vrea să evităm asta, tot felul de buruieni sau plante nedorite își vor face apariția în straturile cu flori. Și atunci chestiunea cea mai importantă este să scăpăm de ele cât mai simplu și cu pagube colaterale minime.

Cel mai simplu este ca, pur și simplu, să smulgem planta nedorită. Numai că, atunci când este vorba despre un puiet de prun sălbatic, corcoduș sau vreo plantă cu rădăcină adâncă ori foarte ramificată, smulgerea sa înseamnă distrugerea unor flori din jur. Tăierea n-ar face decât să îi întârzie dez­voltarea și eventual să îi crească vigurozitatea. În acest caz, soluția o reprezintă un erbicid. Cel mai indicat este produsul Round-up gel, special creat pentru horticultură. În lipsa lui se poate utiliza orice alt erbicid universal, preparat într-o concentrație mai mare, aproape dublă față de cea prescrisă pentru aplicarea obișnuită, prin pulverizare. Cu o pensulă convenabilă ca dimensiune, vom aplica erbicidul pe frunzele și pe tulpina plantei pe care dorim să o îndepărtăm. Totul este să fim atenți ca picături de pe pensulă sau de pe buruiană să nu se prelingă pe florile din jur. De asemenea, e preferabil să facem această operațiune într-o zi fără vânt.

Vestitorii primăverii

Primele flori de primăvară sunt ghioceii, brândușele și toporașii. Toate acestea sunt plante de bulb, perene. Plantarea bulbilor se face din toamnă, în locuri însorite, la o adâncime situată sub limita de îngheț. De fapt, alegerea adâncimii potrivite este o artă. Cu cât adâncimea este mai mică, cu atât florile vor răsări mai repede, dar riscul de îngheț peste iarnă e mai mare. Bulbii plantați mai adânc vor răsări mai târziu, în schimb vor avea tijele mai lungi și mai viguroase.

După înflorire, plantele se usucă și dispar până în anul următor. Cu toate acestea, bulbul se divide în mai multe părți, care vor genera tot atâtea plante. De aceea este recomandabil ca măcar o dată la doi-trei ani, după ce plantele s-au uscat, să dezgropăm bulbii și să-i replantăm. Această operațiune rezolvă cel puțin două probleme. Prima dintre ele este aceea că afânează pământul din jur, facilitând dezvoltarea viitoarelor plante. A doua chestiune rezolvată este că le rărește. Dacă se îndesesc prea mult, în timp ajung să își împiedice reciproc dezvoltarea și, în ani, să dispară.

Următoarele flori de primăvară – care apar, în funcție de vreme, în a doua jumătate a lui martie și la începutul lui aprilie – sunt narcisele, zambilele și unele lalele. Și aceste plante se îngrijesc relativ ușor. De fapt, narcisele nu au nevoie de niciun fel de îngrijire, fiind plante perene.

În schimb, bulbii zambilelor și cei ai lalelelor sunt ceva mai pretențioși. Ei trebuie dezgropați și răriți cel puțin o dată la doi ani. Dezgroparea se face după ce planta s-a uscat, în general în luna mai. Replantarea se face de regulă toamna, în octombrie, sub adâncimea de îngheț.

Farmecul colorat al bănuților...

gradina casa flori 2

O altă floare ce apare primăvara și care este foarte decorativă și, în același timp, total nepretențioasă este părăluța sau bănuțul. Cunoscute și sub numele de năsturași sau cocoșei, Bellis perennis, sunt plante perene ce cresc sub formă de rozetă, cu o înălțime cuprinsă între 5 și 25 de centimetri. Florile colorate în alb, galben, roz închis sau roșu apar grupate în capitule și sunt prezente în lunile aprilie și mai. Frunzele tinere se folosesc și în salate, cărora le dau o aromă specifică.

Părăluțele se pot folosi atât în straturi sau ronduri, ca plante acoperitoare de teren, cât și în gazon. Preferă spațiile însorite și un sol bine aerist și drenat, reavăn. Udarea se face cu moderație. Înmulțirea se face prin rizomi sau prin semințe. Înmulțirea prin rizomi se realizează prin divizarea tufei, recomandabil primăvara sau după trecerea perioadei de înflorire. Semințele se seamănă vara, din iulie până în august. Germinarea durează 9-10 zile. Când ajung la stadiul de trei-patru frunze, plantele noi se răsădesc la distanțe de 13-15 cm în grădini, sere sau pepiniere. În sfârșit, în primăvară, în februarie-martie, sau toamna, în septembrie-octombrie, se răsădesc din nou în grădină, la distanțe de 20-25 cm.

...și parfumul subtil al „lacrimilor Evei“

Vândută pe străzile Franței în data de 1 Mai, plantă națională a Finlandei, lăcrămioara este o pre­zență discretă și parfumată în grădinile noastre.

Vechile cărți astrologice au pus planta sub dominația lui Mercur, de când Maia, fiica lui Atlas, a devenit mama lui Mercur (cunoscut și ca Hermes). În „limbajul florilor“, lăcrămioara înseamnă întoarcerea fericirii. Legenda povestește despre afecțiunea lăcrămioarei pentru o privighetoare, care s-a întors după ce planta a înflorit în luna mai.

În unele legende creștine se spune că lăcrămioara provine din lacrimile Evei, dupa ce a fost alungată împreună cu Adam din Rai. În același timp, alte legende spun că lacrimile Fecioarei Maria s-au transformat în lăcrămioare când a plâns la Crucea lui Iisus.

Lăcrămioara este un simbol al umanității în picturile religioase. Se spune că planta este a doua revenire a lui Iisus pe Pământ. Puterea bărbatului de a visa la o lume mai bună a fost de asemenea atribuită plantei. Aceasta este o plantă erbacee, perenă, care se extinde pe suprafețe mari prin rizomi. Noile tulpini ale plantelor se formează la capătul stolonilor, vara. Planta înfrunzește primăvara, din rădăcinile rămase în pământ pe timpul iernii și care continuă să se extindă. Tulpina plantei are o înălțime de aproximativ 15-30 cm și este încadrată de una sau două frunze mari, eliptice, de aproximativ 10-25 cm. Tulpina cu flori are în general două frunze și inflorescența în formă de ciorchine, alcătuită din 5-15 flori la capăt.

Florile sunt albe (rareori roz pal), au formă de clopoței, măsoară 5-10 mm în diametru și au un parfum îmbietor. Planta înflorește de la începutul primăverii până la începutul verii. Fructul de lăcrămioară este de culoare roșu aprins și măsoară 5-7 mm în diametru. Conține câteva semințe de culoare albicioasă sau maronie. Când se usucă capătă o culoare translucidă și sunt rotunde, având dimensiunea de 1-3 mm.

Lăcrămioara nu se poate înmulți prin polen, iar coloniile formate dintr-o singură tulpină nu produc semințe. Este folosită și pentru proprietățile sale medicinale. Este utilizată pentru îmbunătățirea memoriei, tratarea afecțiunilor cardiace, a migrenelor de natură nervoasă, a nevralgiilor și a amețelilor. Atenție, însă: deoarece planta este extrem de toxică, infuzia, maceratul și tinctura de lăcrămioară se folosesc numai sub stricta supraveghere a medicului. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Florile româneşti, la concurenţă cu cele de import

În această perioadă toţi cultivatorii de flori au ieşit pe piaţă cu ce au produs iarna. Sute de ghivece cu flori sunt pregătite într-o seră din Cornu Luncii pentru a fi puse în vânzare. Alte sute de ghivece au fost deja livrate la câteva pensiuni renumite din Bucovina sau au fost cumpărate de suceveni. Toate florile sunt produse în serele familiei Amariei, dar marea majoritate au origini străine.

Flori româneşti cu material săditor din import

Ioan Amariei are o afacere în floricultură pornită de la pasiunea pentru flori. Privită de pe drumul naţional DN2 E, gospodăria familiei nu pare a fi locul unde vei găsi o afacere agricolă, dar în grădină a fost plantat cu flori pe 1 hectar de teren, din care 2.100 m.p. sunt sere. În cei 10 ani de când produce flori şi răsaduri de flori, familia Amariei şi-a făcut reclamă de la client la client şi a ajuns să aibă contracte cu agenţi economici mari, cum ar fi pensiuni din Bucovina, mănăstiri. Are clienţi și mai mici, dar fideli în Iaşi, Botoşani, Bacău, Neamţ, Bucureşti, Cluj. Colaborează şi cu multe primării. Fiecare client îşi poate alege florile dorite pentru a le planta în spaţiile amenajate pentru floricul­tură sau le poate combina în jardiniere, pentru a le avea livrate la momentul potrivit.

Tot materialul săditor este importat din Belgia şi Olanda printr-un mare importator specializat din Sfântul Gheorghe. Ioan Amariei spune că se lucrează pe bază de catalog, specificaţiile corespund pentru fiecare plăntuţă şi astfel poate prelua comenzi de la un an la altul pentru că va putea oferi speciile, soiurile, culorile şi alte detalii solicitate. Ar vrea ca şi în România să se găsească material săditor de calitate, ceea ce este prezentat la ofertare să fie şi în realitate, dar mai are de aşteptat pentru că în acest sector sunt puţini producători serioşi de material săditor şi care fac cu greu faţă cererii pieţei.

florile romanesti 1

Investiţii importante în spaţii protejate

După primele contracte mari, familia Amariei a realizat că, pentru a face faţă cererii, trebuie să facă investiţii serioase şi să modernizeze solariile.

„Am trei centrale pe lemne, acum am mai cumpărat, printr-un proiect, o centrală mai mare de 100 KW care a costat peste 15.000 euro. Sunt pierderi la plăntuţe şi în spaţiile protejate, în doi ani de zile au picat două solarii din cauza cantităţilor foarte mari de zăpadă căzute într-un interval foarte scurt de timp sau a vântului puternic. Am învăţat din greşeli, am ajuns la concluzia că sunt necesare solarii profesionale, cu structură rezistentă şi folie sau sticlă de cea mai bună calitate. Preferăm calitate pe spaţii mai mici, investim doar cât ne putem permite în solarii, în încălzirea lor şi în material de cea mai bună calitate“, ne-a spus Ioan Amariei.

Vremea caldă, un atu în lupta cu florile din import

Floricultorul spune că vremea a fost bună în acest an, nu a fost foarte frig, iar plantele au înflorit mult mai repede. Acest lucru este considerat un atu şi în lupta cu importurile de flori din Olanda, încălzirea serelor a costat mai puţin, iar preţul cerut pe plantă este mai mic. Serele au câteva vârfuri de producţie: la începutul lui martie, în aprilie-mai, când se amenajează grădinile şi balcoanele, şi toamna, când este sezonul crizantemelor, fiecare ciclu de producţie fiind pregătit din iarnă.

„Pe timpul iernii este mai greu de întreţinut o cultură de flori, asigurarea căldurii fiind o muncă titanică. Sunt zile şi nopţi când este foarte frig şi trebuie să pui pe foc şi din oră în oră. După ce scapi de iarnă vine o altă muncă grea cu udatul; la noi sunt foarte multe vase pentru că suntem axaţi pe producţia la ghiveci. Este asigurată automatizarea la o parte din vase, la altele nu se poate sau costurile sunt foarte mari şi nu este rentabil. În afară de udat trebuie asigurate tratamentele, fiind spaţii închise, umiditate, temperaturi ridicate, se dezvoltă dăunători şi boli care pot afecta planta în aceeaşi măsură sau chiar mai rău ca frigul. Musculiţa albă ar putea distruge absolut tot dacă nu o ţii sub control“, a precizat Ioan Amariei.

florile romanesti 5

Plantele sunt adaptate la condiţiile din zonă

Cei care doresc să amenajeze un spaţiu cu flori frumos apelează la floricultori, la cei care cresc plantele de la sămânţă, care oferă garanţie pentru ceea ce vând, dar şi sfaturi privind plantele cele mai bine adaptate zonei. Oamenii au învăţat să-şi amenajeze grădinile de la floricultori adevăraţi şi nu de la comercianţi, supermarketuri sau mari magazine de bricolaj, de unde se pot achiziţiona plante foarte frumoase, la preţuri mici sau chiar foarte mici, dar care nu sunt adaptate condiţiilor climatice şi de sol dintr-o anumită zonă, multe fiind din import.

„Este greu și costisitor să faci o astfel de muncă de floricultor. Trebuie foarte multă pasiune în primul rând. Ne bucură pe fiecare când intrăm şi vedem coloritul plantelor. Ne bucură când trecem pe la clienţii noştri şi vedem plantele şi ei ne spun că sunt frumoase, arată foarte bine şi deja pregătesc comenzile pentru anul următor sau vor suplimentări. Acordăm atenţie fiecărui client mare sau mediu, îi vizităm sau mergem de fiecare dată la cererea lor, facem evaluarea plantelor, le dăm sfaturi pentru îngrijire, facem recomandări pentru că sunt plante care se pretează la soare, altele la umbră, sunt multe condiţii care trebuie îndeplinite. Şi când cumpără o plantă îi spunem omului unde trebuie poziţionată, cum trebuie să o ude, ce tip de pământ să folosească când o plantează în grădină, în ghiveci sau o mută dintr-un vas în altul, condiţii de păstrare pe timp de iarnă, ce fertilizatori să folosească şi când. Unii dintre clienţi au achiziţionat şi sisteme de udare prin picurare, sunt clienţi care cumpără în jur de 200 de vase în fiecare an de la noi. De exemplu, la o pensiune este dificil să intri prin fiecare cameră să uzi plăntuţa din ghiveci şi atunci foloseşti sistemul de udare prin picurare“, sunt doar o mică parte dintre recomandările făcute de Ioan Amariei.

În judeţ cu greu mai găseşti oameni dornici să lucreze în agricultură

Familia Amariei face parte din grupul restrâns care se încăpăţânează să ofere cele 10 procente de flori româneşti de pe piaţă. Idei de dezvoltare ar fi, dar încă nu se extinde mai mult decât poate lucra în familie pentru că meseria de floricultor presupune pasiune, cunoştinţe, cercetare, studiu, iar în judeţul Suceava cu greu mai găseşti oameni dornici să lucreze în agricultură. Faţă de alte ţări, unde sectorul floricol primeşte subvenţie, în România acest lucru nu se întâmplă şi astfel în ţară ajung flori de peste hotare la un preţ foarte mic, unele chiar nefiscalizate. Singurele ajutoare vin prin proiectele care permit construcţia de solarii sau cele pentru dotări.

florile romanesti 2

„Eu, băiatul, nora şi bunica, care la cei peste 80 de ani face treabă bună, dimineaţa fiind prima care întreabă ce are de lucru, suntem tot personalul care deserveşte suprafaţa de un hectar de teren acoperit cu flori. Statul între flori dă o altă stare de spirit. Ca şi în cazul fructelor, şi în cazul florilor există o concurenţă neloială față de cei care muncesc în sere, prin importul masiv de flori şi lipsa unei burse a florilor în România, aşa cum se întâmplă în ţările de unde se importă.

Dragostea celor care le îngrijesc este esenţială pentru dezvoltarea plantelor. Le place şi lor muzica, altfel îngrijim planta când ascultăm o muzică de calitate. Printr-un fundal muzical discret în seră sau solar avem şi noi şi plantele o bună dipoziţie tot timpul. Acum este o perioadă de vârf, sunt vânzări, avem de pus plantele în vasul clientului, trebuie îngrijite şi asta presupune muncă de când se luminează de ziuă şi până seara, uneori lucrând şi la lumina becului“, ne-a spus Ioan Amariei.

Muşcatele tiroleze şi begonia curgătoare sunt foarte căutate

Printre cele mai căutate plante în această perioadă sunt muşcatele, preferate nu numai în România ci şi în străinătate. Muşcatele tiroleze sunt printre florile curgătoare care merg foarte bine în ghivecele de la balcon şi sunt cel mai bine vândute în această gamă. În ultimii doi ani begonia curgătoare este o plantă foarte bine cotată, fiind locaţii care vor de la serele din Cornu Luncii numai begonia. Sunt plante foarte frumoase, de diferite culori, pentru jardiniere sau ghivece suspendate, cărora le prieşte foarte bine zona mai rece din nordul Bucovinei. Pe lângă flori, din serele de la poarta de intrare în Bucovina sunt livraţi şi arbuşti ornamentali. Sunt specii de tuia, arțar (Acer platanoides), Salix integra Hakuro Nishiki – arbust decorativ ce poartă și denumirea de salcie japoneză, dud curgător. În grădini arbuştii dau bine prin colorit şi creează o armonie cu florile.

Silviu BUCULEI

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum și unde semănăm (VI)

Desigur că, atunci când purcedem la amenajarea unei grădini pe lângă casă, fiecare dintre noi ne gândim la peticele de culoare care să ne bucure zilnic ochii și sufletul. Cea mai mare parte dintre aceste pete de culoare sunt obținute, evident, prin florile pe care le vom crește în grădină.

Grădina, o fermă în miniatură

Arhitecții peisagiști împreună cu horticultorii specializați au ajuns, în timp, să poată crea grădini de vis. Există parcuri în care din flori felurit colorate s-au realizat chiar și tablouri. Desigur că aceasta este o realizare de vârf în domeniu, care implică foarte multă pasiune, muncă, dar și mijloacele necesare.

Totuși, este la îndemâna fiecăruia dintre noi să aibă o grădină plină cu flori, încă de la topirea zăpezii și până la prima ninsoare. Desigur, a celor care își doresc acest lucru și sunt și dispuși să investească eforturile necesare și să aloce un timp corespunzător. Pentru că, așa cum am mai spus-o, o grădină frumoasă înseamnă timp alocat și un volum de muncă propor­țional cu rezultatele scontate!

Și grădina este o fermă vegetală în miniatură, astfel încât necesită un plan de culturi bine pus la punct. Ba, îndrăznesc să adaug, având în vedere numărul mare de specii cultivate, mult mai bine pus la punct decât o fermă mare.

Principalele criterii pe care trebuie să le avem în vedere sunt perioada în care vrem să avem flori, microclimatul specific zonei, orientarea grădinii față de soare. Asupra acestor factori nu putem interveni în niciun fel. De aceea vor fi cei mai importanți. Apoi mai sunt unii factori determinanți, dar asupra cărora putem interveni, chiar dacă nu întotdeauna foarte ușor. Cei mai importanți dintre aceștia sunt cultura, calitatea solului și umiditatea specifică în zona grădinii noastre.

Flori pentru tot anul

Grădina trebuie, așa cum am tot repetat, creată întâi în cap și abia apoi în teren. În acest sens trebuie să ne gândim când ne dorim flori în grădină și ce fel de flori. Desigur, lângă o casă în care locuim permanent ne vom dori să avem flori o perioadă de timp cât mai lungă. În această situație vom cultiva ghiocei și brândușe, care înfloresc încă înainte de a se face simțită primăvara, nu vom uita narcisele, lalelele, delicatele mărgăritare, irișii, garofițele și bujorii. Vom avea și straturi de crini, mai mult sau mai puțin parfumați, în funcție de alergii, vom trece apoi la gladiole, flori de piatră, petunii, crăițe, margarete, mărărițe și alte flori de vară, pentru a trece pe nesimțite la crizanteme și tufănele, ale căror flori rezistă chiar și după prima brumă. Desigur că totul poate fi „asezonat“ cu trandafiri, liliac, iasomie și alte plante mai mari, despre care deja am vorbit.

Însă pentru o grădină de vară nu ar avea sens să cultivăm flori de care nu ne vom bucura, așa cum sunt cele de pri­măvară. În schimb, evident că, în funcție de condițiile specifice, vom prefera o densitate mai mare de plante cu flori pe timpul verii.

Cum amenajăm locul de plantare

Înainte de a începe să vorbim despre fiecare familie de flori în parte vă propun să trecem în revistă câteva reguli principale de plantare, fie că prin aceasta înțelegem semănat sau răsădire, să amintim câteva operațiuni și să enumerăm unele „trucuri“ simple, dar eficiente, care ne-ar putea ușura foarte mult munca.

Prima regulă atunci când plantăm ceva, indiferent ce, este ca pământul să fie bine afânat, astfel încât viitoarele rădăcini ale tinerei plante să se poată dezvolta cu ușurință. Solul trebuie afânat nu numai pe suprafața pe care se plantează, mai ales dacă vorbim despre răsaduri, ci și de jur-împrejur, pe o oarecare distanță, ca și în adâncime. Sub rădăcinile răsadurilor este necesar să se găsească un strat de câțiva centimetri de pământ moale, bine afânat. Pentru plantele mai pretențioase sau în solurile sărace nu este o idee rea dacă la plantare punem în sol și biostimulatori specifici. Aceștia vor ajuta tânăra plantă să crească mai repede și mai viguroasă.

Excepție de la această regulă se poate face doar atunci când vrem să „pictăm“ gazonul cu floricele. În această situație, cu ajutorul unui cui gros vom face din loc în loc găuri, în care vom pune câte două-trei semințe, apoi le vom astupa. Vom reveni asupra acestui subiect.

Când semănăm în grădină, mai ales plante pe care nu le cunoaștem foarte bine sau când în grădina noastră mai lucrează și alte persoane, este ideal ca locul să fie marcat cu un semn oarecare. Putem folosi semne speciale, cumpărate din magazin, care permit inclusiv inscripționarea, sau pur și simplu bețișoare. Atenție numai ca bețișoarele să fie uscate, astfel încât să nu prindă rădăcini înaintea plantei semănate!

Locul pe care semănăm florile trebuie să fie curățat complet de orice buruieni. În cazul în care dorim să realizăm un rond de flori într-un spațiu înconjurat sau mărginit de gazon trebuie să luăm câteva măsuri suplimentare. Înainte de toate, când vom pregăti locul vom avea grijă ca niciun fir de iarbă să nu mai rămână pe loc. Apoi vom delimita marginea rondului de gazon. Dacă este posibil, vom face un contur din pietre semiîngropate, din cărămizi ori chiar mici gărdulețe din plastic, lemn sau alte materiale. În felul acesta vom împiedica gazonul să migreze între flori, lucru care le va afecta atât estetic, cât și în dezvoltare.

Mulcirea, un procedeu controversat

Mulcirea este un procedeu tot mai folosit în ultima vreme și în grădinile de flori. Ea constă în acoperirea solului cu tot felul de materiale, cu o multitudine de scopuri. În funcție de materialul folosit pentru mulcire se asigură o temperatură mai apropiată de optim în sol, atât în cazul înghețului, cât și în cazul arșiței. De asemenea, stratul aplicat împiedică evaporarea excesivă a apei, precum și pierderea unor substanțe hrăni­toare. Răsărirea unor plante noi este și ea îngreunată sau chiar oprită după mulcire, în funcție de materialul utilizat. Totodată, în cazul mulcirii cu materiale organice, descompunerea lor aduce și un aport suplimentar de substanțe hrănitoare în sol.

La origine, acest procedeu a fost folosit în grădinile de legume. Pământul este acoperit cu diferite materiale, naturale sau artificiale. Desi­gur că o folie de plastic perforată nu ar fi un fond prea potrivit pentru straturile de flori. În schimb, un strat subțire de scoarță de copac mărunțită ar putea crea efecte plăcute ochiului, în anumite combinații. Totuși, părerile sunt împărțite în privința utilizării mulcirii în grădinile cu flori. Deseori, sub stratul de mulci se pot dezvolta, pe lângă râme și alte vietăți folositoare, o gamă largă de dăunători, precum limacșii și o lungă listă de insecte.

În concluzie, poate că e mai bine să-i lăsăm pe specialiști să folosească astfel de proceduri avansate. Despre alte procedee, mai simple sau mai complexe, vom vorbi și în numărul viitor. (Va urma)

Alexandru Grigoriev

Simfonia florilor pe domeniul de la Avrig

Recent, la Avrig a avut loc un eveniment cultural deosebit pentru localnici și riverani: Simfonia Florilor. Mai mulți artiști au încântat publicul cu vocile lor. Dar vedeta incontestabilă a festivalului a fost Mirabela Dauer. Organizatorii evenimentului și-au dorit ca prin acest festival să pună în valoare aranjamentele florale deosebite aflate pe domeniul din localitate. În plus, au dorit să marcheze înflorirea arborelui-lalea, o specie deosebit de frumoasă și de rară în Europa. Dar cum a ajuns acesta tocmai în micul târgușor de la poalele munților este o poveste veche și deosebită.

Avrig f

Edenul din Transilvania

În anul 1768 baronul Samuel de Bruckental, pe atunci șef al Cancelariei Curții Imperiale de la Viena, mai târziu guvernator general al Transilvaniei, avea să-și construiască aici reședința de vară. Domeniul tocmai îl primise în dar de la împărăteasa Maria Tereza, care i-a apreciat în mod constant calitățile.

În numai doi ani, castelul a fost gata. Cunoscătorii pot observa și astăzi cât de mult s-a inspirat baronul din pavilionul Gloriette de la Palatul Schönbrunn. Dar domeniul nu putea fi pe măsura proprietarului său fără un parc deosebit. Așa s-a născut ceea ce avea să fie cunoscut drept „edenul din Transilvania“. Pe panta ce începe din spatele castelului în stil baroc au fost amplasate o multitudine de straturi de flori, în diverse forme. Pe la jumătatea pantei au fost construite un bazin și o fântână, înconjurate cu bănci. Ceva mai jos, un pârâu a fost deviat astfel încât să traverseze grădina. Dincolo de el, câțiva stejari seculari, rămași dintr-un vechi codru, au fost puși în valoare de o pajiște superbă întinsă în jurul lor.

Avrig a

Dar elementul care a adus faima și supranumele grădinii l-a constituit „Orangeria“, creată după modelul celei de la Viena. În această seră, Samuel von Bruckental a adus portocali, lămâi, arbori de scorțișoară, de cafea, nucșori, dafini, ba chiar și ananași. Lor li se adaugă peste 150 de plante specifice Americii de Nord, unele aclimatizate în grădină, altele care toamna sunt mutate în sere.

Tulipanul, gigantul american mutat la Avrig

Între ele și palat se află o zonă cultivată cu flori rare în Europa, deosebite ca aspect, aduse din toate colțurile lumii. Între ele, vedeta parcului, arborele-lalea.  Numit și tulipan, Liriodendron Tulipifera pentru botaniști, este un arbore originar din sud-estul Americii de Nord. Cu flori asemănătoare lalelelor și cu frunze în formă de liră, el poate atinge înălțimi de până la 40-50 de metri și un diametru cuprins între doi și patru metri.

În total, parcul măsoară 20 de hectare. Fiecare metru pătrat din această suprafață reprezintă, în sine, o încântare pentru ochii și simțurile vizitatorilor.

Avrig b

Astăzi, pe domeniu au fost organizate un hotel, un restaurant cu terasă și un centru de evenimente. Prin grija comunității, vechiul parc a fost readus la splendoarea sa de altădată. La rândul său, castelul a fost în parte reabilitat, procesul fiind în plină desfășurare.

La ora actuală, pentru cei care trec prin zonă, o vizită la domeniu constituie un prilej de bucurie. Iar pentru pasionații de botanică, o astfel de vizită se poate transforma într-un prilej pentru o lecție pe viu.

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Turism

Grădina de lângă casă: ce, când, cum și unde sădim (I)

Grădina de lângă casă reprezintă pentru oricine o carte de vizită. Spunem aceasta pentru că oricine trece prin fața porții, chiar și fără să intre în curte, surprinde, cu voie sau fără voie, câte un aspect din grădină. Și, oricât ne-am ascunde după deget, pe oricine interesează să lase o impresie bună.

Tocmai de aceea vă prezentăm în continuare câteva sfaturi preluate de la mai mulți specialiști, care să vă permită să deveniți posesorii unei grădini care să vă caracterizeze.

Grădina trebuie să apară mai întâi în minte

Cel mai important lucru atunci când începem amenajarea grădinii este să ne fie limpede ce ne dorim. Este o realitate că o grădină apare întâi în mintea proprietarului și abia mai târziu pe teren.

Așadar, atunci când începem proiectarea ei trebuie să avem în vedere următorii factori principali: resursele pe care suntem dispuși să le alocăm; condițiile de microclimat ale zonei și, în mod particular, al curții (direcția predominantă a curenților de aer, zone însorite sau parțial însorite, zone umbrite sau temporar umbrite); tipul de sol din curte; cantitatea de muncă pe care suntem dispuși sau suntem în măsură să o depunem; posibilitățile de udare a grădinii și sistemele pe care dorim să le folosim.

O altă opțiune foarte importantă este dacă ne dorim o grădină doar pentru agrement, cu flori și plante ornamentale, sau ne dorim o grădină mixtă, în care să completăm cochetăria florilor cu câteva leguminoase.

Mai trebuie să ne gândim dacă în grădina de lângă casă am vrea sau nu să avem și diverse acce­sorii ornamentale, precum foișoare de grădină, mobilier de grădină, fântâni arteziene, alei pietruite sau din dale, balansoare, statuete etc.

Într-adevăr, e o listă destul de lungă a întrebărilor la care trebuie să avem răspuns, dar o grădină este o lucrare care se face pentru mulți ani și se retușează în timp lung. Ca atare, merită o matură chibzuință înainte de a purcede la lucru.

Axel Munthe, creatorul unui superb parc pe Insula Capri, povestește în romanul său Cartea de la San Michele: „Deși nu aveam decât un fel de schiță scrijelită pe o bucată de teracotta în mintea mea, lucrurile erau limpezi. Știam exact cum se vor înșira logiile, butucii de vie și chiar unde voi așeza Sfinxul care va domina acest paradis.“ Iar domeniul San Michele face parte deja de mai bine de jumătate de secol din patrimoniul UNESCO.

Nu plantați copaci lângă casă!

Odată ce am găsit răspunsul la întrebările de mai sus, putem trece la pasul următor. Dar, spre deznădejdea celor dornici de ceva acțiune, și acesta este unul de studiu. Practic, este vorba de a selecta din infinitatea de posibilități pe acelea care se pretează cazului concret. În această etapă vom stabili exact schița viitoarei grădini, cu diferitele sale zone și sectoare. Pentru că, oricât de mică ar fi o curte, ea are nebănuit de multe zone. Tot în această etapă ne vom gândi dacă ne dorim flori tot timpul anului sau doar în anumite perioade. Spre exemplu, pentru o locuință de week-end și vacanță pe care o folosim, de exemplu, din aprilie și până în octombrie, nu ar trebui să ne intereseze prea mult ghioceii, brândușele și narcisele.

Ca reguli generale, pomii și copacii se situează în planul depărtat și pe lângă gard, din mai multe motive. Între ele, acela că împiedică priveliștea și taie perspectiva. Atunci când cresc, țin umbră în jurul lor, împiedicând dezvoltarea altor plante. Există încă un obicei de a planta copaci în imediata apropiere a casei, sub cuvânt că, în zilele călduroase de vară, țin umbră locuinței. Lucru adevărat, dar, dacă îl punem în cumpănă cu distrugerile pe care rădăcinile le aduc fundației, atunci veți înțelege de ce specialiștii nu recomandă acest lucru.

Plante pentru zone umbrite

În zonele umbrite de garduri, casă, copaci sau din alte motive se pot planta diverse specii iubitoare de umbră. Alegerea lor depinde mult și de luminozitate, căci umbra nu înseamnă întuneric. Spre exemplu, hortensiile iubesc foarte mult zonele umbrite, dar luminoase. De asemenea, plantele cu bulbi – ghiocei, stânjenei, zambile – se dezvoltă armonios și la umbră – sub copaci sau lângă tufe de arbuști.

Coleus – „urzicuța ornamentală“ se găsesțe în multe varietăți colorate (Black Magic, Thumbellina, Dark Star, Duckfoot, Freckles, India Frills) și este decorativă mai ales prin frunze. Se poate planta și în grădină și în ghivece, iar coloritul va fi mult mai intens dacă planta nu este expusă direct la soare. Este o plantă anuală, așa că prin ianuarie-februarie trebuie semănată din nou. Lobelia compacta – pendula poate avea flori albastre, mov sau albe. Preferă umiditatea și zonele umbroase. Rhododendronul, cunoscut popular ca „trandafirul de munte“ sau „azaleea de grădină“, crește sub formă de tufă în solurile acide și umbră sau semiumbră. Rezistent la ger și veșnic verde, înflorește în mai-iunie și se poate folosi sub formă de gard viu de dimensiuni mari – poate ajunge până la 3 m înălțime. Este decorativ și solitar sau alături de alte plante iubitoare de umbră. Hedera helix, plantă cățărătoare veșnic verde, cunoscută de toată lumea – cine nu a auzit de iederă? – este sensibilă la lumină, astfel încât, dacă umbra este prea deasă, frunzele ei vor căpăta o nuanță verde închis ca urmare a cantității mari de clorofilă pe care planta o produce. Dacă, din contră, este ținută prea mult în soare, frunzele se vor îngălbeni. Astilbele înfloresc în mijlocul verii, având flori de diferite nuanțe – alb, roz, violet. Pe lângă umbră, au nevoie de un sol acid, de aceea se înțeleg minunat cu coniferele sau cu magnoliile. Arată foarte bine în grupuri de mai multe plante din același soi și sunt decorative nu numai în grădină, ci și în buchetele de flori.

Dicentra spectabilis, popular „Cerceii doamnei“, se mulțumește cu puțin soare dimineața; în rest, stă cuminte la umbră și decorează prin florile sub formă de inimioare roz în ciorchine. Înflorește în luna mai, iar florile rezistă câteva săptămâni.

Printre alte flori care cresc la umbră se numără sporul casei sau Impatiens. Planta care, în tradiția populară, aduce bucurie și rod în casă înflorește din primăvară până în toamnă și iubește locurile umbrite și umede. Este foarte ușor de cultivat și întreținut. Floarea de nu-mă-uita este o altă plantă care iubește locurile dosnice. Numele vine din spațiul german, unde mulți bărbați au ochii de culoare albastră, iar femeile purtau la piept aceste flori ca mod de a-și aminti de iubiții lor.

Violetele sălbatice, cu frunzele în formă de inimă, pot fi cultivate în jurul copacilor, unde coloristica lor bogată iese ușor în evidență.

Alexandru GRIGORIEV

Corola de minuni

Crucea voinicului

Denumită științific Hepatica Transsilvanica, această floare delicată face parte din familia Ranunculaceae și este o plantă endemică a Carpaților ocrotită prin lege. Spre deosebire de alte flori îndrăgostite de lumina soarelui, Crucea Voinicului preferă umbra pădurilor de fag și de molid. Deși, la prima vedere, această floare pare fragilă, rădăcinile sale sunt foarte puternice și se dezvoltă în soluri calcaroase și pietroase. Crucea voinicului înflorește în aprilie-mai.

Floarea șah

lalea pestrita

Ați văzut vreodată în călătoriile dvs. această floare superbă? Puțin probabil, pentru că laleaua pestriță este consemnată pe lista plantelor pe cale de dispariție. Fratillaria meleagris (în termeni științifici) iubește umiditatea și sălbăticia. Răsare în locuri pe care civilizația nu le-a cucerit încă în județul Bistrița-Năsăud, în pădurea Șesul Odorheiului, în anumite regiuni din județele Gorj, Timiș și Maramureș. Floarea șah înflorește în perioada aprilie-mai.

Bulbucul de munte

bulbuci de munte

Bujorul galben al Munților Carpați este o altă floare protejată prin lege. Recunoscut de știință drept Trollius europaeus, Bulbucul de munte, cum mai este numit popular, poate fi întâlnit aproape în toată țara. Singura sa pretenție este existența umezelii. Așa că aveți toate șansele să întâlniți bujorul de munte pe pante ierboase, pășuni, poieni, brâne și la marginea pădurilor, în zona subalpină și alpină a Munţilor Carpaţi, în luna mai-iulie, atunci când înflorește.

Flori ocrotite de lege – Nu le rupeți!

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 58

  • Publicat în Magazin

Să dăruim florilor... încă o zi!

„Florile nu au speranță. Pentru că speranța înseamnă mâine, iar florile nu posedă decât ziua de astăzi.“ Antonio Porchia

Plăpând și delicat. Dedițelul sau Pulsatilla montana, așa cum o recunoaște știința, este una dintre florile rare, aproape pe cale de dispariție, ale munților noștri. Ascuns la umbra pădurilor de conifere, în special în locurile pietroase din Munții Carpați, dedițelul își începe viața în luna martie, iar perioada de vegetației se termină în aprilie. Această floare, greu de confundat cu altă plantă, are un farmec incontestabil. Învestmântat în alb sau mov, cu petale ca de catifea, protejate de perișori fini, dedițelul nu crește foarte înalt. Uneori, în timpul înfloririi, tulpina sa ajunge și la 30 cm. Însă instinctul de supraviețuire al dedițelului activează o superforță. Pentru a-și răspândi semințele, tija florală cu capsula de semințe se poate înălța chiar și la un metru.

Dacă în călătoriile voastre pe munte veți găsi dediței, admirați-l, faceți-le fotografii și învingeți-vă impulsul de a-i rupe. Păstrați în suflet bucuria întâlnirii cu ei și lăsați-i în urma voastră pentru a încânta și alți turiști.

Să dăruim speranță florilor! Să le dăruim încă o zi de existență pentru că astfel ne dăruim nouă emoție și zâmbet.

Laura Zmaranda

Cum îți decorezi grădina în 2017-2018 și cum să licitezi milioane de flori în două ore? Află la EXPO FLOWERS&GARDEN, între 23 și 26 martie

Ediţia din acest an a Expoziţiei Internaţionale de flori, amenajări peisagistice, horticultură şi grădinărit are loc între 23 și 26 martie, la ROMEXPO.

Tendinţele în grădinărit sunt dictate în fiecare primăvară de EXPO FLOWERS & GARDEN (www.expoflowers.ro), evenimentul care se adresează atât profesioniştilor (producători, comercianţi, horticultori, arhitecţi peisagişti, specialiştilor în unelte şi ornamente de gradină: arbuşti, pavaje, mobilier de grădină, sere) de pe piaţa de import şi distribuţie de flori, plante şi soluţii de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi, cât şi publicului larg.

Expo Flowers & Garden oferă posibilitatea achiziționării la preţuri promoţionale a diferitelor soluţii integrate şi practice ce pot fi aplicate în designul şi amenajarea grădinilor de dimensiuni mari sau a spaţiilor mici dedicate plantelor din rezidenţe sau birouri.

Specialiştii prezenţi la standurilor oferă cele mai bune sfaturi şi idei privind sănătatea şi frumuseţea grădinilor şi arbuştilor.

Învață la Expo Flowers & Garden cum să licitezi milioane de flori în două ore!

La Expo Flowers & Garden va participa și cea mai mare companie germano-olandezadin domeniu, Veiling Rhein-Maas, prin intermediul căreia, în Germania, la 6:00, în fiecare dimineață, se licitează milioane de flori în două ore. Astfel, aproximativ 2400 de vânzători și peste 1600 de cumpărători din Olanda, Belgia, Franța, Italia și alte țări participă la o licitație asemănătoare celor din New York. Florile cumpărate dimineață la licitație ajung în florări două ore mai târziu, compania vânzând astfel cumpărătorilor peste 300 de milioane de flori anual.

Program de vizitare Expo Flowers & Garden:

  • 23-25 martie 2017 (joi-sambătă): între orele 10.00 şi 18.00
  • 26 martie (duminică): între orele 10.00 si 16.00

Loc de desfăsurare: Pavilionul C1 şi platformele exterioare: B1, C1, G2, 5 şi 10

Bilet intrare:

  • adulti si studenti:10 lei/zi
  • Copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilităti si persoanele institutionalizate beneficiază de intrare gratuită.

Mai multe informații despre eveniment se găsesc pe:

Facebook: EXPO FLOWERS & GARDEN

Abonează-te la acest feed RSS