Adama 750x100 30 martie
update 5 Apr 2020

Cum funcționează dispozitivul care numără albinele din stup

O albină, două albine, trei albine... Apicultorii cu experiență cunosc „pulsul“ stupinelor, dar chiar și pentru cei mai experimentați dintre ei monitorizarea familiilor de albine este o provocare. Dr. ing. Adrian Siceanu, directorul științific al Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură București, spune că, pentru a veni în sprijinul apicultorilor care vor să știe cu certitudine ce efective de albine au, institutul, în colaborare cu doi parteneri francezi, a dezvoltat un dispozitiv care numără albinele din stup. Astfel apicultorul află în timp util când se produc depopulări, dar și alte informații utile furnizate de dispozitiv.

Transmisie live de la urdiniș

„Institutul nostru colaborează cu două companii franceze în cadrul unui proiect numit Archive Diatomic, al cărui obiectiv este crearea unui dispozitiv care să monitorizeze familiile de albine. La finalul proiectului, beneficiarul dispozitivului va fi un start-up.“

Deși, spune prof. Siceanu, au mai existat încercări de a realiza un astfel de dispozitiv, varianta elaborată de Institutul apicol și partenerii săi este singura care s-a transformat din teorie în practică.

Dispozitivul (care nu afectează ritmul normal al vieții albinelor) are două funcții principale, una dintre ele fiind monitorizarea (numărarea) în timp real a albinelor care intră și ies la urdiniș. Practic, în orice moment apicultorii pot urmări fluxul de albine la urdiniș, iar dacă apar depopulări din cauza unor factori externi sau de altă natură, dispozitivul transmite online, pe calculator sau telefonul mobil că există o scădere a numărului de albine. Cu această informație la îndemână, apicultorul poate determina amplitudinea pierderilor și poate aplica imediat măsurile ce se impun. Dispozitivul a fost conceput cu mai multe „porți“ cu senzori prin care albinele trec, iar un soft foarte complex identifică fiecare albină care trece. Practic, fiecare este numărată la trecerea prin orificiul cu senzori.

aparat numaratoare albine

Varianta finală este aproape gata

Cum se face, practic, această monitorizare a efectivelor de albine?

„În cercetarea de laborator am stabilit un număr de albine pe care să le trecem prin aceste portițe. Știm, așadar, cu certitudine câte albine trec prin orificiile cu senzori și câte ajung în cealaltă parte. Ca atare, la trecerea lor pe fiecare portiță urmărim dacă apar erori în numărătoare și, în funcție de ce observăm, transmitem partenerului francez ce anume trebuie modificat în soft, astfel încât monitorizarea să fie cât mai corectă. În timpul derulării proiectului, pe baza determinărilor noastre s-au modificat atât softul, cât și hardul, dar cert este că suntem de aproape de varianta finală a dispozitivului și sperăm să beneficieze și apicultorii români de acest echipament. Este un proiect scurt în care a trebuit să ne mobilizăm foarte mult. A trebuit să finalizăm cercetările într-un an, dar vom continua această colaborare cu partenerul francez.“

Pentru o mai mare acuratețe a rezultatelor, cercetările de laborator au fost extinse apoi la urdiniș în condiții reale de zbor al albinelor. Prof. Siceanu speră ca până în vară cercetările să fie finalizate, rămânând doar ca ulterior partenerii francezi să stabilescă când vor pune acest sistem de monitorizare a traficului la urdiniș pe piață..

Viespea asiatică, un pericol iminent și pentru România

Cea de-a doua funcție principală a acestui dispozitiv este dată de sistemul de analiză a zgomotului la urdiniș. Implementarea acestui sistem în dispozitiv este o realizare foarte importantă, spune profesorul Siceanu.

„În Franța există o problemă foarte gravă, care va apărea  probabil și în țara noastră. Este vorba despre viespea asiatică (Vespa velutina). Aceasta stă în zona stupilor, prinde albinele și le devorează. În prezența ei, albinele intră într-un stres puternic, scot un sunet specific, nu mai ies la zbor și se dezorganizează. Din cauza acestui nou dăunător, prezent deja în multe țări, foarte multe familii de albine se depopulează, iar apicultorii înregistrează pierderi mari. Vespa velutina este un dăunător foarte greu de combătut pentru că formează niște colonii ascunse, la înălțimi foarte mari, în păduri. Este foarte greu să identifici aceste cuiburi și, implicit, să le distrugi. Prevenția pentru România, în stadiul actual, este cea mai bună politică, dar așa cum evoluează situația se pare că viespea asiatică vine și spre noi, există deja în Germania. Poate că acest sistem, doar de identificare nu și de combatere, ne va ajuta la un moment dat pe baza informațiilor transmise de acest sistem de monitorizare a sunetului să știm că în stupina noastră a apărut deja Vespa velutina.“

Prețul estimativ, 100 de euro

Datele pe care dispozitivul le înregistrează sunt transmise apicultorului online. Dispozitivul are încorporat un emițător care transmite datele prin abonament, dar și prin sistemul telefoniei mobile de preluare și transmitere a datelor (cu un consum energetic foarte mic). Dacă apicultorul are în zona lui acoperire prin sistemul LoRA (transmitere date prin Internet), îl poate folosi. În cadrul proiectului, cercetătorii au dezvoltat și un sistem care are capacitatea de a prelua informația de la sute de astfel de dispozitive și care poate să transmită ulterior datele celor care beneficiază de el. Doar că sistemul, prin stația concepută în acest sens, acoperă doar o rază de 10-15 km, iar eficiența de transmitere este condiționată în funcție de clădirile sau alte obstacole care se află pe raza lui. În ceea ce privește prețul de achiziționare a unui dispozitiv de monitorizare a familiilor de albine, cercetătorul spune că s-a discutat deja un preț estimativ și că aceasta ar fi de aproximativ 100 de euro. În completare spune că într-o stupină este suficient un singur dispozitiv de monitorizare (un stup senzor) pentru a avea o perspectivă corectă a ceea ce se întâmplă în stupină.


În afara celor două funcții principale, dispozitivul transmite informații despre temperatura și umiditatea din afara stup, despre intensitatea zborului corelat cu acumularea de miere în stup. Acestea sunt însă secundare ca importanță.

Laura Zmaranda

Târgul Mierii din Câmpina, la loc de cinste pe harta apiculturii românești

În luna februarie 2020, la Casa Tineretului din Câmpina a avut loc cea de-a XV-a ediție a Târgului Mierii, organizat de Asociația Apicolă „Valea Prahovei“, Primăria și Consiliul Local Câmpina. Aici, şi-au dat întâlnire zeci de apicultori din întreaga țară, producători individuali şi firme de profil.

„Salvaţi albinele şi fermierii“

Târgul Mierii este o manifestare tradițională, fiind organizat la Câmpina pentru al 15-lea an consecutiv. Standurile apicultorilor au fost amplasate pe platoul din fața Casei Tineretului, în holul mare de la parter, în holul de la etaj, dar și în parcarea din spatele instituției. În deschiderea târgului, la ediția din acest an, ing. Daniel Liviu Moise, preşedintele Asociaţiei Apicole „Valea Prahovei“, a tras un semnal de alarmă cu privire la problema poluării chimice care afectează tot mai mult coloniile de albine şi nu numai: „Anul acesta vreau să vă supun atenţiei un subiect, poluarea chimică, care e cea mai periculoasă (...). Încă de acum 8-10 ani apicultorii au fost primii care au tras un semnal de alarmă cu privire la faptul că în jurul nostru se întâmplă ceva ciudat, mai ales că apicultorii sunt strânşi legaţi de natură, iar firele care îi leagă de aceasta sunt tocmai albinele. La vremea aceea ne mureau albinele şi nu înţelegeam de ce, ulterior a început să ne scadă și producţiile. Dar, prin asociaţia noastră împreună cu multe alte asociaţii am reuşit să declanşăm nişte fenomene în societate, de conştientizare a pericolului tratamentelor cu pesticide şi a insecticidelor în general (...). Nimic nu se poate face pe plan local, noi fiind afiliaţi Romapis, o federaţie naţională, și am iniţiat măsuri de conştientizare a pericolelor legate de chimizare. În acest sens am atras atenţia că pur şi simplu nu mor doar albinele şi e doar o pierdere economică a apicultorilor, ci că mor toate insectele polenizatoare şi nu numai, iar insectele sunt acelea care se află la baza lanţului trofic din natură. Pornind de la aceste concluzii, Romapis a inițiat un proiect care se numește „Salvați albinele și fermierii“, alături de alte ONG-uri de mediu, deoarece nu numai albinele trebuie salvate, ci şi fermierii care cultivă câmpul. Acest proiect ar urma să intre pe agenda Parlamentului European anul viitor, începând din luna septembrie“, a declarat Daniel Liviu Moise, organizatorul târgului.

Cei interesați au putut găsi aici zeci de sortimente de miere și, bineînțeles, multe alte produse apicole: faguri, propolis, siropuri, dar și creme pentru ten, pentru mâini, pe bază de miere etc. de la apicultori din ţară, cu vechime în domeniu.

În afară de albine, şi problemele roiesc în jurul stuparilor

La târg ne-a atras atenția standul lui Victor Cimil, un apicultor din comuna Buteni, judeţul Arad, care are 200 de familii de albine. Acesta a venit la Târgul Mierii cu o gamă variată de produse certificată ecologic, dar şi cu sortimente de miere care se produc în cantităţi mai mici, dar nu a uitat nici de problemele pe care le întâmpină în stupină, ne spune apicultorul. „Am revenit la târg cu mierea clasică de salcâm, rapiţă, florea-soarelui, polifloră, dar şi ceva specialităţi precum mierea de armurariu, de mană, păducel, cimbrişor şi salcâm, şi cu o gamă variată de produse de polen, pe sortimente. Ca noutate, începând cu luna decembrie anul trecut am certificat stupina ca produs montan, singurul din judeţul Arad, iar producţia mierii ce va urma începând cu anul 2020 va fi certificată, doar sortimentele care corespund zonei montane. Stupina pe care am ţinut-o în zona alpină s-a menţinut foarte bine, în schimb stupii pe care i-am avut în zona de câmpie sunt foarte slabi, am avut şase pierderi, dar 5% din stupină este un lucru normal ca pierderi (...); se simte vizibil partea chimică, coloniile nu se mai dezvoltă, viaţa albinei este mult mai scurtă, iar perioada de tranziţie din iarnă în primăvară este critică. Coloniile de albine au trecut cu bine peste iarnă, dar în perioada lunii decembrie, datorită temperaturilor ridicate, majoritatea coloniilor, în special cele cu mătci tinere şi colonii slabe, au început să depună puiet, ceea ce înseamnă uzură mare la albine.“

Produsele certificate bio ale Gabrielei Smuczer, din comuna Şoimuș, judeţul Hunedoara, nu puteau lipsi de la acest târg important. Aceasta împreună cu soţul său Daniel are o stupină cu 200 de familii de albine, începând cu anii ‘90. „Anul trecut a fost destul de greu, în primăvară au fost multe ploi care ne-au încurcat la recoltarea la salcâm, deci acolo a fost mai dificil, după care această problemă s-a mai remediat puțin. Totodată, s-a simţit depopularea în stupină încă din vară, cu toate că în fiecare an încercăm să plecăm cu familii puternice, dar până în toamnă iar ne lipsesc cam 2-3 rame. Noi încercăm să mergem numai în culturi bio sau cel puţin certificate bio, respectiv în zonele de munte și pădure, ca să nu mai ajungem la culturile acestea care sunt tratate chimic. Cu mulți ani în urmă erau mai puţine familii de albine şi se făcea mai multă miere, acum s-a triplat numărul acestora, dar producţia este tot mai puţină; acest lucru se întâmplă şi din cauza condiţiilor atmosferice. În ultima vreme s-a simţit o creştere a consumului, dar asta depinde şi de calitate“, a precizat apicultoarea.

De asemenea, la Târgul Mierii au fost expuse și echipamente şi utilaje apicole pentru cei care își desfășoară activitatea în acest domeniu.

Decristalizarea mierii are loc mult mai uşor...

Pe George Camburu, din localitatea Afumaţi, judeţul Ilfov, l-am găsit la stand cu consumabile pentru apicultură; iar ca noutate ne-a prezentat încălzitorul pentru miere în care se poate  decristaliza mierea ambalată în recipiente mari, borcane sau chiar şi în ramele cristalizate. „În principiu funcţionează simplu, avem patru pereţi încălziţi unde avem rezistenţe din fibre de carbon, ventilatoare pentru omogenizarea temperaturii în interior, sondă de temperatură şi un termostat electronic. Setăm termostatul la temperatura dorită şi aşezăm decristalizatorul peste recipientul cu miere; acest sistem propriu este o noutate pentru că ne uşurează munca. Al doilea avantaj este că lucrează singur, nu trebuie să intervenim asupra produsului, setăm temperatura, îl pornim şi îl lăsăm 24-36 de ore ca să obţinem o miere decristalizată complet, putem chiar să o aducem până la lichefiere“, adaugă producătorul.

În cadrul Târgului Mierii 2020 au fost organizate și tradiționalele concursuri „Cel mai bun degustător“ și „Cea mai bună miere“, iar mascota târgului, Albinuța Nina, a fost prezentă permanent printre vizitatori pentru a le dărui acestora doze cu miere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Albina românească, în concurență cu hibridul Buckfast

Excluderea albinei din Legea zootehniei a provocat o serie de discuții contradictorii între cei care au fost pro această acțiune și cei care au susținut că o astfel de „reformă“ va aduce prejudicii importante sectorului apicol. Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea, spune că această marginalizare voită a albinei românești are în spate interesele unor grupuri restrânse care vor să se îmbogățească și atât, fără să țină cont de viitorul pe termen lung al apiculturii din România. Cum se traduce concret această afirmație?

Interesele din spatele modificării legii

Ca o măsură de protecție a albinei românești, spune președintele ACA, se încearcă acum prin Comisia de Agricultură reintroducerea ei în lege. Legea apiculturii a trecut de Comisie în ultima sa formă și a ajuns în Plen.

„În legea veche albina era trecută pe lista speciilor de interes, iar într-un articol scria că introducerea de material biologic, la toate speciile, nu doar la albine, se face cu aprobarea instituțiilor pe care le-am menționat; în caz contrar, este infracțiune și se pedepsește cu amendă penală sau cu pușcărie. De ce au scos albina de pe această listă? Din cauza unor „băieți deștepți“, cu interese personale, de grup. Ce doreau aceștia? Recunoașterea hibridului trirasial Buckfast. Acesta este adus în țară neoficial, fără aprobarea instituțiilor pe care le-am menționat, iar cei care susțin răspândirea lui cer să fie decontat prin Programul Național Apicol. Practic, prin scoaterea albinei românești din lege cei care aduc acest hibrid în țară nu mai sunt infractori.“

Este important ca legea în forma solicitată de apicultori să fie aprobată pentru că, „atât timp cât nimeni nu îi controlează pe băieții deștepți care vor să se îmbogățească pe urma hibridului Buckfast, albinăritul va avea de suferit.“

De ce este periculos hibridul Buckfast?

Hibridul Buckfast, spune Ioan Fetea, este unul productiv în primul an, dar distruge pe un areal mare tot materialul biologic al altor stupari. În plus, există dezavantajul că acest hibrid nu poate fi multiplicat. Astfel, deși este productiv în primul an, după aceea apicultorul va depinde permanent de importatorul care i l-a furnizat.

„Intenția celor care promovează acest hibrid este doar de a face bani. De altfel, aceasta a fost și exprimarea unui tânăr care se ocupă de acest lucru. Că vrea doar să obțină câștiguri astfel încât în cinci ani să își facă un cont gras și să se mute din România. Dar noi trebuie să ne gândim și la urmașii noștri, la ce lăsăm în urmă. În România există apicultori dedicați. Atunci de ce să depindem și noi așa cum depinde Franța de importurile din Polonia și Grecia? Noi avem un material biologic extraordinar, adaptat condițiilor de aici. De altfel, un mare biolog francez spune că, pentru a muta albina dintr-o țară într-alta, trebuie să o muți cu tot cu vegetație și bază florală.“

Acest hibrid este originar din zona mediteraneeană, iar cei care pledează pentru introducerea lui pe scară largă susțin că are câteva avantaje, unul dintre ele, spre exemplu, fiind faptul că poate ieși la cules la ora 5 dimineața. Ioan Fetea, apicultor cu experiență, contrazice însă aceste presupuse beneficii. „La ce ne ajută pe noi că această albină iese în timpul culesului la rapiță la zbor la ora 5 dimineața, când afară sunt 5-7°C? La nimic, pentru că rapița secretă nectar după 10-12°C. Nici faptul că produce mătci iarna nu ne interesează pentru că trebuie să existe un repaus biologic firesc al albinei.“

Temperaturile crescute au afectat albinele

Și pentru că în discuție au fost aduse anatomia și ciclul biologic al albinelor românești, președintele ACA a făcut și câteva referiri importante legate de impactul temperaturilor crescute asupra lor și de lucrările care se fac în stupină.

„Pentru a avea o familie de albine puternică pe care o introduci la iernat pe 6-8 rame trebuie să ai hrană suficientă, iar rezervele de iernare oscilează între 12-17 kilograme de miere. Această cantitate trebuie să rămână în stup. În rest, albina nu are probleme cu frigul sau cu viscolul. Este adevărat că o afectează într-o oarecare măsură, dar în ghem albina își asigură o temperatură potrivită supraviețuirii.

O problemă a anului acesta a fost că matca nu și-a oprit ouatul din cauza temperaturilor ridicate. Potrivit dlui Fetea, până la data de 15 septembrie apicultorii ar fi trebuit să termine cu hrănirea și doar să asigure rezervele de iernare. Dar, în condițiile acestor temperaturi ridicate, unii au intervenit cu hrană suplimentară în stup. Procedeul stimulează, de asemenea, ouatul pentru că matca asociază această hrănire suplimentară cu un cules din natură, iar dacă are și temperatură optimă în stup va continua ouatul. Consecința a fost că în anumite județe mătcile nu au avut acest repaus biologic și a apărut puietul, caz în care albina a trebuit să asigure în stup 35°C.


  • Albina ar trebui să aibă o pauză biologică de 2-3 luni. Acest echilibru este necesar, spre exemplu, pentru a întrerupe acțiunea paraziților Varroa (femela acestui parazit depune ouă în aceleași condiții ca și matca) și Nosema Apis. Altfel, în primăvară va exista o încărcătură de paraziți care ar trebui să apară abia prin lunile mai-iunie. Acest fapt îi va obliga pe apicultori să facă tratamente timpurii și să suporte practic costuri suplimentare.

  • În perioada de iarnă apicultorii trebuie să se asigure că există o cantitate suficientă de hrană. În rest, lucrările în stupină iarna depind foarte mult de temperatură. În cazul în care aceasta va fi ridicată, lucrările se vor face în avans.

  • În mod normal, în luna februarie matca începe să depună ouă și atunci stupul trebuie supravegheat mai atent. Apicultorii urmăresc, în special, prezența mătcii și să nu pătrundă în stup șoareci, ciocănitori sau alte viețuitoare. La fel de importante sunt și rezervele de hrană. Dacă au asigurate aceste condiții, albinele vor fi bine. La sfârșitul lunii februarie se fac lucrările de despachetare, apoi lărgirea cuibului.

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Sprijin financiar pentru apicultorii afectați de fenomene hidrometeorologice nefavorabile

În ședința din 17 septembrie 2019, Guvernul a aprobat o Hotărâre prin care se instituie schema de „Ajutor de minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2019 asupra sectorului apicol”.

Măsura se instituie întrucât familiile de albine nu au putut să beneficieze de hrană suficientă, din cauza diminuării timpului pentru cules, precum și a cantității mici de polen și nectar. Astfel, fenomenele hidrometeorologice nefavorabile care s-au manifestat pe întreg teritoriul țării noastre în perioada martie – mai 2019 au fost comunicate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de către apicultori, reprezentanții formelor asociative ale acestora și Instituțiile Prefectului. De asemenea, hărțile de monitorizare a climei din perioada martie – mai 2019, elaborate de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) consemnează faptul că au existat abateri semnificative privind regimul de temperaturi și precipitații care s-au înregistrat în această perioadă de timp pe întreg teritoriul țării.

Beneficiarii prezentei scheme de ajutor de minimis sunt:

a) apicultori, persoane fizice care dețin atestat de producător emis în baza Legii nr. 145/2014, cu modificările și completările ulterioare, valabil la data depunerii cererii;

b) apicultori, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare;

c) apicultori, persoane juridice, precum şi orice forme asociative cu sau fără personalitate juridică constituite conform legii.

Sprijinul financiar reprezentând ajutor de minimis va fi în valoare de 20 lei/familia de albine, reprezentând aproximativ 48% din cheltuielile efectuate de către apicultori pentru asigurarea rezervelor de hrană, conform tehnologiei apicole. Valoarea totală a ajutorului de minimis care se acordă unui beneficiar nu poate depăşi suma de 20.000 euro pe durata a trei exerciţii financiare, în cursul exerciţiului financiar respectiv şi în cele două exerciţii financiare precedente.

Pentru a fi eligibili, beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele criterii cumulative de eligibilitate:

a) să aibă familii de albine înscrise în baza de date națională apicolă la data 1 martie 2019, conform Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, gestionat de Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu”, potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.251/2017;

b) să aibă familii de albine înregistrate/autorizate la direcția sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor județeană, respectiv a municipiului București.

Termenul de depunere a cererilor şi documentelor însoțitoare este 31 octombrie 2019.

Resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor de minimis, respectiv 37.000.000 lei se asigură de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare aprobate MADR pe anul 2019.

Sursa: madr.ro

Apicultura, pasiunea dulce a familiei Munteanu

Roxana Munteanu din Rediu, judeţul Iași, se ocupă cu creşterea albinelor de șase ani. Aceasta spune că pentru ea şi familia ei apicultura este un drog dulce, pe care o practică cu mare drag. Mica ei afacere apicolă a pornit cu 5 familii de albine primite cadou, dar în timp numărul lor a crescut la 80, pe care le îngrijeşte cu mare atenție. În continuare ieşeanca ne va prezenta aspecte legate de recoltarea şi extragerea mierii, plus sfaturi cu privire la intrarea într-un astfel de business.

Tehnologia de recoltare şi extracție a mierii

Prin cules principal se înţelege sursa meliferă de la care albinele strâng cea mai mare cantitate de nectar din tot timpul anului. Culesul principal se clasifică din punctul de vedere al cantităţii de miere realizată în cules de producţie, în care timpul este prielnic, înfloritul nu a fost compromis şi se pot realiza cantităţi însemnate de miere recoltabilă. În afară de culesul de producţie, mai are loc şi culesul de întreţinere, de pe urma căruia se realizează cantităţi ce se consumă pe parcurs în familiile de albine, menţionează apicultoarea ieşeancă. „O etapă importantă a anului apicol o reprezintă momentul încetării fiecărui cules de producţie. Principala lucrare consecutivă a acestui moment este cea de recoltare a mierii marfă. De fapt, acum se observă cu adevărat munca depusă de apicultor de-a lungul întregii perioade premergătoare sezonului activ. Eforturile, priceperea şi perspicacitatea acestuia se vor converti în cantităţi mai mari sau mai mici de miere marfă sau produse apicole, care pot fi exprimate în kilograme echivalent miere“, adaugă Roxana Munteanu.

Tot Roxana este cea care ne mărturiseşte că în stupină se poate aprecia în mod practic încetarea culesului, dacă ţinem cont de următoarele aspecte şi indicatori. „Aici este vorba de intensitatea de zbor a albinelor care scade în mod evident, indicaţiile cântarului de control montat în stupină, care la un stup cu o familie de albine de putere mijlocie ajută apicultorul în determinarea intensităţii culesului, prin diferenţele în greutate înregistrate de cântar/unitatea de timp. De altfel, seara nu se mai simte mirosul caracteristic de miere şi nu se mai aude zumzetul puternic provocat de albine, iar în lipsa culesului albinele se irită uşor şi devin mult mai agresive, atacând persoanele aflate în raza lor de zbor. Astfel, în căutarea hranei albinele dau târcoale în jurul familiilor slabe, fiind predispuse la furtişag.“

În lucrările de recoltare şi extracţie a mierii din faguri, aprecierea momentului încetării culesului are o importanţă deosebită pentru apicultor întrucât extracţia mierii trebuie să fie terminată cu câteva zile înainte de încetarea culesului de producţie, iar extragerea repetată a mierii în timpul culesului principal de lungă durată contribuie la sporirea producţiei cu circa 30%. Practic, declanşarea acţiunii de recoltare a fagurilor cu miere din stup începe atunci când mierea este suficient de maturată, luându-se drept criteriu prezenţa coroanei cu miere căpăcită în treimea controalelor prin sondaj a fagurilor cu miere marfă, la un interval de 2-3 zile, spre sfârşitul culesului principal, ne atenţionează apicultoarea. „Respectând această indicaţie, există siguranţă că prelucrarea enzimatică a mierii a fost terminată, iar conţinutul în apă al mierii a ajuns la maximum de 18-20%. În acest fel se evită extracţia mierii nematurată şi cu un conţinut ridicat în apă de circa 23%, ce nu corespunde calitativ. Atunci când se recoltează în timpul culesurilor, pentru ca albinele să nu fie stingherite în activitatea lor, ramele cu faguri conţinând miere de extras trebuie recoltate de la stupi spre seară, când zborul albinelor a încetat. Însă, în perioadele lipsite de cules, recoltarea fagurilor cu miere se execută dimineaţa. Totodată, pregătirea utila­jelor şi a spaţiului de lucru pentru extracţia şi depozitarea mierii trebuie făcute din timp şi în mod corespunzător. Ţinând cont de toate acestea, apicultorul poate începe lucrarea de recoltare şi extracţie a mierii“, mai specifică Roxana.

Apicultura, o loterie

Luând în calcul întreaga tehnologie de recoltare şi extracție a mierii prezentată anterior, produsele apicole oferite de familia Munteanu doritorilor sunt următoarele: miere de salcâm, tei, polifloră, floarea-soarelui, dar şi polen crud, căpăceală şi tinctură de propolis. „Distribuţia acestora o facem cu mașina personală pe raza orașului Iași. Stabilim puncte de întâlnire cu clienții şi astfel încercăm să ne facem cât mai cunoscuți oferindu-le cărți de vizită oamenilor pe stradă, dar şi postând pe anumite grupuri locale, iar din recomandare în recomandare reușim să ne vindem produsele apicole oferite de albinuțe“, specifică Roxana.

Tot aceasta ne mai spune că pentru începători investiţia într-o afacere cu albine ar fi în valoare de circa 4.000 RON, dar în timp aceasta va mai crește. „Recomandăm celor care vor să se apuce de apicultură să se intereseze, să nu fie alergici la înțepătura de albină, să studieze înainte despre aceste insecte și să le iubească cu pasiune, nu doar pentru bani, deoarece apicultura este o loterie, un an câștigi, altul pierzi, dar cu siguranţă este ca un drog dulce, iar dacă te apuci, greu te mai lași de ea. Și nu credem că am putea să ne mai lăsăm de această frumoasă meserie, facem totul cu foarte mult drag, punem suflet în tot ceea ce facem, de altfel iubim aceste micuțe albinuțe și ne minunăm cu câte bunătăți ne delectează. În viitor am vrea să putem recolta mult mai multe produse apicole, cum ar fi păs­tura, lăptișorul de matcă, apilarnilul, dar mai ales să ne ocupăm până la adânci bătrâneți de această frumoasă meserie și să le oferim clienților noștri produse cât mai naturale“, încheie Roxana Munteanu, apicultoare în judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

La „Rodul Stupului“ apicultura e o „joacă“ serioasă

Robert Bălteanu este un tânăr apicultor din comuna Mogoșești, județul Iași. De mic copil a moștenit de la părinți pasiunea pentru stupi, iar în prezent are 150 de familii de albine. Pentru a-și ușura munca, pe viitor dorește să achiziționeze utilaje noi pentru recoltarea mierii și să facă minipavilioane pentru a realiza mai ușor transportul stupilor, de la o zonă la alta.

Apicultură de 3 decenii

Ferma apicolă a lui Robert a luat viață în urmă cu 7 ani. A început cu 10 stupi, toți fiind roi din acel an, iar ușor, ușor aceștia au devenit o fermă apicolă în toată regula. „Dar, adevăratul început a fost datorită mie, în urmă cu mulți ani, când eu aveam doar câțiva anișori. Mă jucam printre stupii pe care tatăl meu îi avea în fundul curții. Erau câteva lăzi goale pentru că albina murise toată în acea iarnă… fusese o iarnă grea și, având un magazin deschis în sat, nu prea a mai avut timp de ei. Eu știam că acei stupi nu mai au albine, iar atunci când mă jucam am observat că era bâzâială la una dintre lăzi: venise un roi și se instalase acolo. Am alergat la ai mei și le-am zis: «Doamne-Doamne, au înviat albinele noastre». Și de atunci părinții mei se ocupă de stupi, noi am moștenit de la ei toată pasiunea pentru aceștia, iar în prezent avem 150 de familii de albine“, ne mărturisește tânărul apicultor.

rodul stupului 2

Mama acestuia, Maria Bălteanu, din localitatea Victoria, tot din județul Iași, ne spune că, în cazul lor, totul a început în urmă cu circa 30 de ani, iar acum au ajuns să aibă împreună cu copiii 350 de stupi. „Am început în anul ’88 cu trei stupi. În acest moment producem miere de salcâm, de tei, polifloră, de la pomii fructiferi, de rapiță, dar și polen“, a mai adăugat apicultoarea.

Robert ne spune că mierea se extrage cu ajutorul unei centrifugi apicole, asta după ce ramele sunt descăpăcite de dopurile cu care sunt sigilate celulele cu miere. „Anul acesta avem o miere de salcâm foarte bună din zona Vasluiului și miere de tei din zona Mânăstirii Hadâmbu și urmează mierea de la floarea-soarelui cât de curând. Produsele apicole reușim să le vindem în piață sau direct de la poarta casei. Totodată, mergem și la târgurile organizate de Direcția Agricolă Județeană, dar și la târgul apicol din luna martie a fiecărui an de la Iași“, adaugă apicultorul ieșean.

Investiția în sine, strict referitor la partea financiară, nu este mare. În schimb, ceea ce nu poți cumpăra cu bani sunt anii de experiență din spate, adaugă tânărul. „Fără cunoștințe temeinice de apicultură și o experiență în spate nu poți rezista mult. Această meserie o recomand tuturor celor care iubesc albina, iar celor care cred că este doar o afacere din care ies bani ușor nu o recomand. În viitorul apropiat urmează să achiziționăm utilaje noi pentru recoltarea mierii și vrem să simplificăm foarte mult transportul stupilor de la un cules la altul deoarece pierdem foarte mult timp cu încărcatul și descărcatul stupilor. Vreau să fac câteva minipavilioane pentru a fi mult mai ușor de transportat stupii“, încheie apicultorul Robert Bălteanu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Prețul mierii... interviu cu prof. Victor Mateș

Apicultorii români, dar și alți cititori sunt interesați cu ce profituri se poate vinde mierea și alte produsele apicole. Ca urmare am tras concluzia că ar fi interesant pentru aceștia să prezint o documentare referitoare la piața mondială a mierii. Pentru această documentare m-am adresat domnului prof. Victor Mateș, fondatorul companiei și, în același timp, organizatorul târgului de miere de la Blaj intitulat Sărbătoarea Mierii, care de 11 ani se desfășoară în ultima săptămână a lunii martie a fiecărui an.

Deși cred că majoritatea apicultorilor români îl cunosc pe dl prof. Victor Mateș, îi voi face totuși o prezentare succintă:

Origiar din Ocnișoara, județul Alba, localitate situată la 8 km de Blaj, din profesor de fizică acesta a ajuns în cca 27 de ani să administreze unul dintre cele mai puternice branduri din România, răspunzând profesionist cu succes unei serii de provocări.

Astfel Apidava administrată de el a ajuns să îndulcească cu miere și alte produse apicole întreaga lume, ajungând la o cifră de afaceri de peste 10,5 milioane de euro. De exemplu, din numeroasele afaceri ale firmei se remarcă exportul a peste 400 tone de miere în Japonia în ultimii ani.

Ca o încununare a profesionalismului acestuia, prof. Victor Mateș, fondator Apidava, a fost premiat la Gala Entrepreneur Of The Year – EY Romania 2018.

Având în vedere cartea de vizită mai sus descrisă, sunt convins că aceste succese nu se puteau obține fără o cunoaștere temeinică a pieței internaționale a mierii. De aceea l-am rugat pe dl prof. Victor Mateș să-mi răspundă la un set de întrebări astfel încât răspunsurile la acestea să lămurească cititorii referitor la funcționarea pieței internaționale a mierii. 

– Care țări sunt principalele producătoare de miere și alte produse apicole din lume, ce cantități produc și care este calitatea acestora?

– Principalele țări producătoare și exportatoare de miere din lume sunt China, America Latină – Argentina, Brazilia și Mexic, iar din Europa, Ucraina și Turcia.

Din punctul de vedere al cantităților exportate, China devansează toate țările exportatoare cu o cantitate de 250 la 280 mii de tone de miere și mai produce circa 95% din toată cantitatea de lăptișor de matcă (gel royal) existent în piața mondială. Din punctul de vedere al calității mierii chinezești, deși sunt uneori semne de întrebare, mierea este totuși conformă cu legislația UE.

Referitor la mierea provenită în piață mondială din America Latină – Argentina, Brazilia, Uruguay, Mexic, Cuba etc. – aceasta atinge cantiatatea de circa 150 mii de tone și mai ales mierea polifloră este de bună calitate.

De precizat, Uniunea Europeană are un potențial apicol de 17.000.000 familii de albine administrate de 600.000 de apicultori, produce în medie 250 mii tone de miere și importă anual circa 200 mii tone. Printre producătorii de miere ai UE se pot enumera România, Spania, Ungaria, urmate de Germania, Italia și Grecia, iar printre cei mai mari exportatori de miere sunt Ucraina, care exportă 50 la 60 mii de tone de miere, și Turcia, cu 40 la 50 mii de tone. Această miere este considerată de foarte bună calitate și, mai mult, Turcia este principalul producător și exportator de miere de pin din lume.

Pentru a se asigura că mierea importată respectă standardele înalte ale UE, toată mierea ar trebui testată, iar cerințele privind menționarea sursei ar trebui să fie mai stricte, recomandă rezoluţia PE.

Totodată, este de știut că astăzi testele efectuate arată că 20% din mierea importată nu respectă standardele UE.

– Ce țări sunt principalele consumatoare, res­pectiv importatoare de miere și ce cantități consumă?

– Principala importatoare de miere din lume este Germania, care importă 120 la 140 mii de tone de miere în vrac, o îmbuteliază, 70 la 80 mii tone o exportă și diferența o comercializează la consumul intern.

Tot ca importatori trebuie să amintim și țările europene Anglia, Franța, Spania, Italia, Danemarca, Olanda și Germania, toate având un consum mediu anual de peste 1,5-2 kg pe locuitor.

– România cum stă la producția de miere...?

– În funcție de condițiile climatice și pedoclimatice favorabile sau nefavorabile culesurilor melifere, în România se produc anual 20-25 mii tone de miere, din care se exportă 12-15 mii tone, restul consumându-se pe piața internă.

De reținut, la export cea mai bună miere românească este considerată cea de salcâm și de tei.

pretul mierii victor mates

– Care este consumul de miere în România și cum credeți că acesta ar putea fi mărit?

– Astăzi consumul mediu anual de miere cred că poate fi considerat 600-700 g pe locuitor și este de apreciat dacă ne aducem aminte că am plecat imediat după Revoluție de la un consum de 50-60 g. Este de remarcat că România, cu toate că și-a crescut consumul, tot codașa Europei este.

Un mod de stimulare a creșterii acestui consum ar fi fost ca guvernanții să legifereze și să aplice introducerea mierii în școli.

Anul trecut Daniel Dumitru Botănoiu, secretar de stat în Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a anunțat cu surle și trâmbițe că Programul „Mierea în şcoli“ va intra în vigoare la 1 ianuarie 2019. Prin acest program, 1,4 milioane de copii vor primi un borcan de 350 de grame/luna de miere polifloră din producţie internă.

Citez:

„Programul Mierea în şcoli este lege deja, dar mai trebuie făcute câteva amendamente. Aceasta va intra în vigoare la 1 ianuarie 2019, odată cu noul buget. Este vorba de o alocare de 16 milioane de euro anual. Acel borcan de 350 de grame de miere polifloră din producţie românească internă va merge către 1,4 milioane de copii, care vor avea astfel acces la miere. Vă mărturisesc că am văzut în teritoriu copii care, poate, nu au gustat niciodată şi aici toţi suntem datori să facem ceva, pentru că acel borcan de miere nu este numai al lui, ci al familiei. Imaginaţi-vă ce se întâmplă astăzi în România din punctul de vedere al sănătăţii: zeci de kilograme de zahăr se consumă în România şi avem doar zeci de grame consum de miere. Cred că trebuie să schimbam această paradigmă, să mergem cu programe de informare şi programe care să stimuleze consumul“, a precizat Daniel Botănoiu, citat de Agerpress.

Apoi, ce să vezi, măsura legislativă a fost amânată, Guvernul României a hotărât suspendarea Programului Mierea în școli pe timp de un an – probabil că se va aplica la calendele grecești. Aici, nu mai am comentarii.

– Mai constituie activitatea apicolă în România o afacere profitabilă și cum ar putea fi îmbunătățit profitul în acest domeniu?

– Categoric este profitabilă, dar trebuie lărgită aria sortimentelor de produse apicole, respectiv spre producția de polen, propolis, lăptișor de matcă și apilarnil.

De asemenea, pentru a produce cantitățile suficiente de produse apiocole cerute de piață apicultorii trebuie să-și facă ferme apicole cu cel puțin 500 familii de albine și să se asocieze în cooperative apicole ca astfel să se negocieze cât mai profitabil prețul de livrare a produselor apicole către piață.

– Ce factori contribuie la stabilirea prețului de achiziție a mierii de către achizitori de la apicultori?

– Principalii factori de stabilire a prețului la export al mierii sunt: producția anuală la nivel mondial și mărimea ofertei de pe piața externă.

O precizare care trebuie știută de procesatori și, nu în ultimul rând, de apicultori este că în ultimul an s-au înăsprit condițiile de calitate la miere, pentru antibiotice scăzând limita la 2 ppb, iar la pesticide, amitraz, GMO a scăzut limita admisă de circa 10 ori, adulterarea și loca în miere fiind ultimele condiții introduse pentru analiza mierii.

Cele mai multe probleme le-am avut în ultimul an la urme de hrană artificială, respectiv siropul rămas în rame de la hrănirile de toamnă-primăvară. Astfel, am respins circa 25-30% din probele analizate, iar la mierea bio peste 60% din probe au avut urme de amitraz de la tratamentele interzise la bio.

Totodată, importatorii din China au impus analize de depistare a urmelor infestărilor cu locă în miere și dintr-un set de 10 probe analizate 8 au fost pozitive, astfel că nu am mai putut exporta miere în China.

Interviu realizat de prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Cum putem proteja albina noastră românească. Puncte de vedere (IV)

În continuarea ciclului Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere, vă prezint pe scurt câteva idei cu justificări pertinente și explicații despre necesitatea păstrării, ameliorării și selecționării rasei autohtone. Doamna dr. ing. Melinda Tofalvi a obținut în anul 2009 doctoratul în apicultură sub conducerea reputatului prof. univ. dr. Liviu Alexandru Mărghitaș și practică apicultura din copilărie.

Se pare, de altfel, că apicultoarea împătimită Melinda Tofalvi are legături strămoșești cu omul de știință prof. univ. dr. Zoltán Pál ÖRÖSY, recunoscut pe plan mondial, cu merite deosebite în domeniul biologiei și mai ales in domeniul apiculturii, cu prepoderență în creșterea reginelor.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Nu am altă modalitate de a-mi exprima admirația mea decât să mă închin și să admir această ființă minusculă de miligrame, care, plutind sub albastrul cerului, poate să susțină o bază ereditară atât de ciudat concepută. (Limba maghiară definește și acest miracol: albina mamă (matca) este Mamă, chiar dacă este virgină, și Regină. Cuvântul méh (albina) înseamnă și uter – organul genital femel din care se nasc urmași).

Sunt conștientă și știu că, dacă am lansa întrebarea: Oare suntem datori să salvăm o specie de animal indigen? Din start va apărea răspunsul în unison: da, trebuie salvată!

Determinismul genetic al sexelor la albine se realizează la nivelul genelor (nu la nivel cromozomal – Mackensen 1955) și starea de homozigot al genelor răspunzătoare de sex determină sexul masculin, indiferent dacă cromozomii sunt în stare haploidă sau diploidă (Woyke 1962).

Acesta este un factor menit să susțină și să asigure menținerea permanentă a genomului albinei în stare heteroalelă. Vitalitatea ei este ascunsă în această variabilitate genetică. Echilibrul morfofiziologic și vitalitatea unei populații pot fi măsurate prin numărul alelelor sexuale existente în populație. Dacă într-o populație nu sunt cel puțin 9-16 feluri de alele sexuale, această populație va deveni neviabilă (Mackensen, 1955; Ladilaw és Gomes, 1956; Kerr, 1967; Woyke, 1976; Adamus, 1977).

Prin încrucișarea ecotipurilor (raselor), efectele de heterozis se accentuează și mai mult. Dar avem deja destule experiențe, ca să fim prudenți.

Trebuie să observăm că la această specie, care cu mecanisme multiple asigură păstrarea variabilității, se pun totuși bariere pentru intrări de gene de la alte ecotipuri sau rase.

Se știe că pe zonele unde în mod natural se suprapune arealul ecotipurilor, reprezentanții acestora ies la împerechere în alte intervale de timp, evitând astfel încrucișarea. (Gilles Fert)

Ecotipurile formate de natură au structuri genetice „întocmite“, încercate și testate de către și pentru condiții pedoclimatice, floristice date. În condițiile respective, structurile genetice ale unor alte ecotipuri poate n-ar fi avantajoase sau ar reprezenta o povară fără sens pentru ele.

Dacă omul a forțat această hibridare, populații lăsate pe seama legilor proprii sunt capabile și tind să elimine elementele străine (alele fără confirmări că ar fi utile) și tind, sunt capabile să refacă structurile genetice. (Observații proprii).

Albina indigenă, autohtonă... Să se implice omul și în genetica lor? Întrebarea pare depășită. Omul deja a cucerit lumea vie pământească. Pe jumătate inconștient și indirect, dar din ce în ce mai puternic are influență incontestabilă asupra genomurilor oricărei specii care astăzi mai există. Factorul uman a devenit un factor aproape egal cu cel al naturii.

Schimbările mediului determinate de om au caracter brusc, ceea ce presupune o supraîncercare a speciilor, altfel acomodabile la schimbările mult mai lente ale naturii.

În momentul de față, neimplicarea omului în viața oricărei viețuitoare se pare că se traduce prin dispariția sigură a speciei respective. Habitatul actual și de perspectivă este atât de mult determinat de om încât nu va permite supraviețuirea albinei autohtone, oricât de valoroasă și viabilă a fost construită de natură, fără intervenția conștientă a omului, în direcția salvării.

Deci menținerea speciei Apis din ce în ce mai mult se poate asigura numai prin intervenția omului, tocmai în zestrea ei ereditară. Numai conștiința și munca omului pot asigura realizările care vor fi capabile să ocrotească și să găsească în timp util structuri genetice supraviețuitoare. Trebuie să recunoaș­tem că, fără munca conștientă a omului, variabilitatea genetică nu mai poate fi menținută.

Omul are dreptul, este obligat să se implice în ultimele cetăți ale zestrei ereditare a raselor autohtone? Întrebarea și răspunsul nu-i privesc numai pe cei care trăiesc în mijlocul acestora, în jurul cărora mai există din aceste bogății ale variabilății genetice. Sărăcia, modestia economică au contribuit la menținerea bogăției genofondului albinei autohtone.

Dar tocmai pentru oamenii care trăiesc în astfel de condiții este mai important să aibă acces la familii performante productive, cu care poate realiza produse apreciate economic.

Totodată, păstrarea zestrei ereditare, bogată a rasei noastre autohtone tot supraviețuirea omului slujește. Ajungând la intersecție, cine alege exploatarea familiilor performante e bine să meargă pe drumul ales.

Ajutorul acordat apicultorilor pentru păstrarea populațiilor de albine autohtone este interesul tuturor.

Prin însămânțarea artificială cu o spermă mixată de la un număr mare de trântori putem asigura variabilitate și curățenie genetică (Rothenbuhler), lucru pus în pericol în mod natural.

Melinda Tofalvi, apicultor Phd

Mátyás Szász, ecolog, apicultor

Am considerat că este necesar să cerem și părerea domnului Ilie Anghel apicultor teleormănean deținător al unor stupine de producție care însumează peste 400 de familii și care practică stupăritul de producție de 34 de ani.

Valurile apărute pe forumuri apicole și în general în lumea apicolă românească sunt semne că domeniul reprezintă interes. Oamenii își apără afacerile și, odată cu ele, albina, apicultura și toate beneficile ei.

Protecția Apis mellifera carpatica, rasă autohtonă românească, se poate realiza cu ajutorul reglementărilor precise și fără echivoc, cu implicarea organelor responsabile ale statului și apicultorilor.

Principalele măsuri care cred că ar trebui luate sunt:

  • • subvenționarea producției de miere obținute de la albinele din rasa autohtonă;
  • • subvenționarea famililor de albine din rasa autohtonă cumpărate;
  • • subvenționarea reginelor din rasa autohtonă cumpărate.

De asemenea, păstrarea nealterată a fondului genetic autohton trebuie să fie în responsabilitatea autorităților compe­tente: stat, minister, ANZ sau cum se mai numesc acestea.

Ilie Anghel, apicultor

Cum putem proteja albina noastră românească - Puncte de vedere (III)

În continuarea ciclului Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere – ing. Cristina Moraru, absolventă din anul 1984 a Facultății de Agricultură, Secția Generală, care a lucrat din 1987 la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură conducând stupine de producere regine ameliorate și selecționate și în prezent deținătoarea unei stupine autorizate pentru multiplicare regine situată la Horezu județul Vâlcea, face următoarele propuneri privind protecția rasei de albine românești Apis mellifera carpatica.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Având în vedere pericolul actual crescut de impurificare a rasei locale românești, consider că se impune necesitatea urgentă a unui Program de Conservare a albinei carpatine, pus în practică prin identificarea ei, izolarea reproductivă și conservarea prin realizarea unei bănci de gene. De asemenea, producerea de elite în stupine autorizate, iar în acest scop să se prezinte pedigree și fișe genealogice.

Totodată, este imperios necesar să se facă actualizarea măsurătorilor la exemplarele de albine autohtone considerate în rasă curată, având în vedere că aceste măsurători nu s-au efectuat de mult, clima s-a schimbat, multe oferte melifere au dispărut și este actuală o tendință de globalizare a rasei românești.

Multiplicarea exemplarelor de elită pentru a fi livrate pe teritoriul României se va face numai prin stupinele autorizate pentru multiplicare pentru care se vor lua măsuri reale de izolare reproductivă.

Pentru obținerea unor rezultate pozitive în acțiunile de selecție și ameliorare, producerea de elită și multiplicarea acesteia, crescătorii implicați trebuie să fie calificați pentru aceste acțiuni și, drept urmare, cei în drept trebuie să se preocupe de organizarea unor cursuri de specializare adecvate. Aici trebuie să precizăm că, deși eram în trecut pe primele locuri din Europa privind învățământul apicol având și un liceu axat pe apicultură, actualmente nu mai avem o școală apicolă.

În final, propun ca pentru stupinele autorizate de elită și multiplicare stațiile de împerechere controlată și laboratoarele care vor trebui să facă teste AND pe albine să se asigure un suport financiar, având în vedere că acestea nu sunt în totalitate profitabile.

ing. Cristina MORARU

Administratoare de stupină autorizată pentru multiplicare

Tot în continuarea ciclului Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere – am considerat necesar a cere părerea și a unui comerciant de materiale, scule și utilaje pentru apicultură care să fie în același timp și apicultor. În acest sens l-am abordat pe dl Ionel Drăgan, administrator al SC MentorPlus SRL Timișoara care, în afară de faptul că vinde materiale, scule și utilaje pentru apicultură, administrează și 300 de familii de albine. Dl Ionel Drăgan a avut amabilitatea să-mi comunice punctele sale de vedere privind protecția rasei locale românești și, deși acestea nu converg în totalitate cu ale mele, consider că trebuie publicate așa cum au fost transmise. (prof. univ. dr. ing. Petre Iordache)

Legea apiculturii trebuie să reglementeze problematica raselor de albine din România ținând cont de contextul politic european din care România face parte și de realitatea din teren.

Astfel, în Europa funcționează principiul egalității de șanse, libertății de mișcare și dreptul la proprietate privată, fără îngrădiri în cele 3 direcții.

Pentru mine asta înseamnă că fiecare apicultor trebuie lăsat să practice apicultura fără nicio îngrădire ca și până acum, deci fiecare să aleagă rasa de mătci pe care a testat-o și este foarte mulțumit de ea în funcție de caracteristicile individuale urmărite și aici aș dori să le specific pe cele mai importante... blândețe, instinct scăzut de roire, agresivitate scăzută, rezistență la boli și, nu în ultimul rând, productivitate.

Realitatea de pe piața românească este că nu avem o rasă curată și tot ce există pe piață a fost metisat de cele mai importante rase testate și crescute în România în ultimii 50 de ani, respectiv mătci Carnica, Macedonica, Caucaziana, Lingustica, Buckfast, Carpatina, Sahariana, Anatolica și Albina Neagră.

Problema trebuie tranșată doar la stupinele de elită și de multiplicare, care prin lege trebuie plasate în zone izolate pentru a crea cadrul de împerechere controlată. Multiplicatorii trebuie certificați/calificați/ specializați în genetică și verificați strict pentru a vinde material controlat. În Europa sunt zone protejate pentru anumite rase în care au loc ameliorari și încrucișări și așa cred că trebuie stabilit prin lege și la noi. În jurul unei stupine de elită și/sau multiplicare pe o rază de 25 km nu trebuie să existe albine la crescătorii privați. Stupinele de multiplicare trebuie să dețină obligatoriu laborator de înseminare artificială mătci, un sistem de depozitare material genetic certificat, managementul calității agreat de UE în domeniu și un sistem de marketing controlat de un organism național în privința trasabilității rasei.

În ceea ce privește MONOPOLUL I.C-D.A. și/sau alte institute private... acesta trebuie desființat pentru că sună a concurență neloială.

Apicultor Ionel DRAGĂN

Apimoldova - cel mai mare festival al mierii, la Iași

Apicultori din zona Moldovei și de peste Prut s-au adunat la cel mai mare festival al mierii la Iași, în zilele de 9 și 10 martie. Apimoldova este cel mai important eveniment apicol din cursul unui an din regiunea Moldovei, fiind al doilea târg ca putere economică din toată țara, după Târgul Mierii de la Blaj. La cea de-a XI-a ediție au fost prezenți unii dintre cei mai pricepuți apicultori și renumiți furnizori de echipamente și tehnologie, dar și specialiști din țară și din străinătate, atât din domeniul apiculturii, cât și din domeniile conexe.

Legătură directă între producător și consumator

Expozanții au fost din toate județele țării, de la Constanța până la Cluj și de la Timiș până la Botoșani, dar au venit și expozanți din Serbia, Ungaria, Ucraina și Republica Moldova, ne spune organizatorul târgului. „Este considerat ca fiind târgul cu cele mai multe vânzări din țară și al doilea ca număr de vizitatori. Au fost peste 100 de expozanți, iar târgul a fost împărțit în trei secțiuni: partea corturilor în care au existat utilaje, echipamente, medicamente, instrumentar apicol specifice muncii unui apicultor în stupină; segmentul mașinilor cu faguri de ceară și lăzi/stupi din lemn și segmentul din interior unde au fost expoziția cu degustare și vânzare de miere, polen, pastură, propolis, lăptișor de matcă și alte derivare ale produselor din stup“, adaugă dr. vet. Ciocan Sebastian, organizatorul târgului apicol.

Rolul acestui târg este de a veni în întâmpinarea consumatorui de miere și a celorlalte produse apicole din România, adică de a se „regăsi“ producătorul apicol cu un anumit/anumiți consumatori, mai ales că au vizitat târgul în jur de 12.000 de persoane, mai precizează acesta. „Fiecare cumpărător a venit și a degustat miere de la mai mulți producători și, în funcție de aceasta, s-a creat o relație de vânzare directă între ei. Astfel, fiecare consumator va merge în stupina producătorului și va cumpăra miere direct din prisacă, și nu mierea contrafăcută din anumite magazine. Deci, dorința noastră este de a stabili acea legătură directă între producătorul local și consumatorul de miere naturală. În mare parte am reușit, dar mai avem mult de lucru, din păcate, la consumul de miere de albine pe cap de locuitor deoarece sunt mulți cei care preferă dulciurile pline de conservanți/coloranți, în defavoarea mierii de albine naturale. Numărul vizitatorilor, conform gazdelor noastre din Complexul Era Păcurari, a fost de peste 12.000 de persoane. Acest târg este organizat o singură dată pe an la începutul lunii martie și de aceea sunt foarte mulți vizitatori din județele Iași, Suceava, Botoșani, Neamț, Vaslui, Bacău, Vrancea, Galați, dar am avut și autocare din Republica Moldova. Pentru cei interesați și curioși, vom organiza vizite gratuite în stupine, începând cu luna mai“, a încheiat dr. vet. Ciocan Sebastian.

apicmoldova 3

Calitate apiterapeutică și alimente nutraceutice

Printre expozanți l-am întâlnit pe Cătălin Maxim, apicultor în localitatea Bârnova, județul Iași, care se poziționează în zona de calitate apiterapeutică. Acesta ne precizează faptul că această calitate apiterapeutică este un concept care a aparținut Societății Române de Apiterapie și foarte puțină lume știe că România este lider mondial în zona aceasta de apiterapie. „Consider că mierea și produsele apicole sunt mai mult decât un aliment, respectiv sunt un medicament. Există și un nume pentru asta, se cheamă alimente nutraceutice, care au beneficii dovedite pentru sănătate. În acest sens amintesc de Hipocrate, care spunea la modul general că „alimentul trebuie să fie medicament și medicamentul aliment“, adică și să te hrănească, iar produsele apicole, după părerea mea, sunt un exemplu perfect în această direcție“, a mai adăugat Cătălin Maxim.

Apicultură de 3 decenii

La târg a fost prezent și Maria Bălteanu din localitatea Victoria, tot din județul Iași. Aceasta ne spune că totul a început în urmă cu circa 30 de ani, iar acum a ajuns să aibă împreună cu copiii săi 350 de stupi. „Am început în anul ’88 cu trei stupi, dar mureau în fiecare primăvară, până într-o bună zi când am zis că nu ne mai ocupăm de stupi, iar când s-a desprimăvărat și a început albina să iasă a plecat o familie de albine de la cineva din zonă din cauza condițiilor neprielnice și a ajuns la noi în stup. Așa am ajuns să ne apucăm din nou. Astfel, în acest moment facem miere de salcâm, de tei, polifloră, de la pomii fructiferi, de rapiță, dar și polen“, a mai adăugat apicultoarea.

Delicatesele...

De departe, din localitatea Corund, județul Harghita, Ilyes Szasz a adus la târg, ca noutate, mierea cremă cu diferite sortimente de fructe. Aceasta a început în urmă cu 28 de ani cu 5 familii de albine primite de la tatăl său, plus încă 20 de familii ale soțului; în acest moment, familia Szasz se bucură de cele 350 de familii. „Am venit cu mai multe sortimente de miere: miere de salcâm și de tei, din pastoral, iar acasă avem miere de pădure și polifloră; anul trecut am obținut și miere de păducel, cu toate că un astfel de sortiment se face rar în zona noastră. De altfel, producem și miere cremă cu diferite fructe, respectiv miere cremă cu afine, coacăze, cătină, zmeură, care sunt delicatese. Fiindcă venitul principal se realizează de pe urma albinelor, facem stupi și faguri“, a încheiat aceasta.

Evenimentul a fost organizat de Compania de Servicii Sanitar Veterinare, în parteneriat cu mai multe firme din domeniu (ApiCris, Apis Blaj, Apivet, Apisrom, ETTA și Magazinul Apicultorului).

Beatrice Alexandra MODIGA

Noi reglementări ale Programului Național Apicol

În ședința din 3 aprilie 2019 Guvernul a aprobat modificarea și completarea HG nr. 443/2017 privind aprobarea Programului naţional apicol pentru perioada 2017-2019, a normelor de aplicare, precum şi a valorii sprijinului financiar. Având în vedere modificarea cursului de schimb și prevederile Deciziei Comisiei Europene nr.1102/2016, s-a stabilit actualizarea valorii sprijinului financiar la 33.400 mii lei, din care 16.700 mii lei reprezintă contribuția Uniunii Europene.

De asemenea, pentru o mai bună înțelegere a actului normativ de către factorii implicați, s-au realizat următoarele modificări și completări:

  • în cazul medicamentelor pentru tratarea varoozei și nosemozei, decontarea se va face până la unități întregi în funcție de forma de prezentare, întrucât unele medicamente sunt ambalate în așa fel încât nu pot fi fracționate, deși prospectul prezintă valori fracționate pentru tratament;
  • corelarea normei referitoare la comunicarea pentru deplasarea în pastoral cu modelul acesteia prevăzut în anexă, în sensul că aceasta este avizată de către consiliul local/primărie;
  • se introduce obligația apicultorului de a păstra cutiile ce au fost înlocuite până la efectuarea plății sprijinului financiar, astfel încât să se poată realiza controlul la fața locului;
  • comunicarea pentru deplasarea în pastoral a apicultorului a înlocuit ordinul de deplasare;
  • se reglementează posibilitatea ca familiile de albine achiziționate prin Program să se poată unifica cu familiile de albine deținute de apicultor, doar după efectuarea plății sprijinului financiar;
  • aplicarea unei diminuări cu 20% a valorii sprijinului acordat apicultorilor, în cazul în care aceștia nu anunță orice modificare privind identificarea la centrul judeţean al APIA, respectiv al municipiului Bucureşti, în termen de 5 zile lucrătoare de la respectiva modificare.

Sărbătoarea Mierii - peste 10.000 de vizitatori la cel mai important târg apicol din România

Blajul a devenit un punct de referință pe harta apiculturii din Europa

Peste 10.000 de persoane au participat, la sfârșitul săptămânii trecute, la Blaj, la „Sărbătoarea Mierii”, cel mai important târg apicol din România și unul dintre cele mai importante evenimente pentru apicultură din Europa. Ajunsă în acest an la cea de-a XII- a ediție, „Sărbătoarea Mierii” s-a desfășurat, în perioada 22 -  24 martie 2019, în Piața 1848 din centrul municipiului Blaj și a reunit peste 150 de expozanți din țară și din străinătate, din circa 20 de țări precum România, Ungaria, Polonia, Serbia, Bulgaria, Franța, Croația sau Grecia.

Sărbătoarea Mierii a debutat, vineri, la Palatul Cultural din municipiul Blaj, deschiderea festivă fiind urmată de conferința internațională BeeCome, cel mai important eveniment apicol din Europa. Conferința a reunit specialiști de marcă din Europa care au dezbătut timp de trei zile problemele apicultorilor și soluțiile pentru dezvoltarea apiculturii la nivel european. Printre participanți s-au aflat și 50 de reprezentanți ai celor mai importante companii ambalatoare de miere din Europa (din Polonia, Franța, Romania, Germania, Spania, Israel, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Italia, Grecia) pentru a discuta problemele și oportunitățile pieței internaționale a mierii.

„Sărbătoarea Mierii” a avut și invitați speciali printre care s-au numărat domnul Alexandru Valentin Țachianu, secretar de stat în cadrul MADR sau doamna Daciana Sârbu, europarlamentar și vicepreședintele Comisiei de Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară din PE. De asemenea au participat și invitați speciali din străinătate printre care îl amintim pe domnul Etienne Bruneau – președintele Comisiei de Știință și Tehnologia Produselor Apicole din cadrul APIMONDIA.

53738134 1625685560894737 368848179312984064 o

Prima zi a Sărbătorii Mierii s-a încheiat cu un spectacol folcloric susținut de Ansamblul Folcloric „Augustin Bena” al județului Alba, Ansamblul Folcloric „Doina Mureșului” din Ciugud, Ansamblul Folcloric „Tradiții Uiorene” din Ocna Mureș și Ansamblul Folcloric „Hopârteanca” din Hopârta.

Cea de-a doua zi a continuat cu dezbateri și ateliere în cadrul conferințe BeeCome, iar seara s-a încheiat cu spectacole de muzică și dansuri. Programul a cuprins recitaluri susținute de Eliana Burde, Maria Păcurar, Georgiana Zbutea, Denisa Stoica, Denisa Nistor, Adelina Bunea, Alexia Țoca, Patricia Hațegan, Grupul „Primavera”, dansuri moderne și de societate dar și dansuri vechi romane cu trupele Magna și Minora Nemesis. Invitatul special a fost Anna Lesko care a susținut, sâmbătă seara, un concert.

Ultima zi a târgului a fost dedicată tot mierii și apiculturii, însă în prim plan au fost copiii cărora organizatorii le-au pregătit un program cu actorii Teatrului de Păpuși „Prichindel” din Alba Iulia, MC Zumba și Gimn Star Blaj.

Sărbătoarea Mierii 2019 a fost organizată de Consiliul Județean Alba, prin Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba și Consiliul Local și Primăria Municipiului Blaj, în parteneriat cu compania Apidava și Asociația „APIS Târnave” Blaj. Vizitatorii au putut găsi la târg miere și produse apicole, dulciuri de casă realizate cu miere, produse cosmetice cu miere dar și utilaje și echipamente moderne folosite în apicultură.

Echipamente noi și stupi inovatori pentru apicultură

Apicultura este unul dintre domeniile fine ale agriculturii. În această activitate este nevoie în primul rând de o conexiune profundă cu albinele, trebuie să le înțelegi comportamentul, tabieturile, să respecți și să iubești rolul extraordinar pe care aceste ființe îl au pe pământ. Ca să pătrunzi în intimitatea stupului lor trebuie să ai, în egală măsură, o doză de delicatețe și de precizie. Însă apicultorul trebuie să fie foarte bine informat nu doar cu privire la „anatomia“ stupului și modul de funcționare a familiilor de albine, ci și la inovațiile care apar în domeniul utilajelor și echipamentelor apicole. Astfel își poate ușura și optimiza munca în stupină. La ediția a XIV-a a Târgului Mierii de la Câmpina am găsit câteva noutăți pentru apicultori.

Patru produse care ușurează semnificativ munca în stupină

Florin Ochiș Matiș – societatea Apis, județul Blaj

Anul acesta la târgul de la Câmpina ne-am prezentat cu o varietate de echipamente apicole, centrifugi, bancuri de descăpăcit pentru rame. De asemenea, avem mai multe noutăți de la producători din România, Polonia și Lituania. Avem patru produse noi pe care le comercializăm cu succes de câteva luni. Avem un colector de venin, spre exemplu. Avantajul acestui procedeu constă în faptul că albinele nu își pierd acul. Membrana are rolul unei epiderme elastice sub care se colectează maximum de cantitate de venin fără a “smulge” aparatul vulnerant, acul sub forma harponului. Acest echipament este format din colectorul de venin cu 4 programe de colectare, controlat cu procesor, patru rame cu cabluri de conexiune și un set (10 folii/ set) Plutex. Un alt echipament nou care ușurează foarte mult munca apicultorului este separatorul de păstură. Fagurele cu păstură se taie fâșii de cca. 10 cm și se pun în congelator. Se păstrează până la congelare, după care se introduc prin mașina de separare a păsturii. După măcinare ceara se scutură din sita unde rămâne doar păstura. Avantajul acestei mașini constă în faptul că se separă într-un interval scurt o cantitate substanțială de păstură fără a o deforma. Un  alt echi­pament este colectorul de lăptișor de matcă. Acesta funcționează pe principiul vidului pneumatic, prin transferul lăptișorului direct în vasul de recoltare, fără manipulări suplimentare. În vasul de recoltare se realizează o depresiune de 600 mm Hg, obținută cu ajutorul unui motor alimentat la 12 V, așadar poate fi alimentat și de la bateria auto. Pentru apicultorii care doresc să își comercializeze mierea avem un alt produs format dintr-un recipient transparent, luminat și cu încălzire pentru a ține mierea la o temperatură constantă astfel încât ulterior să fie ușor de dozat în recipiente. Acesta are o capacitate de 29-40 kg și prezintă mai multe componente. Este vorba despre maturatorul cu fund de inox, care este încălzit și tubul transparent acrilic. Echipamentul este dotat cu o canea și panou de comandă care permite reglarea temperaturii. Aceste produse se adresează în special apicultorilor cu un număr minim de 100 de stupi și cu o experiență de 6-7 ani, iar prețurile sunt accesibile. În câteva luni de când am introdus aceste produse pe piață, interesul cel mai mare l-a stârnit separatorul de păstură. Păstura este foarte căutată în ultima perioadă, iar echipamentul acesta vine cu o modalitate foarte ușoară de recoltare a ei.

echipamente stupi 1

Un model de stup cu avantaje multiple

Viorel Sfichi, constructor stupi, județul Suceava

Realizez diferite modele de stupi, clasice sau moderne, și le adaptez permanent la cererea pieței. Ca noutate avem un model de stup cu fund antivarroa, cu sertar dublu pe care l-am făcut abia de câteva luni. Acesta are un sertar cu tavă din sibar, iar sita antivarroa este pusă pe un sertar care culisează. Astfel apicultorul poate curăța foarte ușor albinele moarte care cad de pe rame. Pe lângă acestea mai avem și posibilitatea de a colecta polenul în soclu, adică pe fundul sitei antivarroa. Polenul este protejat cu o placă protectoare și se coletează în interior. Nu este colector de polen în afara stupului, ci este o colectare internă. Un astfel de stup vine și cu alte avantaje precum ventilația pe timp de iarnă, este mai ușor de igienizat, în timpul transportului se poate scoate șibărul cu tablă și rămâne numai sita și astfel se asigură o ventilație corespunzătoare în timpul transportului. Spre deosebire de un stup cu fund plin, este mult mai avantajos. Modelul acesta cu protecția polenului interior este făcut recent la cererea unui client care își dorește ca în acest stup să poată ierna două familii de albine. Practic, este un stup cu 12 rame cu dimensiunea de 3/4 de tip horn, pe înălțime. Acest prototip se poate realiza și cu rame întregi. Eu l-am folosit și anul anterior, dar într-o formă mult mai primitivă. Acum l-am îmbunătățit tehnic. Este un stup cu multe avantaje, dar depinde în ce direcție vrea să îl folosească apicultorul, în pastoral sau staționar.

Laura ZMARANDA

Cum putem proteja albina noastră românească - Puncte de vedere (II)

Când am elaborat articolul „Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere – (1)“ inițial intenționam ca acesta să constituie o însumare a punctelor de vedere ale unor specialiști români în apicultură și drept urmare am cerut părerea unor asemenea persoane. I-am contactat la telefon și in corpore mi-au declarat că sunt de acord cu protecția rasei noastre autohtone Apis mellifera carpatica, dar părerile erau ușor diferite asupra modului cum s-ar putea realiza această protecție. Drept urmare, am hotărât să public separat aceste puncte de vedere, ceea ce fac în continuare. Așadar, vă prezentăm opinia apicultorului ing. Andrei Gabriel Ghiță.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Îngrijesc în mod serios albine din 2004, în 2012 am înființat o stupină de multiplicare regine în nordul județului Mehedinți, mai exact pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinți, iar din 2014 sunt dedicat 100% apiculturii, gestionând în medie 200 de colonii (100 în stupina de multiplicare și 100 într-o stupină de producție) și producând anual câteva tone de miere, câteva sute de regine și roiuri pe rame.

Pasiunea pentru albine am moștenit-o de la bunicul meu, însă celui care îi datorez încurajarea și îndrumarea de a crește regine este nea Ionică Vișan, un respectat apicultor în rândul colegilor de breaslă.

Dacă în centrul stemei Consiliului județean Mehedinți se află la loc de cinste albina, asta nu denotă doar privilegiul și bogăția unei vechi tradiții în apicultură, ci și o enormă responsabilitate nu doar locală, ci și națională de a păstra curată această moștenire și a o transmite noilor generații, aducându-ne maxima contribuție posibilă.

A nu se uita că România a fost prima țară din lume care a investit și înființat un institut apicol de cercetări și datorită dedicării unor oameni cu adevărat români și dedicați apiculturii. Și noi, actuali apicultori români, ar trebui să „construim viitorul apicol pe temelia tradiției străbune!“

Vedeți dumneavoastră, stimați colegi, apicultura românească trece astăzi printr-o perioadă critică. Pe lângă provocările datorate schimbărilor climatice, agriculturii intensive ce utilizează încă tratamente criminale pentru albine, cercetării total nefinanțate, nivelului de pregătire redus al apicultorilor și din surse neavizate, neasumate, puse doar pe câștig cu orice preț, neținând cont de urmări pe termen mediu și lung etc.

Un alt mare pericol dovedit de specialiști recunoscuți național și internațional îl reprezintă importurile de albine din alte rase și hibrizi interrasiali.

Aceste importuri au adus la pachet bolile și dăunătorii specifici acelor regiuni, de exemplu: Varooa destructor, originar din estul Rusiei și recunoscut ca fiind principalul dăunător pentru care Uniunea Europeană consumă anual milioane de euro pentru a-l ține cât de cât sub control, Nosema cerana, deja semnalată existentă în țară și, Doamne ferește, gândacul mic de stup ș.a.m.d.

Pe lângă acestea, alte mari pericole ireparabile sunt impurificarea, metisarea și chiar nimicirea albinei locale Apis mellifera carpatica și toate astea pentru că o minoritate tupeistă cu un marketing bine regizat vrea cu orice preț să facă bani, nepăsându-i de consecințele pe termen lung asupra rasei locale.

Ținând cont că în această perioadă au loc consultări pentru o nouă variantă a Legii apiculturii, atragem atenția autorităților ce ne reprezintă să facă tot ceea ce este necesar pentru a proteja interesele apiculturii naționale, luând măsuri ferme și eficiente pentru protejarea și conservarea albinei carpatine, așa cum și alte state își protejează interesele, cum este și normal.

Dacă nu suntem gălăgioși și vocali nu înseamnă că suntem puțini și pasivi, ba din contră, în vremuri critice suntem dispuși să luăm măsuri critice și acesta este un moment critic, când albina a fost scoasă din Legea zootehniei.

În speranța că la aceste dezbateri vor fi analizate cât mai multe propuneri pentru o variantă finală cât mai bună și fiind convinși că, dacă se vrea, se poate, aducem la cunoștință propunerile noastre:

  • Să se creeze cadrul legislativ care să interzică importul, multiplicarea, vânzarea sau diseminarea sub orice formă a raselor străine și hibrizilor interrasiali pe teritoriul țării și nerespectarea acestei reglementări să fie sancționată penal sau cu amendă foarte mare, de exemplu cu 20, 30 mii de lei.
  • Crearea de programe eficiente care să susțină dezvoltarea și performanța stupinelor de elită, precum și multiplicarea prin alocarea de resurse financiare și organizarea de cursuri intensive teoretice și practice cu specialiști din țară și străinătate.
  • Alocarea de resurse financiare pentru cercetare; fără cercetare nu se poate performanță.
  • Delimitarea zonelor de fecundare pe o rază de 10-15 km, în jurul stupinelor de elită și multiplicare, inventarierea lor și publicarea lor pe site-ul MADR. Accesul în aceste zone: fie pastoral, fie înființare de noi vetre – să fie permis doar în baza controlului efectuat sanitar-veterinar și de rasă, prin prelevare de probe și nu pe bază de declarație. De asemenea, propunem sancțiuni drastice pentru nerespectarea acestor reguli, de exemplu 10.000 RON și interdicția de a face pastoral 5 ani. Totodată, stupinele deja existente în aceste zone să fie evaluate prin prelevare de probe și susținute pentru a remedia eventuale neconcordanțe prin programe de înlocuire cu material biologic selecționat din rasa autohtonă și acordarea cu titlu gratuit din partea stupinelor de multiplicare a unui număr de regine periodic.
  • Înființarea unei comisii, echipe, departament în fiecare județ, alcătuită din reprezentant Anz (OJZ), reprezentant ANSVSA (DSVSA), reprezentant Direcția agricolă, reprezentant apicultori, care să aibă urmă­toarele pregătiri și atribuțiuni:

– controale pe teren solicitate sau inopinate, cu prelevare de probe;

– verificarea mai multor aspecte: respectarea și implementarea politicilor naționale apicole, de ameliorare și selecție, ghidului de bune practici în apicultură, deplasările în pastoral, starea coloniilor sanitar-veterinară și rasă, distanțele între stupine și supraaglomerările la anumite culesuri ce duc la producții nerentabile etc. și 

– aplicarea de sancțiuni.

Componența comisiei poate fi gândită și stabilită, dar este imperios necesar să existe și un reprezentant al apicultorilor (obligatoriu voluntar, fără renumerație, ales prin vot de către formele asociative active ale fiecărui județ).

  • Propunem cu insistență ca eliberarea ordinului de deplasare în pastoral să fie făcut pe baza buletinelor de analiză, prin prelevare de probe și nu pe baza declarațiilor pe proprie răspundere; astfel controlăm răspândirea de maladii în teritoriu.
  • O altă problemă întâlnită în pastoral este obligația apicultorului de a declara în 24 ore la primărie noul amplasament și propunem completarea la Legea apiculturii cu mențiunea că, dacă sosirea se face vineri noaptea (la primării nefiind program în weekend), anunțarea să fie până maximum luni orele 10:00.
  • Deoarece camioanele omologate RAR ca fiind pavilioane cu albine amplasate pe ele sunt utilizate exclusiv pentru albine și parcurg un număr de kilometri relativ mic în comparație cu cele de transport mărfuri, coroborat cu enorma dificultate fizică de a da stupii jos de pe pavilion și bulversarea la care sunt supuse albinele, propunem ca pentru aceste camioane ITP-ul să se facă la 2 ani.
  • Propunem mărirea cuantumului sancțiunilor aplicate apicultorilor ce nu respectă prevederile legii, la un nivel suficient de mare încât să se descurajeze orice intenție de nerespectare a acestora.
  • Referitor la tratarea culturilor vegetale cu neonicotinoide și alte produse de ierbicidare propunem creșterea sancțiunilor față de cultivatorii care nu anunță în timp rezonabil stropirile și nu amplasează panouri în apropierea culturilor tratate.

Ing. Andrei Gabriel GHIȚĂ, Asociația NOMAG
email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Sărbătoarea Mierii - cel mai important târg apicol din România

Municipiul Blaj găzduiește, în perioada 22 – 24 martie 2019, „Sărbătorea Mierii”, cel mai important târg apicol și singurul cu prezență internațională din România. Ajunsă în acest an la cea de-a XII- a ediție, „Sărbătoarea Mierii” va reuni 150 de expozanți din țară și din străinătate, din țări precum România, Ungaria, Polonia, Serbia, Bulgaria, Franța, Croația sau Grecia. Vizitatorii vor putea găsi la târg miere și produse apicole, dulciuri de casă realizate cu miere, produse cosmetice cu miere dar și utilaje și echipamente moderne folosite în apicultură. Nu va lipsi nici secțiunea dedicată meșterilor populari care vor expune obiecte tradiționale.

Târgul are ca scop principal promovarea produselor apicole de calitate în rândul consumatorilor români, dar și oferirea de informații apicultorilor prin sesiunea de comunicări/ conferințe și a posibilității de a face schimburi de experiență cu apicultori și asociații apicole din alte țări europene.

Târgul găzduiește în premieră pentru România și conferința internațională BeeCome, cel mai important eveniment apicol din Europa, care va reuni specialiști din opt țări.  Printre participanți se vor afla și 50 de reprezentanți ai celor mai importante companii ambalatoare de miere din Europa (din Polonia, Franța, Romania, Germania, Spania, Israel, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Italia, Grecia) pentru a discuta problemele și oportunitățile pieței internaționale a mierii.

Sărbătoarea Mierii 2019 este organizată de Consiliul Județean Alba, prin Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba și Consiliul Local și Primăria Municipiului Blaj, în parteneriat cu compania Apidava și Asociația „APIS Târnave” Blaj.

Școala „Otilia Cazimir“ din Iași - viața dintr-un stup, prezentată elevilor

La începutul lunii decembrie, la nivelul întregii Uniuni Europene, organizaţii din sectorul apicol au participat la o campanie educaţional-promoţională comună, pentru conştientizarea tineretului asupra necesităţii unui stil de viaţă sănătos, a importanţei albinei pentru mediu şi agricultură şi a produselor apicole pentru o alimentaţie sănătoasă. Acţiunea face parte dintr-o campanie educaţională și îşi propune conştientizarea copiilor asupra necesităţii unui stil de viaţă sănătos, ceea ce presupune și o alimentaţie sănătoasă. În acest sens, la Iași, doi apicultori, respectiv Relu Cojocar și Cătălin Maxim, au adus „Micul dejun cu miere“ la Școala Gimnazială „Otilia Cazimir“.

„Ziua Internațională a Apicultorilor“

Această campanie a ajuns la cea de-a 6-a ediţie, fiind deja tradiţională sub denumirea de „Micul dejun cu miere“. În acest sens, organizaţiile apicole din România, aflate în coordonarea Federaţiei ROMAPIS, în parteneriat cu Uniunea Naţională a Cooperativelor Apicole din România, au luat parte la această acţiune, trimiţând reprezentanţi în şcoli pentru a le vorbi copiilor despre albine şi miere. În dorinţa de a le face copiilor o zi cât mai dulce, aceştia au fost invitaţi să deguste mierea de albină, oferindu-li-se caserole cu miere polifloră românească, provenită direct de la apicultori.

miere IMG 6181

Așadar, un eveniment inedit a avut loc de curând la una dintre școlile din municipiul Iași, unde Cooperativa Prisaca Moldova a spus prezent. Elevii de la Școala Gimnazială „Otilia Cazimir“ au învățat de la apicultorul Relu Cojocar despre activitatea dintr-un stup de albine și despre cum se folosesc instrumentele apicole. Mai mult, cei mici s-au îmbrăcat în costum de apicultor și au primit caserole cu miere și materiale informative. „Repetăm acest eveniment de șase ani și l-am preluat de la apicultorii din Cehia. Pe 7 decembrie a fost «Ziua Internațională a Apicultorilor» și de aceea am promovat consumul de miere de albine și un stil de viață sănătos. În mai multe școli din țările europene se merge prin școli și se explică rolul albinei în ecosistem. Cea mai mare surpriză a fost când am descoperit în anii trecuți copii care nu gustaseră miere de albine în viața lor. Sunt coordonatorul acțiunii de anul acesta pe județul Iași și Suceava și avem pentru anul 2018 undeva la 2.000 de copii, în cele două județe. Am observat o evoluție de la an la an, nu știu dacă este munca noastră, dacă noi am reușit să influențăm cumva. Îmi dau seama că elevii știu deja mult mai multe decât în primii ani, când am început noi să colindăm prin școli, să vorbim despre apicultură și albine. În această zi am mai mers și la Școala Gimnazială „Profesor Mihai Dumitru“, explică Relu Cojocar.

Cătălin Maxim, apicultor și vicepreședintele Asociației „Bio Prisaka“, dar și membru fondator al Clusterului BioNEst, care reprezintă o formă de asociere între fermieri, a spus da campaniei și le-a vorbit copiilor despre importanța albinei în ecosistem, iar astfel de activități ar trebui să fie firești în rândul nostru, ne spune acesta. „Este o acțiune absolut firească! Eu, ca apicultor, dețin o stupină pe care am definit-o ca fiind deschisă și primesc des familii și copii în «Săptămâna Altfel», pentru că este absolut natural și firesc ca albinelor să li se acorde atenția cuvenită, fiind poate cel mai grozav exemplu social pe care îl cunoaștem pe planetă. Zic acest lucru pentru că trăim într-o lume care alunecă spre tehnologizare, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, ci cu siguranță are și o dimensiune pozitivă, dar ne îndepărtăm foarte mult de natură și natural și aici ajungem la nutriție și la multe altele. De asemenea, cred că datoria fiecăruia dintre noi este să umplem prăpastia asta, care din nefericire crește“.

Mierea de albine… o necesitate

Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Agricultură (DJA) Iași și au fost implicați în jur de 100 de copii. „Această activitate are ca scop conștientizarea copiilor despre importanța albinelor pentru natură și pentru omenire și, nu în ultimul rând, orientarea acestora spre un dulce sănătos. Ne dorim ca de la an la an acest proiect să fie în cât mai multe școli“, a precizat Gabriel Hoha, șeful serviciului DADR Iași.

miere IMG 6175

Mierea de albine este o necesitate, iar cei de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) știu de acest lucru și de aceea, începând de la 1 ianuarie 2019, programul „Mierea în şcoli“ va intra în vigoare. Fiecare copil din România – preşcolarii şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat, privat şi confesional, va primi lunar un borcan de miere de 350 grame cu capac verde și marcat cu hologramă, care va certifica înalta calitate, adică faptul că mierea va fi provenită exclusiv din stupinele autorizate. Dincolo de aportul nutritiv, este suport direct pentru sănătatea copiilor din România.

Beatrice Alexandra MODIGA

Zumzetul albinelor aduce un cluster pentru produse bio

Prisaca Moldova a luat ființă la Iași, în urmă cu aproape 10 ani, sub forma unei stupine mici, dar care s-a dezvoltat încet cu investiții destul de mari, an de an, iar acum aceasta a ajuns la un efectiv de 180 familii de albine. Nevoile într-o stupină pentru a deveni profitabilă sunt mari, de aceea Relu Cojocar a ajuns să fie membru fondator al Clusterului BioNEst, care are în centrul preocupărilor produsele și serviciile bio ca vector principal al unui stil de viață sănătos, în regiunea de dezvoltare NE, având ca membri din sfera învățământului și științei, din administrația publică locală, asociații prefesionale, instituții financiare și agenți economici.

„Mic dejun cu miere“

Relu Cojocar este fondatorul fermei apicole Prisaca Moldova, iar timp de un deceniu s-a dedicat stupinei, luând parte la diverse proiecte care au presupus un stil de viață sănătos. De altfel, participarea la diverse târguri internaționale de produse bio l-au determinat să conștientizeze importanța produselor sale, fapt ce l-a ambiționat să intre pe piața locală: „Businessul este relativ nou, de cca 10 ani, timp în care l-am dezvoltat puțin câte puțin. Inițial a fost la nivel de hobby, după care am început să-l trecem la următorul nivelul, unde am ajuns la aproximativ 180 de familii de albine, și practic am început să facem o afacere din asta. Până anul trecut, dădeam toate produsele mele en-gros către procesatori, dar de un an de zile fac parte dintr-un proiect care se numește «Servicii integrate de export», româno-elvețian, prin care am fost învățați să ne prețuim munca, iar în urma proiectului am fost selectat și voi participa sub pavilionul României la trei târguri internaționale de produse bio, respectiv la Dubai, Nuremberg și Shanghai. Astfel, încet, încet am trecut de la a produce pentru procesatori la a încerca să îmi vând produsele cu o valoare adăugată. În acest mod, ne-am rebranduit și am început să intrăm pe piața locală. Avem produse din miere și subproduse, respectiv ceea ce putem face în timpul unui sezon. Ca apicultori încercăm să promovăm consumul sănătos deoarece suntem implicați într-un proiect care se numește „Mic dejun cu miere“, la care particip de la bun început, de când a ajuns și în România, respectiv de cinci ani de zile, care are loc în a treia vineri din noiembrie, în fiecare an, și se desfășoară în toată Uniunea Europeană, unde noi mergem și promovăm apicultura și consumul de miere în școli.“

cluster apicultura bio 3

…o voce comună pentru autorități

Prisaca Moldova se confruntă cu lipsa forței de muncă, dar prin multă muncă Relu dorește să mențină stupina la un nivel profitabil, după modelul multor țări dezvoltate. Pe de altă parte, acesta ne spune că este încrezător, cu toate că lupta cu problema neonicotinoidelor este crâncenă: „Pe viitor, am vrea să ne extindem, dar în zona noastră este din ce în ce mai greu cu forța de muncă și de aceea încercăm să ne limităm la atât cât putem noi duce! Spre norocul meu reușesc cu ajutorul a doi studenți să fac operațiunile cele mai grele. În rest, beneficiez de sprijinul soției mele care, cu toate că este medic, după program mă ajută necondiționat. Tot ea îmi este cel mai apropiat sfetnic și împreună luăm deciziile cu privire la managementul stupinei. Pe lângă multă muncă fizică, să nu uităm că investițiile într-o astfel de stupină sunt mari, ajungând în acest moment la câteva zeci de mii de euro, dar suntem încrezători că încet, dar sigur apar și satisfacțiile. Noi, în acest moment, reușim să producem aproape întreaga gamă de produse apicole: miere de rapiță, salcâm, tei și polifloră, iar în unii ani și miere de mană, polen, puțină păstură și lăptișor de matcă. În întreaga activitate m-am inspirat din vizitele făcute în stupine performante din țară și din străinătate, precum Canada, USA, Suedia și de la diverse workshop-uri la care am participat în fiecare an. Și noi, în afara sezonului activ al albinelor, organizăm asemenea întâlniri cu apicultori din zona de nord a țării, având invitați de marcă ai apiculturii. Pe viitor, ne dorim să reușim să menținem stupina la un nivel profitabil și să reușim să fim o voce comună pentru autorități deoarece lupta apicultorilor cu invazia de miere contrafăcută, respectiv lupta cu neonicotinoidele, care ne distrug încet și sigur o mare parte din familiile de albine, se dovedește a fi grea și de prea lungă durată. Spre bucuria mea, această nobilă meserie nu va dispărea deoarece observ tineri care încă sunt atrași de zumzetul albinelor. Cred că profesia de apicultor este una dintre cele mai solicitante și provocatoare meserii.“

BioNEst Cluster – o formă modernă de asociere

cluster apicultura bio2

Apicultorul nostru este și membru fondator al Clusterului BioNEst, primul de acest fel și unicul pe miere și produse BIO din România, având ca obiective creșterea performanțelor economice ale membrilor acestuia, prin dezvoltarea și promovarea resurselor și valorilor comune sub o identitate unică: „Pe termen lung, beneficiile constituirii clusterului sunt legate de creșterea performanței economice a membrilor prin promovarea unui stil de viață sănătos și consum de produse BIO disponibile cu ajutorul produselor și experienței acumulate de membrii clusterului în domeniul producției BIO – dezvoltarea brandului umbrelă de cluster și atragerea interesului atât al consumatorilor, cât și al partenerilor internaționali asupra posibilităților de evoluție sustenabilă și rentabilă în această zonă îngustă a agriculturii, inclusiv și prin atragerea atenției către produsele membrilor. Printre obiective se enumeră și identificarea și atragerea de surse financiare specifice, în vederea asigurării dezvoltării sustenabile a membrilor, inclusiv și prin finanțare europeană. În ceea ce privește membrii clusterului, pot menționa că avem diverse industrii reprezentate: producători apicoli, procesatori în industria uleiului presat la rece, industria conservelor, semifabricatelor etc. Vreau să menționez că toți avem aceleași obiective și direcții, care s-au împărțit spre formulare și discuție pe categorii de competență, iar acum este încă devreme să formulăm în mod public toate obiectivele și modalitățile lor de atingere, însă este clar că în mod direct sau indirect acestea vor conduce la o dezvoltare regională agricolă și la o diversificare a ofertei către consumatorii finali, ieșind din tiparele strictei ofertări a materiei prime către procesatorii din afara României, așa cum în acest moment este construită o mare parte din piața actuală de produse agricole din România“, a încheiat Relu Cojocar.

Beatrice Alexandra MODIGA

Asigurarea stării de sănătate a albinelor în perioada iernii

Importanța economică a albinelor este determinată de producția de miere și subproduse ale stupului (polen, ceară, propolis etc.), dar și de rolul lor în polenizarea culturilor agricole (rapiță, floarea-soarelui etc.) și a livezilor de pomi fructiferi. Creșterea numărului de stupi, cu familii de albine mari și puternice, contribuie la obținerea de cantități crescute de produse ale stupului, dar și de legume, fructe, plante tehnice etc.. Aceasta se poate realiza numai prin menținerea unei stări de sănătate optime a familiilor de albine.

Obținerea de familii puternice și sănătoase în perioada de toamnă (după încheierea culesului) se realizează prin respectarea lucrărilor tehnologice din această perioadă, prin hrăniri suplimentare (energetice, proteice etc.) și aplicarea de tratamente care să reducă numărul de microorganisme potențial patogene (paraziți, bacterii, virusuri, fungi). Albinele trebuie să aibă o vitalitate crescută care să le permită trecerea peste sezonul rece și obținerea în primavară, a unei noi generații de albine.

Susținerea mecanismelor naturale de apărare a albinelor împotriva factorilor de stres (paraziți, virusuri, miceți, bacterii) reprezintă o metodă eficientă de menținere a populațiilor de albine. Se reduc, astfel, și cheltuelile cu tratamentele (antiparazitare, antifungice, antibacteriene), urmate de creșterea veniturilor din apicultură.

În acest scop, Compania Romvac a realizat produsul Apivirol Forte.

Aprivrol forte Romvac

În stupinele în care se efectuează sistematic tratamentul biostimulator cu Apivirol Forte, chiar și în anii cu condiții mai puțin prielnice pentru apicultură, se obțin producții de miere mai mari cu circa 35-40%, față de stupinele netratate.

Administrarea produsului se face la toate familiile de albine din stupină, inclusiv la cele aparent sănătoase.

La familiile la care s-a făcut tratamentul biostimulator de toamnă (august, septembrie), se constată o mortalitate redusă în perioada de iernat și stimularea ouatului timpuriu, la mătci. La controlul stupinei după primul zbor de curățire, se găsesc în medie 3-4 rame cu puiet compact pe toată suprafața ramelor.

După încheierea sezonului de cules, în vederea pregătirii familiilor pentru iernat, se efectuează tratamentul biostimulator de toamnă administrând în zilele călduroase, 150-250 ml de Apivirol Forte, prin aspersare pe corpul albinelor și al puietului.

Apivirol Forte se administrează prin aspersare (pulverizare) pe suprafața ramelor cu albine și puiet cu ajutorul unor pompe manuale. Aspersarea este cea mai sigură și eficientă modalitate de administrare a acestui biostimulator, întrucât produsul este consumat imediat de albine la care declanșează puternic reflexul de autocurățire.

Pentru perioada de iernat, siropul, turtele de zahăr sau șerbet, se prepară cu un adaos de circa 150-250 ml Apivirol Forte pentru o familie de albine.

Administrarea de Apivirol Forte ca biostimulator se aplică imediat în stupinele în care se observă un declin al stării generale a familiilor de albine sau când se suspectează anumite semne de boală apărute în sezonul de cules activ sau în perioadele în care culesul este slab.

Apivirol Forte trebuie administrat fără întârziere, ori de câte ori starea generală de sănătate a stupinei nu este cea mai bună, când se constată apariția de malformații ale aripilor la albinele tinere, când apar semne nervoase la albinele culegătoare, paralizia aripilor și instalarea fenomenului de depopulare a familiilor de albine, fără prezența vizibilă a simptomelor specifice vreunei boli, dar și ori de câte ori sursele de hrană sunt reduse.

Apivirol Forte nu are nici un fel de contraindicații sau efecte secundare negative asupra albinelor, mătcilor și puietului și nu produce reziduuri în miere, polen, păstură și propolis, permițând obținerea de produse apicole de cea mai înaltă calitate.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

IT-ul a intrat și în apicultură. O nouă aplicație spune când trebuie schimbată matca

Organizat pe platforma Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură, Târgul Mierii a adus și la ediția de toamnă noutăți, inovații, mulți vizitatori și expozanți din toată țara. De data aceasta, ca o concluzie, pot spune cu certitudine că tehnologia IT a ajuns și în domeniul apicol. Oricât de iscusiți ar fi apicultorii, soft-urile inteligenței artificiale ne vor spune de acum totul despre activitatea din stup. La polul opus, pentru implicarea fizică în munca stupăritului a apărut o unealtă mai eficientă pentru descăpăcitul ramelor. Iată doar câteva idei care ar putea să vă ușureze munca, dragi apicultori. În rest, am găsit stupari mai mult sau mai puțin mulțumiți de recolta anului 2018.

Îmi place ca de fiecare dată când intru într-un târg mai întâi să merg pe la toate standurile, să admir, să ascult păreri, impresii, pentru ca în final să cer lămuriri și eventual să testez lucruri noi. Așa am făcut și de data aceasta, numai că fiecare oprire pe la standurile apicultorilor s-a lăsat obligatoriu cu degustarea a cel puțin unui sortiment de miere sau polen. Iar la o linguriță de miere musai merge și o conversație legată de cum a fost anul apicol. Și trebuie să vă spun că răspunsurile nu au fost una­nime, ci, bag de seamă, au variat în funcție de zona în care s-au făcut culesurile și norocul fiecăruia.

Pentru că evenimentul a devenit o tradiție, la fiecare ediție îmi face o maximă plăcere să mă revăd cu apicultorii statornici, care nu lipsesc niciodată de la această manifestare. Prima oprire am făcut-o la standul familiei Meseșan specializată în creșterea mătcilor, pentru că îmi sunt tare dragi. De fiecare dată vin cu fetița lor, pesemne au grijă să insufle dragostea și responsabilitatea albinăritului și tinerei generații și mereu își surprind clientela de la București cu sortimente noi de polen. La standul lor am văzut oameni cumpărând polen cu kilogramul, ca să nu mai spun că mierea de munte s-a vândut în prima zi. Da, pentru că oamenii au înțeles că mierea obținută din plante aflate departe de sursele de poluare oferă garanția unui produs curat, nealterat de eventuale reziduuri chimice. „Am adus un sortiment nou de polen, de la o plantă din Munții Apuseni, numită Caluna Vulgaris sau iarba neagră, un polen de păducel, de păpădie și altele“, m-a întâmpinat Cosmin Meseșan. De la el am aflat că polenul obținut de la iarba neagră din Munții Apuseni ajută la combaterea prostatei, iar cel de păpădie ajută ficatul. Clienții lui știu deja că în fiecare an el pleacă în pastoral la munte, pentru că de ani buni evită culturile agricole stropite cu pesticide. Dintre cele două culesuri la care a fost – salcâm și plante de munte – primul a mers binișor, adică a strâns cam 15 kg miere/familie, însă la plante de munte a fost dezastruos (6-7 kg de miere/familie) pentru că a fost frig și a plouat mai tot timpul. Ploile din acest an le-a dat de furcă și cu creșterea mătcilor. Dacă într-un an bun pune la vânzare și 1.000 de mătci, anul acesta multe dintre ele s-au pierdut la zborul de împerechere din cauza vremii. Concluzia: „2018 nu a fost un an apicol bun.“ Ce am remarcat și mi-a mers la suflet a fost tricolorul pus pe toate cutiile, borcanele și sticluțele puse la vânzare, semnul apicultorului patriot.

Cu Adrian Ivașcu din județul Argeș am făcut cunoștință prima oară la această ediție și trebuie să spun că m-a uimit cu numărul mare de sortimente de miere, 7 la număr. Ceea ce mi-a părut interesant a fost mierea de primăvară, adică o miere obținută din florile pomilor fructiferi (măr, păr, prun, cireș, cais) în combinație cu păducel și păpădie, un amestec care pare dedicat organelor interne și cu precădere rinichilor. Alte sortimente interesante sunt mierea de tei din Dobrogea, unde culesul a adus producții bune, și mierea de coriandru. Strategia tânărului apicultor este să-și împartă cele 300 de familii în două stupine și să plece în pastoral atât la câmpie, cât și la munte. În felul acesta poate avea mai multe culesuri și implicit mai multe sortimente. Comparativ cu anii trecuți, pentru Adrian Ivașcu anul acesta „a fost unul relativ bun. Avem miere de primăvară, de salcâm, tei și mană. La salcâm am obținut 30 kg de miere/familie, dar nu a fost bine pentru toată lumea, pentru că în unele zone a plouat mult“. Pe lângă sortimentele de miere, am văzut multe produse terapeutice – imunoenergizant (o combinație de miere, polet, tinctură de propolis, cătină și lăptișor de matcă), ideal pentru persoanele aflate în convalescență, elevi, studenți, produse pentru somn liniștit sau afecțiuni respiratorii. Toate realizate după rețete moștenite din tată în fiu, după cum spune Adrian Ivașcu.

O nouă furculiță pentru descăpăcit rame

Cu siguranță cunoașteți mișcările care se fac la bărbierit. Exact aceleași mișcări se aplică și la descăpăcirea ramelor cu ajutorul noii furculițe produse la Timișoara după un model sârbesc. „Aceasta este cea mai grea muncă pentru apicultor – descăpăcitul, operațiunea care se face înainte de introducerea ramelor în centrifugă. Furculița aceasta se produce în Timișoara la Apicultura. Pro, o companie care a făcut de-a lungul timpului o serie de inovații și chiar invenții dedicate sectorului apicol. De data aceasta, furculița pentru descăpăcit este o copie fidelă a unui produs realizat în Serbia. Unealta produsă de noi păstrează întocmai cotele, este realizată din inox alimentar și are un mâner din lemn“, îmi spunea producătorul acestei unelte. Pentru 70 de lei noua furculiță v-ar putea ușura munca.

Aplicația care decodifică sunetele produse de albine în stup

Tot reprezentanții companiei Apicultura. Pro au venit la această ediție cu o aplicație software care decodifică sunetele emise de albine în funcție de activitatea din stup, avertizând totodată dacă există pericolul roirii sau alte necazuri apărute în stup. „Albinele emit niște semnale acustice. Sunt două forme de comunicare la albine, prin atingere și prin vibrație – din aripi sau piciorușe, în funcție de lucrarea executată în stup. Ce face acest soft? Caută acele vibrații și printr-un algoritm le interpretează și ne poate spune câte albine doici avem, câte culegătoare sunt în stup. Când albinele vin încărcate cu miere se emit alte vibrații decât atunci când vin fără miere. Practic, acest soft ne spune fără să deschidem stupul dacă avem sau nu cules, dacă avem puiet căpăcit, matcă. Este nevoie doar de un microfon extern atașat la telefonul mobil. Acesta se introduce pe urdiniș, timp în care apicultorul poate sta în spatele stupului și așteaptă câteva secunde până când softul emite un mesaj cu datele analizate și interpretate. Odată descărcată aplicația, pe ecranul telefonului apar câteva butoane care furnizează anumite informații despre activitatea din stup. Spre exemplu, o informație extrem de prețioasă este cea care anunță, cu două săptămâni înainte, dacă albinele se pregătesc de roire, dacă există producție de miere sau dacă este cazul să schimbăm matca“, îmi explica Csosz Francisc, reprezentant Apicultura.Pro.

Patricia Alexandra Pop

Sub 1% din totalul apicultorilor din România, certificați ecologic

În România erau certificați ecologic sau în stare de conversie, 371 de apicultori la 1 ianuarie 2017, care dețineau 58.912 colonii de albine, conform unui studiu realizat de federația ROMAPIS pe baza datelor publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a consultării tuturor organismelor de certificare și inspecție acreditate în România despre situația sectorului apicol. La sfârșitul anului 2016, sub 1% din totalul apicultorilor din România, reprezentând 3,64% din stupi, produceau miere în regim bio. Comparând aceste date cu cele furnizate de Asociația Crescătorilor de Albine din România în 2010, se poate observa o scădere semnificativă a numărului producătorilor ecologici  în ultimii 7 ani, cu 21 de procente. Dacă în 2011 erau 912 apicultori înregistrați ecologic, cu un număr de 97.997 familii de albine, în prezent numărul acesta a scăzut la aproximativ o treime din cel inițial. În 2010, 15% din totalul producției de miere pe țară, adică 3.650 de tone era certificată ecologic.

Anul 2016 a fost considerat cel mai dificil de majoritatea apicultorilor români. Acesta s-a caracterizat printr-o producție foarte mică de miere, concomitent cu scăderea prețului mierii convenționale. În aceste condiții, mierea certificată bio s-a achiziționat engros la un preț cu aproximativ 40% mai mare decât cel de la convențional.

Constantin Dobrescu, vicepreședintele Federației Asociațiilor Apicole din România, ROMAPIS spune că în prezent apicultorii români sunt din ce în ce mai interesați de certificarea bio. ”Pe fondul scăderii prețului mierii, aproape dramatică pentru apicultorii nu numai din România, ecartul dintre prețul mierii ecologice și al celei convenționale a crescut. Din acest motiv se înregistrează și în România o resuscitare a interesului pentru obținerea certificării bio, după o perioadă de câțiva ani de câțiva ani de declin”.

Conform reglementărilor existente în prezent în Europa, mierea provenită din apicultura ecologică  are avantajul major al unei garanții a calității certificate. Dacă piața de miere produsă convențional este zdruncinată de scandaluri privind falsitatea acesteia, cea bio beneficiază de o trasabilitate mai bună, fiind atent urmărită pentru a înlătura orice suspiciuni sau nereguli. În 2010, 80% din mierea produsă ecologic la noi în țară era exportată către țări din Uniunea Europeană precum Germania, Austria, Suedia și alte țări nordice.

Calitatea remarcabilă a produselor apicole românești este recunoscută internațional. Vicepreședintele ROMAPIS evidențiază potențialul natural foarte mare al multor zone de cules din România care oferă condițiile necesare apiculturii ecologice și surse de nectar valoroase, ceea ce recomandă mierea românească drept una de calitate. ”Colonia de albine este un sistem aflat într-o foarte fină interdependență cu mediul în care cele mai mărunte modificări pot duce la ruperea unui echilibru de o mare complexitate cu consecințe pentru fiecare dintre acestea”.

Conversia către ecologic le oferă apicultorilor posibilitatea de a obține venituri mai mari: ”Există apicultori care practică cinstit, fără compromisuri,  apicultura ecologică și au succes cu produsele stupinelor lor, ceea ce ar putea fi un exemplu și un îndemn pentru mulți alții”, spune Constantin Dobrescu.

Pentru a sprijini acest sector, Federația ROMAPIS organizează în parteneriat cu agenția de training Cursuri Creative, singurul curs de apicultură ecologică disponibil în România. Cursul se adresează apicultorilor care doresc să-și certifice ecologic stupina, cu atât mai mult cu cât procedura de certificare necesită obligativitatea de a cunoaște reglementările naționale și europene care stau la baza obținerii și menținerii standardului ecologic European.

Abonează-te la acest feed RSS