reclama youtube lumeasatuluitv
update 15 Jul 2019

Primii la producție, ultimii la consumul de miere în Europa

În Uniunea Europeană există statistic 600.000 de apicultori, iar producția de miere este de 250.000 tone de miere pe an. Potrivit unui top al celor mai mari producători de miere din UE, România se află printre primii producători, însă tot statisticile arată că în țara noastră consumul de miere este de patru ori mai mic decât în Franța sau Italia. Cum merg în contextul acesta afacerile apicultorilor români? După vorba românului, „dacă nu curge, pică“.

Ilie Robert din comuna Apostolache, județul Prahova, se consideră un novice al apiculturii pentru că s-a apucat de această meserie în urmă cu patru ani. A început această activitate cu 80 de familii, iar astăzi are 125 de stupi.

„Pentru mine este o pasiune din care am făcut un mod de trai și o sursă de venit. La început a fost foarte greu, mai ales în primii doi ani. După ce am început să avem proprii noștri clienți lucrurile s-au schimbat. Nu spun că nu este în continuare dificil pentru că suntem primii în Europa în ceea ce privește producția de miere, dar pe ultimul loc la consum. Din păcate, nu suntem mari consumatori de miere. Alegem în detrimentul ei produse mai puțin sănătoase, în special cele pe bază de zahăr.“

Unul dintre factorii care au condus la această situație, spune apicultorul, este lipsa educației consu­matorilor și a promovării beneficiilor mierii.

„Pentru un începător, care nu avea habar despre felul cum arată și funcționează o familie de albine, am avut destul de multe familii pentru început. Dar cu multă pasiune și muncă am reușit să ajung la acest număr de familii și aș vrea să mă mai dezvolt. Nu foarte mult însă pentru că doar eu și soția mea ne ocupăm de această afacere și este destul de greu. Numărul maxim de stupi pe care vreau să îl ating și de care se pot ocupa două persoane este de 170 de stupi.“

Investiția inițială făcută în stupină, spune apicultorul, a fost de 12.000 de euro, iar amortizarea ei s-a realizat după trei ani. În momentul de față, afacerea aduce și profit.

„Pentru că noi nu facem pastoral decât la floarea-soarelui ajungem la o producție estimată între 1.000-1.500 kg din toate sortimentele. Adică salcâm, polifloră, tei și puțină miere obținută din culesul fânețelor. Reușim să valorificăm producția către clienții pe care îi avem deja, mergem la târguri sau în piețe și vindem și pe Internet. În general, reușim să vindem întreaga producție. Singurul sortiment de miere care se valorifică mai greu este cel de salcâm pentru că se obține o cantitate mai mare, iar prețul pentru kg este mai ridicat.“

În ceea ce privește prețurile de valorificare, apicultorul din Prahova spune că cele practicate de el sunt corecte în raport cu volumul de muncă și de investiții și că îi permit să acopere costurile de producției și să aibă și un câștig.

Laura ZMARANDA

Producția de miere, criteriu în alegerea reproducătorilor de regine

Esențial pentru a obține regine de calitate, care să ne dea satisfacție, este alegerea de familii de reproducători materni și paterni prin aplicarea unor criterii de selecție.

Bazându-mă pe faptul că diverse surse bibliografice le clasifică și le denumesc ușor diferit, mi-am permis să le clasific împărțindu-le în trei categorii: criteriul de selecție primordial, criterii de selecție principale și criterii de selecție secundare.

Criteriul de selecție primordial este PRODUCȚIA DE MIERE, care este principalul indicator în munca de selecție și constituie scopul principal pentru care apicultorii exploatează familiile de albine din stupinele pe care le dețin.

Apicultura faguri miere cules de la mazariche

În categoria criteriilor de selecție principale se disting: producția de ceară și capacitatea de a crește faguri, producția de polen, producția de propolis, rezistența la boli, prolificitatea reginei, instinctul de roire, intensitatea zborului albinelor în timpul culesurilor, intensitatea activității pe timp nefavorabil și agresivitatea sau instinctul de apărare.

Criteriile de selecție secundare sunt: longevitatea reginei și albinelor lucrătoare, dezvoltarea în primăvară a familiei de albine, capacitatea de a ierna, lungimea trompei albinelor lucrătoare, modul de organizare a cuibului, modul de depozitare și de căpăcire a mierii, predispoziția la furtișag, simțul mirosului și puterea aripilor, simțul de orientare și igiena cuibului.

Pentru a face selecție apicultorii cu stupine de producție, dar și cei specializați în producerea de regine nu pot să țină cont de majoritatea criteriilor de selecție enumerate mai sus, ci selecția se va face numai după criteriul primordial PRODUCȚIA DE MIERE, la care se pot adăuga și altele câteva în funcție de ce interese se urmăresc.

Astfel, în funcție de mărimea stupinei, de scopurile pentru care se exploatează aceasta, de gradul de calificare a apicultorului, activitatea de ameliorare cuprinde o grupă mai restrânsă sau mai largă de criterii de selecție, dar întotdeauna se aplică criteriul producției de miere. Aici precizez că, pentru stupinele specializate în producția de roiuri unde aparent nu interesează producția de miere și unde ar putea interesa pe moment numai familiile de albine capabile să producă mari cantități de albine, așa-numitele familii de carne, totuși însușirea de familii bune producătoare de miere trebuie trecută pe primul plan deoarece roiurile produse se folosesc mai departe pentru producerea de cât mai multă miere. O selecție nebazată pe considerente economice poate compromite stupina respectivă.

Criteriul producției de miere este cel mai important criteriu, el constituind motivul principal pentru care unii oameni, numiți apicultori, stupari sau prisăcari, cresc familii de albine. De producția de miere a familiilor de albine din stupină depinde rentabilitatea familiilor de albine și, pe ansamblu, a stupinei. Cu cât această producție este mai mare, cu atât și rentabilitatea este mai mare.

Producția de miere realizată de o familie de albine în timpul anului, numită și producție brută sau globală anuală în miere, este partea rămasă neconsumată până toamna din cantitatea totală realizată de familie în timpul sezonului activ.

apicultura stupi cantar de control

Producția brută anuală în miere se determină prin însumarea următoarelor cantități de miere: mierea extrasă de la diferitele culesuri de producție, mierea dată ca ajutor în cursul anului la alte familii din stupină, mierea din fagurii trecuți la rezerva stupinei, mierea realizată de roiurile provenite de la familia respectivă și miere existentă în familii cu ocazia pregătirii pentru intrare în iarnă.

În cazul când familia de albine primește în timpul sezonului ajutor de hrană constituit din miere sau alte tipuri de hrană aceste cantități se vor scădea când se vor totaliza cantitățile de miere enumerate mai sus.

Cantitățile de miere din categoriile definite mai sus trebuie stabilite cât mai precis. Astfel, pentru determinarea mierii extrase din ramele familiei cu ocazia culesurilor de producție se procedează la cântărirea ramelor cu miere destinată extragerii de la fiecare familie în parte, urmată de cântărirea acelorași rame după extracție. Diferența reprezintă producția de miere de la culesul de producție și ceara din căpăcelele celulelor. După scurgerea căpăcelelor, cantitatea de miere netă obținută se repartizează proporțional cu cantitatea brută provenită de la fiecare familiile de albine. Bineînțeles că în cazul mai multor culesuri de producție din timpul anului cantitățile de miere obținute prin diferența cântăririlor se însumează.

Pentru celelalte categorii de miere care intră în componența producției brute anuale de miere, dar care nu se extrag ci se găsesc în ramele cu faguri, trebuie folosită o altă metodă. Cantitățile de miere din aceste rame se stabilesc cunoscând că 1 dm2 conține 350 g de miere căpăcită pe ambele fețe sau 175 g pe o față sau că: o ramă 435 x 300 mm (ramă de stup vertical sau orizontal 1/1) plină cu miere conține aproximativ

3,5-4 kg de miere, o ramă 435 x 230 mm (rama stup multietajat 2/3) plină cu miere conține aproximativ 2,5-3 kg de miere și o ramă 435 x 162 mm (ramă magazin 1/2) plină cu miere conține aproximativ 1,5-2 kg de miere.

O apreciere mai exactă se poate face ce ajutorul Ramei Netz care este o ramă împărțită cu sârmă în pătrățele cu suprafețele de 25 cm2 (cu laturi de 5 cm). Numărând pătratele cu miere căpăcită, echivalând ceea ce lipsește dintr-un pătrat cu ceea ce există în altul, se poate ajunge la o inventariere destul de exactă a mierii din ramele cu faguri, cu toate că este vorba de o apreciere relativă.

O altă variantă a Ramei Netz o poate constitui o bucată de material plastic transparent de dimensiunile ramei cu caroiajul trasat ca la Rama Netz.

Referitor la precizia de determinare a producției brute anuale de miere trebuie avut în vedere faptul că, cu cât cantitatea de miere stabilită prin apreciere vizuală reprezintă mai puțin față de mierea extrasă, apreciată prin cântărire, cu atât crește și procentul de precizie în determinarea producției brute anuale de miere.

Producția brută de miere anuală este un indice cu care se lucrează în selecție și activitatea de ameliorare a albinelor, dar trebuie să ținem seama că el este rezultatul unei întregi serii de însușiri ale familiilor de albine ca tot unitar și ale reginei și albinelor ei luate separat. Voi reveni mai târziu asupra acestei afirmații.

Evident, se vor alege ca reproducători materni și paterni pentru producerea de regine familii cu producții brute de miere anuale maxime.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Producția de miere, criteriu în alegerea reproducătorilor de regine Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 24-25

Apicultorii români sunt optimiști în privința producției de miere, în ciuda condițiilor climatice din această perioadă

Apicultorii români sunt optimiști în privința producției de miere din acest an, chiar dacă în unele zone din țară temperaturile au fost destul de scăzute, în această perioadă, mizând pe o producție de cel puțin 80% din media anuală de 22.000 - 24.000 de tone, potrivit reprezentanților Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA).

Anul trecut, seceta și depopulările familiilor de albine au redus producția de miere până la cel mult 16.000 — 17.000 de tone.

"Vremea a fost destul de ciudată în această perioadă pentru că a nins în Moldova și în Ardeal. Temperaturile au fost scăzute și au înghețat primii piersici și caiși, iar din acest punct de vedere albina nu poate valorifica nectarul timpuriu. În iarnă au fost mortalități în limita normală, între 3 și 5%, și de aceea speram să avem dezvoltate albinele pentru rapiță. Dacă se încălzește vremea, așa cum s-a anunțat, iar albina poate valorifica nectarul cât de cât și apicultorii mai suplimentează hrana, putem spera la un an mai mai bun decât în 2015, respectiv la o producție de cel puțin 80% din media anuală de 22.000—24.000 tone, adică să facem în jur de 19.000 de tone, față de 60—70% cât am raportat în 2015. Într-adevăr se anunță și o vară secetoasă și dacă va fi afectată floarea soarelui, care acoperă mai mult de 35 — 40% din producția de miere s-ar putea să avem probleme. Prognoza este însă prognoză și ne rugăm ca și meteorologii să greșească", a declarat președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea.

Acesta a precizat că anul trecut în sector "a mers rău" la rapiță și tei, iar în sudul țării, parțial, au fost înregistrate depopulări masive ale familiilor de albine din cauza tratării culturilor agricole cu pesticide, în special la floarea soarelui.

"Am încheiat anul 2015 cu o producție de 16.000-17.000 tone. Au fost zone în Moldova care au dat miere foarte bine, dar și în centrul sau vestul țării. Salcâmul a fost foarte valoros, exceptând estul țării. În schimb, anul trecut la floarea soarelui au murit 120.000 — 140.000 de familii de albine, a fost o depopulare masivă din cauza tratării cu neonicotinoide. Am aflat că s-ar fi primit deja derogarea pentru anul 2016 la floarea soarelui și la porumb pe neonicotinoide, iar rapița de anul trecut este oricum tratată. Tot ceea ce a fost anul trecut de-a lungul Dunării, de la Timiș, până la Tulcea și Brăila, a fost tratat. Este cea mai urâtă problemă a noastră, dar am înțeles că în toamnă va fi în Parlamentul European o reuniune pentru scoaterea definitivă a neonicotinoidelor și nu se mai acceptă nicio derogare. Ar fi bine foarte bine pentru apicultori", a explicat Fetea.

În ceea ce privește mierea falsificată de pe piața autohtonă, despre care au apărut în ultima perioadă numeroase informații în spațiul public, șeful ACA a precizat că a sesizat Parlamentul și Ministerul Agriculturii, iar în prezent se conturează o soluție pe partea de etichetare, însă este nevoie și de schimbarea legislației europene.

"Am sesizat Parlamentul, în speță Comisia de Agricultură din Camera Deputaților. Am primit un răspuns și chiar s-au făcut ceva controale. De asemenea, am solicitat ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, să nu se mai permită amestecul de miere românească cu alta adusă din alte țări, din China sau chiar din Italia, să nu scrie pe etichetă miere non UE sau UE, iar consumatorul să poată alege ceea ce vrea să consume. Cine vrea să consume miere din China, din Argentina sau miere românească să fie informat, să aibă certitudinea că așa este, pentru că sub masca asta de non UE sau UE se poate ascunde orice. Cum poți să iei miere la prețul de 7-8 lei kilogramul când anul trecut s-a luat la cel mai slab preț cu 12 lei pe kilogram? Sigur că se aduc aceste surogate din afară, se amestecă cu miere românească să îi dea un pic de buchet și calitate și astfel își permit să scadă atât de mult prețul. În schimb, pe noi ne obligă să asigurăm trasabilitatea până la vânzare. Pentru ceea ce exportăm noi facem analize la laboratoarele din Germania inclusiv pentru Organisme Modificate Genetic. Cred că o soluție ar fi schimbarea legislației europene", a menționat președintele ACA.

De asemenea, referitor la Programul Național Apicol pentru perioada 2017 — 2019, Ioan Fetea a subliniat că o variantă a fost transmisă deja la Bruxelles, însă ACA a avut câteva obiecțiuni.

"PNA trebuie să apară de la Bruxelles, MADR a trimis deja o variantă. ACA a avut unele obiecțiuni și sperăm ca forma trimisă să fi ținut cont de ceea ce am cerut. În primul rând s-a dorit să se ia 400.000 de euro din cele 7 milioane euro alocate anual ca să doteze cu aparate de analiză laboratoarele statului, deși banii din program sunt pentru apicultori. Au dorit, de asemenea, să crească pragul privind efectivele pentru cei care cumpără stupi sau material biologic, de la 50 la 75 de familii de albine, deși în România mai mult de 50% din stupine sunt cu mai puțin de 50 de familii de albine și așa nu-i ajutăm pe cei mici. Am cerut ca apicultorul să meargă direct la APIA cu cererea de finanțare, nu prin forme asociative, pentru că sunt deja 20 de procese cu APIA pentru nereguli care nu ne aparțin nouă. Ne transferă aceste responsabilități și chiar ne iau și banii", a adăugat președintele ACA.

Suma estimată a fi alocată în perioada 2017 — 2019 prin PNA este de peste 7 milioane de euro pe an, respectiv 21 de milioane de euro pe trei ani.

România produce, în medie, 22.000 — 24.000 de tone de miere anual, clasându-se pe locul patru în Europa, și deține un efectiv de 1,47 milioane de familii de albine. La nivel național sunt înregistrați în jur de 40.000 de apicultori, peste 60% dintre aceștia fiind membrii ACA, cu un efectiv de 900.000 de familii de albine.

ACA este o asociație înființată în 1958, singura cu acoperire națională, care are 40 de filiale județene și societăți comerciale de desfacere pentru aprovizionarea apicultorilor cu toate echipamentele și materialul genetic necesar.

AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS