Histomonoza sau histomoniaza este o boală infecto-parazitară care afectează, în principal, curcile, dar și păunii, fazanii și găinile.

Forma acută a bolii este asociată cu diareea galbenă „ca sulful“ și este fatală. Câteodată apare cianoza capului, de unde și denumirea de boala capului negru. Caracteristic acesteia este apariția de leziuni cazeo-necrotice în cecum și ficat.

Infestarea

Agentul patogen este un protozoar flagelat: Histomonas meleagridis, care se transmite prin ouăle nematodului Heterakis gallinarum, care sunt foarte rezistente în mediul exterior.

În cecum histomonadele se replică cauzând o necroză severă, iar pe calea sângelui ajung în ficat. Ouăle embrionate de Heterakis care conțin histomonade sunt ingerate de râme, care le transportă în mediu.

Transmiterea bolii se face pe cale orală, direct sau prin cloacă, în momentul defecării, particular curcilor, când poate avea loc un transfer de protozoare.

Semnele bolii

Perioada de incubație este de 7-10 zile. Devreme apare o diaree galbenă sulfuroasă. Din a douăsprezecea zi curcile sunt toate slăbite, iar capul acestora poate fi roșu sau negricios. Evoluția poate fi mortală începând din a 14-a zi, cu vârful în a 17-a zi, fapt ce persistă până la sfârșitul celei de-a 4-a săptămâni post infestare.

Apar complicații respiratorii secundare și scăderea dramatică în greutate. Leziunile hepatice tipice apar între a 9-a și a 10-a zi post infestație și pot fi variabile ca mărime (de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri în diametru).

Diagnosticul se bazează pe datele epidemiologice și semnele clinice. Necropsia relevă leziunile cecale uni sau bilaterale, asociate cu leziunile hepatice care sunt specifice bolii.

Tratament

Când vine vorba de tratament trebuie ținut cont de faptul că derivații de nitrinidazol (dimetridazol, metronidazol, ipronidazol, ronidazol etc.) apar mult mai activi decât nitrofurani (nifursol).

La păuni, fazani, potârnichi și curci prevenția histomonozei se va face lunar, toată viața, 4-5 zile/lună cu ENTEROGUARD M pulbere (5 g/1 kg de uruială) sau ROMETRONIDAZOL pulbere (1,5 g/10 kg greutate vie/zi, în uruială). De asemenea, deparazitarea internă trimestrială se va realiza cu ROMBENDAZOL F (1 cpr/1 kg greutate vie/zi, timp de 2 zile) sau ROMOXIBENDAZOL (1 comprimat sau 1 g/10 kg greutate vie/zi).

Se recomandă tratamentul cu METRONIDAZOL, în caz că boala clinic manifestă ține 7-10 zile.

Se administrează în apă hepatoprotectoare BEDGEN sau/și HEPATOPROTECT asociate cu VITA B COMPLEX (1-1,5 ml/litru de apă/zi, timp de 10 zile).

Se va acorda o atenție maximă profilaxiei cu respectarea normelor de biosecuritate în sensul că: nu se vor crește împreună puii de găină cu cei de curcă și nici tineretul cu curcile bătrâne. Se va păstra așternutul uscat pentru a reduce contaminarea prin cloacă. Se vor face dezinfecții profilactice curative cu DECONTAMINOL/ PURSEPT/CATIOROM.

De asemenea, trebuie realizată și acțiunea de combatere a muștelor, tânțarilor, păduchilor, ploșnițelor și puricilor cu ROMPARASECT sau TETRACIP.

Dr. Cătălin TUDORAN, șef Laborator de Diagnostic, Romvac

Ficatul la păsări este implicat în aproape toate procesele vitale ale organismului şi, implicit, în evoluţia a numeroase boli.

Bolile hepatice (BH) la păsări sunt cele mai frecvente fie ca entitate separată, fie ca parte din alte boli sistemice.

Tipuri

Bolile hepatice pot fi încadrate în 5 categori:

• Infecţioase – adenovirus, reovirus, herpesvirus s.a.; chlamidia, bacilul TBC, paraziţi, atoxoplasmoza etc.
• Metabolice – lipidoza hepatică este cea mai întâlnită: inactivitatea, excesul de calorii consumate şi raţii alimentare dezechilibrate.
• Toxice – aflatoxicoza este cea mai frecventă şi gravă hepato-toxină naturală; iatropatiile (foarte frecvente şi constau în greșelile de medicaţie).
• Neoplazice – adenocarcinomul hepatic este cel mai comun neoplasm asociat, în general, cu herpesvirusul.
• Degenerative – fibroza cronică hepatică este sechela (urmarea) tuturor bolilor hepatice cronice.

Diagnosticul bolilor hepatice

În general, diagnosticul se stabileşte prin evaluarea biochimică a sângelui: enzimele hepatice (AST, GGT etc.), proteina, glucoza, acidul biliar etc.; şi hematologică sau biopsii hepatice, ecografie etc.

Tratamentul constă în echilibrarea dietei alimentare şi adminis­trarea de furaje salubre d.p.d.v. micotoxicologic.

Se poate administra periodic: HEPATOPROTECT (pulbere hidrosolubilă cu metionină, tiamină/vitamina B1 şi glucoză) asociat cu VITA B COMPLEX, inclusiv în cazul apariţiei şi evoluţiei Sindromului Ficatului Gras la broileri sau/şi găini ouătoare.

În furajul combinat, se recomandă adăugarea de ROMZEOFORT (pulbere cu zeoliţi cu efecte absorbante).

La porumbei, se recomandă CARNICOL (comprimate cu carnitină şi polivitamine), BEDGEN, FITOLIV, MYCOLIV etc.

Dr. Cătălin TUDORAN, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Bronhopneumonia verminoasă – numită și dictiocauloză – este o afecțiune cauzată de viermi paraziți  care se localizează în aparatul respirator al rumegătoarelor și cabalinelor. Boala evoluează cronic, rareori acut și afectează mai grav tineretul acestor specii.

Ciclul biologic al paraziților implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor și o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve. Aceste larve sunt deglutite de animal odată cu mucusul din aparatul respirator și apoi sunt eliminate în mediul exterior prin fecale, unde vor evolua în anumite condiții favorabile de umiditate, temperatură și oxigen.

De aceea dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.

Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave și mai multe cazuri de îmbolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. La animalele adulte boala apare în lunile septembrie-octombrie ca urmare a infestațiilor cu elemente parazitare din timpul verii. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune.

Astfel, există un cerc vicios, păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menținută de la an la an în anumite zone atât de animalele bolnave, cât și de cele clinic sănătoase, dar purtătoare de paraziți.

Infestarea animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau din diferite acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung o dată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni și cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării prin organism, paraziții produc leziuni mai mult sau mai puțin grave, la nivelul organelor pe care le traversează.

Simptome

Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult, iar la viţei pot apărea asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestarea cu paraziți, apare şi o fază clinică digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare și sete accentuată.

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreținut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive, având alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examene de laborator.

Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreținere a animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreținere proastă. La animalele adulte, prognosticul economic este grav deoarece randamentul producțiilor scade, iar oile gestante nasc miei nedezvoltați cu diferite afecțiuni.

Profilaxie și tratament

Atât în prevenție, cât și în tratament se folosesc de 4 ori pe an produse antiparazitare sub formă de suspensii buvabile sau soluții injectabile. Astfel, pentru cabaline se recomandă ECVIROM și ECVIROM I, suspensii orale.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) există suspensii orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluții injectabile de ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

De regulă, la începutul sezonului cald, ne confruntăm cu factori meteorologici de intensitate mare, cum sunt precipitațiile abundente, care generează îmbolnăvirea păsărilor și, automat, scăderea producțiilor zootehnice.

Prin urmare, umiditatea excesivă afectează sănătatea animalelor (mamifere și păsări), ca și consumul furajelor verzi umede, ambele putând provoca diferite tulburări digestive, cu toate consecințele care decurg de aici.

În al doilea rând, umiditatea ridicată în mediul extern, asociată cu vânt sau cu alte fenomene meteorologice, asigură condiții favorabile pentru dezvoltarea unor microorganisme, a unor paraziți sau a gazdelor intermediare pentru unii dintre aceștia (melci, râme, coleoptere etc.). Bolile care apar la păsări (găini, curci, bibilici, prepelițe, palmipede, porumbei) mai frecvent în această perioadă sunt bolile parazitare, determinate de paraziți interni: coccidiozele – produse de paraziți aparte care nu se văd cu ochiul liber și se dezvoltă intracelular în epiteliile aparatului digestiv, în ficat sau rinichi. Boala evoluează frecvent la puii cu vârste cuprinse între 14-90 de zile și se manifestă prin abatere, lipsa poftei de mâncare. Puii beau multă apă, prezintă diaree alb-văroasă și sangvinolentă. Mortalitatea poate fi până la 100% din efectiv.

Prevenția și tratamentul coccidiozelor se face cu SULFACOCCIROM în asociație cu Vitamina K3.

Singamoza (viermele roșu al gâtului) este o parazitoză care afectează galinaceele, provocată de un vierme care se localizează în trahee și se manifestă prin respirație zgomotoasă, cu gâtul întins, ciocul întredeschis, plin cu mucus, înghițiri repetate, accese de sufocare, inapetență și mortalitate ridicată.

Ascaridiozele sunt boli parazitare determinate de helminți care se localizează în aparatul digestiv. Această parazitoză produce îmbolnăviri la tineret, caracterizate prin apetit capricios, abatere, diaree, parezia aripilor uneori cu mortalități. La puicuțe și la găinile adulte se întâlnește diminuarea producției de ouă.

Cestodozele sunt boli parazitare determinate de viermi lați (tenii).

Pericolul reprezentat de paraziții externi

Căpușele se hrănesc cu sânge și, odată cu înțepătura, le pot transmite păsărilor boli de natură bacteriană sau virală, dar în același timp le provoacă anemie sau chiar toxicoză.

Păduchii malofagi sunt paraziți care neliniștesc păsările. Acestea ajung să se ciugulească în permanență, provocându-și răni. Astfel apar picajul (ciugulirea penelor, ingerarea ouălor) și canibalismul (ciugulirea pielii, în special la nivelul cloacei).

Prevenirea afecțiunilor

Pentru prevenirea acestor afecțiuni recomandăm o deparazitare suplimentară a păsărilor, în această perioadă, cu ROMBENDAZOL F, pentru deparazitarea internă; cu ROMPARATOX (pulbere) pentru deparazitarea externă. Pentru porumbei se va folosi ENDECTOCID, un produs special formulat atât pentru combaterea paraziților externi (căpușe, păduchi), cât și a unor paraziți interni.

Menținerea igienei în adăposturi este necesară și se realizează cu DECONTAMINOL pentru distrugerea microbilor și cu ROMPARASECT 5%, pentru distrugerea paraziților.

Rația de hrană se va suplimenta cu vitamine sau premixuri proteino-vitamino-minerale: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, ROMSTARTER 9+1 A, OVOPLUS, CAVITROM, ROMZEOFORT etc.

Prin urmare, este necesar să se folosească padocuri sau tabere de vară fără umiditate, iar găinile adulte trebuie să fie separate de pui și tineret. De asemenea, găinile și curcile nu trebuie cazate împreună, din cauza posibilități transmiterii unor agenți patogeni între aceste specii.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Zoonozele sunt boli produse de numeroși agenți patogeni ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar și invers.

În funcție de agentul patogen care le produce, zoonozele pot fi clasificate în următoarele categorii:

• zoonoze virale - (gripa, rabia, variola, febra aftoasă);
• zoonoze bacteriene - (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecții colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva);
• zoonoze produse de prioni - (encefalopatiile spongiforme transmisibile);
• zoonoze produse de ricketsii şi clamidii - (febra butonoasă, febra Q);
• zoonoze micotice - (dermatofitoze); 
• zoonoze parazitare - (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele).

 Riscul de contaminare a omului este posibil prin:

• contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni,;
• manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna, etc);
• contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;
• alimentele provenite de la animale bolnave;
• consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect preparate termic;
• nerespectarea normelor generale de igienă şi profilactice;

Anual sau pe termene medii și lungi sunt stabilite de către autoritățile sanitare veterinare centrale și județene strategii şi programe care să asigure statusului de sănătate a animalelor domestice și sălbatice, corelația dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum și pentru asigurarea condițiilor de calitate şi salubritate a produselor de origine animală destinate consumului uman, având la bază frecvența, aria de răspândire şi evoluția bolilor transmisibile în rândul populațiilor de animale și umane, gravitatea bolilor pentru om, supravegherea calității hranei animalelor şi a oamenilor, dar și consecințele posibile pe plan social şi economic.

Pentru implementarea acestor strategii şi programe, medicii veterinari care activează în sectorul de stat şi medicii veterinari cu liberă practică, asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislației europene și naționale, în beneficiul celor care investesc în creșterea animalelor şi în domeniul procesării, depozitării şi comercializării produselor de origine animală, prin:

• efectuarea operațiunilor de supraveghere, prevenirea şi combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om, prin acțiuni de monitorizare clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;
• aplicarea criteriile de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de animale în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalitele spongiforme la bovine şi scrapia la ovine, prin operațiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
• implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecția şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploatațiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulației animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internațională, în condițiile legii;
• monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecțiilor și a altor acțiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;
• monitorizarea şi controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulației acestora;
• implementarea legislației comunitare privind clasificarea unităților de industrie alimentară în baza analizei de risc, a obiectivelor identificate, în conformitate cu activitățile lor specifice, prin evaluări anuale, încadrarea în categoria de risc şi monitorizarea progreselor acestora;
• îmbunătățirea sistemului de inspecții şi control în domeniul creșterii animalelor şi a siguranței lanțului alimentar, prin promovarea unui sistem de informare, educare şi consultanță de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creșterea calității activităților și a serviciilor acestora, prin:
  • monitorizarea exploataților de animale, care furnizează materii prime pentru unitățile de procesare;
  • îndeplinirea condițiilor generale de funcționare şi de igienă a unităților de profil;
  • asigurarea condițiilor optime la recepție, la procesare, depozitare, expunere şi desfacere a materiilor prime şi a produselor finite;
  • existența documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor şi efectuarea acțiunilor D.D.D;
  • etichetarea produselor, cu informarea corectă privind componentele acestora;
  • supravegherea prin analize de laborator a calității şi salubrității, materiilor prime, produse culinare, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanți şi pesticide, monitorizarea alimentelor care conțin organisme modificate genetic şi teste de sanitație pentru supravegherea stării de igienă a unităților;
  • implementarea unei abordări eficiente în privința comunicării directe, sau în mass-media locală şi centrală, prin punerea la dispoziția publicului a informațiilor de interes general, a actelor normative componente a legislației specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
  • comunicare şi colaborare cu autoritățile centrale și locale, implicate, cu asociații profesionale şi alte organizații civice, având drept scop integrarea activității sanitare veterinare în ansamblul protejarea sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice şi sociale;

Un rol important pentru prevenirea și combaterea zoonozelor, revin autorităților locale, crescătorilor de animale, operatorii din domeniul alimentar şi nu în ultimul rând populației, având obligații în implementarea acțiunilor de protejarea a sănătății animalelor prin măsuri de profilaxie generală, de profilaţie specifică, de proceduri şi mecanisme tehnologice specifice care să asigure că riscul contaminării este redus la minim, responsabilități care se referă la:

• modernizarea creșterii animalelor în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințelor optime de biosecuritate, igienă, protecție şi bunăstare;
• colaborarea cu medicii veterinari, arondați, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor (bovine, ovine, caprine, porcine şi canine) existente în exploatație, acțiune cu motivații din punct de vedere strategic, de ordin sanitar veterinar şi de ordin zootehnic asigurând o supraveghere şi control privind :
  • mișcarea internă şi internațională a animalelor,
  • activitatea de supraveghere a exploatațiilor de animale,
  • controlul şi profilaxia bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om,
  • supravegherea reziduurilor şi a altor deșeuri animaliere,
  • asigurarea conceptului de securitate alimentară şi trasabilitate,
  • sistemul de subvenții, prime şi despăgubiri pentru animale,
    • să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunțe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalități la speciile pe care le au în proprietate;
    • să respecte dispozițiile autorității veterinare privind izolarea și eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;
    • să asigure normelor de protecție şi bunăstare a animalelor, privind protecția sanitară a exploatației, adăpostirea, hrănirea, adăparea şi a normelor de microclimat;
    • să respecte legislația privind gestionarea animalelor de companie (câini, pisici, dihori, etc.) animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populației;
    • să respecte interdicția tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spații decât cele autorizate sanitar veterinar;
    • să prezinte probe de carne de la porcii sacrificați în gospodărie, sau vânat împușcat (mistreț, urs) pentru efectuarea examenul trichineloscopic, de către medicii veterinari din cadrul circumscripțiilor sanitare veterinare de la nivelul municipiilor, orașelor şi comunelor din județ;
    • să efectueze curățirea mecanică şi dezinfecția adăposturilor, a acțiunilor de deratizare şi demuştizare, cu unități și personal de specialitate;
    • să colecteze cadavrele și deșeurile animaliere în vederea transportului cu sprijinul autorităților locale, la unitatea de distrugere Protan;
    • educația sanitară a populației, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obținute de la acestea prin:
  • achiziționarea alimentelor, în special a cărnii, a laptelui, a peștelui şi a ouălor, numai din spații sau unități înregistrate sanitar veterinar, evitând comerțul ”stradal”,
  • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar sau nepreparate termic,
  • asigurarea igienei corporale pentru animalele şi a mediului în care habitează acestea,
  • efectuarea deparazitărilor periodice interne şi externe şi a vaccinărilor anuale a acestora,

Statul sprijină activitatea de supraveghere, prevenire şi control a bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituțional şi juridic, a bazei tehnico-materiale, a resurselor financiare  necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activității în domeniul sanitar veterinar.        

Medicii veterinari în colaborare cu autoritățile locale, cu crescătorii de animale, cu operatorii din domeniul alimentar, au acționat și vor acționa și în viitor cu competență, profesionalism și fermitate pentru a impune respectarea legii, intervenind prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, în protejarea mediului. precum și în alte priorități economice și sociale. 

Dr. Penţea Ioan Viorel – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Ziua Națională a Medicului Veterinar este sărbătorită, în țara noastră, în data de 15 mai, dată care a marcat de-a lungul timpului evenimente importante pentru această profesie, începând de la înființare.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost cel care, în data de 15 mai a anului 1861, a semnat decretul de înființare a Școlii de Medicină Veterinară în cadrul Școlii de Medicină și Farmacii, înființată și condusă de Carol Davila.

Tot în aceeași dată, zece ani mai târziu, un colectiv de 14 medici veterinari au semnat o „Declarațiune”, care a stat la baza înființării Societății de Medicină Veterinară. Această Societate a fost desființată în anul 1949, pentru ca în data 15 mai 1971 să se reînființeze sub denumirea de Asociația Medicilor Veterinari din România.

Data de 15 mai a fost stabilită ca Ziua Națională a Medicului Veterinar la Congresul Național de Medicină Veterinară din anul 1994 și a fost sărbătorită oficial, pentru prima oară, în anul 1995.

Pe parcursul anilor, școlile de medicină veterinară din țara noastră s-au dezvoltat și perfecționat permanent, oferind societății specialiști de înaltă ținută profesională, în acest domeniu atât de important.

Prin înființarea, în anul 2004, a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), ca structură guvernamentală distinctă, cu personalitate juridică proprie, cu rol de reglementare, control și reprezentare în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, s-a consolidat și îmbunătățit rolul și prezența medicului veterinar în cadrul administrației publice și în cadrul societății românești.

Misiunea ANSVSA de a crea şi menţine un climat benefic dezvoltării constante a domeniului veterinar şi al siguranţei alimentelor din România a căpătat o nouă valenţă, aceea de actor important în deschiderea de noi oportunităţi pentru comerţul cu animale sau cu produse alimentare româneşti, atât pe piaţa comunitară, cât şi a ţărilor terţe.

ANSVSA, Institutele naționale veterinare, Direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor au un rol cu atât mai important cu cât România, stat membru al Uniunii Europene, face parte dintr-o piață comună care aplică unele dintre cele mai exigente standarde din lume, în materie de sănătate și protecție a animalelor și siguranță alimentară.

Acum 90 de ani, România, împreună cu alte 27 de state a pus bazele Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE). Astăzi, organizaţia, care numără 181 de ţări membre este un partener permanent al ANSVSA. Un partener care certifică eficienţa serviciilor veterinare din România şi contribuie implicit la dezvoltarea comerţului românesc cu animale vii şi produse de origine animală.

ANSVSA a cărei misiune este îndeplinită prin munca dedicată a angajaţilor săi: medici veterinari, medici umani, chimişti de industrie alimentară, biologi şi alti specialişti din diferite domenii au demonstrat că serviciile publice veterinare din ţara noastră sunt printre cele mai eficiente din Uniunea Europeană şi că operatorii din industria noastră alimentară sunt parteneri de încredere.

Boala este cauzată de virusul Myxoma (genul Leporipoxvirus), originar din America de Sud, unde a produs o pierdere majoră printre iepurii sălbatici. Dintr-un accident, virusul a fost adus și în Europa și numărul iepurilor existenți a scăzut drastic. Virusul se răspândește atât la iepurii de casă, cât și la cei sălbatici, atât prin contact direct (mucoasă, piele, cale digestivă), cât și indirect, prin înțepăturile insectelor hematofage: țânțar, purici ș.a.

Simptomele mixomatozei

Primele simptome își fac apariția după 3-10 zile de la contactarea virusului.

Boala poate avea forma acută, în care semnele sunt severe, iar moartea poate interveni în 48 de ore: febră, letargie, rinită (secreții ale nasului), conjunctivită (ochii roșii), umflături (mixoame) la nivelulul capului și organelor genitale. Mixoamele își măresc rapid volumul apoi se rup, suprafața sângerândă ramasă în urma lor provocându-le mari suferințe iepurilor. Aceștia slăbesc brusc, deși apetitul le rămâne neschimbat până în ultimele zile de viață. Din cercetări s-a constatat că abia în ultimele 2 săptămâni de viață iepurele își pierde pofta de mâncare.

În forma cronică, după 14 zile de la debutul bolii, pot apărea tumorile localizate mai ales la nivelul urechilor, nasului și labelor. Uneori acestea se resorb. Iepurii slăbesc brusc, deși nu-și pierd pofta de mâncare. Complicațiile pulmonare apar aproape de fiecare dată și șansele de supraviețuire sunt aproape inexistente.

Deși este extrem de rar și greu, uneori iepurii pot supraviețui acestui episod de boală mai ales dacă se intervine rapid, sunt bine îngrijiți și sistemul lor imunitar este puternic. Mortalitatea în forma cronică a mixomatozei este de 95-100%, iar media de viață din momentul infectării cu virusul este de 7-14 de zile. Spre sfârșitul epizootiei, animalele dobândesc un oare­care grad de rezistență, dar indiferent de sex, devin sterile.

Tratamentul mixomatozei

Nu există un tratament specific pentru această boală. Virusul, odată contactat, nu mai poate fi distrus. Singurul tratament institutit este cel de susținere a organismului prin administarea perfuziilor cu vitamine, săruri de hidratare și antibiotice. Însă, chiar dacă este o boală cu etiologie virală, se poate încerca un tratament simptomatic cu bune rezultate. Astfel:

Pentru prevenţia/tratamentul infecţiilor bacteriene supraadăugate se administrează ENROFLOXAROM (iniţial injectabil, iar apoi în apa de băut), asociat cu polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITAMINA AD3E, NUTRI VITA-MIN-AMINO), timp de minimum 7-10 zile.

Blefaroconjunctivitele se tratează cu UNGUENT OFTALMIC sau MIBAROM.

Se administrează OBLIGATORIU ramuri proaspete de salcie / răchită (cu efect antiinflamator şi antitermic de excepţie pentru iepuri), timp de 10-14 zile.

Combaterea ţânţarilor şi a altor insecte hematofage se va face cu ROMPARASECT sau TETRACIP.

După administrarea de antibiotice se recomandă administrarea de probiotice: BIOENTEROM (1 ml/2 litri de apă/zi) şi PRODIGEST (0,5-1 ml/1 litru de apă/zi, 2 zile/ săptămână, toată viaţa).

Prevenirea mixomatozei

Singura metodă de prevenire a mixomatozei este vaccinarea periodică a iepurilor, după ce, în prealabil au fost deparazitați.

Vaccinarea împotriva mixomatozei se face de două ori pe an: primăvara, înainte de apariția muștelor și a țânțarilor ,și toamna. Puii se pot vaccina de la vârsta de 6 săptămâni. În cazul în care au existat cazuri de mixomatoză este obligatoriu ca toate obiectele cu care a intrat în contact să fie riguros spălate și dezinfectate.

Profilaxia bolii constă în aplicarea măsurilor de biosecuritate: dezinfecţii cu DECONTAMINOL, CATIOROM, dezinsecţii cu ROMPARASECT 5% și deratizări cu RATITOX F şi BRODITOP.

Vaccinarea iepurilor se face cu MIXOHEMOVIROVAC, vaccin asociat contra mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui care se administrează atât la tineret (după prima lună de viaţă), cât şi la iepurii adulţi nevaccinaţi. Rapelul se face la 21-45 de zile de la prima vaccinare, apoi din 6 în 6 luni pe toată viaţa economică a iepurelui.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Râia psoroptică şi oxiuroza ce afectează cabalinele sunt două boli parazitare diferite, dar care se manifestă prin prurit anal violent şi pierderi de păr la baza cozii, determinând totodată şi agitaţia animalelor.

Oxiuroza este o boală parazitară produsă de nematode din familia Oxyuridae, ce parazitează în intestinul gros, determinând mâncărimi anale şi ducând la apariţia zonelor lipsite de păr la baza cozii. Paraziții adulţi sunt localizaţi în colon şi cecum (intestin gros) la cal, măgar şi catâr, iar masculii şi femelele tinere se regăsesc liberi în intestinul subţire, hrănindu-se din conţinutul acestuia.

Sursele de contaminare sunt reprezentate de animalele infestate, care eliberează ouăle în adăpost și pe pășune. Contaminarea se realizează prin ingerarea ouălor infestate, odată cu hrana sau prin așternutul infestat.

Se întâlnesc două forme clinice de manifestare a bolii: oxiuroza intestinală şi oxiuroza anală.

Oxiuroza intestinală evoluează fără semne clinice, iar atunci când viermii sunt foarte nume­roși, pot apărea colici.

Oxiuroza anală are semne clinice caracteristice și este produsă de femelele mature care depun ouăle perianal, determinând mâncărimi în zona anusului și inflamarea acestuia. În consecință, apar peri zburliți la baza cozii sau chiar zone lipsite de păr. În zona rectului, se poate observa scurgerea unui lichid albicios sau brun ce conține un număr mare de ouă de parazit.

Diagnosticul se poate suspiciona pe baza mâncărimilor anale și a prezenței crustelor din cauza scărpinatului excesiv.

Râia psoroptică este una dintre cele trei tipuri de râie cu care se pot infesta cabalinele. Aceasta este produsă de Psoroptes equi , fiind o parazitoză foarte contagioasă, dar care nu se transmite la om.

La cai, parazitul afectează zonele acoperite cu păr lung: moţ, coamă şi coadă. Debutează prin mâncărime accentuată, se formează vezicule pline cu exudat seros. Prin uscarea acestuia, se formează cruste abundente ce se simt la pipăire. Crustele au miros urât, respingător.

Diagnostic diferenţial

Având în vedere asemănarea dintre manifestările clinice ale celor două boli parazitare (oxiuroza şi râia psoroptică), trebuie făcut un diagnostic diferenţiat, ţinând cont de aspectele lezionale ale acestora.

Astfel, în oxiuroză se observă prezenţa crustelor alb-văroase perianal şi uneori a paraziţilor pe suprafaţa mucoasei anale, iar în râia psoroptică apar leziuni caracteristice la baza cozii, dar spre deosebire de oxiuroză, şi la coamă şi moţ.

Cele două boli se confirmă prin examen de laborator microscopic, când se pun în evidenţă ouăle de oxiuri sau parazitul în cazul râiei psoroptice.

Prevenire şi tratament

Este necesară menținerea igienei corporale și igienizarea adăposturilor, a obiectelor de pansaj și a harnașamentelor cu ROMPARASECT 5% sau DECONTAMINOL. De asemenea, periodic, animalele trebuie să fie deparazitate cu ECVIROM sau ECVIROM I, medicamente antiparazitare cu spectru larg de acțiune. Tratamentul trebuie aplicat tuturor animalelor de 2-3 ori pe an. Pereții adăpostului se spală cu apă clocotită sau cu soluție dezinfectantă (DEZINFECTANT CATIONIC sau PURSEPT) la temperatură ridicată, iar gunoiul se va depozita pe platformă, pentru sterilizare biotermică.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company S.A.

Ovinele, indiferent de vârstă, pot fi infestate cu diferiți paraziți și de aceea, înainte de scoaterea lor la pășune, trebuie deparazitate atât intern, cât și extern. Această acțiune este deosebit de importantă deoarece se evită contaminarea pășunilor cu paraziți de la animale și, în consecință, infestarea altor turme de oi. Prin deparazitarea animalelor se înlătură atât pierderile economice, cât și riscul îmbolnăvirii omului din cauza paraziților care se pot transmite de la animale la om. Totodată, este obligatorie dehelmintizarea câinilor, având în vedere rolul acestora ca gazdă pentru unii paraziți, făcând parte din ciclul biologic al acestora. Astfel, prin consum de carne sau organe crude de la oi infestate cu paraziți câinii vor transmite prin fecale ouă de paraziți atât la om, cât și la animale, îmbolnăvindu-le grav. Cele mai frecvente boli parazitare întâlnite la ovine sunt: fascioloza, dicrocelioza, dictiocauloza, cenuroza, moniensioza, scabia și oestroza. 

Fascioloza (gălbeaza mare sau gușa) este una dintre cele mai grave boli întâlnite la ovine atât sub aspectul mortalităților, cât și prin scăderea producțiior. Boala este produsă de un parazit în formă de frunzuliță care se localizează în canalele biliare. Infestarea animalelor are loc în special la pășune, iar gazda intermediară este un melc de apă dulce. Semnele clinice sunt în funcție de anotimp și de gradul de infestație a oilor cu paraziți. Animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, lâna devine sfărâmicioasă și cade, apar edeme, în special la nivelul pleoapelor și submandibular (gușă). La oile gestante apar avorturi, iar mieii fătați sunt debili, nedezvoltați, iar cantitatea de lapte este redusă.

Dicrocelioza (gălbeaza mică) este produsă de un vierme asemănător cu cel din fascioloză. În general, boala nu se manifestă clinic, dar în infestații masive animalele slăbesc și au o dezvoltare încetinită. De cele mai multe ori, gălbeaza mare coexistă cu gălbeaza mică, agravându-se reciproc.

Dictiocauloza (bronhopneumonia vierminoasă) este o parazitoză a aparatului respirator cauzată de viermi geohelminți cu corpul filiform care se dezvoltă în arborele traheobronșic. Infestarea animalelor se face, în special la pășune mai ales vara, în anii ploioși. Boala se manifestă prin jetaj (curge nasul), respirație accelerată, tuse mai ales, dimineața sau în urma eforturilor. Uneori apar diaree și sete exagerată, animalele nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult.

Moniensioza (panglica mieilor) este o parazitoză produsă de tenii care se localizează în intestin, mai frecvent la miei. Simptomele bolii constau în slăbire avansată, anemie, colici, constipație și diaree, mieii devin tarați, rămân în urma turmei, fiind numiți de ciobani „toboșari“. Oile adulte pot fi parazitate fără să manifeste semne clinice, dar sunt purtătoare de paraziți și sursă de contaminare a pășunilor.

Cenuroza (căpiala) este produsă de larva unei tenii care parazitează ca adult în intestinul câinelui sau al altor carnivore. Câinele se contaminează cu parazitul prin consum de capete crude (creier) de la oi infestate, apoi transmite din nou parazitul animalelor, chiar și omului, prin intermediul fecalelor. Boala se manifestă în mod special la miei la care se constată semne nervoase exprimate prin mișcări circulare, poziție înclinată a capului pe o parte sau pe spate, animalele se lovesc de obstacole, prezintă spasme și crize epileptiforme etc.

Măsurile de profilaxie ale acestor parazitoze constau în deparazitarea oilor cu două săptămâni înainte de scoaterea acestora la pășune, cu următoarele produse: suspensii buvabile de ROMBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS, ROMFENBENDAZOL, FASCIOCID; soluții injectabile de ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN PLUS.

De asemenea, este obligatorie deparazitarea internă a câinilor din gospodărie cel puțin trimestrial, cu PARACAN, ROMBENDAZOL SUPER sau TOTAL.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar Doctor în ştiinţe medicale

Romvac Company SA

Atȃt ȋn ouăle păsărilor domestice, cȃt și ȋn ale celor sălbatice se pot ȋntȃlni diverse microorganisme ce apar ca urmare a infecțiilor din cursul formării oului, a infecțiilor oviductului sau/și contaminării cojii oului, ȋnainte și/sau după ouat, cu materii fecale infectate. Infecțiile cauzate de materiile fecale penetrează coaja oului ȋn cursul pasajului oului, prin cloacă sau după ce oul a fost depus în cuib.

Paleta de microorganisme ce se poate găsi ȋn ou este largă: virusuri (tabelul nr. 1), bacterii (tabelul nr. 2), micoplasme (tabelul nr. 3), chlamydia (tabelul nr. 4) și fungi (tabelul nr. 5), care pot conduce la moarte embrionară sau la moartea prematură a puilor.

Tabelul nr. 1 – Virusuri prezente în ou

Tabelul nr. 2 – Bacterii prezente în ou

Tabelul nr. 3 – Mycoplasme prezente în ou

Tabelul nr. 4 – Chlamydii prezente în ou

Tabelul nr. 5 – Fungi prezenți în ou

Controlul acestor microorganisme se poate realiza prin dezinfecții profilactice ale volierelor (cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT etc.) și prin evaluarea stării de sănătate a părinților efectuată prin examen de laborator, ȋnainte de sezonul de ouat.

În cazul infecțiilor bacteriene patogene decelate după examene de laborator se vor administra antibiotice cu spectru larg și efect sistemic, inclusiv micoplasmocid conform antibiogramei (FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM, DOXIROM, AVIANPROTECT TEN), care se pot regăsi la nivelul ovarului, respectiv oului ȋn concentrații terapeutice.

Pentru controlul bolilor produse de virusuri, se poate administra antiviralul din plante ANTI-AI (1-2 ml/litru de apă, dimineața și seara, timp de 5 zile), urmat de imunostimulatorul natural IMMUNO PLUS (1-2 ml/litru de apă/zi, 3-4 zile).

Recomandările medicului veterinar

Ȋn concluzie: la debutul și în timpul sezonului de ouat, păsările reproducătoare trebuie să fie ȋn cea mai bună stare de sănătate pentru ca progenii lor să se dezvolte armonios și să fie apți de performanță.

Ȋn cazul apariției unor afecțiuni patologice la puii tineri, pȃnă la efectuarea unor analize de laborator, puii pot fi tratați individual cu ENROFLOXAROM comprimate sau AVIANPROTECT TEN de la vârstă fragedă sau vor fi tratați părinții cu doze mărite de FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM etc.

Ȋncepȃnd cu vȃrsta de 10-15 zile, dacă apar probleme de sănătate, se poate administra individual ENTEROGUARD (1/4-1/2 comprimate/zi, 2-3 zile) sau ENTEROTRAT (antidiareic natural, 0,2-0,3 ml/zi, 2-3 zile) asociat cu polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVA­BIL, NUTRI VITA-MIN-AMINO etc.).

Puii vor fi hidratați oral sau pe cale subcutanată cu lichide electrolitice (spre exemplu PERFUZOL, preparat steril administrat oral/injectabil subcutanat, care conține vitamine, glucoză, electroliți sau chiar banalul SER FIZIOLOGIC, 1-3 zile, după caz).

Dr. Cătălin TUDORAN Romvac Company SA

Utimele zile ale lunii ianuarie marchează iniţierea perioadei de fătări la ovine, perioadă care se poate prelungi până la începutul lunii martie. Pe toată durata campaniei se recomandă colaborarea permanentă cu medicul veterinar pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor parturiente şi efectuarea procedurilor sanitare necesare.

Deşi fătările la ovine sunt de cele mai multe ori fără probleme, fiind favorizate de conformaţia anatomică a bazinului, există şi cazuri complicate cu distocii, retenţie placentară, hemoragii sau chiar cu necesitatea operaţiei de cezariană. Pentru toate acestea, Compania ROMVAC vine în ajutorul crescătorului şi al medicului veterinar cu o gamă largă de medicamente.

Recomandările medicului în aceste cazuri sunt:

• BOROGLUCONAT DE CALCIU, soluţie injectabilă – tonic general. Este indicat în cazul fătărilor laborioase, distocii, avorturi, prolaps vaginal sau uterin, operaţii cezariene. Se administrează parenteral în doză de 20-30 mL/100 kg greutate corporală, 1-3 zile.
• CAFEINĂ NATRIUM BENZOICĂ, soluţie injectabilă – analeptic cardio-respirator. Se recomandă după fătări laborioase sau distocii; administrarea parenterală de 1-5 ml/zi.
• PERFUZOL, soluţie sterilă, orală – supliment vitamino-mineral. Produsul reprezintă o soluţie de electroliţi, vitamine şi roburanţi, acţionând ca rehidratant şi tonic general. Se administrează oral, 100-300 ml/ animal. Soluţia se administrează zilnic, până la ameliorarea parametrilor clinici ai animalului.
• VITA C 10%, soluţie injectabilă – stimulator general. Se administrează după fătări laborioase sau distocice, în cazul stărilor hemoragice sau postoperatorii (operaţii cezariene), în timpul convalescenţei, în doză de 2-10 ml Vita C 10%/zi, strict i.v.
• VITAMINA AD3E, soluţie injectabilă – biostimulator şi antistres. Se administrează injectabil în doză de 5-10 ml/animal, o dată la 10-15 zile, având efecte benefice la animalele în convalescenţă.
• AMOXICOLISTIN, 1 ml/10 kg g.c./12 h, AMOXYLROM 10%, 1 ml/10 kg/zi, AMPICILINĂ 10%, 1 ml/6 – 12 kg g.c./zi – antimicrobiene cu spectru larg. Sunt recomandate în scop preventiv după intervenţia de cezariană sau terapeutic în cazul unor infecţii genitale secundare diferitelor complicaţii din timpul fătării.
• METROSEPT E, suspensie uleioasă – antimicrobian şi antiparazitar. Bine tolerat de mucoasa genitală, este indicat în prevenţia şi tratamentul metritelor, cervicitelor şi vaginitelor, inclusiv după retenţii placentare şi fătări distocice. Se aplică intravaginal sau intrauterin, în doză de 10-15 ml/animal/zi, 2-3 administrări.
• ROMOXITOCIN, soluţie injectabilă – uterotonic şi galactogen. Este recomandat în timpul fătărilor, în caz de contracţii uterine reduse şi la animalele epuizate, pentru a amplifica eforturile de expulzare a fătului; în caz de retenţie placentară, pentru a grăbi involuţia uterine şi pentru desprinderea complete a învelitorilor fetale. Se administrează intramuscular 1,5-2 ml/animal sau intravenos 0,5-1 ml/animal.
• METROPLANT, adjuvant în tratamentul afecţiunilor vaginale. Conţine extracte din iarbă de pelin, iarbă de gălbenele, scoarţă de stejar, iarbă de creţişoară, iarbă de năpraznic. Se recomandă ca adjuvant în tratamentul vaginitelor şi metritelor postpartum, rebele la antibioterapie, administrat sub formă de spălături vaginale, în doză de 30-50 ml, 3-4 administrări la interval de 2-3 zile.

Dr. Teodora SUPEANU, Romvac Company SA

Eimerioza (coocidioza) afectează iepurii tineri, evoluând cu tulburări digestive sau hepatice, în funcție de speciile de Eimeria parazite.

Sursele de infecție sunt reprezentate de iepurii bolnavi, cei trecuți prin boală, dar și de adulții purtători, aceștia contaminând așternutul, furajele și cuștile prin eliminarea ouălor de paraziți. Contaminarea se realizează pe cale orală, prin consumul furajelelor și al apei contaminate. Receptivitatea cea mai mare este întâlnită la tineretul în faza de înțărcare și scade cu vârsta, animalele peste 6 luni fiind rezistente.

Boala evoluează mai frecvent primăvara-vara, evoluția fiind influențată de factori favorizanți: malnutriția, condiții neigienice și aglomerarea.

Simptomatologie – forma acută se manifestă după 7-12 zile, cu lipsa poftei de mâncare, constipație, balonament abdominal și slăbire exagerată. După câteva zile, apare diareea cu fecale gălbui și miros respingător, deshidratare și murdărirea blănii. Forma cronică la iepurii mai mari de 3-6 luni se manifestă prin întârzierea creșterii, alternanța diaree-constipație și apetit capricios.

Tratamentul se instituie de la apariția primelor semne de boală, cea mai eficientă fiind administarea de SULFACCOCIROM în doză de 15 ml / 10 l de apă, 3 reprize a câte 3 zile, la intervale de 3 zile.

Profilaxia se realizează prin igiena cuștilor și a vaselor de adăpat, prin dezinfecția adăposturilor cu ROMPARASECT, DECONTAMINOL sau DEZINFECTANT CATIONIC. De asemenea, se recomandă înțărcarea timpurie a puilor și creșterea separată de adulți, corelate cu administrarea preventivă de AMPROLIUM.

Râia iepurilor este de două tipuri: râia auriculară și râia capului.

Râia psoroptică (auriculară) debutează prin scărpinarea capului și a urechilor. La exteriorul urechii se observă cruste ce pot cuprinde toată urechea. După îndepărtarea lor, pielea rămâne sângerând. Uneori, cantitatea mare de cruste și cerumen determină shimbarea poziției urechii.

Râia notoedrică (a capului) se manifestă prin apariția de leziuni în zona botului, ochilor, nasului și până la zona gâtului. Crustele sunt groase, cenușii-văroase, iar în cazurile mai vechi crustele devin abundente, ducând la deformarea botului.

Tratamentul constă în curățarea zonei afectate și aplicarea locală de unguente: OTOGUARD sau DERMOGUARD, iar pe cale generală, administrarea de ROMIVERMECTIN 1%.

Stafilococia iepurilor

Stafilococia este o boală frecvent întâlnită la iepurele domestic, fiind provocată în special de S. Aureus. La iepu­rași poate apărea o formă purulentă, adesea mortală, dar și o afecțiune cutanată tradusă prin piele iritată, cu multiple abcese de dimensiunea unui bob de mazăre răspândite pe tot corpul: spate, abdomen, labe. La adulți, afecțiunea este cutanată, fiind prezenți noduli mai mari pe toată suprafața corpului. Aceștia sunt duri, apoi devin moi și dureroși la atingere. Scărpinarea zonei afectate determină linsul excesiv, ducând la apariția zonelor fără blană.

Cea mai întâlnită manifestare clinică este pododermatita ulcerativă (boala labelor). Labele sunt acoperite de un depozit purulent uscat, luând aspectul unor cruste îngroșate lipite de blană, de culoare negricioasă. Leziunile sunt atât de dureroase, încât animalul refuză deplasarea. Apariția acestei pododermatite este legată de condițiile proaste de zooigienă, suprafața dură a cuștii, obezitate sau chiar predispoziție genetică, rarefierea porilor de la nivelul labelor.

Tratamentul se realizează prin deschiderea abceselor și administrarea antibioticelor: COLISTIROM pulbere și ENROFLOXAROM, soluție buvabilă.

Profilaxia se realizează prin dezinfectarea adăposturilor cu DECONTAMINOL sau DEZINFECTANT CATIONIC, hrănirea corespunzătoare a iepurilor și izolarea animalelor bolnave.

Dr. Gabriela Băncilă, Romvac Company SA

În ţara noastră creşterea bovinelor pentru carne are o tendinţă ascendentă și de aceea este necesar să ştim că acestea au o receptivitate crescută la agenţii patogeni care produc bolile specifice. Receptivitatea raselor de bovine de carne faţă de agenţii patogeni este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică la acestea datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber, pe păşune, precum şi producţiei mai mici de lapte.

Afecţiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită şi conjunctivită, în unele cazuri – prin afectarea văzului producând pagube mari, din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase şi parazitare. Factorii favorizanţi sunt aerul din grajd plin de amoniac şi praf, condiţiile de igienă necorespunzătoare, precum și insectele care transmit boala şi lipsa vitaminei A. Ca tratament, se recurge la administrarea de unguente sau picături oftalmice (Unguent oftalmic, Oculoforte) şi la dezinfecţia periodică a grajdului cu Dezinfectant cationic sau Decontaminol. Ca măsură de prevenţie se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut, timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruşte de furaje, prin nutreţ cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greşelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obişnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot şi, respectiv, de furaje sărace în glucide. Consecința poate fi afectarea activităţii prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecinţa administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiţii improprii sau a păşunatului pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecinţa furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutreţuri bogate în glucide care fermentează uşor, distrug flora bacteriană ruminală benefică, formând în perioade scurte de timp cantităţi mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentaţie în rumen şi reţea, conţinutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentaţie – indigestie spumoasă sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă.

Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgenţă. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutreţurilor verzi, fragede, umede şi reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariţiei bolii la un animal pe păşune, sunt obligatorii întreruperea păşunatului şi scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje şi pentru a limita numărul de animale afectate.

Tratamentul este în funcţie de tipul indigestiei şi urmăreşte corectarea raţiei alimentare, administrarea orală de ruminative ca Rumigen, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale prin stimularea indirectă a rumegării şi îmbunătățirea digestiei; antibiotice: Oxitetraciclina, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină şi sulfat de magneziu.

De asemenea, se administrează un tratament de susţinere cu Hepatoprotect, Vitamina B1-B6, Perfuzol, Glucoză şi Multivitarom.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză şi la însămânţarea rumenului cu alt conţinut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.

Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.

Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi poate afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna, înainte de intrarea animalelor în stabulație.

Vaccinările obligatorii

Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.

Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic prin morbiditate accentuată și mortalitate ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).

Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.

În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXO­HEMOVIROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPARVOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar,

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Începând cu luna decembrie se instalează vremea rece, caracterizată prin temperaturi medii sub 0°C, cu minime de  -10-20°C, având impact asupra animalelor de rentă atât eco­nomic (scade productivitatea) cât şi medical, prin apariţia bolilor afrigore: degerături, răceli, complicate până la bronhopneumonii, hipotermie şi chiar deces la animalele tinere (purcei, miei, pui).

Zonele termice de confort pentru animalele adulte şi nou-născuţi.

Cum prevenim bolile afrigore

Pentru a evita pe cât posibil apariţia bolilor afrigore printre animalele de rentă se recomandă respectarea câtorva reguli de bază: izolarea optimă a adăpostului, fără a bloca ventilaţia naturală; instalarea unor surse de încălzire în perioadele de ger, prevenirea umidităţii excesive, prin schimbarea periodică a aşternutului, suplimentarea hranei cu complexe vitamino-minerale, împrospătarea apei şi evitarea îngheţării acesteia.

Pentru prevenirea sau tratarea bolilor afrigore, medicul veterinar recomandă mai multe produse.

BIOVIT PLUS, supliment nutritiv, cu un conţinut bogat în vitaminele A, D3, E, K3, B1, B2, B6, PP, C, biotină şi acid pantotenic, asigură stimularea organismului şi buna funcţionare a metabolismului, creşte rezistenţa organismului la factori infecţioşi sau parazitari la porc, oaie, capră, păsări de rentă (găină, curcă, bibilică, prepeliţă, fazan, păun, raţă, gâscă). Se recomandă ca adjuvant în combaterea stărilor de stres şi convalescenţă, precum şi în terapia bolilor infecţioase.

COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3 reprezintă un supliment nutritiv cu un conţinut bogat în vitaminele A, D3, E, K3, B1, C, biotină, metionină, acid D-pantotenic, magneziu şi zinc, care acţionează ca biostimulator şi antistres la cai, vaci, oi, capre, porci, păsări de rentă. Este recomandat în carenţe vitaminice, anorexie, stres şi polinevrite, acţionând ca imunostimulator, biostimulator, detoxifiant.

VITAMINS LICKING BLOCKS, ULTRA LICKING BLOCKS şi MASTER LICKING BLOCKS, blocuri de lins pe bază de vitamine şi minerale, SALT LICKING BLOCKS, blocuri minerale pe bază de sare, MOLASSES LICKING BLOCKS, blocuri minerale pe bază de melasă, MILK LICKING BLOCKS, blocuri minerale pe bază de lactoză, se lasă la discreţie în hrana vacilor, oilor, caprelor şi cailor.

MULTIVITAROM este un biostimulator şi antistres, cu un conţinut bogat în vitaminele A, D3, E, B1, B2, B3, B5, B6, B12, C şi colină, cu administrare injectabilă intramuscular la vaci, cai, porci, oi şi capre. Produsul se poate asocia cu antibioticele în timpul tratamentelor bolilor infecţioase.

AMOXINEOVIT, pulbere hidrosolubilă, are un efect antimicrobian notabil datorită acţiunii combinate a trei antibiotice conţinute (amoxicilină, oxitetraciclină şi neomicină), caracterizate prin spectru larg, toxicitate redusă şi rezistenţă la acţiunea sucului gastric. Conţinutul ridicat în vitamine creşte rezistenţa organismului animal la infecţie, contribuind în acelaşi timp la îmbunătăţirea apetitului. Produsul este recomandat în afecţiuni microbiene cu etiologie incertă, în boli infecţioase cronice, putând fi utilizat cu succes în terapia afecţiunilor afrigore la tineret bovin, purcei, iezi, miei, mânji şi pasări de rentă.

AMOXICOLISTIN, suspensie injectabilă, reprezintă un antimicrobian cu spectru larg recomandat în infecţii bacteriene la vaci, cai, oi, capre și porci.

CASTRAROM N, pulbere, are acţiune sicativă, antiinfecţioasă şi cicatrizantă şi se recomandă în tratamentul plăgilor cutanate infectate, musculare şi podale la cai, vaci, oi, capre, porci şi păsări de rentă.

Dr. Teodora Supeanu – Romvac Company SA

Micotoxicozele se referă la toate bolile cauzate de efectul toxinelor produse de mucegaiuri (miceți). Micotoxicozele evoluează în general, subclinic și pot fi dificil de diagnosticat; apar peste tot în lume, indiferent de climat, dar în special în zonele (sau anotimpurile) cu temperaturi și umiditate crescute sau în zonele unde cerealele au un conținut mare de apă la recoltare.

Sunt recunoscute diverse tipuri de micotoxine: aflatoxinele produse de Aspergillus flavus; fusariotoxina produsă de Fusarium spp. (provoacă leziuni orale și înmuierea cojii ouălor); ochratoxina produsă de Aspergillus ochraceus (afectează rinichii, proventricolul și pipota) și rubratoxina produsă de Penicillium rubrum (interferează metabolismul tiaminei, implicit deficiențe / carențe în vitamina B1).

Mortalitatea este variabilă, dar toate afectează starea de sănătate; sunt rezistente la inactivarea prin caldură.

Cele mai sensibile specii sunt rața, curca, gâsca, fazanul și puii de găină.

Păsările se infectează prin ingestia de cereale contaminate cu spori patogeni, inclusiv pe cale aerogenă.

Umiditatea crescută a cerealelor, prezența insectelor dăunătoare și a condițiilor necorespunzătoare de stocare a furajelor sunt factori favorizanți ai apariției micotoxinelor.

Sporii miceților din furaje și micotoxinele sunt foarte rezistente, mărind, printre altele, susceptibilitatea la bolile bacteriene.

Aflatoxinele inhibă sinteza și transportul lipidelor în ficat, fiind implicate în apariția Sindromului ficatului gras, având inclusiv efect carcinogenic.

Tabloul clinic variază în funcție de speciile afectate de tipul micotoxinei, doza ingerată și perioada de expunere: diareea, paralizia sau / și incoordonarea, reducerea ingestiei, greutății corporale și a ouatului / eclozionabilității, paliditatea crestelor, barbițelor și măduvei osoase.

Modificările anatomopatologice sunt: leziuni ale mucoaselor, peteșii și hemoragii în diverse țesuturi; ficatul și rinichii măriți în volum, cu aspect slăninos, hidropericard, enterite grave, regresia bursei lui Fabricius și eroziuni ale cuticulei pipotei. 

Diagnosticul prezumtiv se bazează pe istoric, semne clinice și leziuni; identificarea și cuantificarea toxinelor în probele de furaje și, eventual, examen histopatologic.

Tratamentul constă în eliminarea surselor de micotoxine, administrarea de antifungice și absorbante de micotoxine (de exemplu, ROMZEOFORT, 1 kg / 10 kg furaj), vitamine solubile și seleniu (ROMSELEVIT, 1 ml / litru de apă / zi) și COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL / NUTRI VITA-MIN-AMINO), hepatoprotectoare (BEDGEN sau / și HEPATOPROTECT pulbere).

Se mai poate utiliza SULFAT DE CUPRU (1 kg / tona furaj, 7 zile, bine omogenizat în furaje). 

Prevenția micotoxicozelor se face prin alegerea de materii prime de calitate, uscate și prin stocarea lor în condiții corespunzătoare.

Adăugarea de aditivi furajeri este indicată (inclusiv inhibitori de micotoxine).

Furajele care conțin făină de pește nu vor fi stocate (depozitate) mai mult de 3 săptămâni.

Peletizarea furajelor poate reduce încărcătura fungică, dar nu inhibă micotoxinele.

Se vor utiliza biocide eficace cu efect antimicotic, bactericid și virulicid în decontaminarea silozurilor și fermelor (de exemplu, DECONTAMINOL / PURSEPT / CATIOROM).

Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA

Pneumonia virală a porcului este o boală cu un impact major pentru efectivele de porcine din cauza distribuției foarte largi la scară mondială și a pierderilor economice estimate. Boala respiratorie cronică a porcului a fost observată, descrisă și studiată de numeroși cercetători având numeroase denumiri: pneumonia infecțioasă a porcului, pneumonia enzootică porcină, tusea infecțioasă a porcului.

Este o boală infectocontagioasă a porcilor crescuţi în sistem intensiv, manifestată clinico-anatomic prin simptome de pneumonie. Boala prezintă importanţă economică prin faptul că porcii afectaţi rămân în urmă cu dezvoltarea.

Pneumonia enzootică este produsă de Mycoplasma hyopneumoniae, bacterie care trăieşte pe căile respiratorii la porcine.

Caractere epidemiologice

Sunt receptivi porcii, mai ales tineretul, în primele 3-10 săptămâni de viaţă. Sursele de infecţie sunt reprezentate de porcii bolnavi şi cei trecuţi prin boală, care contaminează adăpostul prin tuse, strănut şi secreții nazale, calea de infecţie fiind de regulă cea respiratorie. Boala se poate transmite și de la scroafă la purcei tot pe cale respiratorie, dar nu transplacentar. Factorii favorizanţi în declanşarea bolii sunt repre­zentaţi de umiditatea excesivă, temperatura scăzută, exces de amoniac și alimentaţie carenţată. Odată declanşată boala, evoluţia este de tip enzootic, staţionar.

Cum recunoaștem semnele bolii

Boala evoluează acut sau cronic, după o perioadă de incubaţie variabilă, de 10-16 zile.

Forma acută este relativ rar întâlnită, apărând mai ales în efectivele recent infectate, în care boala nu a fost prezentă anterior. În astfel de efective se îmbolnăvesc porcii de toate vârstele, morbiditatea atingând uneori 100%. Clinic, se constată hipertermie (40-40,5°C), anorexie, apatie, iar după câteva zile apare tusea, de regulă uscată, accentuată la efort sau la administrarea furajelor. Boala se finalizează prin moarte în 5-10% din cazuri sau se cronicizează.

Forma cronică este mai frecvent întâlnită, simptomele instalându-se progresiv. Principalele manifestări clinice sunt tuse şi dispnee, sesizabile mai ales în timpul depla­sărilor sau în cazul schimbărilor bruşte de temperatură şi umiditate. Porcii care dezvoltă această formă clinică rămân subdezvoltaţi şi taraţi pentru restul vieţii.

Diagnosticul

Boala se suspicionează când apar simptome respiratorii (tuse, dispnee) la tineret, în preajma perioadei de înţărcare, cu evoluţie lentă şi vindecări spontane la majoritatea animalelor. Confirmarea diagnosticului poate fi făcută prin examen de laborator.

Cum prevenim apariția bolii

Prevenirea se realizează prin măsuri care vizează asigurarea unor condiţii optime de întreţinere (microclimat şi alimentaţie corespunzătoare, evitarea factorilor de stres) în adăposturile de porcine, precum şi evitarea contactului cu animalele bolnave sau purtătoare de micoplasme.

Combaterea se bazează pe remedierea condiţiilor de igienă, tratarea porcilor cu semne clinice, precum şi a celor suspecţi de contaminare.

Tratamentul

Tratamentul, deşi nu conduce la vindecarea leziunilor pulmonare, opreşte evoluţia procesului inflamator.

În scop terapeutic, pot fi folosite individual Enrofloxarom 10%, Tylavet 20% și Oxitetraciclină 10% sau masal (la tot efectivul), Doxyrom 10% și Oxitetraciclină 50%. Simultan se administrează siropul expectorant Tusifug. Se recomandă utilizarea Levamisolului ca imunostimulator (adică un sfert din doza antihelmintică: 1 ml/40 kg greutate vie/zi, repetat din 4 în 4 zile, de 3-5 ori). Terapia medicamentoasă trebuie susținută de administrarea de vitamine: Complex polivitaminic buvabil, Vitamina AD3E și Romzeofort.

Dr. Gabriela Băncilă, Romvac Company SA

Deratizarea cuprinde complexul de măsuri și mijloace de prevenire și combatere a rozătoarelor.

Rozătoarele, șoarecii și șobolanii, pe lângă faptul că produc pagube economice importante, sunt vectori pentru o mulțime de boli infecțioase și parazitare pe care le transmit atât la alte animale, cât și la om. De aceea, deratizarea reprezintă, alături de dezinfecție (pentru prevenția și distrugerea microbilor) și dezinsecție (prin care se combat insectele și acarienii), o componentă de bază a complexului de măsuri igienice, necesare pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale și om.

Prevenirea și combaterea rozătoarelor, o necesitate igienică și economică stringentă!

În unitățile industriale, pentru a fi eficientă, deratizarea se execută în baza unui program întocmit de medicul veterinar și adaptat condițiilor specifice din fiecare unitate.

În sistemul gospodăresc sarcina de deratizare îi revine proprietarului.

Metodele de deratizare au fost elaborate ținând cont atât de biologia, mediul în care trăiesc și comportamentul rozătoarelor, cât și de proprietățile chimice și toxicologice ale substanțelor raticide și modul lor de aplicare. Pierderile economice cauzate de rozătoare sunt foarte mari, pe de o parte estimându-se că acestea consumă în jur de 10% din producția agricolă globală, iar pe de altă parte este problema deteriorării adăposturilor sau a utilajelor din dotarea acestora. În plus, rozătoarele poluează cu dejecții furajele și alimentele, fiind sursă de transmitere a unor boli infecțioase sau parazitare la om și animale (salmoneloza, leptospiroza, trichineloza etc.). Având în vedere toate aceste aspecte, prevenirea și combaterea rozătoarelor devine o necesitate igienică și economică stringentă.

Pentru prevenirea invaziei cu rozătoare sinantrope (cele care trăiesc pe lângă gospodăriile oamenilor sau fermele zootehnice, ca de exemplu șobolanul cenușiu și alb, șoarecele de casă și de grădină) trebuie să se ia o serie de măsuri, cum ar fi evitarea pătrunderii și cuibăririi rozătoarelor în interiorul adăposturilor, prin cimentarea galeriilor și menținerea în stare de funcționare a elementelor de închidere a acestora. De asemenea, trebuie să se respecte igiena în adăposturi și să se îndepărteze sursele de apă din jurul lor, dat fiind faptul că rozătoarele nu pot trăi fără apă mai mult de 24-38 de ore.

Combaterea invaziilor cu rozătoare sinantrope se face prin diferite mijloace mecanice (curse, capcane), fizice (aparate generatoare de ultrasunete și unde electromagnetice) și chimice. Mijloacele chimice sunt cele mai des folosite și constau în folosirea raticidelor ca RATITOX și BRODITOP ce au în compoziție bromadiolonă și cumaclor care sunt formulate pe bază de cereale, sub formă de pastă sau ca blocuri cerate, în funcție de locul administrării.

Amplasarea raticidelor se face în stații de intoxicare care permit doar accesul rozătoarelor, în locuri care să evite intoxicațiile la animale și om.

Aplicarea raticidelor se face timp de 4-5 zile, cu împrospătare zilnică, iar cadavrele rozătoarelor se ridică continuu, se ard sau se îngroapă.

Dr. Viorica CHIURCIU,

Medic veterinar, doctor în Științe medicale

Răspândirea bolii

Rujetul este o boală infecțioasă numită popular brâncă, iar în Ardeal, orbanț. Este răspândită pe tot globul, fiind produsă de bacilul rujetului Erysipelotrix rhusiopathiae. Îl întâlnim la porcinele în vârstă de 3-12 luni, mai rar la miei și curci.

Rujetul poate fi considerat o boală cu focalitate naturală, germenul fiind eliminat în mediu de un număr mare de specii de animale, dar în primul rând de porcii bolnavi și de cei sănătoși clinic, dar purtători.

Sursele secundare sunt reprezentate de solul, apa, furajele și obiectele contaminate. Boala este condiţionată de numeroşi factori care micşorează rezistenţa organismului: climatici (schimbări bruşte de temperatură), alimentari (dezechilibre în raţii, furaje alterate) şi alţi factori de stres (lotizări, transport). Perioada de incubație este de 1-8 zile. La porcine rujetul evoluează supraacut, acut, subacut și cronic.

Forma supraacută (rujetul alb) apare mai ales la grăsunii de 7-8 luni, având o evoluție de la câteva ore până la o zi. Se caracterizează prin febră de peste 42°C, prostrație, lipsa modificărilor cutate și evoluție mortală.

Forma acută este forma obișnuită de evoluție a bolii, cu o durată de 1-5 zile. Se manifestă prin febră mare, lipsa poftei de mâncare, abatere, respirație accelerată, dificultate în deplasare, cianoza mucoaselor, constipație urmată de diaree și poziție culcată. Pe pielea din regiunea urechilor, gâtului, toracelui și abdomenului apar, după 2-3 zile, pete roșii care dispar la apăsarea cu degetul și care ulterior se extind și se învinețesc. În cazul în care tratamentul curativ nu a fost instituit la timp, boala se termină în 80% din cazuri, cu moartea animalului.

Forma subacută se întâlnește frecvent și evo­luează benign. Temperatura este de 41°C, iar starea generală este puțin modificată. În regiunea dorsală și pe părțile laterale apar pete de formă geometrică regulată (pătrat, romb, dreptunghi), proeminente, de culoare roșie la început, apoi roșie-violacee. După apariția petelor, starea generală se ameliorează, boala terminându-se de obicei prin vindecare. Petele dispar în 6-10 zile.

Forma cronică este mai rar întâlnită, având localizare cardiacă (insuficiență cardiacă, oboseală rapidă), cutanată (necroză sau gangrenă uscată a pielii, cu apariția de cicatrici pe zonele afectate) și articulară (artrite seroase care, în 1-2 săptămâni, produc paralizie).

Diagnosticul de rujet este ușor de stabilit pe baza simptomatologiei în forma subacută. În celelalte forme este necesar un diagnostic diferenţial faţă de alte boli cu care se aseamănă clinic: pesta porcină, pasteureloza, salmoneloza, intoxicaţiile acute și şocul caloric. Diagnosticul de certitudine se pune însă prin examen de laborator.

Profilaxie și combatere

Rujetul este o boală declarabilă și supusă măsurilor de carantină de gradul al doilea. Animalele bolnave se izolează și se tratează, iar cele cu forme clinice grave și forme cronice se sacrifică. Animalele sănătoase se vaccinează cu vaccin ERYROMVAC și se țin sub observație. Înainte și după executarea vaccinării nu se fac tratamente cu antibiotice timp de 5 zile.

Tratamentul formelor acută şi subacută se face cu antibiotice injectabile: de primă intenție cu AMOXYLROM (amoxicilină, penicilină semisintetică), AMOXICOLISTIN, AMPICILINĂ, ENROFLOXAROM sau OXITETRACICLINĂ, timp de 4-5 zile. De asemenea, pentru a înlătura sursele de infecţie se recomandă dezinfecţia cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT şi deratizarea cu RATITOX F sau BRODITOP. În plus, trebuie avută în vedere și combaterea țânțarilor cu soluții de ROMPARASECT și TETRACIP.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company S.A.

Produse din plante pentru creșterea randamentului terapiei alopate

Produsele fitoterapice sunt folosite ca adjuvante în medicina veterinară, scopul acestora fiind de a veni în ajutorul crescătorilor de animale care doresc să folosească produse naturale pentru întreținerea lor. Alegerea plantelor și a extractelor pentru diferitele compoziții de produse se face în funcție de acțiunea benefică care se produce datorită conlucrării cumulative a componenților chimici din plante. În tratamentele veterinare, fitoterapicele se folosesc ca un vehicul medicamentos ce poate crește randamentul terapiei aplicate, acest lucru însemnând scăderea cantității de medicamente de sinteză folosite. Ca urmare a micșorării zilelor de tratament, se reduc și timpul de așteptare, și costul terapiei.

RomEnteroprotect împotriva stărilor diareice

În acest sens, a fost creat produsul RomEnteroprotect, pastă orală de uz veterinar pe bază de extract de plante, recomandat pentru a fi administrat în cazul stărilor diareice ale tineretului mamifer, fără a exista limitare de specie. Podusul este ușor de administrat, acesta fiind ambalat în seringi dozimetrice, fapt ce permite introducerea pastei direct pe la comisura buzelor. Este bine tolerat de animale, nu dă reacții secundare şi nu trebuie administrat des sau multe zile.

Efectele benefice ale plantelor din compoziție

În compoziția pastei se folosesc extracte de afin, salvie și ghimbir, iar acestea sunt înglobate în caolin și extract de drojdii.

Tinctura de afine este extractul fructelor care au o multitudine de efecte terapeutice, cum ar fi cel bactericid sau regenerator al capilarelor sanguine. Totodată, afinele sunt un important vehicul de vitamine ușor asimilabile, respectiv A, F, PP, B1 și B2.

Cea de-a doua componentă, tinctura de salvie, are rol în atenuarea proceselor fermentative din intestine și este un bun antiseptic și astringent.

În plus, RomEnteroprotect conține și tinctură de ghimbir deoarece aceasta are acțiune antiinflamatoare, antioxidantă și digestivă.

Rețeta produsului se completează cu un supliment proteic bogat în complexul vitaminic B, un extract din drojdie de bere cu rol semnificativ în creșterea imunității organismului și care vine, de asemenea, cu aport energetic.

Tot efect benefic are și caolinul care formează un strat protector la nivelul mucoasei intestinale, intervenind în procesul de absorbție a toxinelor și în cel de coagulare a sângelui.

Trebuie reținut că, în practica medicală corect aplicată, nu trebuie să se excludă aportul terapeutic al niciunui tip de medicament, atât timp cât se urmărește asigurarea sănătății animalelor, motiv pentru care apelăm la fitoterapie ca adjuvant în tratamentele alopate.

Autor: Dr. Dana BANCIU, Romvac Company SA