reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Nov 2019

Intenții ale ministrului Agriculturii pentru apicultura românească

La finele lunii octombrie a fost audiat în cadrul Comisiilor reunite de Agricultură ale Parlamentului României ministrul desemnat (actualul ministru) pentru Ministerul Agriculturii, dr. vet. Nechita Adrian Oros, cu privire la programul de guvernare asumat.

Referitor la reglementările pentru apicultura românească, ministrul s-a arătat un susținător al introducerii unui sistem de sprijinire a apicultorilor în noua Politică Agricolă Comună, mai exact în viitorul Program Național Apicol.

Totodată, fiind întrebat de către deputatul Daniel Popescu despre poziția sa referitoare la introducerea Registrelor Genealogice și pentru specia albine, acesta a răspuns: „Susțin un Registru Genealogic, așa cum susțin pentru orice specie de care noi ne ocupăm. În opinia mea, doar cei care reușesc să facă genotipare și să ne demonstreze că fac acest lucru prin ținerea unui Registru Genealogic pot să intre în acest PNA. Ceilalți nu vor beneficia, și este logic să fie așa, de schemele de ajutor prin acest Program Național Apicol.“

Referitor la înființarea Registrului Genealogic pentru specia albine, vicepreședintele Comisiei de Agricultură de la Camera Deputaților, dr. vet. Dănuț Pale, a atras atenția că pentru înființarea Registrului Genealogic trebuie să se cunoască atât mama cât și tatăl și originile lor.

Tot referitor la apicultură ministrul a subliniat că va interveni și pe piața mierii care este invadată de miere falsificată: „Știm toți că intră foarte multă miere contrafăcută și nici măcar din UE, ci din țări terțe, mai ales din China. Se impune un control foarte riguros al importurilor de miere și teamă îmi este ca această miere să nu ajungă și în programul Mierea în școli. Ar fi grav să cheltuim bani pe miere contrafăcută și să o dăm copiilor noștri.“

O altă problemă amintită a fost situația Legii apiculturii (Legea nr. 383/2013) care, într-o formă revizuită, este în dezbatere de aproape doi ani în Parlamentul României. Deputatul Daniel Popescu, membru în Comisia pentru agricultură și silvicultură, a depus mai multe amendamente la proiectul de modificare şi completare a Legii apiculturii nr. 383/2013.

Tot Daniel Popescu consideră total ineficient și complet netransparent modul în care au fost organizate consultările și dezbaterile pe tema acestui proiect de lege, în condiţiile în care modificările aduse Legii apiculturii necesită o implicare largă a apicultorilor din toate regiunile ţării. La finalul dezbaterilor, deputatul Popescu a propus a fi luate în considerare:

  • obligația înființării de registre și evidențe genealogice;
  • etichetarea corectă a produselor românești și interzicerea simbolurilor românești pe eticheta produselor cu altă proveniență decât cea națională;
  • eliminarea abuzurilor ce s-ar putea exercita cu prilejul unor controale ale DSVSA județene declanșate «ori de câte ori există suspiciuni sau reclamaţii» cu privire la neîncadrarea în parametrii de siguranţă şi de calitate a produselor apicole.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Cum (nu) e protejată rasa autohtonă de albine în România

În articolul intitulat „Protejarea raselor locale de albine în țările Europei“ publicat în revista Lumea Satului în septembrie 2019 descriam cum se realizează conservarea raselor locale în majoritatea țărilor Europei cu activitate apicolă.

Justificarea măsurilor de conservare și protecție a raselor autohtone în unele țări se datorează faptului că controlul reproducției la albine nu se poate realiza ca la celelalte specii de animale datorită particularităților de reproducție a albinelor. Printre aceste particularități se pot enumera aceea că împerecherea reginelor are loc în zbor și că distanța de zbor a reginelor și trântorilor poate fi de circa 10 km de stupine.

De asemenea, este de știut că reginele se împerechează cu mai mulți trântori și că aceștia apar în număr mare în sezonul activ, iar fenomenul de roire naturală conduce la diseminarea materialului biologic, respectiv a genelor în natură.

Drept urmare, apicultorii care utilizează alte rase și hibrizi interrasiali pentru reproducție sau producție nu pot asigura controlul reproducției în raza de zbor a reproducătorilor produși sau achiziționați. Producția de regine poate fi foarte mare, iar vânzarea acestora în toată țara este un fapt obișnuit, astfel că pe parcursul unui an se pot vinde sau cumpăra mii de regine și, dacă acestea sunt de alte rase sau hibrizi interrasiali, aceasta va duce implicit la o metisare foarte rapidă a rasei autohtone, depreciind-o iremediabil. Bineînțeles și România a trebuit să se alinieze la curentul favorabil luării unor măsuri de protecție a rasei albinei românești Apis mellifera carpatica și astfel se declară oficial că întreg teritoriul României este o arie de conservare pentru rasa autohtonă și conservarea se realizează, teoretic, prin Legea apiculturii și programul Național de Reproducere.

Deși albina carpatină este singura rasă recunoscută la noi în țară, de câțiva ani au început să se importe și alte rase sau hibrizi care promit apicultorilor români producții duble. Cu costuri uriașe și efecte dezastruoase pe termen lung, spun cercetătorii autohtoni, care apreciază că, în acest ritm al importului necontrolat, genetica apicolă românească va dispărea în 5-6 ani.

De asemenea, afirm și sunt și alții de acord cu mine că măsurile de protecție, luate de organele responsabile în domeniu, nu reușesc practic să protejeze în totalitate albina româneasca de pericolul impurificării de către alte rase sau hibrizi interrasiali, fiind foarte greu de controlat importurile clandestine spre România de alte rase și hibrizi interrasiali de albine.

Mai mult, chiar pe teritoriul României există stupine unde se multiplică mai mult sau mai puțin controlat alte rase cum ar fi Buckfast, Carnica, Lingustica, Caucasica și altele care apoi sub o formă sau alta sunt diseminate pe teritoriul României.

Totodată, știm că sunt prevăzute zone circulare de izolare de 10 km în jurul stupinelor autorizate pentru multiplicare, iar acestea în anul 2019 sunt în număr de 334.

Dacă facem un exercițiu de imagine cu zonele de izolare din jurul acestor stupine de multiplicare pe întreg teritoriul României vom constata că foarte puține zone vor rămâne libere în care să se poată efectua stupărit pastoral.

De asemenea, este foarte greu de controlat în familiile de albine existența sau nu a altor rase de albine sau metiși interrasiali. De altfel, DSVSA-urile și OJZ-urile nu au nici mijloace tehnice adecvate și nici specialiști în acest domeniu. Despre posibilitatea unor teste ADN pe albine, la ora actuală, nici nu poate fi vorba.

Autoritățile abilitate să controleze aceste aspecte în România s-au rezumat la emiterea unor reglementări legale, evitându-se alocarea unor fonduri financiare pentru acest scop. Consider că nu se poate controla fenomenul numai cu reglementări – hârtii, trebuie și alocări de fonduri – bani, pentru asigurarea unor dotări adecvate.

Ținând cont de cele arătate mai sus încerc să creionez niște propuneri practice pentru a se reuși totuși protecția și conservarea rasei albinei românești Apis mellifera carpatica având în vedere condițiile actuale de pe teritoriul României.

Este evident că o asemenea protecție și conservare a rasei autohtone se poate realiza numai printr-o împerechere strict controlată a reginelor prin reproducere închisă, ceea ce se poate face prin folosirea de stații de împerechere controlate sau a echipamentelor de inseminare artificială a reginelor.

Stațiile de împerechere controlată realizează reproducerea selectivă sau asistată, ceea ce presupune controlul deplin al împerecherii. Împerecherea, deși este liberă, presupune ca realizarea cuplajelor între regine și trântori să aibă loc în spații geografice izolate, împerecherea reginelor realizându-se doar cu trântori proveniți de la familiile de tată selectate.

Stupinele de împerechere controlată trebuie amplasate în locuri izolate la care să nu aibă acces alte albine în afară de albinele nucleelor de împerechere și familiilor de albine producătoare de trântori. Această izolare aproape perfectă poate fi realizată fie pe insule situate la cel puțin 15 km de țărm, fie în zone alpine perfect izolate biologic.

La noi în România cele mai la îndemână ar fi stațiile situate în zone alpine pe teritoriul unor rezervații naturale, ceea ce ar implica eforturi din partea MADR și ANZ pentru identificarea acestora.

Bineînțeles, aceste acțiuni implică încheierea de protocoale cu gestionarii rezervațiilor naturale pentru admiterea accesului în aceste zone, găsirea și alegerea responsabililor cu administrarea stupinelor de împerechere controlată și asigurarea suportului financiar necesar acțiunii.

La alegerea locațiilor stațiilor de împerechere controlată se va ține cont că zonele în care nu există oferte nectaro-polenifere asigură imposibilitatea supraviețuirii albinelor sălbatice și că trântorii nu trec peste culmi mai înalte decât locația stației dacă aceștia întâlnesc pe vale regine fecioare; de aceea locația aceasta trebuie situată într-o vale îngustă.

Astfel de locații favorabile amplasării stațiilor de împerechere controlată sunt de obicei situate la noi în țară la munte la cote mai înalte de circa 1.500 m.

Ca măsură de siguranță ca să nu existe alte albine și trântori decât cele ale stației este amplasarea în cel puțin două tranșe a unui număr de câteva nuclee cu regine fecioare și apoi, după un control la un interval de 3-4 săptămâni, ele trebuie găsite toate fecioare, pontând doar puiet de trântor. Dacă se îndeplinește această condiție, stația de împerechere este perfect izolată biologic, atingându-și scopul pentru care este destinată.

Inseminarea artificială a reginelor se utilizează pentru a se preîntâmpina impurificarea rasei, selectarea indivizilor cu cele mai apropiate caractere de standardul rasei și pentru a obține material genetic de calitate superioară, capabil să realizeze producții importante de miere.

La alegerea materialului biologic pe care să se facă însămânțare artificială pentru a realiza material genetic excepțional este nevoie atât de regine provenite din familii selecționate, cât și de trântori proveniți din familii de excepție și pentru a realiza această operațiune este nevoie de aparate de inseminare artificială a reginelor, dar și de personal calificat care să facă acest lucru.

Pentru a efectua inseminarea artificială se utilizează un complet de instrumente special compus din: microscop, butelie de dioxid de carbon, lampă cu lumină rece, pensetă, aparatul de inseminare propriu-zisă și alte accesorii mici (soluţie salină folosită la pomparea lichidului seminal prin seringă, vaselină albă pentru sigilarea tuburilor cu spermă și şerveţele umede). Se poate preciza că microscopul poate fi dotat și cu o cameră video care transmite semnalul la un monitor, astfel că întreaga operaţiune de inseminare poate fi urmărită pe monitor sau înregistrată pe suport CD sau DVD.

Este evident că pentru a obliga stupinele de elită și de multiplicare să efectueze inseminare artificială a reginelor trebuie îndeplinite următoarele condiții minimale:

  • dotarea acestora cu aparatură pentru inseminare artificială, respectiv sprijinirea acestora cu suport financiar în acest scop;
  • organizarea de cursuri de specializare în inseminare artificială pentru persoane ale stupinelor de elită și multiplicare;
  • instituirea unor comisii specializate în domeniu care să controleze periodic și de câte ori este necesar corectitudinea inseminărilor artificiale și calitatea materialului biologic obținut.

Acestea sunt propunerile mele și închei cu speranța că voi trezi interesul apicultorilor români și autorităților, cu atribuții în domeniu, care să vină cu critici constructive și propuneri pertinente astfel încât să reușim să adoptăm cele mai bune măsuri în scopul protecței eficiente a rasei de albine românești – Apis mellifera carpatica.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Sprijin financiar pentru apicultorii afectați de fenomene hidrometeorologice nefavorabile

În ședința din 17 septembrie 2019, Guvernul a aprobat o Hotărâre prin care se instituie schema de „Ajutor de minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2019 asupra sectorului apicol”.

Măsura se instituie întrucât familiile de albine nu au putut să beneficieze de hrană suficientă, din cauza diminuării timpului pentru cules, precum și a cantității mici de polen și nectar. Astfel, fenomenele hidrometeorologice nefavorabile care s-au manifestat pe întreg teritoriul țării noastre în perioada martie – mai 2019 au fost comunicate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de către apicultori, reprezentanții formelor asociative ale acestora și Instituțiile Prefectului. De asemenea, hărțile de monitorizare a climei din perioada martie – mai 2019, elaborate de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) consemnează faptul că au existat abateri semnificative privind regimul de temperaturi și precipitații care s-au înregistrat în această perioadă de timp pe întreg teritoriul țării.

Beneficiarii prezentei scheme de ajutor de minimis sunt:

a) apicultori, persoane fizice care dețin atestat de producător emis în baza Legii nr. 145/2014, cu modificările și completările ulterioare, valabil la data depunerii cererii;

b) apicultori, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare;

c) apicultori, persoane juridice, precum şi orice forme asociative cu sau fără personalitate juridică constituite conform legii.

Sprijinul financiar reprezentând ajutor de minimis va fi în valoare de 20 lei/familia de albine, reprezentând aproximativ 48% din cheltuielile efectuate de către apicultori pentru asigurarea rezervelor de hrană, conform tehnologiei apicole. Valoarea totală a ajutorului de minimis care se acordă unui beneficiar nu poate depăşi suma de 20.000 euro pe durata a trei exerciţii financiare, în cursul exerciţiului financiar respectiv şi în cele două exerciţii financiare precedente.

Pentru a fi eligibili, beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele criterii cumulative de eligibilitate:

a) să aibă familii de albine înscrise în baza de date națională apicolă la data 1 martie 2019, conform Sistemului unitar de identificare a stupinelor şi stupilor, gestionat de Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu”, potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.251/2017;

b) să aibă familii de albine înregistrate/autorizate la direcția sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor județeană, respectiv a municipiului București.

Termenul de depunere a cererilor şi documentelor însoțitoare este 31 octombrie 2019.

Resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor de minimis, respectiv 37.000.000 lei se asigură de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare aprobate MADR pe anul 2019.

Sursa: madr.ro

Apicultura, pasiunea dulce a familiei Munteanu

Roxana Munteanu din Rediu, judeţul Iași, se ocupă cu creşterea albinelor de șase ani. Aceasta spune că pentru ea şi familia ei apicultura este un drog dulce, pe care o practică cu mare drag. Mica ei afacere apicolă a pornit cu 5 familii de albine primite cadou, dar în timp numărul lor a crescut la 80, pe care le îngrijeşte cu mare atenție. În continuare ieşeanca ne va prezenta aspecte legate de recoltarea şi extragerea mierii, plus sfaturi cu privire la intrarea într-un astfel de business.

Tehnologia de recoltare şi extracție a mierii

Prin cules principal se înţelege sursa meliferă de la care albinele strâng cea mai mare cantitate de nectar din tot timpul anului. Culesul principal se clasifică din punctul de vedere al cantităţii de miere realizată în cules de producţie, în care timpul este prielnic, înfloritul nu a fost compromis şi se pot realiza cantităţi însemnate de miere recoltabilă. În afară de culesul de producţie, mai are loc şi culesul de întreţinere, de pe urma căruia se realizează cantităţi ce se consumă pe parcurs în familiile de albine, menţionează apicultoarea ieşeancă. „O etapă importantă a anului apicol o reprezintă momentul încetării fiecărui cules de producţie. Principala lucrare consecutivă a acestui moment este cea de recoltare a mierii marfă. De fapt, acum se observă cu adevărat munca depusă de apicultor de-a lungul întregii perioade premergătoare sezonului activ. Eforturile, priceperea şi perspicacitatea acestuia se vor converti în cantităţi mai mari sau mai mici de miere marfă sau produse apicole, care pot fi exprimate în kilograme echivalent miere“, adaugă Roxana Munteanu.

Tot Roxana este cea care ne mărturiseşte că în stupină se poate aprecia în mod practic încetarea culesului, dacă ţinem cont de următoarele aspecte şi indicatori. „Aici este vorba de intensitatea de zbor a albinelor care scade în mod evident, indicaţiile cântarului de control montat în stupină, care la un stup cu o familie de albine de putere mijlocie ajută apicultorul în determinarea intensităţii culesului, prin diferenţele în greutate înregistrate de cântar/unitatea de timp. De altfel, seara nu se mai simte mirosul caracteristic de miere şi nu se mai aude zumzetul puternic provocat de albine, iar în lipsa culesului albinele se irită uşor şi devin mult mai agresive, atacând persoanele aflate în raza lor de zbor. Astfel, în căutarea hranei albinele dau târcoale în jurul familiilor slabe, fiind predispuse la furtişag.“

În lucrările de recoltare şi extracţie a mierii din faguri, aprecierea momentului încetării culesului are o importanţă deosebită pentru apicultor întrucât extracţia mierii trebuie să fie terminată cu câteva zile înainte de încetarea culesului de producţie, iar extragerea repetată a mierii în timpul culesului principal de lungă durată contribuie la sporirea producţiei cu circa 30%. Practic, declanşarea acţiunii de recoltare a fagurilor cu miere din stup începe atunci când mierea este suficient de maturată, luându-se drept criteriu prezenţa coroanei cu miere căpăcită în treimea controalelor prin sondaj a fagurilor cu miere marfă, la un interval de 2-3 zile, spre sfârşitul culesului principal, ne atenţionează apicultoarea. „Respectând această indicaţie, există siguranţă că prelucrarea enzimatică a mierii a fost terminată, iar conţinutul în apă al mierii a ajuns la maximum de 18-20%. În acest fel se evită extracţia mierii nematurată şi cu un conţinut ridicat în apă de circa 23%, ce nu corespunde calitativ. Atunci când se recoltează în timpul culesurilor, pentru ca albinele să nu fie stingherite în activitatea lor, ramele cu faguri conţinând miere de extras trebuie recoltate de la stupi spre seară, când zborul albinelor a încetat. Însă, în perioadele lipsite de cules, recoltarea fagurilor cu miere se execută dimineaţa. Totodată, pregătirea utila­jelor şi a spaţiului de lucru pentru extracţia şi depozitarea mierii trebuie făcute din timp şi în mod corespunzător. Ţinând cont de toate acestea, apicultorul poate începe lucrarea de recoltare şi extracţie a mierii“, mai specifică Roxana.

Apicultura, o loterie

Luând în calcul întreaga tehnologie de recoltare şi extracție a mierii prezentată anterior, produsele apicole oferite de familia Munteanu doritorilor sunt următoarele: miere de salcâm, tei, polifloră, floarea-soarelui, dar şi polen crud, căpăceală şi tinctură de propolis. „Distribuţia acestora o facem cu mașina personală pe raza orașului Iași. Stabilim puncte de întâlnire cu clienții şi astfel încercăm să ne facem cât mai cunoscuți oferindu-le cărți de vizită oamenilor pe stradă, dar şi postând pe anumite grupuri locale, iar din recomandare în recomandare reușim să ne vindem produsele apicole oferite de albinuțe“, specifică Roxana.

Tot aceasta ne mai spune că pentru începători investiţia într-o afacere cu albine ar fi în valoare de circa 4.000 RON, dar în timp aceasta va mai crește. „Recomandăm celor care vor să se apuce de apicultură să se intereseze, să nu fie alergici la înțepătura de albină, să studieze înainte despre aceste insecte și să le iubească cu pasiune, nu doar pentru bani, deoarece apicultura este o loterie, un an câștigi, altul pierzi, dar cu siguranţă este ca un drog dulce, iar dacă te apuci, greu te mai lași de ea. Și nu credem că am putea să ne mai lăsăm de această frumoasă meserie, facem totul cu foarte mult drag, punem suflet în tot ceea ce facem, de altfel iubim aceste micuțe albinuțe și ne minunăm cu câte bunătăți ne delectează. În viitor am vrea să putem recolta mult mai multe produse apicole, cum ar fi păs­tura, lăptișorul de matcă, apilarnilul, dar mai ales să ne ocupăm până la adânci bătrâneți de această frumoasă meserie și să le oferim clienților noștri produse cât mai naturale“, încheie Roxana Munteanu, apicultoare în judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Protejarea raselor locale de albine în țările Europei

Se știe că, în goana după profituri cât mai mari din apicultură, diverși apicultori încearcă să-și înlocuiască rasele locale de albine din stupine cu alte rase și hibrizi interrasiali și, având în vedere specificul schimbării reginelor și modul lor de împerechere, aceste acțiuni duc și la impurificarea rasei locale.

Totodată, pentru o mai bună edificare a cititorilor, trebuie arătat că rasele de albine sunt rase naturale, geografice, adaptate și eficiente în zona în care s-au format. Rinderer, în1986, la pag. 309 afirma:

„Rasele ecogeografice sunt cele mai bune albine pentru ariile ecologice ale unei zone.“

Astfel, rasele de albine sunt în principal un produs al selecţiei naturale, climei şi al resurselor florale în care s-au format. Ele nu sunt de regulă unităţi panmictice, ci compuse din populaţii genetice distincte morfoproductiv. Omul nu a putut modifica şi controla decât maximum 10% din condiţiile de viaţă ale coloniilor de albine, spre deosebire de celelalte animale domestice unde se poate controla împerecherea 100%.

De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că fiecare rasă naturală a fost şi este cel mai bine adaptată şi mai productivă în zona ei de formare, în nişa ei ecologică. Transferul unor asemenea rase în alte zone presupune, pentru a le menţine valoarea, transferarea odată cu ele şi a ecosiste­mului lor natural, ceea ce este imposibil, presupunând o anumită depreciere a lor.

Ca exemple a rezultatului negativ al introducerii altor rase și hibrizi interrasiali pe teritoriul unor regiuni este cazul Rusiei și Germaniei, care pe anumite regiuni nu mai dețin rasele autohtone.

Ca soluție a ameliorării tot Rinderer arată că:

„Populaţiile închise sunt ferite de introducerea unui material genetic necontrolat.“

Ținând cont de aprecierile de mai sus, în Raportul referitor la perspective și provocări pentru sectorul apicol din UE, dezbătut marți, 23 ianuarie 2018, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, se făcea invitația ca:

„Statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja varietățile de albine locale și regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE.“

Trebuie precizat că, actualmente, în Europa sunt recunoscute 15 rase distincte (subspecii) de Apis mellifera (după Ruttner 1988) și aceste populații prezintă adaptabilitate la condițiile locale (hrană, condiții climatice) și caracteristici diferite de comportare și de producție.

Au fost și sunt cazuri când, cu ocazia încercărilor, de cele mai multe ori nereușite, de introducere pe teritoriul altor regiuni a altor rase peste cele autohtone, în speranța obținerii unor producții mai mari de miere, când în anumite regiuni ale unor țări europene (Germania, Anglia, Rusia șamd) rasele autohtone fie au dispărut, fie s-au depreciat.

Acest fenomen apare ca urmare a faptului că acțiunile de mai sus duc la pierderea diversității genetice ce se leagă de pierderea caracteristicilor ce favorizează adaptarea la condițiile locale și, eventual, la pierderea de familii de albine valoroase, în special în ultimul deceniu.

Drept urmare a celor arătate mai sus. majoritatea țărilor europene cu o apicultură dezvoltată au luat măsuri pentru conservarea raselor de albine autohtone și chiar îmbunătățirea calității acestora.

Pentru această conservare pe teritoriul acestor țări s-au constituit regiuni în care se lucrează numai cu rase curate și în care este restricționat importul de alte rase sau metiși interrasiali, lucrându-se în sistem închis (rasă curată).

Ariile de conservare stabilite sunt de obicei protejate prin lege sau alte reglementări legale și mișcarea albinelor spre și din afara ariilor este, în general, restricționată.

Trebuie precizat că între ariile de conservare din diferitele țări europene pot exista diferențe ca: mărimea și structura ariilor de conservare, numărul de familii de albine și apicultori implicați, tipurile de organizare și de conducere a ariilor de conservare, sursele de finanțare, monitorizare și migrație în afara lor a familiilor de albine performante.

Concret, mai jos voi detalia pe fiecare țară europeană în parte cum realizează conservarea raselor sale locale. Astfel:

  • În BELGIA există o arie de conservare pentru albina autohtonă Apis mellifera mellifera.
  • CROAȚIA este în întregime constituită ca arie de conservare pentru Apis mellifera carnica.
  • DANEMARCA are o arie de conservare pentru Apis mellifera melifera și protecția ariei de conservare este asigurată de un ordin al Ministerului Agriculturii și Mediului, albinele fiind proprietate privată, iar terenul având mai mulți proprietari.
  • În ELVEȚIA există 5 arii de conservare pentru Apis mellifera melifera și acestea sunt monitorizate de Biroul Federal de Agricultură și asociațiile de apicultori.
  • FRANȚA are 11 arii de conservare organizate insular pe 3 insule și continental într-o zonă circulară (zonă sanctuar) și o zonă tampon, iar importul de albine în zonele protejate este interzis. Protecția este pentru Apis mellifera mellifera. Monitorizarea se face prin folosirea markerilor moleculari și, dacă se detectează o introgresiune într-o familie de albine, aceasta este înlocuită.
  • În IRLANDA se conservă, Apis mellifera mellifera pe tot teritoriul țării și activitățile de conservare sunt promovate de IRISH Honey Bee Society și Galtee Bee Breeding.
  • ITALIA are 5 arii de conservare pentru Apis mellifera lingustica și o arie de conservare pentru Apis mellifera siciliana. Pentru Apis mellifera lingustica diferite stații de prelucrare gestionează eforturile de conservare în diferite locații și în unele există suport guvernamental.
  • MALTA conservă rasa Apis mellifera rutnerri și activitățile de conservare se desfășoară în cadrul Proiectului de Conservare Rutnerri.
  • În NORVEGIA sunt 2 arii de conservare pentru Apis mellifera melifera și pentru ambele arii albinele sunt proprietate privată și terenurile pot avea mai mulți proprietari. Se acordă suport financiar din partea Ministerului Alimentației și Agriculturii.
  • POLONIA are 4 arii de conservare pentru Apis mellifera mellifera și o arie de conservare pentru Apis mellifera carnica și acestea sunt monitorizate de Ministerul Agriculturii.
  • În PORTUGALIA există 2 arii de conservare pentru rasa locală Apis mellifera iberiensis.
  • REGATUL UNIT are pe teritoriul său 3 locații cu activități de conservare pentru Apis mellifera mellifera.
  • În ROMÂNIA – declarativ oficial – întreg teritoriul este o arie de conservare pentru rasa autohtonă Apis mellifera carpatica și conservarea se realizează, teoretic, prin Legea Apiculturii și Programul Național de Reproducere. Voi reveni cu un articol despre situația din România.
  • SPANIA are 2 arii de conservare pentru Apis mellifera iberiensis.
  • TURCIA are 4 arii de conservare pentru Apis mellifera caucasica, 2 arii de conservare pentru Apis mellifera anatolica, două arii sunt administrate de Ministerul Alimentației, Agriculturii și Zootehniei, iar patru arii de către Ministerul Pădurii și Gestionării Apelor.

Analizând cele de mai sus putem trage concluzia că nu se poate realiza o conservare a rasei autohtone până când în această acțiune nu se vor implica cu răspundere și dăruire toate organele statului din domeniul agriculturii (din care face parte apicultura), federațiile, asociațiile și cooperativele apicole, precum și apicultorii.

De asemenea, organele statului, MADR, ANZ și ANSVSA trebuie să înțeleagă că nu este suficient ca, pentru a realiza o conservare eficientă, să se elaboreze legi și reglementări, ci trebuie ca acestea să se implice și în sprijinirea organizării arilor de conservare, controlul acestora și, de ce nu, în sprijinirea lor financiară. Sprijin de același fel se poate aștepta și de la federațiile, asociațiile și cooperativele apicole și chiar de la apicultorii individuali.

(Articolul de față a fost inspirat din lucrarea științifică „Conservarea raselor locale“, autoare dr. Fani HATJINA, Div. of Apiculture – Greece, susținută la Conferința BeeCome – Blaj 2019)

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

La „Rodul Stupului“ apicultura e o „joacă“ serioasă

Robert Bălteanu este un tânăr apicultor din comuna Mogoșești, județul Iași. De mic copil a moștenit de la părinți pasiunea pentru stupi, iar în prezent are 150 de familii de albine. Pentru a-și ușura munca, pe viitor dorește să achiziționeze utilaje noi pentru recoltarea mierii și să facă minipavilioane pentru a realiza mai ușor transportul stupilor, de la o zonă la alta.

Apicultură de 3 decenii

Ferma apicolă a lui Robert a luat viață în urmă cu 7 ani. A început cu 10 stupi, toți fiind roi din acel an, iar ușor, ușor aceștia au devenit o fermă apicolă în toată regula. „Dar, adevăratul început a fost datorită mie, în urmă cu mulți ani, când eu aveam doar câțiva anișori. Mă jucam printre stupii pe care tatăl meu îi avea în fundul curții. Erau câteva lăzi goale pentru că albina murise toată în acea iarnă… fusese o iarnă grea și, având un magazin deschis în sat, nu prea a mai avut timp de ei. Eu știam că acei stupi nu mai au albine, iar atunci când mă jucam am observat că era bâzâială la una dintre lăzi: venise un roi și se instalase acolo. Am alergat la ai mei și le-am zis: «Doamne-Doamne, au înviat albinele noastre». Și de atunci părinții mei se ocupă de stupi, noi am moștenit de la ei toată pasiunea pentru aceștia, iar în prezent avem 150 de familii de albine“, ne mărturisește tânărul apicultor.

rodul stupului 2

Mama acestuia, Maria Bălteanu, din localitatea Victoria, tot din județul Iași, ne spune că, în cazul lor, totul a început în urmă cu circa 30 de ani, iar acum au ajuns să aibă împreună cu copiii 350 de stupi. „Am început în anul ’88 cu trei stupi. În acest moment producem miere de salcâm, de tei, polifloră, de la pomii fructiferi, de rapiță, dar și polen“, a mai adăugat apicultoarea.

Robert ne spune că mierea se extrage cu ajutorul unei centrifugi apicole, asta după ce ramele sunt descăpăcite de dopurile cu care sunt sigilate celulele cu miere. „Anul acesta avem o miere de salcâm foarte bună din zona Vasluiului și miere de tei din zona Mânăstirii Hadâmbu și urmează mierea de la floarea-soarelui cât de curând. Produsele apicole reușim să le vindem în piață sau direct de la poarta casei. Totodată, mergem și la târgurile organizate de Direcția Agricolă Județeană, dar și la târgul apicol din luna martie a fiecărui an de la Iași“, adaugă apicultorul ieșean.

Investiția în sine, strict referitor la partea financiară, nu este mare. În schimb, ceea ce nu poți cumpăra cu bani sunt anii de experiență din spate, adaugă tânărul. „Fără cunoștințe temeinice de apicultură și o experiență în spate nu poți rezista mult. Această meserie o recomand tuturor celor care iubesc albina, iar celor care cred că este doar o afacere din care ies bani ușor nu o recomand. În viitorul apropiat urmează să achiziționăm utilaje noi pentru recoltarea mierii și vrem să simplificăm foarte mult transportul stupilor de la un cules la altul deoarece pierdem foarte mult timp cu încărcatul și descărcatul stupilor. Vreau să fac câteva minipavilioane pentru a fi mult mai ușor de transportat stupii“, încheie apicultorul Robert Bălteanu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Îmbunătățiri aduse biostupului

Despre biostup s-a vorbit prima oară acum zece ani, când a fost lansat pe piață de profesorul Nicolae Ursu. Acesta voia să inoveze apicultura cu un prototip diferit de stup care să permită apicultorilor să renunțe la tratamentele medicamentoase împotriva Varoozei. Contestat sau agreat de apicultori, biostupul a rezistat totuși pe piață. L-am întâlnit pe Viorel Sfichi, constructorul care pune în practică conceptul biostupului, la un târg apicol. Acesta ne-a vorbit despre îmbunătățirile aduse biostupului și avantajele pe care le are.

„Inițial, biostupul a fost construit într-o formă mai rudimentară, dar între timp a fost îmbunătățit. I-am făcut diafragme dintr-un plastic antistatic și alimentar, iar mai nou pentru corpurile pereților facem îmbinări din dinți între lamele. Astfel rezistența stupilor crește în timp, iar gradul de uzură nu mai apare atât de rapid ca în cazul îmbinărilor simple. În ceea ce privește folosirea biostupilor apar tot mai multe metode noi de a ierna și de a ne adapta la producție. Biostupul este avantajos la înmulțire pentru că este compartimentat în trei compartimente a câte șase rame. Acolo se formează nuclee, se dezvoltă și devin roi rămânând la iernat împreună. În felul acesta formează un ghem împreună. Se pot face hrăniri simultan la toate trei compartimentele printr-un hrănitor către care albina trece prin diafragma cu ochiuri Haneman. În acest prototip se pot face stimulări simultane. La producție se folosește o familie principală pe 12 rame la care atașăm și două magazii, depinde de solicitarea clientului. La această variantă de biostup mai avem atașată și o roiniță pentru șase rame ca să își formeze un nucleu sau să aibă matcă de rezervă. Din cauza faptului că în ultimul timp clima este foarte mult schimbată, iar sezonul de cules la o anumită specie – la salcâm sau tei, spre exemplu – trece mult mai repede, se poate lucra și cu familii ajutătoare de albine. Când sunt perioade mai slabe de cules putem lua rame cu puiet de la familii ajutătoare pentru a întări familia principală înainte de un cules mai intens.“

Cum funcționează protecția împotriva Varoozei? Biostupul este special prin faptul că i se poate adăuga un grătar din lemn în partea opusă fantelor de la urdiniş. Astfel, în partea din spate a stupului se formează un mic buzunar care poate acomoda până la 5 rame. Lângă grătar va fi poziționată rama de control, în vreme ce restul ramelor vor fi separate de o diafragmă, în acest fel se formează creşa de regine ataşată stupului. Viorel Sfichi spune că este important ca grătarul să fie dispus în pat cald faţă de ramele din cuib care sunt dispuse în pat rece și că distanţa dintre fantele lui trebuie să corespundă cu distanţa dintre rame. Este un aspect important de reținut pentru că altfel regina, spune apicultorul, ar putea crede că stupul se termină acolo. Ea va trece astfel de acest grătar în spaţiul pe care îl delimitează pentru a depune ouă de trântori pe rama de control special pregătită în acest sens. Această ramă va fi rama de control al Varoozei. Aceeași zonă în care se inserează rama de control al Varoozei poate fi folosită primăvara şi toamna pentru amplasarea hrănitorilor.

Laura ZMARANDA

Prețul mierii... interviu cu prof. Victor Mateș

Apicultorii români, dar și alți cititori sunt interesați cu ce profituri se poate vinde mierea și alte produsele apicole. Ca urmare am tras concluzia că ar fi interesant pentru aceștia să prezint o documentare referitoare la piața mondială a mierii. Pentru această documentare m-am adresat domnului prof. Victor Mateș, fondatorul companiei și, în același timp, organizatorul târgului de miere de la Blaj intitulat Sărbătoarea Mierii, care de 11 ani se desfășoară în ultima săptămână a lunii martie a fiecărui an.

Deși cred că majoritatea apicultorilor români îl cunosc pe dl prof. Victor Mateș, îi voi face totuși o prezentare succintă:

Origiar din Ocnișoara, județul Alba, localitate situată la 8 km de Blaj, din profesor de fizică acesta a ajuns în cca 27 de ani să administreze unul dintre cele mai puternice branduri din România, răspunzând profesionist cu succes unei serii de provocări.

Astfel Apidava administrată de el a ajuns să îndulcească cu miere și alte produse apicole întreaga lume, ajungând la o cifră de afaceri de peste 10,5 milioane de euro. De exemplu, din numeroasele afaceri ale firmei se remarcă exportul a peste 400 tone de miere în Japonia în ultimii ani.

Ca o încununare a profesionalismului acestuia, prof. Victor Mateș, fondator Apidava, a fost premiat la Gala Entrepreneur Of The Year – EY Romania 2018.

Având în vedere cartea de vizită mai sus descrisă, sunt convins că aceste succese nu se puteau obține fără o cunoaștere temeinică a pieței internaționale a mierii. De aceea l-am rugat pe dl prof. Victor Mateș să-mi răspundă la un set de întrebări astfel încât răspunsurile la acestea să lămurească cititorii referitor la funcționarea pieței internaționale a mierii. 

– Care țări sunt principalele producătoare de miere și alte produse apicole din lume, ce cantități produc și care este calitatea acestora?

– Principalele țări producătoare și exportatoare de miere din lume sunt China, America Latină – Argentina, Brazilia și Mexic, iar din Europa, Ucraina și Turcia.

Din punctul de vedere al cantităților exportate, China devansează toate țările exportatoare cu o cantitate de 250 la 280 mii de tone de miere și mai produce circa 95% din toată cantitatea de lăptișor de matcă (gel royal) existent în piața mondială. Din punctul de vedere al calității mierii chinezești, deși sunt uneori semne de întrebare, mierea este totuși conformă cu legislația UE.

Referitor la mierea provenită în piață mondială din America Latină – Argentina, Brazilia, Uruguay, Mexic, Cuba etc. – aceasta atinge cantiatatea de circa 150 mii de tone și mai ales mierea polifloră este de bună calitate.

De precizat, Uniunea Europeană are un potențial apicol de 17.000.000 familii de albine administrate de 600.000 de apicultori, produce în medie 250 mii tone de miere și importă anual circa 200 mii tone. Printre producătorii de miere ai UE se pot enumera România, Spania, Ungaria, urmate de Germania, Italia și Grecia, iar printre cei mai mari exportatori de miere sunt Ucraina, care exportă 50 la 60 mii de tone de miere, și Turcia, cu 40 la 50 mii de tone. Această miere este considerată de foarte bună calitate și, mai mult, Turcia este principalul producător și exportator de miere de pin din lume.

Pentru a se asigura că mierea importată respectă standardele înalte ale UE, toată mierea ar trebui testată, iar cerințele privind menționarea sursei ar trebui să fie mai stricte, recomandă rezoluţia PE.

Totodată, este de știut că astăzi testele efectuate arată că 20% din mierea importată nu respectă standardele UE.

– Ce țări sunt principalele consumatoare, res­pectiv importatoare de miere și ce cantități consumă?

– Principala importatoare de miere din lume este Germania, care importă 120 la 140 mii de tone de miere în vrac, o îmbuteliază, 70 la 80 mii tone o exportă și diferența o comercializează la consumul intern.

Tot ca importatori trebuie să amintim și țările europene Anglia, Franța, Spania, Italia, Danemarca, Olanda și Germania, toate având un consum mediu anual de peste 1,5-2 kg pe locuitor.

– România cum stă la producția de miere...?

– În funcție de condițiile climatice și pedoclimatice favorabile sau nefavorabile culesurilor melifere, în România se produc anual 20-25 mii tone de miere, din care se exportă 12-15 mii tone, restul consumându-se pe piața internă.

De reținut, la export cea mai bună miere românească este considerată cea de salcâm și de tei.

pretul mierii victor mates

– Care este consumul de miere în România și cum credeți că acesta ar putea fi mărit?

– Astăzi consumul mediu anual de miere cred că poate fi considerat 600-700 g pe locuitor și este de apreciat dacă ne aducem aminte că am plecat imediat după Revoluție de la un consum de 50-60 g. Este de remarcat că România, cu toate că și-a crescut consumul, tot codașa Europei este.

Un mod de stimulare a creșterii acestui consum ar fi fost ca guvernanții să legifereze și să aplice introducerea mierii în școli.

Anul trecut Daniel Dumitru Botănoiu, secretar de stat în Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a anunțat cu surle și trâmbițe că Programul „Mierea în şcoli“ va intra în vigoare la 1 ianuarie 2019. Prin acest program, 1,4 milioane de copii vor primi un borcan de 350 de grame/luna de miere polifloră din producţie internă.

Citez:

„Programul Mierea în şcoli este lege deja, dar mai trebuie făcute câteva amendamente. Aceasta va intra în vigoare la 1 ianuarie 2019, odată cu noul buget. Este vorba de o alocare de 16 milioane de euro anual. Acel borcan de 350 de grame de miere polifloră din producţie românească internă va merge către 1,4 milioane de copii, care vor avea astfel acces la miere. Vă mărturisesc că am văzut în teritoriu copii care, poate, nu au gustat niciodată şi aici toţi suntem datori să facem ceva, pentru că acel borcan de miere nu este numai al lui, ci al familiei. Imaginaţi-vă ce se întâmplă astăzi în România din punctul de vedere al sănătăţii: zeci de kilograme de zahăr se consumă în România şi avem doar zeci de grame consum de miere. Cred că trebuie să schimbam această paradigmă, să mergem cu programe de informare şi programe care să stimuleze consumul“, a precizat Daniel Botănoiu, citat de Agerpress.

Apoi, ce să vezi, măsura legislativă a fost amânată, Guvernul României a hotărât suspendarea Programului Mierea în școli pe timp de un an – probabil că se va aplica la calendele grecești. Aici, nu mai am comentarii.

– Mai constituie activitatea apicolă în România o afacere profitabilă și cum ar putea fi îmbunătățit profitul în acest domeniu?

– Categoric este profitabilă, dar trebuie lărgită aria sortimentelor de produse apicole, respectiv spre producția de polen, propolis, lăptișor de matcă și apilarnil.

De asemenea, pentru a produce cantitățile suficiente de produse apiocole cerute de piață apicultorii trebuie să-și facă ferme apicole cu cel puțin 500 familii de albine și să se asocieze în cooperative apicole ca astfel să se negocieze cât mai profitabil prețul de livrare a produselor apicole către piață.

– Ce factori contribuie la stabilirea prețului de achiziție a mierii de către achizitori de la apicultori?

– Principalii factori de stabilire a prețului la export al mierii sunt: producția anuală la nivel mondial și mărimea ofertei de pe piața externă.

O precizare care trebuie știută de procesatori și, nu în ultimul rând, de apicultori este că în ultimul an s-au înăsprit condițiile de calitate la miere, pentru antibiotice scăzând limita la 2 ppb, iar la pesticide, amitraz, GMO a scăzut limita admisă de circa 10 ori, adulterarea și loca în miere fiind ultimele condiții introduse pentru analiza mierii.

Cele mai multe probleme le-am avut în ultimul an la urme de hrană artificială, respectiv siropul rămas în rame de la hrănirile de toamnă-primăvară. Astfel, am respins circa 25-30% din probele analizate, iar la mierea bio peste 60% din probe au avut urme de amitraz de la tratamentele interzise la bio.

Totodată, importatorii din China au impus analize de depistare a urmelor infestărilor cu locă în miere și dintr-un set de 10 probe analizate 8 au fost pozitive, astfel că nu am mai putut exporta miere în China.

Interviu realizat de prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Cum putem proteja albina noastră românească (V)

Publicarea ciclului de articole Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere a amplificat valurile dezbaterilor apicultorilor români interesați de subiect și chiar instigați de diverse persoane direct interesate mai ales comercial. Părerile exprimate sunt foarte diferite, dintre care unele corespund părerilor mele. dar sunt și unele care nu corespund dar, așa cum am promis la începutul publicării acestui ciclu, le voi publica așa cum au fost făcute. Punctul de vedere din acest material a fost publicat pe Forumul Stupăritul de Peterneamț Barbu Daniel, ing. chimie alimentară, apicultor din tată în fiu, lector la cursuri ACA pentru meseria de apicultor și titular al Î.I. Peterneamț Barbu Daniel prin care administrează 150-200 familii de albine. Consider că părerile sale, deși uneori cam dure, exprimă de cele mai multe ori adevărul crud despre ce se petrece în gestionarea apiculturii românești de către autoritățile cu atribuții în domeniu. În continuare vă las să analizați și să dezbateți, dacă aveți răbdare, materialul așa cum l-am luat de pe forum.

Hei! Păi ce facem aici? Ne tăiem craca de sub picioare sau ne dăm în cap apicultor contra apicultor? Ne dăm amenzi nouă? Nu apicultorii sunt de vină că statul român nu are ferme de elită pentru albine, patronate (conduse) și plătite de statul român... cum au alte specii..., ci doar ferme ale unor particulari (ACA și ai lor) care vor monopol, că doar ei știu și pot să vândă...

  • Nu apicultorii sunt de vină că există mafia exportatorilor de miere (asociație a așa-zișilor procesatori (a pro­cesa = a prelucra = a modifica, or mierea nu se modifică...) care oferă prețuri de rahat având monopolul...!
  • Nu apicultorii sunt de vină că poliția de frontieră și dsv-urile nu au treabă cu animalele ce intră sau tranzi­tează România (nu au carantine, nu au laboratoare de analize, nu au personal competent, au doar șpăgari...)
  • Nu apicultorii sunt de vină că mierea din România conține pesticide (cum ar fi neonicotinoidele, dar și...) și este refuzată la export sau i se oferă un preț de nimic!
  • Nu apicultorii sunt de vină că se importă miere fără acte din Republica Moldova și Ucraina și se vinde la export ca miere românească!
  • Nu apicultorii sunt de vină că Germania a refuzat loturi de miere românească ce conținea antibiotice, dar și polen de eucalipt!
  • Nu apicultorii sunt vinovați că le sunt otrăvite sistematic albinele cu pesticide!
  • Nu apicultorii sunt vinovați că se folosește glifosatul și în canalele de irigații...
  • Nu apicultorii sunt vinovați că se taie pădurile, inclusiv rezervațiile naționale!
  • Nu apicultorii sunt de vină că nu avem laboratoare acreditate internațional care să fie capabile să facă analize recunoscute de instanțe... la boli și paraziți ai albinelor; falsificarea produselor apicole; intoxicații cu pesticide; intoxicații cu metale grele etc.
  • Nu apicoltorii sunt de vină că aproape toată mierea din supermarket-uri e falsificată... ca și alte produse alimentare, dar fără a fi alimente...!
  • Nu Apicultorul Român trebuie să rezolve situația dezastruoasă în care au ajuns Țara și Apicultura, ci politicienii și ministerele pe care le conduc!

Ing. Peterneamț Barbu Daniel, apicultor

Ca epilog la ciclul Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere trebuie reamintit că studiile privind albina românească datează încă din 1937-1939 (Fişteag și Farcaş), ea fiind propusă ca rasă de sine stătătoare – A.m. carpatica în 1965, la nivel internațional (Foti, 1965), pe baza unor studii de amploare care au continuat și ulterior; în data de 28 octombrie 2009, la propunerea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, s-a emis Certificatul de Omologare a rasei de albine românești Apis melifera carpatica.

Evident, omologarea ar fi trebuit urmată de cercetări practice de îmbunătățire a rasei și de menținere a ei în standardele comunicate la omologare, ceea ce, din păcate, nu s-a prea făcut și a mai apărut și tendința de înlocuire de către unii apicultori români a rasei noastre autohtone cu alte rase de albine sau cu metiși interrasiali.

Aceste acțiuni sunt profund dăunătoare rasei, ducând la impurificarea necontrolată a ei, fenomen pe care l-am arătat în articolele publicate anterior.

Atât Agenția Națională pentru Zootehnie, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, cât și alte organisme ale MADR cred că prin diferite dispozitii și reglementări, de altfel foarte legal, vor putea interzice importul de alte rase și hibrizi intrrasiali de albine pe teritoriul României.

Practic, consider că aceste măsuri nu vor putea opri în totalitate aceste acțiuni, mai ales că au avut unii grijă ca prin diverse manevre să scoată albina din Legea zootehniei și, totodată, să întârzie elaborarea Legii apiculturii, acțiune care face ca, la ora actuală, să nu existe sancțiuni pentru importurile mai sus men­ționate.

O altă acțiune, practic inaplicabilă, este reglementarea ca să se instituie zone de protecție de 5 la 10 km în jurul stupinelor autorizate de elită și multiplicare. Spun că reglementarea este inoperabilă pentru că, dacă într-adevăr s-ar aplica, mai ales în jurul a peste 250 de stupine de multiplicare, practic stupăritul pastoral pe întreg teritoriul României nu s-ar mai putea executa, ceea ce e inacceptabil.

Singura soluție aplicabilă este ca executarea fecundării reginelor să aibă loc în mediu strict controlat, ceea ce se poate obține numai dacă stupinele de elită și de multiplicare împere­chează reginele în stații de împerechere perfect izolate și controlate sau prin înseminare artifcială.

„Populaţiile închise sunt ferite de introducerea unui material genetic necon­trolat“, după Laidlaw şi Page (în Rinerer 1986 pag. 338)

Bineînțeles că o astfel de acțiune implică suportul material și organizatoric al organelor Statului Român pentru găsirea zonelor adecvate de împerechere controlată, încheierea de protocoale între Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului pentru acces în rezervațiile montane și concesionarea stațiilor de împerechere unor apicultori care să nu mai facă altceva decât administrarea acestor stații și controlul riguros al acestora.

De asemenea, trebuie susținute financiar stupinele de elită și multiplicare pentru achizițio­narea de aparataj de înseminare artificială și instruire pentru această acțiune.

Și, nu în ultimul rând, trebuie să se înființeze și alte stupine de elită independente de ICDA pentru a înlătura monopolul și a crea o concurență sănătoasă.

Sunt sceptic în privința succesului demersurilor mele, dar, având în vedere că iubesc albina românească și am administrat aproape toată viața familii de albine din rasa autohtonă atât cu succese cât și cu multe eșecuri, îmi fac o datorie de onoare de a genera protecție pentru acest bun național pe care îl reprezintă albina românească – Apis mellifera carpatica.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Cum putem proteja albina noastră românească. Puncte de vedere (IV)

În continuarea ciclului Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere, vă prezint pe scurt câteva idei cu justificări pertinente și explicații despre necesitatea păstrării, ameliorării și selecționării rasei autohtone. Doamna dr. ing. Melinda Tofalvi a obținut în anul 2009 doctoratul în apicultură sub conducerea reputatului prof. univ. dr. Liviu Alexandru Mărghitaș și practică apicultura din copilărie.

Se pare, de altfel, că apicultoarea împătimită Melinda Tofalvi are legături strămoșești cu omul de știință prof. univ. dr. Zoltán Pál ÖRÖSY, recunoscut pe plan mondial, cu merite deosebite în domeniul biologiei și mai ales in domeniul apiculturii, cu prepoderență în creșterea reginelor.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Nu am altă modalitate de a-mi exprima admirația mea decât să mă închin și să admir această ființă minusculă de miligrame, care, plutind sub albastrul cerului, poate să susțină o bază ereditară atât de ciudat concepută. (Limba maghiară definește și acest miracol: albina mamă (matca) este Mamă, chiar dacă este virgină, și Regină. Cuvântul méh (albina) înseamnă și uter – organul genital femel din care se nasc urmași).

Sunt conștientă și știu că, dacă am lansa întrebarea: Oare suntem datori să salvăm o specie de animal indigen? Din start va apărea răspunsul în unison: da, trebuie salvată!

Determinismul genetic al sexelor la albine se realizează la nivelul genelor (nu la nivel cromozomal – Mackensen 1955) și starea de homozigot al genelor răspunzătoare de sex determină sexul masculin, indiferent dacă cromozomii sunt în stare haploidă sau diploidă (Woyke 1962).

Acesta este un factor menit să susțină și să asigure menținerea permanentă a genomului albinei în stare heteroalelă. Vitalitatea ei este ascunsă în această variabilitate genetică. Echilibrul morfofiziologic și vitalitatea unei populații pot fi măsurate prin numărul alelelor sexuale existente în populație. Dacă într-o populație nu sunt cel puțin 9-16 feluri de alele sexuale, această populație va deveni neviabilă (Mackensen, 1955; Ladilaw és Gomes, 1956; Kerr, 1967; Woyke, 1976; Adamus, 1977).

Prin încrucișarea ecotipurilor (raselor), efectele de heterozis se accentuează și mai mult. Dar avem deja destule experiențe, ca să fim prudenți.

Trebuie să observăm că la această specie, care cu mecanisme multiple asigură păstrarea variabilității, se pun totuși bariere pentru intrări de gene de la alte ecotipuri sau rase.

Se știe că pe zonele unde în mod natural se suprapune arealul ecotipurilor, reprezentanții acestora ies la împerechere în alte intervale de timp, evitând astfel încrucișarea. (Gilles Fert)

Ecotipurile formate de natură au structuri genetice „întocmite“, încercate și testate de către și pentru condiții pedoclimatice, floristice date. În condițiile respective, structurile genetice ale unor alte ecotipuri poate n-ar fi avantajoase sau ar reprezenta o povară fără sens pentru ele.

Dacă omul a forțat această hibridare, populații lăsate pe seama legilor proprii sunt capabile și tind să elimine elementele străine (alele fără confirmări că ar fi utile) și tind, sunt capabile să refacă structurile genetice. (Observații proprii).

Albina indigenă, autohtonă... Să se implice omul și în genetica lor? Întrebarea pare depășită. Omul deja a cucerit lumea vie pământească. Pe jumătate inconștient și indirect, dar din ce în ce mai puternic are influență incontestabilă asupra genomurilor oricărei specii care astăzi mai există. Factorul uman a devenit un factor aproape egal cu cel al naturii.

Schimbările mediului determinate de om au caracter brusc, ceea ce presupune o supraîncercare a speciilor, altfel acomodabile la schimbările mult mai lente ale naturii.

În momentul de față, neimplicarea omului în viața oricărei viețuitoare se pare că se traduce prin dispariția sigură a speciei respective. Habitatul actual și de perspectivă este atât de mult determinat de om încât nu va permite supraviețuirea albinei autohtone, oricât de valoroasă și viabilă a fost construită de natură, fără intervenția conștientă a omului, în direcția salvării.

Deci menținerea speciei Apis din ce în ce mai mult se poate asigura numai prin intervenția omului, tocmai în zestrea ei ereditară. Numai conștiința și munca omului pot asigura realizările care vor fi capabile să ocrotească și să găsească în timp util structuri genetice supraviețuitoare. Trebuie să recunoaș­tem că, fără munca conștientă a omului, variabilitatea genetică nu mai poate fi menținută.

Omul are dreptul, este obligat să se implice în ultimele cetăți ale zestrei ereditare a raselor autohtone? Întrebarea și răspunsul nu-i privesc numai pe cei care trăiesc în mijlocul acestora, în jurul cărora mai există din aceste bogății ale variabilății genetice. Sărăcia, modestia economică au contribuit la menținerea bogăției genofondului albinei autohtone.

Dar tocmai pentru oamenii care trăiesc în astfel de condiții este mai important să aibă acces la familii performante productive, cu care poate realiza produse apreciate economic.

Totodată, păstrarea zestrei ereditare, bogată a rasei noastre autohtone tot supraviețuirea omului slujește. Ajungând la intersecție, cine alege exploatarea familiilor performante e bine să meargă pe drumul ales.

Ajutorul acordat apicultorilor pentru păstrarea populațiilor de albine autohtone este interesul tuturor.

Prin însămânțarea artificială cu o spermă mixată de la un număr mare de trântori putem asigura variabilitate și curățenie genetică (Rothenbuhler), lucru pus în pericol în mod natural.

Melinda Tofalvi, apicultor Phd

Mátyás Szász, ecolog, apicultor

Am considerat că este necesar să cerem și părerea domnului Ilie Anghel apicultor teleormănean deținător al unor stupine de producție care însumează peste 400 de familii și care practică stupăritul de producție de 34 de ani.

Valurile apărute pe forumuri apicole și în general în lumea apicolă românească sunt semne că domeniul reprezintă interes. Oamenii își apără afacerile și, odată cu ele, albina, apicultura și toate beneficile ei.

Protecția Apis mellifera carpatica, rasă autohtonă românească, se poate realiza cu ajutorul reglementărilor precise și fără echivoc, cu implicarea organelor responsabile ale statului și apicultorilor.

Principalele măsuri care cred că ar trebui luate sunt:

  • • subvenționarea producției de miere obținute de la albinele din rasa autohtonă;
  • • subvenționarea famililor de albine din rasa autohtonă cumpărate;
  • • subvenționarea reginelor din rasa autohtonă cumpărate.

De asemenea, păstrarea nealterată a fondului genetic autohton trebuie să fie în responsabilitatea autorităților compe­tente: stat, minister, ANZ sau cum se mai numesc acestea.

Ilie Anghel, apicultor

Cum putem proteja albina noastră românească - Puncte de vedere (III)

În continuarea ciclului Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere – ing. Cristina Moraru, absolventă din anul 1984 a Facultății de Agricultură, Secția Generală, care a lucrat din 1987 la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură conducând stupine de producere regine ameliorate și selecționate și în prezent deținătoarea unei stupine autorizate pentru multiplicare regine situată la Horezu județul Vâlcea, face următoarele propuneri privind protecția rasei de albine românești Apis mellifera carpatica.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Având în vedere pericolul actual crescut de impurificare a rasei locale românești, consider că se impune necesitatea urgentă a unui Program de Conservare a albinei carpatine, pus în practică prin identificarea ei, izolarea reproductivă și conservarea prin realizarea unei bănci de gene. De asemenea, producerea de elite în stupine autorizate, iar în acest scop să se prezinte pedigree și fișe genealogice.

Totodată, este imperios necesar să se facă actualizarea măsurătorilor la exemplarele de albine autohtone considerate în rasă curată, având în vedere că aceste măsurători nu s-au efectuat de mult, clima s-a schimbat, multe oferte melifere au dispărut și este actuală o tendință de globalizare a rasei românești.

Multiplicarea exemplarelor de elită pentru a fi livrate pe teritoriul României se va face numai prin stupinele autorizate pentru multiplicare pentru care se vor lua măsuri reale de izolare reproductivă.

Pentru obținerea unor rezultate pozitive în acțiunile de selecție și ameliorare, producerea de elită și multiplicarea acesteia, crescătorii implicați trebuie să fie calificați pentru aceste acțiuni și, drept urmare, cei în drept trebuie să se preocupe de organizarea unor cursuri de specializare adecvate. Aici trebuie să precizăm că, deși eram în trecut pe primele locuri din Europa privind învățământul apicol având și un liceu axat pe apicultură, actualmente nu mai avem o școală apicolă.

În final, propun ca pentru stupinele autorizate de elită și multiplicare stațiile de împerechere controlată și laboratoarele care vor trebui să facă teste AND pe albine să se asigure un suport financiar, având în vedere că acestea nu sunt în totalitate profitabile.

ing. Cristina MORARU

Administratoare de stupină autorizată pentru multiplicare

Tot în continuarea ciclului Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere – am considerat necesar a cere părerea și a unui comerciant de materiale, scule și utilaje pentru apicultură care să fie în același timp și apicultor. În acest sens l-am abordat pe dl Ionel Drăgan, administrator al SC MentorPlus SRL Timișoara care, în afară de faptul că vinde materiale, scule și utilaje pentru apicultură, administrează și 300 de familii de albine. Dl Ionel Drăgan a avut amabilitatea să-mi comunice punctele sale de vedere privind protecția rasei locale românești și, deși acestea nu converg în totalitate cu ale mele, consider că trebuie publicate așa cum au fost transmise. (prof. univ. dr. ing. Petre Iordache)

Legea apiculturii trebuie să reglementeze problematica raselor de albine din România ținând cont de contextul politic european din care România face parte și de realitatea din teren.

Astfel, în Europa funcționează principiul egalității de șanse, libertății de mișcare și dreptul la proprietate privată, fără îngrădiri în cele 3 direcții.

Pentru mine asta înseamnă că fiecare apicultor trebuie lăsat să practice apicultura fără nicio îngrădire ca și până acum, deci fiecare să aleagă rasa de mătci pe care a testat-o și este foarte mulțumit de ea în funcție de caracteristicile individuale urmărite și aici aș dori să le specific pe cele mai importante... blândețe, instinct scăzut de roire, agresivitate scăzută, rezistență la boli și, nu în ultimul rând, productivitate.

Realitatea de pe piața românească este că nu avem o rasă curată și tot ce există pe piață a fost metisat de cele mai importante rase testate și crescute în România în ultimii 50 de ani, respectiv mătci Carnica, Macedonica, Caucaziana, Lingustica, Buckfast, Carpatina, Sahariana, Anatolica și Albina Neagră.

Problema trebuie tranșată doar la stupinele de elită și de multiplicare, care prin lege trebuie plasate în zone izolate pentru a crea cadrul de împerechere controlată. Multiplicatorii trebuie certificați/calificați/ specializați în genetică și verificați strict pentru a vinde material controlat. În Europa sunt zone protejate pentru anumite rase în care au loc ameliorari și încrucișări și așa cred că trebuie stabilit prin lege și la noi. În jurul unei stupine de elită și/sau multiplicare pe o rază de 25 km nu trebuie să existe albine la crescătorii privați. Stupinele de multiplicare trebuie să dețină obligatoriu laborator de înseminare artificială mătci, un sistem de depozitare material genetic certificat, managementul calității agreat de UE în domeniu și un sistem de marketing controlat de un organism național în privința trasabilității rasei.

În ceea ce privește MONOPOLUL I.C-D.A. și/sau alte institute private... acesta trebuie desființat pentru că sună a concurență neloială.

Apicultor Ionel DRAGĂN

Apimoldova - cel mai mare festival al mierii, la Iași

Apicultori din zona Moldovei și de peste Prut s-au adunat la cel mai mare festival al mierii la Iași, în zilele de 9 și 10 martie. Apimoldova este cel mai important eveniment apicol din cursul unui an din regiunea Moldovei, fiind al doilea târg ca putere economică din toată țara, după Târgul Mierii de la Blaj. La cea de-a XI-a ediție au fost prezenți unii dintre cei mai pricepuți apicultori și renumiți furnizori de echipamente și tehnologie, dar și specialiști din țară și din străinătate, atât din domeniul apiculturii, cât și din domeniile conexe.

Legătură directă între producător și consumator

Expozanții au fost din toate județele țării, de la Constanța până la Cluj și de la Timiș până la Botoșani, dar au venit și expozanți din Serbia, Ungaria, Ucraina și Republica Moldova, ne spune organizatorul târgului. „Este considerat ca fiind târgul cu cele mai multe vânzări din țară și al doilea ca număr de vizitatori. Au fost peste 100 de expozanți, iar târgul a fost împărțit în trei secțiuni: partea corturilor în care au existat utilaje, echipamente, medicamente, instrumentar apicol specifice muncii unui apicultor în stupină; segmentul mașinilor cu faguri de ceară și lăzi/stupi din lemn și segmentul din interior unde au fost expoziția cu degustare și vânzare de miere, polen, pastură, propolis, lăptișor de matcă și alte derivare ale produselor din stup“, adaugă dr. vet. Ciocan Sebastian, organizatorul târgului apicol.

Rolul acestui târg este de a veni în întâmpinarea consumatorui de miere și a celorlalte produse apicole din România, adică de a se „regăsi“ producătorul apicol cu un anumit/anumiți consumatori, mai ales că au vizitat târgul în jur de 12.000 de persoane, mai precizează acesta. „Fiecare cumpărător a venit și a degustat miere de la mai mulți producători și, în funcție de aceasta, s-a creat o relație de vânzare directă între ei. Astfel, fiecare consumator va merge în stupina producătorului și va cumpăra miere direct din prisacă, și nu mierea contrafăcută din anumite magazine. Deci, dorința noastră este de a stabili acea legătură directă între producătorul local și consumatorul de miere naturală. În mare parte am reușit, dar mai avem mult de lucru, din păcate, la consumul de miere de albine pe cap de locuitor deoarece sunt mulți cei care preferă dulciurile pline de conservanți/coloranți, în defavoarea mierii de albine naturale. Numărul vizitatorilor, conform gazdelor noastre din Complexul Era Păcurari, a fost de peste 12.000 de persoane. Acest târg este organizat o singură dată pe an la începutul lunii martie și de aceea sunt foarte mulți vizitatori din județele Iași, Suceava, Botoșani, Neamț, Vaslui, Bacău, Vrancea, Galați, dar am avut și autocare din Republica Moldova. Pentru cei interesați și curioși, vom organiza vizite gratuite în stupine, începând cu luna mai“, a încheiat dr. vet. Ciocan Sebastian.

apicmoldova 3

Calitate apiterapeutică și alimente nutraceutice

Printre expozanți l-am întâlnit pe Cătălin Maxim, apicultor în localitatea Bârnova, județul Iași, care se poziționează în zona de calitate apiterapeutică. Acesta ne precizează faptul că această calitate apiterapeutică este un concept care a aparținut Societății Române de Apiterapie și foarte puțină lume știe că România este lider mondial în zona aceasta de apiterapie. „Consider că mierea și produsele apicole sunt mai mult decât un aliment, respectiv sunt un medicament. Există și un nume pentru asta, se cheamă alimente nutraceutice, care au beneficii dovedite pentru sănătate. În acest sens amintesc de Hipocrate, care spunea la modul general că „alimentul trebuie să fie medicament și medicamentul aliment“, adică și să te hrănească, iar produsele apicole, după părerea mea, sunt un exemplu perfect în această direcție“, a mai adăugat Cătălin Maxim.

Apicultură de 3 decenii

La târg a fost prezent și Maria Bălteanu din localitatea Victoria, tot din județul Iași. Aceasta ne spune că totul a început în urmă cu circa 30 de ani, iar acum a ajuns să aibă împreună cu copiii săi 350 de stupi. „Am început în anul ’88 cu trei stupi, dar mureau în fiecare primăvară, până într-o bună zi când am zis că nu ne mai ocupăm de stupi, iar când s-a desprimăvărat și a început albina să iasă a plecat o familie de albine de la cineva din zonă din cauza condițiilor neprielnice și a ajuns la noi în stup. Așa am ajuns să ne apucăm din nou. Astfel, în acest moment facem miere de salcâm, de tei, polifloră, de la pomii fructiferi, de rapiță, dar și polen“, a mai adăugat apicultoarea.

Delicatesele...

De departe, din localitatea Corund, județul Harghita, Ilyes Szasz a adus la târg, ca noutate, mierea cremă cu diferite sortimente de fructe. Aceasta a început în urmă cu 28 de ani cu 5 familii de albine primite de la tatăl său, plus încă 20 de familii ale soțului; în acest moment, familia Szasz se bucură de cele 350 de familii. „Am venit cu mai multe sortimente de miere: miere de salcâm și de tei, din pastoral, iar acasă avem miere de pădure și polifloră; anul trecut am obținut și miere de păducel, cu toate că un astfel de sortiment se face rar în zona noastră. De altfel, producem și miere cremă cu diferite fructe, respectiv miere cremă cu afine, coacăze, cătină, zmeură, care sunt delicatese. Fiindcă venitul principal se realizează de pe urma albinelor, facem stupi și faguri“, a încheiat aceasta.

Evenimentul a fost organizat de Compania de Servicii Sanitar Veterinare, în parteneriat cu mai multe firme din domeniu (ApiCris, Apis Blaj, Apivet, Apisrom, ETTA și Magazinul Apicultorului).

Beatrice Alexandra MODIGA

Noi reglementări ale Programului Național Apicol

În ședința din 3 aprilie 2019 Guvernul a aprobat modificarea și completarea HG nr. 443/2017 privind aprobarea Programului naţional apicol pentru perioada 2017-2019, a normelor de aplicare, precum şi a valorii sprijinului financiar. Având în vedere modificarea cursului de schimb și prevederile Deciziei Comisiei Europene nr.1102/2016, s-a stabilit actualizarea valorii sprijinului financiar la 33.400 mii lei, din care 16.700 mii lei reprezintă contribuția Uniunii Europene.

De asemenea, pentru o mai bună înțelegere a actului normativ de către factorii implicați, s-au realizat următoarele modificări și completări:

  • în cazul medicamentelor pentru tratarea varoozei și nosemozei, decontarea se va face până la unități întregi în funcție de forma de prezentare, întrucât unele medicamente sunt ambalate în așa fel încât nu pot fi fracționate, deși prospectul prezintă valori fracționate pentru tratament;
  • corelarea normei referitoare la comunicarea pentru deplasarea în pastoral cu modelul acesteia prevăzut în anexă, în sensul că aceasta este avizată de către consiliul local/primărie;
  • se introduce obligația apicultorului de a păstra cutiile ce au fost înlocuite până la efectuarea plății sprijinului financiar, astfel încât să se poată realiza controlul la fața locului;
  • comunicarea pentru deplasarea în pastoral a apicultorului a înlocuit ordinul de deplasare;
  • se reglementează posibilitatea ca familiile de albine achiziționate prin Program să se poată unifica cu familiile de albine deținute de apicultor, doar după efectuarea plății sprijinului financiar;
  • aplicarea unei diminuări cu 20% a valorii sprijinului acordat apicultorilor, în cazul în care aceștia nu anunță orice modificare privind identificarea la centrul judeţean al APIA, respectiv al municipiului Bucureşti, în termen de 5 zile lucrătoare de la respectiva modificare.

Sărbătoarea Mierii - peste 10.000 de vizitatori la cel mai important târg apicol din România

Blajul a devenit un punct de referință pe harta apiculturii din Europa

Peste 10.000 de persoane au participat, la sfârșitul săptămânii trecute, la Blaj, la „Sărbătoarea Mierii”, cel mai important târg apicol din România și unul dintre cele mai importante evenimente pentru apicultură din Europa. Ajunsă în acest an la cea de-a XII- a ediție, „Sărbătoarea Mierii” s-a desfășurat, în perioada 22 -  24 martie 2019, în Piața 1848 din centrul municipiului Blaj și a reunit peste 150 de expozanți din țară și din străinătate, din circa 20 de țări precum România, Ungaria, Polonia, Serbia, Bulgaria, Franța, Croația sau Grecia.

Sărbătoarea Mierii a debutat, vineri, la Palatul Cultural din municipiul Blaj, deschiderea festivă fiind urmată de conferința internațională BeeCome, cel mai important eveniment apicol din Europa. Conferința a reunit specialiști de marcă din Europa care au dezbătut timp de trei zile problemele apicultorilor și soluțiile pentru dezvoltarea apiculturii la nivel european. Printre participanți s-au aflat și 50 de reprezentanți ai celor mai importante companii ambalatoare de miere din Europa (din Polonia, Franța, Romania, Germania, Spania, Israel, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Italia, Grecia) pentru a discuta problemele și oportunitățile pieței internaționale a mierii.

„Sărbătoarea Mierii” a avut și invitați speciali printre care s-au numărat domnul Alexandru Valentin Țachianu, secretar de stat în cadrul MADR sau doamna Daciana Sârbu, europarlamentar și vicepreședintele Comisiei de Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară din PE. De asemenea au participat și invitați speciali din străinătate printre care îl amintim pe domnul Etienne Bruneau – președintele Comisiei de Știință și Tehnologia Produselor Apicole din cadrul APIMONDIA.

53738134 1625685560894737 368848179312984064 o

Prima zi a Sărbătorii Mierii s-a încheiat cu un spectacol folcloric susținut de Ansamblul Folcloric „Augustin Bena” al județului Alba, Ansamblul Folcloric „Doina Mureșului” din Ciugud, Ansamblul Folcloric „Tradiții Uiorene” din Ocna Mureș și Ansamblul Folcloric „Hopârteanca” din Hopârta.

Cea de-a doua zi a continuat cu dezbateri și ateliere în cadrul conferințe BeeCome, iar seara s-a încheiat cu spectacole de muzică și dansuri. Programul a cuprins recitaluri susținute de Eliana Burde, Maria Păcurar, Georgiana Zbutea, Denisa Stoica, Denisa Nistor, Adelina Bunea, Alexia Țoca, Patricia Hațegan, Grupul „Primavera”, dansuri moderne și de societate dar și dansuri vechi romane cu trupele Magna și Minora Nemesis. Invitatul special a fost Anna Lesko care a susținut, sâmbătă seara, un concert.

Ultima zi a târgului a fost dedicată tot mierii și apiculturii, însă în prim plan au fost copiii cărora organizatorii le-au pregătit un program cu actorii Teatrului de Păpuși „Prichindel” din Alba Iulia, MC Zumba și Gimn Star Blaj.

Sărbătoarea Mierii 2019 a fost organizată de Consiliul Județean Alba, prin Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba și Consiliul Local și Primăria Municipiului Blaj, în parteneriat cu compania Apidava și Asociația „APIS Târnave” Blaj. Vizitatorii au putut găsi la târg miere și produse apicole, dulciuri de casă realizate cu miere, produse cosmetice cu miere dar și utilaje și echipamente moderne folosite în apicultură.

Echipamente noi și stupi inovatori pentru apicultură

Apicultura este unul dintre domeniile fine ale agriculturii. În această activitate este nevoie în primul rând de o conexiune profundă cu albinele, trebuie să le înțelegi comportamentul, tabieturile, să respecți și să iubești rolul extraordinar pe care aceste ființe îl au pe pământ. Ca să pătrunzi în intimitatea stupului lor trebuie să ai, în egală măsură, o doză de delicatețe și de precizie. Însă apicultorul trebuie să fie foarte bine informat nu doar cu privire la „anatomia“ stupului și modul de funcționare a familiilor de albine, ci și la inovațiile care apar în domeniul utilajelor și echipamentelor apicole. Astfel își poate ușura și optimiza munca în stupină. La ediția a XIV-a a Târgului Mierii de la Câmpina am găsit câteva noutăți pentru apicultori.

Patru produse care ușurează semnificativ munca în stupină

Florin Ochiș Matiș – societatea Apis, județul Blaj

Anul acesta la târgul de la Câmpina ne-am prezentat cu o varietate de echipamente apicole, centrifugi, bancuri de descăpăcit pentru rame. De asemenea, avem mai multe noutăți de la producători din România, Polonia și Lituania. Avem patru produse noi pe care le comercializăm cu succes de câteva luni. Avem un colector de venin, spre exemplu. Avantajul acestui procedeu constă în faptul că albinele nu își pierd acul. Membrana are rolul unei epiderme elastice sub care se colectează maximum de cantitate de venin fără a “smulge” aparatul vulnerant, acul sub forma harponului. Acest echipament este format din colectorul de venin cu 4 programe de colectare, controlat cu procesor, patru rame cu cabluri de conexiune și un set (10 folii/ set) Plutex. Un alt echipament nou care ușurează foarte mult munca apicultorului este separatorul de păstură. Fagurele cu păstură se taie fâșii de cca. 10 cm și se pun în congelator. Se păstrează până la congelare, după care se introduc prin mașina de separare a păsturii. După măcinare ceara se scutură din sita unde rămâne doar păstura. Avantajul acestei mașini constă în faptul că se separă într-un interval scurt o cantitate substanțială de păstură fără a o deforma. Un  alt echi­pament este colectorul de lăptișor de matcă. Acesta funcționează pe principiul vidului pneumatic, prin transferul lăptișorului direct în vasul de recoltare, fără manipulări suplimentare. În vasul de recoltare se realizează o depresiune de 600 mm Hg, obținută cu ajutorul unui motor alimentat la 12 V, așadar poate fi alimentat și de la bateria auto. Pentru apicultorii care doresc să își comercializeze mierea avem un alt produs format dintr-un recipient transparent, luminat și cu încălzire pentru a ține mierea la o temperatură constantă astfel încât ulterior să fie ușor de dozat în recipiente. Acesta are o capacitate de 29-40 kg și prezintă mai multe componente. Este vorba despre maturatorul cu fund de inox, care este încălzit și tubul transparent acrilic. Echipamentul este dotat cu o canea și panou de comandă care permite reglarea temperaturii. Aceste produse se adresează în special apicultorilor cu un număr minim de 100 de stupi și cu o experiență de 6-7 ani, iar prețurile sunt accesibile. În câteva luni de când am introdus aceste produse pe piață, interesul cel mai mare l-a stârnit separatorul de păstură. Păstura este foarte căutată în ultima perioadă, iar echipamentul acesta vine cu o modalitate foarte ușoară de recoltare a ei.

echipamente stupi 1

Un model de stup cu avantaje multiple

Viorel Sfichi, constructor stupi, județul Suceava

Realizez diferite modele de stupi, clasice sau moderne, și le adaptez permanent la cererea pieței. Ca noutate avem un model de stup cu fund antivarroa, cu sertar dublu pe care l-am făcut abia de câteva luni. Acesta are un sertar cu tavă din sibar, iar sita antivarroa este pusă pe un sertar care culisează. Astfel apicultorul poate curăța foarte ușor albinele moarte care cad de pe rame. Pe lângă acestea mai avem și posibilitatea de a colecta polenul în soclu, adică pe fundul sitei antivarroa. Polenul este protejat cu o placă protectoare și se coletează în interior. Nu este colector de polen în afara stupului, ci este o colectare internă. Un astfel de stup vine și cu alte avantaje precum ventilația pe timp de iarnă, este mai ușor de igienizat, în timpul transportului se poate scoate șibărul cu tablă și rămâne numai sita și astfel se asigură o ventilație corespunzătoare în timpul transportului. Spre deosebire de un stup cu fund plin, este mult mai avantajos. Modelul acesta cu protecția polenului interior este făcut recent la cererea unui client care își dorește ca în acest stup să poată ierna două familii de albine. Practic, este un stup cu 12 rame cu dimensiunea de 3/4 de tip horn, pe înălțime. Acest prototip se poate realiza și cu rame întregi. Eu l-am folosit și anul anterior, dar într-o formă mult mai primitivă. Acum l-am îmbunătățit tehnic. Este un stup cu multe avantaje, dar depinde în ce direcție vrea să îl folosească apicultorul, în pastoral sau staționar.

Laura ZMARANDA

Cum putem proteja albina noastră românească - Puncte de vedere (II)

Când am elaborat articolul „Cum putem proteja albina noastră românească – Puncte de vedere – (1)“ inițial intenționam ca acesta să constituie o însumare a punctelor de vedere ale unor specialiști români în apicultură și drept urmare am cerut părerea unor asemenea persoane. I-am contactat la telefon și in corpore mi-au declarat că sunt de acord cu protecția rasei noastre autohtone Apis mellifera carpatica, dar părerile erau ușor diferite asupra modului cum s-ar putea realiza această protecție. Drept urmare, am hotărât să public separat aceste puncte de vedere, ceea ce fac în continuare. Așadar, vă prezentăm opinia apicultorului ing. Andrei Gabriel Ghiță.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Îngrijesc în mod serios albine din 2004, în 2012 am înființat o stupină de multiplicare regine în nordul județului Mehedinți, mai exact pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinți, iar din 2014 sunt dedicat 100% apiculturii, gestionând în medie 200 de colonii (100 în stupina de multiplicare și 100 într-o stupină de producție) și producând anual câteva tone de miere, câteva sute de regine și roiuri pe rame.

Pasiunea pentru albine am moștenit-o de la bunicul meu, însă celui care îi datorez încurajarea și îndrumarea de a crește regine este nea Ionică Vișan, un respectat apicultor în rândul colegilor de breaslă.

Dacă în centrul stemei Consiliului județean Mehedinți se află la loc de cinste albina, asta nu denotă doar privilegiul și bogăția unei vechi tradiții în apicultură, ci și o enormă responsabilitate nu doar locală, ci și națională de a păstra curată această moștenire și a o transmite noilor generații, aducându-ne maxima contribuție posibilă.

A nu se uita că România a fost prima țară din lume care a investit și înființat un institut apicol de cercetări și datorită dedicării unor oameni cu adevărat români și dedicați apiculturii. Și noi, actuali apicultori români, ar trebui să „construim viitorul apicol pe temelia tradiției străbune!“

Vedeți dumneavoastră, stimați colegi, apicultura românească trece astăzi printr-o perioadă critică. Pe lângă provocările datorate schimbărilor climatice, agriculturii intensive ce utilizează încă tratamente criminale pentru albine, cercetării total nefinanțate, nivelului de pregătire redus al apicultorilor și din surse neavizate, neasumate, puse doar pe câștig cu orice preț, neținând cont de urmări pe termen mediu și lung etc.

Un alt mare pericol dovedit de specialiști recunoscuți național și internațional îl reprezintă importurile de albine din alte rase și hibrizi interrasiali.

Aceste importuri au adus la pachet bolile și dăunătorii specifici acelor regiuni, de exemplu: Varooa destructor, originar din estul Rusiei și recunoscut ca fiind principalul dăunător pentru care Uniunea Europeană consumă anual milioane de euro pentru a-l ține cât de cât sub control, Nosema cerana, deja semnalată existentă în țară și, Doamne ferește, gândacul mic de stup ș.a.m.d.

Pe lângă acestea, alte mari pericole ireparabile sunt impurificarea, metisarea și chiar nimicirea albinei locale Apis mellifera carpatica și toate astea pentru că o minoritate tupeistă cu un marketing bine regizat vrea cu orice preț să facă bani, nepăsându-i de consecințele pe termen lung asupra rasei locale.

Ținând cont că în această perioadă au loc consultări pentru o nouă variantă a Legii apiculturii, atragem atenția autorităților ce ne reprezintă să facă tot ceea ce este necesar pentru a proteja interesele apiculturii naționale, luând măsuri ferme și eficiente pentru protejarea și conservarea albinei carpatine, așa cum și alte state își protejează interesele, cum este și normal.

Dacă nu suntem gălăgioși și vocali nu înseamnă că suntem puțini și pasivi, ba din contră, în vremuri critice suntem dispuși să luăm măsuri critice și acesta este un moment critic, când albina a fost scoasă din Legea zootehniei.

În speranța că la aceste dezbateri vor fi analizate cât mai multe propuneri pentru o variantă finală cât mai bună și fiind convinși că, dacă se vrea, se poate, aducem la cunoștință propunerile noastre:

  • Să se creeze cadrul legislativ care să interzică importul, multiplicarea, vânzarea sau diseminarea sub orice formă a raselor străine și hibrizilor interrasiali pe teritoriul țării și nerespectarea acestei reglementări să fie sancționată penal sau cu amendă foarte mare, de exemplu cu 20, 30 mii de lei.
  • Crearea de programe eficiente care să susțină dezvoltarea și performanța stupinelor de elită, precum și multiplicarea prin alocarea de resurse financiare și organizarea de cursuri intensive teoretice și practice cu specialiști din țară și străinătate.
  • Alocarea de resurse financiare pentru cercetare; fără cercetare nu se poate performanță.
  • Delimitarea zonelor de fecundare pe o rază de 10-15 km, în jurul stupinelor de elită și multiplicare, inventarierea lor și publicarea lor pe site-ul MADR. Accesul în aceste zone: fie pastoral, fie înființare de noi vetre – să fie permis doar în baza controlului efectuat sanitar-veterinar și de rasă, prin prelevare de probe și nu pe bază de declarație. De asemenea, propunem sancțiuni drastice pentru nerespectarea acestor reguli, de exemplu 10.000 RON și interdicția de a face pastoral 5 ani. Totodată, stupinele deja existente în aceste zone să fie evaluate prin prelevare de probe și susținute pentru a remedia eventuale neconcordanțe prin programe de înlocuire cu material biologic selecționat din rasa autohtonă și acordarea cu titlu gratuit din partea stupinelor de multiplicare a unui număr de regine periodic.
  • Înființarea unei comisii, echipe, departament în fiecare județ, alcătuită din reprezentant Anz (OJZ), reprezentant ANSVSA (DSVSA), reprezentant Direcția agricolă, reprezentant apicultori, care să aibă urmă­toarele pregătiri și atribuțiuni:

– controale pe teren solicitate sau inopinate, cu prelevare de probe;

– verificarea mai multor aspecte: respectarea și implementarea politicilor naționale apicole, de ameliorare și selecție, ghidului de bune practici în apicultură, deplasările în pastoral, starea coloniilor sanitar-veterinară și rasă, distanțele între stupine și supraaglomerările la anumite culesuri ce duc la producții nerentabile etc. și 

– aplicarea de sancțiuni.

Componența comisiei poate fi gândită și stabilită, dar este imperios necesar să existe și un reprezentant al apicultorilor (obligatoriu voluntar, fără renumerație, ales prin vot de către formele asociative active ale fiecărui județ).

  • Propunem cu insistență ca eliberarea ordinului de deplasare în pastoral să fie făcut pe baza buletinelor de analiză, prin prelevare de probe și nu pe baza declarațiilor pe proprie răspundere; astfel controlăm răspândirea de maladii în teritoriu.
  • O altă problemă întâlnită în pastoral este obligația apicultorului de a declara în 24 ore la primărie noul amplasament și propunem completarea la Legea apiculturii cu mențiunea că, dacă sosirea se face vineri noaptea (la primării nefiind program în weekend), anunțarea să fie până maximum luni orele 10:00.
  • Deoarece camioanele omologate RAR ca fiind pavilioane cu albine amplasate pe ele sunt utilizate exclusiv pentru albine și parcurg un număr de kilometri relativ mic în comparație cu cele de transport mărfuri, coroborat cu enorma dificultate fizică de a da stupii jos de pe pavilion și bulversarea la care sunt supuse albinele, propunem ca pentru aceste camioane ITP-ul să se facă la 2 ani.
  • Propunem mărirea cuantumului sancțiunilor aplicate apicultorilor ce nu respectă prevederile legii, la un nivel suficient de mare încât să se descurajeze orice intenție de nerespectare a acestora.
  • Referitor la tratarea culturilor vegetale cu neonicotinoide și alte produse de ierbicidare propunem creșterea sancțiunilor față de cultivatorii care nu anunță în timp rezonabil stropirile și nu amplasează panouri în apropierea culturilor tratate.

Ing. Andrei Gabriel GHIȚĂ, Asociația NOMAG
email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Sărbătoarea Mierii - cel mai important târg apicol din România

Municipiul Blaj găzduiește, în perioada 22 – 24 martie 2019, „Sărbătorea Mierii”, cel mai important târg apicol și singurul cu prezență internațională din România. Ajunsă în acest an la cea de-a XII- a ediție, „Sărbătoarea Mierii” va reuni 150 de expozanți din țară și din străinătate, din țări precum România, Ungaria, Polonia, Serbia, Bulgaria, Franța, Croația sau Grecia. Vizitatorii vor putea găsi la târg miere și produse apicole, dulciuri de casă realizate cu miere, produse cosmetice cu miere dar și utilaje și echipamente moderne folosite în apicultură. Nu va lipsi nici secțiunea dedicată meșterilor populari care vor expune obiecte tradiționale.

Târgul are ca scop principal promovarea produselor apicole de calitate în rândul consumatorilor români, dar și oferirea de informații apicultorilor prin sesiunea de comunicări/ conferințe și a posibilității de a face schimburi de experiență cu apicultori și asociații apicole din alte țări europene.

Târgul găzduiește în premieră pentru România și conferința internațională BeeCome, cel mai important eveniment apicol din Europa, care va reuni specialiști din opt țări.  Printre participanți se vor afla și 50 de reprezentanți ai celor mai importante companii ambalatoare de miere din Europa (din Polonia, Franța, Romania, Germania, Spania, Israel, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Italia, Grecia) pentru a discuta problemele și oportunitățile pieței internaționale a mierii.

Sărbătoarea Mierii 2019 este organizată de Consiliul Județean Alba, prin Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba și Consiliul Local și Primăria Municipiului Blaj, în parteneriat cu compania Apidava și Asociația „APIS Târnave” Blaj.

Cum putem proteja albina noastră românească

Puncte de vedere (I)

În data de 4 decembrie 2018, la Parlamentul României, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a luat în discuție conținutul Legii zootehniei privind apicultura și a hotărât, peste părerile reprezentanților MADR, ANZ, ACA și ale unor reprezentanți ai apicultorilor, să scoată albinele din Legea zootehniei.

Se pare că majoritatea deputaților din Comisia pentru agricultură nu au înțeles scopurile acestui demers, implicațiile lăsării albinei românești fără protecție și, după cum au decurs discuțiile, se pare că excluderea albinei din Legea zootehniei era deja hotărâtă înainte de începerea ședinței prin lobby-ul exercitat de autointitulatul Marian Stuparul Oltean asupra unor membri ai comisiei și chiar asupra președintelui comisiei, deputatul Stănescu Alexandru.

Astfel, în prezent singura prevedere în Legea apiculturii privind protecția albinei românești este la art. 4, lit. h) „păstrarea și selecția purității albinei autohtone (Apis mellifera carpatica) și simultan folosind mătci provenind din stupinele de elită și multiplicare“. Analizând cu atenție acest test, se vede că acesta este superfluu pentru protecția rasei românești.

Bănuiesc că s-a vrut un moment de respiro pentru cei care importă, produc și distribuie, unor apicultori români, mătci, roiuri și/sau familii de albine din alte rase sau cu hibrizi fără a putea fi sancționați de organele în drept.

Așa stând situația cu protecția rasei de albine românești, trebuie să considerăm „că am pierdut o bătălie și nu războiul“ și ca atare trebuie să ne mobilizăm noi, apicultorii, organele răspunzătoare în domeniu ale statului, respectiv Ministerul Agriculturii prin ANZ și Institutul Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură astfel încât să se realizeze o nouă lege a apiculturii care să protejeze fără ambiguități puritatea rasei albinei românești.

De altminteri, în sprijinul acestei acțiuni este de precizat că marți, 23 ianuarie 2018, s-a dezbătut în Comisia de agricultură din Parlamentul European un raport referitor la perspective și provocări pentru sectorul apicol din UE în care, printre altele, „invită statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja varietățile de albine locale și regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE“.

Aceasta fiind situația, prin noua lege a apiculturii, care este în curs de elaborare, vor trebui să se instituie reglementări ca să se evite impurificarea rasei noastre de albine Apis mellifera carpatica prin existența pe teritoriul României a altor rase sau metiși aduse în speranța obținerii rapide a unor cantități mai mari de miere.

După îndelungi consultări cu diverși specialiști în apicultură, practicieni și teoreticieni, și studierea a ce se face actualmente în țările Europei, în continuare voi încerca să enumăr principalele acțiuni pe care cred că trebuie să se bazeze protecția și asigurarea purității rasei de albine autohtone. Acestea ar fi:

  • minimizarea și chiar interzicerea totală a introducerii pe teritoriul României a unor rase sau hibrizi interrasiali;
  • asigurarea unor zone de protecție în jurul stupinelor autorizate pentru producere de regine de elită și pentru multiplicarea acestora astfel încât să se evite metisarea cu alte rase;
  • identificarea și stabilirea unor locații posibile pentru stații de împerechere controlată în zone montane;
  • înființarea unor noi stupine autorizate pentru elită;
  • înființarea de rezervații naturale pentru protecția albinelor din rasa autohtonă – Apis mellifera carpatica în rasă curată;
  • alocarea de fonduri financiare pentru susținerea eforturilor de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone;
  • executarea de controale specializate asupra organizării și funcționării tuturor organismelor autorizate pentru activități reproductive și
  • stabilirea contravențiilor și infracțunilor, precum și sancționarea acestora în funcție de gravitatea lor pentru încălcarea reglementărilor privind activitatea de reproducere a albinelor și de protecție a rasei autohtone.
  • Referitor la interzicerea introducerii de alte rase/ ecotipuri/hibrizi interrasiali provenite/proveniți din alte țări, este foarte importantă conștientizarea acestui aspect în rândul apicultorilor și factorilor de decizie în spiritul conceptului de protecție a rasei autohtone românești.

albina romaneasca 3

De altfel, păstrarea genofondului autohton existent (A.m. carpatica) și ameliorarea sa permanentă, în rasă curată, reprezintă obiective de interes națio­nal și conceptul de conservare a albinei locale din România se încadrează în obiectivul european – păstrarea diversității genetice a albinelor din Europa.

Totodată, trebuie să se știe că rezultatul final al utilizării altor rase și hibrizi este o poluare genetică a populației locale în care se vor manifesta genotipuri mai mult sau mai puțin adaptate la condițiile locale (o metisare a populației cu apariția de caractere nedorite) și astfel o dependență a apicultorilor de achiziția hibrizilor.

Comercializarea de hibrizi interrasiali poate conduce în timp relativ scurt la hibridarea în masă a unor populații locale deoarece vânzarea de mătci hibride se poate face de exemplu în toată țara, într-un sezon, fiind posibil să se realizeze mii de mătci. Ca urmare, riscul de hibridare și de înlocuire a unor populații geografice în timp scurt este foarte mare, iar apicultorii vor deveni dependenți de mătcile hibride.

  • Asigurarea unor zone de protecție în jurul stupinelor autorizate pentru reproducție se poate realiza interzicând ca pe o rază de cel puțin 10-15 km să pătrundă în zonele de protecție alte stupine. Stupinele care la data autorizării sunt în zonele de protecție, fiind înregistrate la registrul agricol din zonă, vor fi controlate de comisii constituite în acest scop, pentru a se preveni a avea alte rase decât rasa autohtonă – Apis mellifera carpatica.
  • Stabilirea unor locații pentru stații de împerechere controlată a reginelor este o necesitate care se impune pentru a avea un control total al împerecherilor și pentru găsirea acestor locații trebuie să se implice organele de stat.

Este evident că rezervațiile naturale montane pot oferi oportunități în acest sens, dar aici trebuie să se realizeze o colaborare între MADR și Romsilva care gestionează aceste rezervații.

Existența unor locații pentru stații de împerechere controlate este imperios necesară, mai ales dacă pe viitor nu se va putea stopa intrarea pe teritoriul țării noastre a altor rase și hibrizi. Categoric în acest caz se va impune ca toate stupinele de reproducție autorizate, de elită sau multiplicare, să facă împerecherile reginelor numai în stații de împerechere controlată sau prin înseminare artificială.

Totodată, în locațiile stațiilor de împerechere controlată identificate se va verifica izolarea acestora și se vor lua măsuri de preîntâmpinare a pătrunderii altor familii de albine în zona lor de acțiune care trebuie considerată a fi de cel puțin 20 km.

  • Înființarea de noi stupine de elită se impune mai ales pentru a se desființa monopolul existent. Astfel, se va realiza o concurență în privința calității elitelor livrate pentru stupinele de multiplicare.

Având în vedere că pe teritoriul României există cinci zone bioapicole, ideal ar fi ca pe teritoriul fiecărei astfel de zone să funcționeze cel puțin o stupină producătoare de elită.

Aceste stupine autorizate a fi producătoare de elită ar trebui să lucreze în sistemul de populație închisă, înțelegând prin aceasta că în aceste stupine nu se va introduce material genetic din afara lor. Aceste populații (50-150 familii de albine) pot fi menținute doar prin izolare geografică completă sau prin însămânțări artificiale, dar nu mai mult de 20 de generații, știut fiind că menținerea îndelungată a unei populații în stare închisă pune în pericol existența acestuia, ca urmare a depresiunii de consangvinizare. Totuși, prin difuzarea într-o anumită zonă a materialului biologic valoros (regine și trântori) din cadrul populației închise, se exercită o anumită presiune de selecție; cu implicații profunde în ameliorarea albinelor din zona de acțiune.

  • În vederea păstrării în rasă curată a celor mai valoroase populații de albine din rasa autohtonă trebuie trecut la înființarea de rezervații naturale pentru protecția albinelor din rasa autohtonă – Apis mellifera carpatica, în stare curată. Aceste rezervații se amplasează, la fel ca și stupinele de împerechere controlată, în văile izolate ale munților sau în alte zone în care există numai populații de albine din rasa autohtonă cu însușiri valoroase crescute în rasă pură și în condiții de izolare, climă și cules.

Familiile de albine din aceste rezervații se bonitează, cele necorespunzătoare fiind îndepărtate, iar în locul acestora se introduc familii valoroase din aceeași zonă bioapicolă. În cadrul rezervației se aplică o selecție riguroasă prin crearea de linii și încrucișarea între linii de înaltă productivitate. Totodată, în vederea împerecherilor dirijate ale reginelor se vor efectua împerecheri în stațiile de împerecheri controlate sau prin înseminări artificiale.

  • Alocarea de fonduri financiare pentru susținerea eforturior de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone este imperios necesară. Totodată, având în vedere că selecția la albina meliferă este o activitate importantă, complexă și de lungă durată, pentru a obține rezultate vizibile este absolut necesar un sprijin legislativ și financiar din partea statului.

Aceste fonduri vor trebui alocate pentru susținerea eforturlor de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone, stupinelor de elită și multiplicare, stațiilor de împerechere controlată, rezervațiilor naturale pentru protecția albinelor din rasa autohtonă în rasă curată și Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură.

Fondurile financiare pot proveni de la Statul Român și/sau din fondurile alocate de UE pentru programele naționale apicole. Referitor la legalitatea reținerii acestor fonduri vreau să aduc aminte organelor de stat că în două cazuri din anii anteriori s-a încercat să se facă finanțări pentru informatizarea identificării familiilor de albine, pentru ANZ și înfințarea de laboratoare, pentru ANSVSA, cele două instituții fiind organisme ale MADR, dar nu s-a aprobat. În cazul de față se vor finanța proprietăți ale apicultorilor, deci nu se pune problema de deturnare de fonduri destinate apicultorilor.

Tot aici s-ar putea încadra finanțarea parțială a organizării unor cursuri de calificare profesională în domeniul activităților de reproducție a albinelor organizate prin grija ANZ, I.C-D.A. și a unor forme asociative apicole.

  • Executarea de controale specializate se va realiza prin înființarea unor comisii formate din reprezentanți din partea ANZ (OJZurilor), ANSVSA (DSVSA-urilor) și ai formelor asociative apicole care să controleze izolarea reproductivă a stupinelor de elită, de multiplicare, stațiilor de împerechere controlată și rezervațiilor naturale pentru protecția albinelor din rasa curată autohtonă.

De asemenea, aceste comisii vor controla permanent acuratețea realizării lucrărilor de selecție, ameliorare și de conservare a rasei curate autohtone – Apis mellifera carpatica.

Aici trebuie să arăt în final că membrii acestor comisii trebuie să fie în cunoștință de cauză profesional, să cunoască cu acuratețe reglementările legislative în domeniu și să se ferească să aducă completări mai mult sau mai puțin originale acestor reglementări.

  • Stabilirea contravențiilor și infracțiunilor, precum și sancționarea acestora în funcție de gravitatea lor pentru încălcările reglementărilor privind activitatea de reproducerea a albinelor și de protecție a rasei autohtone se vor face astfel încât să descurajeze tendințele de încălcare a acestora.

Acesta este punctul meu de vedere referitor la dezideratele ce ar trebui să stea la baza reglementărilor din noua Lege a apiculturii pentru a realiza protecția rasei albinei noastre autohtone și a se reuși susținerea eforturilor de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone în cele mai bune condiții.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Albina românească, lipsită de protecție

În luna decembrie 2018, la Parlamentul României, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a luat în discuție conținutul Legii zootehniei privind apicultura.

În proiectul de lege amintit singurele referiri exprese la apicultură erau la art. 41 lit. r care prevedea ca reprezentând contravenție: „introducerea pe teritoriul României de material biologic apicol fără autorizație conform legislației în vigoare“ și la alin. 2 sancțiunea prevăzută la contravenția arătată mai sus: „d) cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei, faptele prevăzute la lit. r) ...“

Discuția a avut loc în prezența reprezentanților Ministerului Agriculturii, Agenției Naționale pentru Zootehnie, Asociației Crescătorilor de Albine din România, Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură și reprezentanți declarați ai unor forme asociative apicole.

La început, președintele comisiei a arătat că, având în vedere că există o lege a apiculturii în vigoare, se va stabili dacă este sau nu oportun ca Legea zootehniei să mai facă referire la probleme apicole sau acestea trebuie excluse din lege.

Fiind prezent la această întâlnire, am precizat că marți, 23 ianuarie 2018, s-a dezbătut în Comisia de agricultură din Parlamentul European un raport referitor la perspective și provocări pentru sectorul apicol din UE în care, printre altele, „invită statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja varietățile de albine locale și regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE“.

De asemenea, am adus argumente pentru necesitatea protejării rasei de albine românești Apis mellifera carpatica, menționând că actualmente apicultura românească se confruntă cu o adevărată emulație a unor apicultori români care doresc să încerce să lucreze și cu alte rase de albine. Speranța lor este, în primul rând, să obțină recolte de produse apicole mai mari.

Trăgând o concluzie a celor arătate mai sus și datorită faptului că prevederile Legii apicul­turii nu sunt prea adecvate și suficiente pentru protecția rasei de albine românești, am cerut să fie excluse prevederile din Legea zootehniei privind apicultura.

În continuare a luat cuvântul Irinei Ioan Marin, consilier județean în județul Dolj din partea PNL, ca împuternicit al grupului Jurnalul apicultorului, care a susținut că reprezintă interesele a peste 25.000 de apicultori și ale Federației Apicole ROMAPIS. Acesta a susținut exclu­derea albinei din Legea zootehniei, având în vedere că există și Legea apiculturii. Demersul acestuia a fost susținut de 5-6 deputați (dintre care unul de la UMDR).

Pe final au luat cuvântul directorul general al ANZ Lelior IACOB, directorul științific al I.C.D-A. Adrian Siceanu, vicepreședintele ACA Răzvan Coman, directoarea ANZ Maria Gherghiță și ministrul secretar de stat Sorin Roșu Mareș, care în corpore au susținut rămânerea în conținutul Legii zootehniei a referirilor la apicultură.

La sfârșit, după mai puțin de o oră, problema s-a supus la vot și cu o majoritate, cu un vot împotrivă și două abțineri, s-a votat pentru excluderea albinei din Legea zootehniei.

Se pare că majoritatea deputaților din Comisia pentru agricultură nu au înțeles scopurile acestui demers și implicațiile lăsării albinei românești fără protecție. După cum au decurs discuțiile, se pare că excluderea albinei din Legea zootehniei era deja hotărâtă înainte de începerea ședinței prin lobby-ul exercitat de Irinei Ioan Marin asupra unor membri ai comisiei și chiar asupra președintelui acesteia, deputatul Stănescu Alexandru.

Poate ar fi trebuit ca unii apicultori să se ferească să întineze albina aducând-o în politică, acțiune care este detestabilă.

Se vrea un moment de respiro pentru cei care importă, produc și distribuie unor apicultori români, mătci, roiuri și/sau familii de albine din alte rase sau cu hibrizi fără a putea fi sancționați de organele în drept.

Singura prevedere în Legea apiculturii privind protecția albinei românești este la art. 4, lit. h) „păstrarea și selecția purității albinei autohtone (Apis mellifera carpatica) și simultan folosind mătci provenind din stupinele de elită și multiplicare“. Textul este superflu pentru protecția rasei românești.

Totodată, în sprijinul afirmației că excluderea albinei din Legea zootehniei era prestabilită, vine și faptul că, deși în afară de părerile pentru excludere ale tuturor deputaților membri ai comisiei care au luat cuvântul și a dlui Irinei Ioan Marin, toți ceilalți vorbitori: reprezentanții Ministerului Agriculturii, Agenției Naționale pentru Zootehnie, Asociației Crescătorilor de Albine din România și Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, au susținut argumentat rămânerea albinei și în Legea zootehniei, totuși a fost scoasă din această lege.

Afirmația președintelui al comisiei „că protecția rasei de albine românești se va face prin Legea apiculturii“ nu este viabilă deoarece, conform afirmațiilor dnei director al Direcției Patrimoniu Genetic ANZ Maria Gheorghiță, până la modificarea în acest sens a Legii apiculturii, datorită continuării introducerii și producerii de noi rase și metiși pe teritoriul României, rasa noastră autohtonă va fi impurificată ireversibil.

Este știut că actualmente, venind în întâmpinarea dorințelor unor apicultori de a obține recolte de miere rapide, o serie de comercianți de regine, autorizați sau nu, fac oferte de vânzare de regine din diferite rase de albine și hibrizi. Printre aceste oferte predomină ofertele cu hibridul Buckfast și rasele carnica – Apis mellifera carnica, italiană – Apis mellifera lingustica, caucaziană – Apis mellifera caucasica.

Din păcate, rasele străine în condițiile țării noastre nu pot depăși din punctul de vedere al calităților rasa românească Apis mellifera carpatica. Aceasta, trăind din generație în generație, de mii de ani, în condițiile de climă și floră caracteristice țării noastre, ca rezultat al selecției naturale, este cea mai bine adaptată acestor condiții, deci trebuie să ne orientăm numai pentru creșterea, înmulțirea și îmbunătățirea albinei noastre locale, Apis mellifera carpatica.

Așa stând situația cu protecția rasei de albine românești, trebuie să considerăm „că am pierdut o bătălie și nu războiul“ și ca atare să ne mobilizăm noi, apicultorii, organele răspunzătoare în domeniu ale statului, respectiv Ministerul Agriculturii prin ANZ și Institutul Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, astfel încât să se realizeze o lege a apiculturii care să protejeze fără ambiguități puritatea rasei albinei românești.

Acum, după dispariția referirilor la apicultură din Legea zootehniei, trebuie să recunoaștem că legislația românească este printre cele mai permisive din Uniunea Europeană, în contextul în care nu se face o verificare riguroasă a importurilor de albine atât timp cât ele respectă legislația comunitară.

Aici trebuie arătat că alte state – Franța, Italia, Germania și altele din zona iberică, care au avut și ele libertate – s-au trezit la realitate când au rămas fără rasa autohtonă națională.

Astfel, albinele melifere din zona iberică, deși natural adaptate și rezistente la mediul în care s-au format, au fost tot timpul recunoscute ca foarte dificil de administrat din cauza agresivității și, pentru a diminua acest caracter nedorit, în zonă au fost sistematic importate diferite rase de albine. Dar se știe că, prin împerecheri libere, caracterele bune se pierd și sunt înlocuite de fondul genetic ancestral al zonei, care este metisat și nu este înlocuit decât parțial de gene de import.

De asemenea, se semnalează că, în ultimii ani, în sudul Germaniei, hibridul Buckfast a atins 30-50% din efectivul de familii de albine și hibridarea practicată s-a dovedit o parazitare a rasei locale deoarece s-a remarcat că, prin utilizarea diferențelor genetice dintre două rase, se ajunge la degradarea ireversibilă a bazei genetice a acestora.

O acțiune benefică, în scopul protejării rasei autohtone, a luat Slovenia care a interzis complet rasele și hibrizii străini, iar CE nu a avut nimic de obiectat cu privire la această decizie.

În final, trebuie spus că organele statului român, prin Ministerul Agriculturii și implicit prin Agenția Națională pentru Zootehnie, în acțiunea de asigurare și păstrarea a purității rasei albinei românești, în afară de reglementări – pe hârtie, ar trebui să se implice material, subvenționând integral anumite analize și tratamente specifice, determinări ADN. Tot în acest scop ar trebui să sprijine asociațiile apicole care organizează stații izolate de împerechere a reginelor și care au stații de testare și selectare pentru reginele din rasa românească.

Ar fi bine ca specialiștii, care trebuie să recunoaștem sunt buni, talentați și motivați de pasiune, în loc să cocheteze cu studierea mijloacelor și tertipurilor utilizării altor rase pe teritoriul României, să militeze pentru ameliorarea și revigorarea rasei românești Apis mellifera carpatica.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Congresul APISLAVIA - Moscova 2018

La începutul toamnei s-au desfășurat în Federația Rusă, la Moscova (Centrul Expozițional Sokolniki), lucrările celui de-al 22-lea Congres al Organizației Internaționale de Apicultură „APISLAVIA“.

Cu această ocazie, un grup de 50 de apicultori români au avut ocazia de a se deplasa la Moscova pentru a participa la lucrările congresului mai sus amintit.

Primirea care s-a făcut participanților la congres putem spune că a fost la nivel superior atât din punctul de vedere al spectacolului de deschidere, al cazării, cât și al expoziției apicole.

Deschiderea congresului, făcută în Palatul Congreselor din Kremlin, s-a făcut odată cu urările de bun venit din partea Președintelui Rusiei Vladimir Putin, transmis prin cuvântul Președintelui Dumei de Stat care, printre altele, i-a felicitat pe apicultorii care livrează omenirii „cea mai curată și naturală hrană“.

Tot cu prilejul deschiderii, în cinstea participanților, a fost prezentat un concert care ne-a ținut 5 ore neclintiți pe scaune, compus din patru părți: concert de muzică simfonică oferit de Orchestra Filarmonicii din Moscova, balet susținut de Teatrul Balșoi, dansuri populare din țările Federației Ruse și, în încheiere, dansuri ale unor echipe de copii costumați în albinuțe.

Din toată această organizare se înțelege că autoritățile ruseși au acordat o mare importanță evenimentului apicol desfășurat, ceea ce cred că trebuie să dea de gândit și autorităților altor țări privind desfășurarea activităților apicole.

În fine, trebuie știut că la APISLAVIA sunt afiliate două entități românești, FIITEA și Apis Tomitana, iar dl Cristian Constantinescu a fost investit cu funcția de vicepreședinte al APISLAVIEI la Congresul Apislavia din 2010 la Varna, Bulgaria.    

Profitând de această deplasare, prof. dr. ing. Petre Iordache i-a adresat directorului general al FIITEA, Cristian Constantinescu, un set de întrebări la care acesta a avut amabilitatea să răspundă.

– Cine a(u) fost organizatorul(rii) deplasării la Congresul APISLAVIA – Moscova 2018 a api­cultorilor români, care a fost participarea și cum s-a realizat aceasta?

– Organizatorul participării apicultorilor români la Congresul Apislavia de la Moscova a fost Fundația Institutul Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă (FIITEA). Detaliile participării au fost discutate la București cu organizatoarele Congresului, președinta Olga Chepukhina și directorul economic lilia Sorokina în 2 mai 2018. Cele două reprezentante ale Asociației Apicultorilor din Rusia au venit la București în vederea aderării la Apimondia în calitate de membru asociat. În aceeași perioadă FIITEA a fost gazda Consiliului Executiv al Apimondia.

Despre statutul FIITEA

– Ce reprezintă această fundație și ce statut are în viața apicolă românească, în principal, și în cea internațională, în general?

– FIITEA, inițial IITEA (Institutul Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă), a fost înființat în 1970 de prof. Veceslav Harnaj, din resurse proprii, pe atunci președinte al Apimondia. A început cu un mic grup redacțional, editarea revistei apicole Apiacta și tipărirea în cinci limbi străine. A trecut apoi la o largă diversitate de tipărituri apicole și neapicole. Din fondurile obținute s-au construit noi clădiri pentru extinderea activității tipografice, depozite pentru ceară de albine (troc cu tipărituri) etc. După 1990 tipăriturile nu au mai fost profitabile și s-a trecut la activitate electronică informațional apicolă. De asemenea, a fost posibilă încadrarea juridică în regim de fundație, total autonomă cu autogestiune. Spațiile tipografiei rămase disponibile au fost reamenajate și închiriate la diverse firme în cursul timpului. În prezent, găzduiesc Clinica de oncologie NEOLIFE și Clinica de fizioterapie și recuperare „Sfinții Arhangheli“. În clădirea administrativă a FIITEA sunt de asemenea închiriate birouri la firme precum Externa, Tractări și altele. Organizăm și găzduim diverse manifestări și evenimente apicole, cursuri de specializare în apiterapie, ședințe ale Apimondia, Federației Balcanice de Apicultură și Apislavia. 

– Care a fost tematica sub care s-au desfășurat Lucrările Congresului APISLAVIA – Moscova 2018 și ce hotărâri principale s-au adoptat?

– A fost cel mai reușit Congres Apislavia de când a fost inființată această federație în 1910. Deschiderea a avut loc la sala Palatului din Kremlin, în prezența a circa 6.000 persoane. Au vorbit reprezentanți ai guvernului, Primăriei Moscovei, deputați, Președintele Apislavia și alte personalități notabile din Federația Rusă. Tematica „Apicultura pentru toți“ și-a atins scopul și a dat un puternic semnal atât în Federația Rusă, cât și în țările membre Apislavia asupra importanței vitale pentru omenire în păstrarea și conservarea naturii și a vieții pe pământ prin apicultură. 

– Care au fost contribuțiile participanților români la congres și cum au fost primite acestea?

– La sesiunile științifice reprezentanții români au susținut referate care s-au bucurat de mare apreciere.

Au vorbit dr. Ștefan Stângaciu, președintele Asociației Naționale de Apiterapie, Cristina Mateescu, președinta Comisiei de Apiterapie a Apimondia, Marta Giogia, director economic și, Cristian Constantinescu, director general al FIITEA.

– Care sunt țările membre și cine sunt organele conducătoare ale APISLAVIEI?

– La Adunarea Generală a Apislavia au fost discutate și adoptate hotărâri de primire de noi membri (Situația exactă urmează a fi comunicată de secretarul general Robert Chlebo) și a fost desemnat orașul Minsk drept loc de desfășurare a următorului Congres Apislavia în 2020.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Abonează-te la acest feed RSS