reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Nov 2019

Zumzetul albinelor aduce un cluster pentru produse bio

Prisaca Moldova a luat ființă la Iași, în urmă cu aproape 10 ani, sub forma unei stupine mici, dar care s-a dezvoltat încet cu investiții destul de mari, an de an, iar acum aceasta a ajuns la un efectiv de 180 familii de albine. Nevoile într-o stupină pentru a deveni profitabilă sunt mari, de aceea Relu Cojocar a ajuns să fie membru fondator al Clusterului BioNEst, care are în centrul preocupărilor produsele și serviciile bio ca vector principal al unui stil de viață sănătos, în regiunea de dezvoltare NE, având ca membri din sfera învățământului și științei, din administrația publică locală, asociații prefesionale, instituții financiare și agenți economici.

„Mic dejun cu miere“

Relu Cojocar este fondatorul fermei apicole Prisaca Moldova, iar timp de un deceniu s-a dedicat stupinei, luând parte la diverse proiecte care au presupus un stil de viață sănătos. De altfel, participarea la diverse târguri internaționale de produse bio l-au determinat să conștientizeze importanța produselor sale, fapt ce l-a ambiționat să intre pe piața locală: „Businessul este relativ nou, de cca 10 ani, timp în care l-am dezvoltat puțin câte puțin. Inițial a fost la nivel de hobby, după care am început să-l trecem la următorul nivelul, unde am ajuns la aproximativ 180 de familii de albine, și practic am început să facem o afacere din asta. Până anul trecut, dădeam toate produsele mele en-gros către procesatori, dar de un an de zile fac parte dintr-un proiect care se numește «Servicii integrate de export», româno-elvețian, prin care am fost învățați să ne prețuim munca, iar în urma proiectului am fost selectat și voi participa sub pavilionul României la trei târguri internaționale de produse bio, respectiv la Dubai, Nuremberg și Shanghai. Astfel, încet, încet am trecut de la a produce pentru procesatori la a încerca să îmi vând produsele cu o valoare adăugată. În acest mod, ne-am rebranduit și am început să intrăm pe piața locală. Avem produse din miere și subproduse, respectiv ceea ce putem face în timpul unui sezon. Ca apicultori încercăm să promovăm consumul sănătos deoarece suntem implicați într-un proiect care se numește „Mic dejun cu miere“, la care particip de la bun început, de când a ajuns și în România, respectiv de cinci ani de zile, care are loc în a treia vineri din noiembrie, în fiecare an, și se desfășoară în toată Uniunea Europeană, unde noi mergem și promovăm apicultura și consumul de miere în școli.“

cluster apicultura bio 3

…o voce comună pentru autorități

Prisaca Moldova se confruntă cu lipsa forței de muncă, dar prin multă muncă Relu dorește să mențină stupina la un nivel profitabil, după modelul multor țări dezvoltate. Pe de altă parte, acesta ne spune că este încrezător, cu toate că lupta cu problema neonicotinoidelor este crâncenă: „Pe viitor, am vrea să ne extindem, dar în zona noastră este din ce în ce mai greu cu forța de muncă și de aceea încercăm să ne limităm la atât cât putem noi duce! Spre norocul meu reușesc cu ajutorul a doi studenți să fac operațiunile cele mai grele. În rest, beneficiez de sprijinul soției mele care, cu toate că este medic, după program mă ajută necondiționat. Tot ea îmi este cel mai apropiat sfetnic și împreună luăm deciziile cu privire la managementul stupinei. Pe lângă multă muncă fizică, să nu uităm că investițiile într-o astfel de stupină sunt mari, ajungând în acest moment la câteva zeci de mii de euro, dar suntem încrezători că încet, dar sigur apar și satisfacțiile. Noi, în acest moment, reușim să producem aproape întreaga gamă de produse apicole: miere de rapiță, salcâm, tei și polifloră, iar în unii ani și miere de mană, polen, puțină păstură și lăptișor de matcă. În întreaga activitate m-am inspirat din vizitele făcute în stupine performante din țară și din străinătate, precum Canada, USA, Suedia și de la diverse workshop-uri la care am participat în fiecare an. Și noi, în afara sezonului activ al albinelor, organizăm asemenea întâlniri cu apicultori din zona de nord a țării, având invitați de marcă ai apiculturii. Pe viitor, ne dorim să reușim să menținem stupina la un nivel profitabil și să reușim să fim o voce comună pentru autorități deoarece lupta apicultorilor cu invazia de miere contrafăcută, respectiv lupta cu neonicotinoidele, care ne distrug încet și sigur o mare parte din familiile de albine, se dovedește a fi grea și de prea lungă durată. Spre bucuria mea, această nobilă meserie nu va dispărea deoarece observ tineri care încă sunt atrași de zumzetul albinelor. Cred că profesia de apicultor este una dintre cele mai solicitante și provocatoare meserii.“

BioNEst Cluster – o formă modernă de asociere

cluster apicultura bio2

Apicultorul nostru este și membru fondator al Clusterului BioNEst, primul de acest fel și unicul pe miere și produse BIO din România, având ca obiective creșterea performanțelor economice ale membrilor acestuia, prin dezvoltarea și promovarea resurselor și valorilor comune sub o identitate unică: „Pe termen lung, beneficiile constituirii clusterului sunt legate de creșterea performanței economice a membrilor prin promovarea unui stil de viață sănătos și consum de produse BIO disponibile cu ajutorul produselor și experienței acumulate de membrii clusterului în domeniul producției BIO – dezvoltarea brandului umbrelă de cluster și atragerea interesului atât al consumatorilor, cât și al partenerilor internaționali asupra posibilităților de evoluție sustenabilă și rentabilă în această zonă îngustă a agriculturii, inclusiv și prin atragerea atenției către produsele membrilor. Printre obiective se enumeră și identificarea și atragerea de surse financiare specifice, în vederea asigurării dezvoltării sustenabile a membrilor, inclusiv și prin finanțare europeană. În ceea ce privește membrii clusterului, pot menționa că avem diverse industrii reprezentate: producători apicoli, procesatori în industria uleiului presat la rece, industria conservelor, semifabricatelor etc. Vreau să menționez că toți avem aceleași obiective și direcții, care s-au împărțit spre formulare și discuție pe categorii de competență, iar acum este încă devreme să formulăm în mod public toate obiectivele și modalitățile lor de atingere, însă este clar că în mod direct sau indirect acestea vor conduce la o dezvoltare regională agricolă și la o diversificare a ofertei către consumatorii finali, ieșind din tiparele strictei ofertări a materiei prime către procesatorii din afara României, așa cum în acest moment este construită o mare parte din piața actuală de produse agricole din România“, a încheiat Relu Cojocar.

Beatrice Alexandra MODIGA

Sub 1% din totalul apicultorilor din România, certificați ecologic

În România erau certificați ecologic sau în stare de conversie, 371 de apicultori la 1 ianuarie 2017, care dețineau 58.912 colonii de albine, conform unui studiu realizat de federația ROMAPIS pe baza datelor publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a consultării tuturor organismelor de certificare și inspecție acreditate în România despre situația sectorului apicol. La sfârșitul anului 2016, sub 1% din totalul apicultorilor din România, reprezentând 3,64% din stupi, produceau miere în regim bio. Comparând aceste date cu cele furnizate de Asociația Crescătorilor de Albine din România în 2010, se poate observa o scădere semnificativă a numărului producătorilor ecologici  în ultimii 7 ani, cu 21 de procente. Dacă în 2011 erau 912 apicultori înregistrați ecologic, cu un număr de 97.997 familii de albine, în prezent numărul acesta a scăzut la aproximativ o treime din cel inițial. În 2010, 15% din totalul producției de miere pe țară, adică 3.650 de tone era certificată ecologic.

Anul 2016 a fost considerat cel mai dificil de majoritatea apicultorilor români. Acesta s-a caracterizat printr-o producție foarte mică de miere, concomitent cu scăderea prețului mierii convenționale. În aceste condiții, mierea certificată bio s-a achiziționat engros la un preț cu aproximativ 40% mai mare decât cel de la convențional.

Constantin Dobrescu, vicepreședintele Federației Asociațiilor Apicole din România, ROMAPIS spune că în prezent apicultorii români sunt din ce în ce mai interesați de certificarea bio. ”Pe fondul scăderii prețului mierii, aproape dramatică pentru apicultorii nu numai din România, ecartul dintre prețul mierii ecologice și al celei convenționale a crescut. Din acest motiv se înregistrează și în România o resuscitare a interesului pentru obținerea certificării bio, după o perioadă de câțiva ani de câțiva ani de declin”.

Conform reglementărilor existente în prezent în Europa, mierea provenită din apicultura ecologică  are avantajul major al unei garanții a calității certificate. Dacă piața de miere produsă convențional este zdruncinată de scandaluri privind falsitatea acesteia, cea bio beneficiază de o trasabilitate mai bună, fiind atent urmărită pentru a înlătura orice suspiciuni sau nereguli. În 2010, 80% din mierea produsă ecologic la noi în țară era exportată către țări din Uniunea Europeană precum Germania, Austria, Suedia și alte țări nordice.

Calitatea remarcabilă a produselor apicole românești este recunoscută internațional. Vicepreședintele ROMAPIS evidențiază potențialul natural foarte mare al multor zone de cules din România care oferă condițiile necesare apiculturii ecologice și surse de nectar valoroase, ceea ce recomandă mierea românească drept una de calitate. ”Colonia de albine este un sistem aflat într-o foarte fină interdependență cu mediul în care cele mai mărunte modificări pot duce la ruperea unui echilibru de o mare complexitate cu consecințe pentru fiecare dintre acestea”.

Conversia către ecologic le oferă apicultorilor posibilitatea de a obține venituri mai mari: ”Există apicultori care practică cinstit, fără compromisuri,  apicultura ecologică și au succes cu produsele stupinelor lor, ceea ce ar putea fi un exemplu și un îndemn pentru mulți alții”, spune Constantin Dobrescu.

Pentru a sprijini acest sector, Federația ROMAPIS organizează în parteneriat cu agenția de training Cursuri Creative, singurul curs de apicultură ecologică disponibil în România. Cursul se adresează apicultorilor care doresc să-și certifice ecologic stupina, cu atât mai mult cu cât procedura de certificare necesită obligativitatea de a cunoaște reglementările naționale și europene care stau la baza obținerii și menținerii standardului ecologic European.

Periplu apicol european

În perioada 2-8 octombrie 2016 am avut oportunitatea și plăcerea ca, împreună cu alți 30 de apicultori români profesioniști, să particip la o excursie de documentare pe tematică apicolă în Germania, Austria și Elveția. Excursia a fost organizată, de altfel impecabil, de Asociația Apicolă „MELIKOLEG“ Sibiu, în parteneriat cu Institutul de Cercetări pentru Agricultură Ecologică „FiBL – Forschungsinstitut fur biologischen Landbau“ Frik din Elveția.

Cu prilejul peregrinărilor noastre am vizitat și cercetat 9 obiective reprezentând exploatații apicole profesioniste, asociații apicole, cooperative apicole, ferme de creștere a reginelor și o clădire a Institutului de Cercetare, partener care prin reprezentantul său, dl Salvador Garibay împreună cu dl ing. Wilhelm Tratler – ne-a ghidat cu profesionalism pe toată durata excursiei.

În prima zi de documentare activă am efectuat o primă vizită la ferma apicolă „Pannonische Imkereigenossenschaft“ situată în Gols – Austria, unde am fost primiți de dl Mario Vogel, unul dintre proprietarii fermei, care ne-a prezentat cu amabilitate dotările fermei, modul cum își desfășoară activita­tea și a răspuns întrebărilor noastre.

Această fermă deține un număr de peste 1.000 familii de albine fiind, una dintre cele mai mari ferme apicole din Austria.

A doua vizită a zilei am făcut-o la stupina „Bienenhof Meier“, Pasching/Linz – Germania, fiind întâmpinați de proprietarul Johann Meier care ne-a descris activitatea și dotarea acestei stupine cu un număr de 300 de familii de albine cu comercializare directă a mierii și cu o rată de înmulțire anuală de 1:3.

În a doua zi ne-am deplasat din Germania în Elveția, unde o primă vizită am făcut-o asociației apicole de pastoral „Wanderimkerei“ Signau – Elveția, unde ne-au primit președintele Fritz și apicultoarea Ursula Lüthi care ne-au prezentat structura asociației, dotările, reglementările privind efectuarea pastoralului, producerea mierii, verificarea calității și altele.

La finalul zilei am vizitat o clădire a Institutului pentru Agricultură Ecologică „FiBL – Forschungsinstitut fur biologischen Landbau“ Frik din Elveția, unde dl Salvador Garibay, repre­zentantul institutului, ne-a prezentat cu predilecție modul cum acesta conservă stupăritul tradițional elvețian, cum ar fi stupii sistematici cu controlare și lucru prin spate, rame crescute fără foițe de faguri artificiali, stupi primitivi și alte aspecte.

Prima vizită a zilei a treia am făcut-o la „Imkerei Mayr GmbH“ Kardolf – Elveția, o stupină deținută de un apicultor profesionist, dl Robert Mayr, care ne-a prezentat insta­lațiile de procesare a mierii și aspecte ale apiculturii ecologice.

A urmat vizitarea Asociației de Procesare Polen „Bienen Roth & Co“ Wila – Elveția, unde dl Roth ne-a prezentat cu amabilitate și răbdare o stupină, utilaje pentru colectarea și condiționarea polenului și alte aspecte apicole.

Ziua a treia s-a încheiat cu deplasarea la Zürich la Asociația „Association for Apis melifera melifera“, unde ne-a primit dl Hans Ulrich Thomas care ne-a prezentat stupine reprezentative și aspecte ale selecției, ameliorării și conservării rasei de albină autohtonă elvețiană albina neagră – Apis mellifera mellifera.

Ultima zi activă a excursiei s-a finalizat cu două vizite de documentare apicolă, una la stupina „Imkerei Fehrenbach“, Ravensburg – Germania și alta la o cooperativă de valorifi­care a produselor apicole „Süddeutsche Honiggvermarktungsgenossenschaft“, Regensburg – Germania.

Stupina „Imkerei Fehrenbach“ este o întreprindere familială profesionistă având 600 familii de albine și care se preocupă în principal de creșterea și comercializarea reginelor din rasa Buckfast, astfel că proprietarul și administratorul dl Klaus Fehrenbach ne-a prezentat aspecte ale acestei îndeletniciri.

Reprezentantul cooperativei de valorificare a produselor apicole a prezentat modalitățile de achiziționare și valorificare a produselor apicole.

În finalul descrierii obiectivelor vizitate se pot deduce densitatea și volumul informațiilor obținute, astfel că se impune o structurare și clasificare a lor pe teme principale ale activității apicole și, după o limpe­zire și sedimentare a informațiilor acumulate, cred că ar fi interesant să structurez aceste cunoștințe pe următoarele teme:

1. Reglementări specifice ale efectuării stupăritului, producerea, condiționarea și desfacerea mierii în Austria, Germania și Elveția.

2. Elveția – producerea, condiționarea și desfacerea polenului.

3. Obținerea reginelor din rase pure și protejarea acestora pentru a nu fi impurificate de alte rase, protejarea și conservarea rasei indigene naționale și a sistemului istoric de stupi în Elveția.

Temele mai sus enumerate vor urma.

GALERIE FOTO


Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 28-29

Abonează-te la acest feed RSS