reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Tratamente la vița-de-vie

Stropiți VIȚA-DE-VIE pentru combaterea manei, făinării, putregaiului cenușiu, pătării roșii a frunzelor, acarienilor cu unul dintre următoarele amestecuri de pesticide:

  • NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau CURZATE MANOX – 0,25% + FOLICUR SOLO 250 EW – 0,4 l/ha sau
  • SULFOMAT 80 PU – 0,4%  + DECIS 25 WG 0,003% sau KARATE ZEON – 0,015% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%
  • SHAVIT F 72 WP – 0,2% sau CABRIO TOP 1,5-2 kg/ha sau UNIVERSALIS 593 SC – 2 l/ha + KARATE ZEON – 0,015% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.
  • RIDOMIL GOLD MZ 68 WG – 0,25% sau ALCUPRAL 50 PU – 0,6% sau MIKAL FLASH – 3,0 kg/ha sau DITHANE M 45 – 0,2% sauMELODY COMPACT 49 WG –1,5 kg/ha + DECIS 25 WG 0,003% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.   
  • DITHANE M 45 – 2 kg/ha + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% până la 0,15%.

Tratamentul se va efectua în perioada 27 iunie – 02 iulie 2019.

Produsele acaricide se vor folosi doar dacă s-a depășit pragul economic de dăunare de 5-10 acarieni pe frunză.

La toate rețetele de tratament se poate adăuga îngrășământ foliar în concentrațiile recomandate de producător.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Tratamente la măr, păr și gutui

La  MĂR – se vor aplica două tratamente pentru combaterea rapănului, făinării, moniliozei, bolilor de scoarţă, păduchelui din San-Jose (G1), păduchelui lânos, acarieni, afide, insecte defoliatoare şi minatoare astfel:

  • tratamentul 1 – când fructul are diametrul de 3 cm (perioada 31 mai 2019 - 06 iunie 2019);
  • tratamentul 2 – la interval de 7-12 zile de la efectuarea tratamentului anterior.

Se vor utiliza următoarele amestecuri de pesticide:

  • SYSTHANE PLUS 24 CE - 0,02 % sau SCORE 250 EC – 0,015% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau CHORUS 75 WG– 0,02% + DECIS 25 WG – 0,003%  sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
  • SHAVIT F 72 WP – 0,2% +  DECIS 25 WG – 0,003% + VERTIMEC 1,8% EC –0,1% până la 0,15%;
  • FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% sau CHORUS 75 WG – 0,02% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% +  ENVIDOR 240 SC – 0,04%;
  • SYSTHANE PLUS 24 CE – 0,02 % + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau MOSPILAN 20 SG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;
  • MERPAN 50 WP – 0,25% sau DITHANE M 45 – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau WINNER M 80 – 0,2% + SULFOMAT 80 PU – 0,3% sau SHAVIT F 72 WP – 0,2% + ACTARA 25 WG – 0,01% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.

La  PĂR şi GUTUI – se vor aplica două tratamente pentru combaterea fumaginei, rapănului, moniliozei, septoriozei, pătării brune, puricelui melifer, păduchelui din San-Jose (G1), acarienilor, afidelor, insectelor defoliatoare şi minatoare, păduchelui lânos astfel:

  • tratamentul 1 – în perioada de creştere a fructelor (perioada 31 mai 2019 - 06 iunie 2019);
  • tratamentul 2 – la interval de 7-12 zile de la efectuarea tratamentului anterior.

Se vor utiliza următoarele amestecuri de pesticide:

  1. SCORE 250 EC – 0,015% sau SHAVIT F 72 WP – 0,2% sau CHORUS 75 WG – 0,02% + DECIS 25 WG – 0,003% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
  2. DITHANE M 45 – 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau WINNER M 80 – 0,2% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau MOSPILAN 20 SG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;

În livezile de MĂR şi PĂR unde este pus în evidenţă atac al focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora) se vor utiliza următoarele produse:

CHAMP 77 WG – 0,2% sau FUNGURAN OH 50 WP – 0,04% sau KOCIDE 2000 – 0,25% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau MOSPILAN 20 SG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% până la 0,15%. 

La toate reţetele de tratament se poate adăuga îngrăşământ foliar în concentraţiile recomandate de producător.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie să ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectati cu strictete normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului  înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

În atenţia celor care deţin livezi şi pomi răzleţi!

Condițiile climatice din ultimele zile au favorizat apariția și dezvoltarea dăunătorilor/bolilor: VIERMELE PRUNELOR, AFIDE, OMIZI DEFOLIATOARE, ACARIENI / PATAREA ROŞIE, CIURUIRE, MONILIOZE.

Pentru prevenire și combaterea lor  se recomandă:

  1. CALYPSO 480 SC = 0,02% + BRAVO 500 SC = 0,15% + NISSORUN 10 WP = 0,03%  sau
  2. NOVADIM PROGRESS = 0,1% +DITHANE M 45 = 0,2% sau
  3. FASTER 10 CE = 0,025% + SIGNUM = 0,05% + MILBECNOCK = 0,075% sau
  4. KARATE ZEON = 0,015% + SCORE 250EC = 0,02% + VERTIMEC PRO = 0,1-0,15% sau
  5. CORAGEN = 0,01% + ORIUS 25 EW = 0,1% + VERTIMEC PRO = 0,1-0,15%.

Perioada optimă de tratament: 23.05. – 27.05.2016.

Alte recomandări: se va folosi 1.500 l soluție la hectar.

Citiți cu atenție prospectele produselor de protecția plantelor înainte de utilizare!

ATENŢIE! SE POT UTILIZA ŞI ALTE PRODUSE DE PROTECŢIA PLANTELOR OMOLOGATE PENTRU DAUNĂTORII AMINTIŢI!

Alte recomandări:

Ambalajele clătite se depozitează in magazii şi se returnează distribuitorului.

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

Respectați cu strictețe perioadele de remanență a produselor de protecția plantelor utilizate, a normelor de lucru, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor conform Protocolului de colaborare nr. 3242/F/21.10 2016 dintre MADR – ANF și ROMAPIS, Ordinului comun nr. 45/1991/127/68/15b/1991 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Asociației Crescătorilor de Albine din România, Ministerului Transporturilor, Ministerul Mediului, Departamentului pentru Administrație locală, privind unele măsuri pentru protecția familiilor de albine împotriva intoxicațiilor cu pesticide și a Legii nr. 383/2013 a apiculturii și Legea nr. 280/2015, privind modificarea legii apiculturii.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

Acarianul Acarapis sp. nu pune în pericol albina românească (II)

– Având în vedere anul apicol dificil 2016 și știind că pe fondul lipsei culesurilor satisfăcătoare de întreținere există predispoziția izbucnirii a o serie de boli în familiile de albine. Ce sfătuiți apicultorii în privința exploatării și supravegherii familiilor de albine?

– În primul rând, familiile de albine nu trebuie „exploatate“, adică este bine ca, în condițiile în care nu a existat un cules satisfăcător la rapiță, salcâm sau tei, să nu se extragă mierea și să nu se înlocuiască cu diferite suplimente nutritive, știut fiind faptul că culesul natural are un rol decisiv în menținerea stării de sănătate a albinelor.

De asemenea, supravegherea stării de sănătate a albinelor este o datorie pe care apicultorul o are față de albinele pe care le crește și de la care are atâtea beneficii. Este mai bine să previi o boală decât s-o tratezi și atunci este mai bine ca apicultorul să solicite la un laborator acreditat în domeniu, cel puțin o dată pe an, preferabil toamna înainte de iernat, efectuarea unui set minim de analize care constau în examen bacteriologic pentru Locă americană și europeană și examen parazitologic pentru Varrooză și Nosemoză. Pachetul de bază la analize ca și cost, la orice laborator din rețeaua sanitară veterinară de stat, se ridică la maximum 50 de lei. Desigur, apicultorul poate solicita în orice altă perioadă a anului aceste analize, precum și altele pentru alte boli suspicionate a evolua în stupină sau recomandate de către un specialist.

Apicultorul trebuie să facă anual tratamentele de combatere a varroozei numai cu produse care sunt autorizate pentru comercializare. Este bine ca la nivelul asociațiilor apicole să existe medici veterinari care să organizeze aceste tratamente antiparazitare, unde eficacitatea maximă este dată de stabilirea unei scheme de tratament completă care să fie efectuată concomitent la toate stupinele de pe un teritoriu, cu o rază de 10 km.

apicultura albine stupi

Pe de altă parte, într-o stupină, în cazul existenței ramelor cu puiet neuniform, nu trebuie administrate antibiotice fără prescripție din partea unui specialist, pentru că din experiență spun că tipul de antibiotic, concentrația acestuia în produsul comercial, dozele și modul de administrare de cele mai multe ori sunt complet greșite.

Nu în ultimul rând, apicultorii trebuie să se asigure că mătcile, care trebuie schimbate o dată la trei ani, provin din familii perfect sănătoase, iar multiplicarea acestora este autorizată.

– Știm că există tendința ca, în speranța îmbunătățirii performanțelor familiilor de albine, unii apicultori să introducă în stupine alte rase de albine diferite de rasa noastră autohtonă, Apis mellifera carpatica, sau diferiți metiși, oare importarea acestui material genetic, rase noi, roiuri la pachet și regine cu albine însoțitoare nu pot constitui cauze ale răspândirii unor noi boli pe teritoriul României?

– Desigur, importul de familii de albine, roiuri la pachet, regine cu albine însoțitoare pot să constituie cauze ale răspândirii unor boli pe teritoriul României. Dar România este stat membru al Uniunii Europene, în consecință comerțul intracomunitar cu materialul biologic menționat anterior se face fără restricții, numai pe baza certificării stării de sănătate la locul de origine. Excepție de la această regulă este numai comerțul cu material biologic (roiuri, regine, familii de albine) care provin din regiunea Calabria – Italia, unde a fost depistat gândacul mic de stup, zonă care este sub restricție sanitară veterinară.

Situația este diferită față de importul de material biologic din țări terțe, adică din afara Uniunii Europene, unde trebuie verificată starea de sănătate a familiilor de albine, roiurilor sau a reginelor pentru fiecare lot importat în parte, ba mai mult, legislația în vigoare prevede și o perioadă de izolare și supraveghere a materialului biologic importat timp de 30 zile, înainte de a fi introdus în stupinele din România. Deci, teoretic legislația sanitară veterinară asigură protecția necesară pentru a preveni introducerea de agenți patogeni noi pe teritoriul României, dar din păcate în practică nu întotdeauna lucrurile se desfășoară așa cum ne-am dori.

Publicăm acest interviu cu speranța că acesta va constitui un semnal de alarmă pentru organismele în drept să ia măsuri care se impun pentru a stopa posibilitățile răspândirii de noi boli ale familiilor de albine pe teritoriul României.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 28-30

Un nou acarian atacă albina românească (II)

Continuăm interviul cu dr. med. vet. Savu Vasilică realizat la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură București privind noul acarian care ar putea pune în pericol familiile de albine

– Cu ce se hrănesc acești acarieni?

– Cercetările efectuate de noi au arătat că speciile de Acarapis externi se hrănesc cu hemolimfa albinelor, intrând pe sub tergitele acestora sau pe la nivelul articulaţiilor aripilor şi picioarelor, producând slăbirea albinelor, pierderea capacităţii de zbor, scăderea imunităţii şi apariţia altor boli, în special loca europeană şi loca americană, prin transmiterea la albine a acestor agenţi patogeni.

Există şi o a treia specie de acarieni externi, numită Acarapis vagans (Schneider), descrisă în Europa centrală şi în Noua Zeelandă, găsită în principal pe trântori, localizată la baza aripii posterioare a albinelor (Lindquist, 1986). Din păcate, astăzi acarapioza este umbrită de acarianul Varroa destructor, care afectează toate coloniile de albine; din această cauză nu se mai investighează în mod regulat infestaţia cu acarieni din genul Acarapis.

Caracterele diferenţiale între speciile de Acarapis sunt redate în tabelul de mai jos:

albina romaneasca II tabel

– Cât trăiesc aceste specii de acarieni?

– Longevitatea acarienilor externi nu a fost studiată, dar studiile efectuate pe Acarapis woodi au arătat că adulţii acestor acarieni pot trăi până la 40 de zile. Conform datelor din literatură, longevitatea acarienilor externi poate fi mai redusă decât cea a lui A. woodi, considerând că speciile externe trăiesc în microhabitate externe mai puţin protejate de pe suprafaţa corpului albinelor. Când albina moare, toate stadiile de A. dorsalis mor şi ele în aproximativ 72 h.

Cercetările efectuate de noi în cadrul laboratorului au arătat că speciile de acarieni externi pot trăi pe albinele moarte, în condiţii de menţinere la frigider, mai mult de un an de zile (14 luni), în timp ce la temperaturi de peste 25°C nu trăiesc decât maximum 2 luni (60 de zile).

– Care sunt principalele metode de a scăpa de existența acestor acarieni din familiile de albine și cum pot fi acestea protejate pentru a nu se infesta cu ei?

– Căldura este asociată cu mortalitatea acarienilor traheali (Harbo, 1993), observaţie valabilă şi la acarienii Varroa destructor. Expunerea stupilor la razele solare împiedică creşterea populaţiei, iar umbrirea acestora tinde să accelereze acest lucru (de Guzman, 2001). Observaţii similare au fost făcute la acarienii de Varroa destructor, unde s-a constatat împiedicarea creşterii populaţiei de acarieni în coloniile care au fost expuse la lumina directă a razelor solare, în timp ce condiţiile de umbră tind să accelereze creşterea şi dezvoltarea acarienilor (Rinderer et al., 2004). Infestarea cu acarieni traheali scade pe timpul verii din cauza diluării populaţiei de acarieni ca urmare a apariţiei de noi albine, scădere care se constată şi în cazul acarienilor externi, în timp ce vârful de infestaţie cu acarieni externi este situat toamna târziu şi primăvara devreme (februarie, martie).

Acarian MDipLat

Vaporii de dioxid de sulf au scăzut şi ei, de asemenea, numărul de acarieni externi. Eficienţa mentolului şi Apistanului (folosit pentru controlul acarienilor traheali şi ai lui Varroa) pentru controlul acarienilor externi nu a fost studiată, dar, fiind acarieni externi, controlul lor ar trebui să fie mai uşor decât cel al acarienilor traheali, care sunt protejaţi în interiorul traheilor.

Cercetările efectuate de noi au arătat că singurul mod de a scăpa de acarienii externi este efectuarea tratamentelor periodice cu Varachet Forte. Acesta conţine 2 substanţe active: amitraz şi taufluvalinat, fiind singurul produs din lume de acest gen care practic nu a înregistrat nicio rezistenţă în rândul paraziţilor externi (Varroa, Acarapis, Braula). Administrarea doar a unei singure substanţe active, cum ar fi Taktic (amitraz) sau Mavrik (taufluvalinat), nu duce la distrugerea acarienilor externi, ba mai mult, ar putea duce la crearea de rezistenţă în rândul acestora. Administrarea de Varachet Forte se face o dată în primăvară, când albinele şi-au început activitatea normală, urmată în luna august de 3 administrări la interval de 7-10 zile, după recoltarea mierii, plus încă două administrări în toamnă, la interval de 7-10 zile, ultima administrare efectuându-se în absenţa totală a puietului în stup.

– Oare importarea de material genetic, rase noi, roiuri la pachet și regine cu albine însoțitoare ar putea fi principalele cauze ale răspândirii acestei boli pe teritoriul României?

– Diseminarea acarienilor în interiorul şi în afara coloniei de albine este cauzată doar de contactul direct dintre albine. Răspândirea acarienilor este cauzată probabil de pastoral şi de vânzarea de albine infestate, lucru ce duce la o dispersie rapidă a acarienilor, aşa cum s-a întâmplat în SUA şi Canada. În cadrul stupinei, infestarea unei colonii de albine poate duce la infestarea altei colonii vecine, probabil din cauza albinelor bezmetice. De asemenea, importul de rase noi, roiuri la pachet şi mătci cu albine însoţitoare poate să fie şi el una dintre cauzele principale de apariţie a acestor paraziţi pe teritoriul României.

Sper ca acest interviu să constituie un semnal de alarmă pentru organismele în drept să ia măsuri care se impun pentru a stopa răspândirea acestui acarian în familiile de albine de pe teritoriul României.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 28-29

Un nou acarian atacă albina românească (I)

Profitând de o deplasare la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură București, am intrat în Laboratorul de Patologia Albinelor pentru a mă interesa de situația eventualelor apariții de boli în familiile de albine, pe fondul unei cvasigenerale penurii de culesuri de întreținere pe aproape întreg teritoriul României din cauza situației meteorologice atipice, nefavorabilă dezvoltării și evoluției familiilor de albine.

Aici am avut plăcerea să-l întâlnesc pe dr. med. vet. SAVU VASILICĂ care, printre altele, mi-a relatat că în unele dintre probele trimise de apicultorii români pentru analize a depistat, cu surprindere, existența unui anumit acarian, care până acum nu a fost semnalat pe teritoriul României.

Sesizând gravitatea apariției acestui acarian în unele familii de albine de pe teritoriul României, l-am rugat pe dl dr. Savu Vasilică să-mi răspundă la câteva întrebări. Iată și răspunsurile:

– Cine este acarianul traheal Acarapis sp., de unde vine și cum afectează familiile de albine?

Tracheal mite Acarapis woodi

– Acarapioza traheală a albinelor (HBTM – Honey Bee Traheal Mite) este produsă de acarianul Acarapis woodi, care este un endoparazit obligatoriu al albinelor. Acarianul a fost descris pentru prima dată de Rennie în 1921 la albinele vestice Apis mellifera şi denumit iniţial Tarsonemus woodi. Această descoperire a urmat unei mortalităţi extinse a coloniilor de albine în Isle of Wight, Scoţia, între anii 1904-1919. În 1921 Hirst a reclasificat specia şi a denumit-o Acarapis woodi, nume sub care se găseşte şi astăzi. Astăzi HBTM este semnalată în multe ţări de pe majoritatea continentelor, incluzând Europa, Asia, părţi din Africa, America de Sud şi de Nord. În 2011 au fost raportate de către Kojima et al. infestări cu Acarapis woodi în Japonia, la albinele asiatice Apis cerana japonica. Până în prezent nu se cunoaşte existenţa acestui parazit în Australia, Noua Zeelandă sau Scandinavia., dar nici în România. Începând cu anul 2013, noi, cei de la Laboratorul de Patologia albinelor din cadrul ICDA Bucureşti (dr. Savu Vasilică, dr. Agripina Şapcaliu), am semnalat existenţa unui acarian la o probă de puiet de trântor primită de la un apicultor din judeţul Teleorman, care ne-a trimis spre analiză şi o ramă cu puiet văros. Am extras o larvă cu puiet văros din celulă şi am efectuat o amprentă pe o lamă de microscop. Spre surprinderea mea, în timp ce examinam la microscop (x400) am observat existenţa unui acarian asemănător cu Acarapis Woodi, parazitul care trăieşte în traheile albinelor, dar care nu a fost întâlnit pe teritoriul României. Am trimis probe şi la un laborator din Franţa, dar rezultatele au fost negative. Despre existenţa acestui parazit am publicat o lucrare ştiinţifică cotată ISI, în anul următor, la Congresul Internaţional de Biotehnologii. De atunci am început să examinăm foarte amănunţit toate probele de albine şi de faguri trimise de către apicultori şi surprizele au început să apară an de an.

– Despre ce surprize este vorba?

– Imediat în anul următor, adică în 2014, unii apicultori din zona de sud a ţării au venit cu probe la laborator pentru că au semnalat depopulări în cadrul familiilor de albine şi chiar dispariţia albinelor din stup. Nu mică ne-a fost mirarea când am constatat existenţa pe albine a unei noi specii de acarieni care trăiesc la exteriorul albinelor.

– Din ce zone ale României au fost probele de albine, unde s-a depistat acest acarian și cât de mare este infestarea cu el?

– Iniţial probele de albine au provenit din acelaşi judeţ Teleorman, urmând ca foarte curând după aceea să ne parvină prove cu acelaşi tip de paraziţi şi din judeţele Giurgiu, Argeş, Dâmboviţa, Călăraşi, Ialomiţa, Galaţi, Tulcea. Începând cu anul 2015, acelaşi parazit a fost întâlnit şi în judeţele Ilfov, Sibiu, Arad. Iată că de la an la an infestaţia parazitară se extinde, manifestările la albine fiind aceleaşi: depopulare, plecarea albinelor din stup cu sau fără matcă, scăderea oatului la mătci şi apariţia altor boli conexe. Numărul de acarieni existenţi pe albine a fost variabil, de la câteva exemplare la câteva zeci de exemplare.

– Cum se depistează existența acestui acarian în familiile de albine?

– Spre deosebire de acarienii traheali care sunt microscopici (femelele au 140-175 microni, iar masculii au 125-136 microni), acarienii externi ai albinelor sunt mai mari, având dimensiuni de 0,15-0,25 mm, dar din punct de vedere morfologic există foarte puţine diferenţe. Acarienii externi se pot vedea pe albinele moarte (în special) şi pe albinele vii cu o lupă, iar pentru cine vede foarte bine, aceştia pot fi zăriţi şi cu ochiul liber, în lumină puternică, fiind de mărimea unui vârf de ac cu gămălie. Au o culoare albicioasă şi pe suprafaţă au foarte mulţi peri. Iată mai jos o fotografie efectuată la microscopul cu cameră de luat vederi.

– Câte specii de acarieni externi există?

Cele trei specii de acarapis

– Există 3 specii de acarieni din genul Acarapis, unul fiind parazit intern – Acarapis woodi, şi 2 specii sunt paraziţi externi: Acarapis dorsalis şi Acarapis externus. Un acarian extern, morfologic diferit faţă de Acarapis woodi, a fost raportat în 1926, la 5 ani după ce Acarapis woodi a fost descris de către Rennie. Morgenthaler a propus numele de Acarapis externus şi mai târziu a observat că aceşti acarieni trăiesc pe marginea inferioară a gâtului albinei gazdă. Moroson a detectat acarieni externi pe toracele albinelor, care sunt diferiţi de cei descrişi de Morgenthaler şi aceştia au fost denumiţi Acarapis dorsalis. Totuşi, aceste două specii de acarieni nu au fost descrise de Morgenthaler până în 1934. A. externus se întâlneşte pe partea inferioară a gâtului, pe zona membranoasă dintre cap şi torace şi în adânciturile tentoriale ale capului. A. dorsalis utilizează canelura dorsală a toracelui dintre scut şi scutelum, în timp ce A. woodi infestează traheia. Ca şi A. woodi, ambele specii de acarieni externi sunt migratorii şi au fost prelevaţi din alte părţi ale corpului albinelor, cum sunt aripile, propodeumul, toracele lângă bazele aripilor şi de pe primul segment al abdomenului. Această capacitate a lor de a utiliza aceleaşi zone pentru îngrămădire sau pentru reproducere complică identificarea ulterioară a speciilor de acarieni externi.

Aceste două specii de acarieni externi, ca şi Acarapis woodi, sunt consumatori de hemolimfă. Cele două specii de acarieni externi nu au fost raportate că produc simptome vizibile sau leziuni albinelor gazdă, iar Shaw et al. cred că nu există nicio relaţie între prevalenţa acarienilor externi şi performanţa coloniilor de albine. Ambele specii de acarieni externi sunt considerate în general paraziţi inofensivi pentru albine, deşi Acarapis externus poate cauza pierderea aripilor sau malfuncţii. Ibay a raportat mortalitate la familiile de albine experimentale din Oregon, SUA, care au fost înalt infestate cu ambele specii de acarieni externi. Astfel, aceste specii pot fi mai supărătoare pentru albine decât s-a crezut în general. Totuşi, statusul dăunător al acestor două specii nu a fost niciodată complet investigat.

(va urma)

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 28-29

Abonează-te la acest feed RSS