reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Nov 2019

Apicultura, pasiunea dulce a familiei Munteanu

Roxana Munteanu din Rediu, judeţul Iași, se ocupă cu creşterea albinelor de șase ani. Aceasta spune că pentru ea şi familia ei apicultura este un drog dulce, pe care o practică cu mare drag. Mica ei afacere apicolă a pornit cu 5 familii de albine primite cadou, dar în timp numărul lor a crescut la 80, pe care le îngrijeşte cu mare atenție. În continuare ieşeanca ne va prezenta aspecte legate de recoltarea şi extragerea mierii, plus sfaturi cu privire la intrarea într-un astfel de business.

Tehnologia de recoltare şi extracție a mierii

Prin cules principal se înţelege sursa meliferă de la care albinele strâng cea mai mare cantitate de nectar din tot timpul anului. Culesul principal se clasifică din punctul de vedere al cantităţii de miere realizată în cules de producţie, în care timpul este prielnic, înfloritul nu a fost compromis şi se pot realiza cantităţi însemnate de miere recoltabilă. În afară de culesul de producţie, mai are loc şi culesul de întreţinere, de pe urma căruia se realizează cantităţi ce se consumă pe parcurs în familiile de albine, menţionează apicultoarea ieşeancă. „O etapă importantă a anului apicol o reprezintă momentul încetării fiecărui cules de producţie. Principala lucrare consecutivă a acestui moment este cea de recoltare a mierii marfă. De fapt, acum se observă cu adevărat munca depusă de apicultor de-a lungul întregii perioade premergătoare sezonului activ. Eforturile, priceperea şi perspicacitatea acestuia se vor converti în cantităţi mai mari sau mai mici de miere marfă sau produse apicole, care pot fi exprimate în kilograme echivalent miere“, adaugă Roxana Munteanu.

Tot Roxana este cea care ne mărturiseşte că în stupină se poate aprecia în mod practic încetarea culesului, dacă ţinem cont de următoarele aspecte şi indicatori. „Aici este vorba de intensitatea de zbor a albinelor care scade în mod evident, indicaţiile cântarului de control montat în stupină, care la un stup cu o familie de albine de putere mijlocie ajută apicultorul în determinarea intensităţii culesului, prin diferenţele în greutate înregistrate de cântar/unitatea de timp. De altfel, seara nu se mai simte mirosul caracteristic de miere şi nu se mai aude zumzetul puternic provocat de albine, iar în lipsa culesului albinele se irită uşor şi devin mult mai agresive, atacând persoanele aflate în raza lor de zbor. Astfel, în căutarea hranei albinele dau târcoale în jurul familiilor slabe, fiind predispuse la furtişag.“

În lucrările de recoltare şi extracţie a mierii din faguri, aprecierea momentului încetării culesului are o importanţă deosebită pentru apicultor întrucât extracţia mierii trebuie să fie terminată cu câteva zile înainte de încetarea culesului de producţie, iar extragerea repetată a mierii în timpul culesului principal de lungă durată contribuie la sporirea producţiei cu circa 30%. Practic, declanşarea acţiunii de recoltare a fagurilor cu miere din stup începe atunci când mierea este suficient de maturată, luându-se drept criteriu prezenţa coroanei cu miere căpăcită în treimea controalelor prin sondaj a fagurilor cu miere marfă, la un interval de 2-3 zile, spre sfârşitul culesului principal, ne atenţionează apicultoarea. „Respectând această indicaţie, există siguranţă că prelucrarea enzimatică a mierii a fost terminată, iar conţinutul în apă al mierii a ajuns la maximum de 18-20%. În acest fel se evită extracţia mierii nematurată şi cu un conţinut ridicat în apă de circa 23%, ce nu corespunde calitativ. Atunci când se recoltează în timpul culesurilor, pentru ca albinele să nu fie stingherite în activitatea lor, ramele cu faguri conţinând miere de extras trebuie recoltate de la stupi spre seară, când zborul albinelor a încetat. Însă, în perioadele lipsite de cules, recoltarea fagurilor cu miere se execută dimineaţa. Totodată, pregătirea utila­jelor şi a spaţiului de lucru pentru extracţia şi depozitarea mierii trebuie făcute din timp şi în mod corespunzător. Ţinând cont de toate acestea, apicultorul poate începe lucrarea de recoltare şi extracţie a mierii“, mai specifică Roxana.

Apicultura, o loterie

Luând în calcul întreaga tehnologie de recoltare şi extracție a mierii prezentată anterior, produsele apicole oferite de familia Munteanu doritorilor sunt următoarele: miere de salcâm, tei, polifloră, floarea-soarelui, dar şi polen crud, căpăceală şi tinctură de propolis. „Distribuţia acestora o facem cu mașina personală pe raza orașului Iași. Stabilim puncte de întâlnire cu clienții şi astfel încercăm să ne facem cât mai cunoscuți oferindu-le cărți de vizită oamenilor pe stradă, dar şi postând pe anumite grupuri locale, iar din recomandare în recomandare reușim să ne vindem produsele apicole oferite de albinuțe“, specifică Roxana.

Tot aceasta ne mai spune că pentru începători investiţia într-o afacere cu albine ar fi în valoare de circa 4.000 RON, dar în timp aceasta va mai crește. „Recomandăm celor care vor să se apuce de apicultură să se intereseze, să nu fie alergici la înțepătura de albină, să studieze înainte despre aceste insecte și să le iubească cu pasiune, nu doar pentru bani, deoarece apicultura este o loterie, un an câștigi, altul pierzi, dar cu siguranţă este ca un drog dulce, iar dacă te apuci, greu te mai lași de ea. Și nu credem că am putea să ne mai lăsăm de această frumoasă meserie, facem totul cu foarte mult drag, punem suflet în tot ceea ce facem, de altfel iubim aceste micuțe albinuțe și ne minunăm cu câte bunătăți ne delectează. În viitor am vrea să putem recolta mult mai multe produse apicole, cum ar fi păs­tura, lăptișorul de matcă, apilarnilul, dar mai ales să ne ocupăm până la adânci bătrâneți de această frumoasă meserie și să le oferim clienților noștri produse cât mai naturale“, încheie Roxana Munteanu, apicultoare în judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Comuna ieşeană Rediu. Istorie şi devenire

Am consemnat, nu o dată, apariţia în ultimii ani a unor monografii care ilustrează evoluţia peste timp a unor comune moldave. „Ca să ştii cine eşti şi cine vei fi trebuie mai întâi să ştii cine ai fost“, spunea marele istoric Nicolae Iorga, subliniind că „cine n-are istorie nu are niciun viitor“.

A întocmi o monografie nu este un lucru lesne de împlinit. Mai tot timpul ai câte ceva de spus, de îndreptat sau de adăugat, o asemenea scriere nu se poate considera niciodată încheiată. „De aceea, spune scriitorul Ion Muscalu, autorul monografiei Rediu (Rediu-Tătar) – istorie şi legendă, meritul va fi şi al celor care vor veni după noi, însufleţiţi de dorinţa de a duce mai departe această iniţiativă, convinşi că monografia comunei nu este o simplă înşiruire de fapte şi întâmplări, mai mult sau mai puţin însemnate, din care putem trage învăţăminte.“

Autor al unor importante romane istorice, Ion Muscalu mărturiseşte, în Cuvântul înainte, că Monografia comunei Rediu (Rediu-Tătar) a apărut din respectul şi preţuirea autorului pentru aceste locuri binecuvântate, pline de istorie şi legendă. Frumuseţea locurilor, rodnicia pământului şi aroma vinului de pe dealurile însorite ale Rediului, bogăţia bălţilor cu peşte şi frumuseţea plaiurilor din această parte de lume au atras oamenii din cele mai îndepărtate timpuri. Dovadă stau, consemnează autorul, urmele vechi de vieţuire descoperite pe tot teritoriul comunei Rediu: silex din Paleoliticul superior, fragmente ceramice din Neoliticul timpuriu, precum şi o bogată aşezare Cucuteni cu multă ceramică pictată, fragmente de râşniţe, resturi de locuinţe etc.

Urmărind cu stricteţe regula alcătuirii acestui gen, Ion Muscalu prezintă cadrul natural al comunei Rediu, aflată în mijlocul Podişului Moldovei şi al Câmpiei Colinare a Jijiei, pe cursul inferior al râului Bahlui. În ceea ce priveşte vegetaţia sunt menţionate pădurile de la Breazu şi Mârzeşti cu stejarii seculari şi Rezervaţia floristică Valea lui David, în pământul căreia se întâlnesc peste 570 de specii de plante, unele dintre ele rarităţi floristice, cum ar fi Amăreala siberiană ş.a., Pădurea şi pajiştea de la Mârzeşti, Dealul lui Dumnezeu şi Pădurea Breazu – Munteni, care sunt arii naturale protejate.

Învăţământului din comuna Rediu îi este dedicat, în monografia semnată de Ion Muscalu, o importantă pondere. Sunt amintiţi învăţătorii, începând cu Grigore Creţu, care i-a deprins pe copii cu „cetitul buchiilor şi înţelepciunea cărţilor“. Tot aici a funcţionat şi o fermă didactică a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ cu o bază materială deosebită, dar, ca în multe situaţii similare, ferma didactică a dispărut după 1990. Un loc aparte este dedicat datinilor şi obiceiurilor la marile sărbători de peste an: Crăciunul, Anul Nou, Hramul, hora satului ş.a.

Scrisă cu pasiune şi dăruire, monografia comunei Rediu oferă cititorului un prilej de cunoaştere a unui colţ din Moldova de ieri şi de azi, aşa cum mărturiseşte autorul Ion Muscalu. „Izvodind monografia am avut prilejul să cunosc «oameni şi locuri de la noi de la Moldova», cum ar fi zis Mihail Sadoveanu, cărora le port o plăcută şi neştearsă amintire“.

Stelian Ciocoiu

Comuna ieşeană Rediu. Între tradiţii şi modernitate

Trăitori dintotdeauna pe aceste meleaguri, dovadă urmele civilizaţiilor de demult care apar în săpături la fiecare pas – consemnarea în hrisoave încă de pe vremea Măriei Sale Ştefan cel Mare şi Sfânt, dar şi mormintele celor peste 800 de eroi căzuţi aici în al Doilea Război Mondial, satul fiind chiar pe linia frontului –, locuitorii comunei ieşene Rediu, oameni harnici şi gospodari, au reuşit ca în ultimii ani să impună numele localităţii lor într-un top al aşezărilor din această parte de ţară prin realizările pe plan economic şi edilitar-gospodăresc.

Reuşit... fără loc

„Pentru cei care vin la noi şi vor să ne cunoască, ne spune domnul Vasile Haidău, primarul comunei, îi invit pe dealul Breazu de unde pot vedea cum arată astăzi satele comunei noastre, cunoscută până nu de mult ca un loc unde nu se întâmpla nimic, ca un pol al sărăciei.“ Şi i-am dat dreptate. De la intrarea în sat am admirat zecile de case noi, moderne, un adevărat cartier rezidenţial care arată, într-un fel, noua faţă a comunei ieşene.

Preocupat să găsească soluţii pentru dezvoltarea comunei, primarul Vasile Haidău, ales în fruntea obştei din 2004, a apelat la fonduri europene. „Am accesat proiecte între care unul pe Măsura 322 în valoare de 2,5 milioane de euro. Am cheltuit bani, am pierdut timp, am aşteptat şi în final am primit vestea că proiectul nostru a fost aprobat. Dar... dezamăgire! N-au mai fost bani. Exact ca altădată, când la examenul de admitere candidatul era reuşit... fără loc. Aşa stând lucrurile, am hotărât să ne bizuim pe fonduri guvernamentale şi pe resurse proprii. Pentru aceasta am realizat Planul Urbanistic General (PUG) prin care intravilanul comunei s-a extins cu 400 ha, o suprafaţă mai puţin favorabilă culturilor agricole.

Consecinţa? Au apărut numeroşi doritori care, aşa cum aţi văzut, şi-au ridicat adevărate vile. Unii au devenit locuitori ai comunei şi de aici venituri importante: taxa de înstrăinare, scoaterea din extravilan, autorizaţia de construcţie care reprezintă 0,5 la sută din valoarea proiectului etc. Cu aceste venituri şi cu fondurile guvernamentale în valoare de circa 100 miliarde lei vechi s-a reuşit aducţiunea de apă potabilă a satelor Rediu, Breazu şi extinderea acesteia în satele Tăuşeşti, Zahorna şi înfiinţarea sistemului de canalizare pentru satele Rediu, Horleşti şi Tăuşeşti.

La Tăuşeşti s-a construit o şcoală modernă – „cum puţine sunt chiar în capitala de judeţ“, glumeşte primarul –, o grădiniţă în satul Horleşti, iar în satul de reşedinţă de comună s-au construit patru noi săli de clasă. S-a extins reţeaua electrică în satul Breazu, s-au înfiinţat cabinete stomatologice în satele Rediu şi Horleşti.“

Să mai amintim şi faptul că locuitorii comunei dispun de gaz metan şi în toate satele există contracte de salubrizare.

Agricultură performantă

Aflăm că cea mai mare parte a terenului arabil este cuprins în asociaţii. Agromec Movileni, de pildă, administrează la Rediu 1.700 ha, iar o altă societate agricolă îşi desfăşoară activitatea pe circa 600 ha. Cu mijloacele tehnice de care dispun, aceste unităţi practică o agricultură modernă, performantă. „Arendatorii, subliniază domnul Haidău, sunt mulţumiţi. Anul acesta, de exemplu, pentru fiecare hectar s-au primit 800 de kg grâu la hectar în echivalent, faţă de 500 kg înscrise în contract.“

Paralel la Rediu îşi desfăşoară activitatea cu bune rezultate şi microferme. Între acestea şi cea a doamnei dr. ing. Gabriela Tincă. Pe o suprafaţă de 5.000 m.p., din care o mare parte acoperită cu solarii, doamna cultivă peste 60 de specii de plante folosite în industria farmaceutică şi cosmetică, legume etc. Dăruind ceva din sufletul său, doamna dr. Gabriela Tincă împărtăşeşte şi altora pasiunea şi dragostea pentru această activitate. Numeroşi tineri au participat la cursurile de iniţiere în legumicultură iniţiate de inimoasa specialistă. În ideea de a valorifica mai eficient producţia, doamna ing. Tincă conservă, după metode tradiţionale, o parte dintre legumele obţinute, oferindu-le pe piaţa Iaşului. Şi încă un fapt deloc de neglijat: doamna doctor inginer îşi continuă activitatea de cercetare în colaborare cu unităţi de specialitate din Bacău şi Cluj.

În redresare şi creşterea animalelor

Aşezaţi în coasta Iaşului, locuitorii din Rediu au fost şi cunoscuţi crescători de animale. Cei mai în vârstă îşi aduc aminte de existenţa Asociaţiei Economice Intercooperatiste (AEI) Horleşti care deţinea 1.200 vaci cu lapte. Chiar după coo­perativizare, îşi aminteşte primarul Vasile Haidău, nu există gospodărie care să nu aibă pe lângă casă animale. Dar toate acestea au dispărut după 1990, mulţi dintre săteni cumpărând, „o spun cu jenă, brânza şi laptele de la magazin“.

Însă, în ultimii ani, oamenii din Rediu au revenit la această străveche îndeletnicire. „Familia Onişor, de pildă, creşte 500 de oi, la fel un alt vestit oier Luncan Constantin şi exemplele ar putea continua.“

Printre tinerii veniţi în sat după lungi peregrinări prin străinătate se numără şi Florin Iliescu, cu care am stat de vorbă: „Am lucrat în străinătate vreo 12 ani, dar n-am vrut să mă prindă bătrâneţea şi am venit acasă.“ Acum tânărul fermier are 24 de vaci cu lapte şi 100 de capre. Este mulţumit, chiar dacă preţul pe litrul de lapte de vacă nu depăşeşte 80 de bani. Zilnic livrează unei unităţi de prelucrare 150 litri de lapte de vacă şi 100 de litri de la caprele pe care le are. Intenţionează să-şi mărească numărul de vaci prin încrucişarea rasei Bălţata Românească cu rasa Agnus „despre care am auzit că un viţel cântăreşte, după un an, patru sute de kilograme“.

Sigur mai sunt multe de făcut. În primul rând e nevoie de un tanc de răcire a laptelui, dar pentru aceasta ar trebui ca toţi crescătorii de animale să se asocieze; e nevoie apoi de sprijinul primăriei care se cam lasă aşteptat. Dar tânărul Florin Iliescu este optimist.

Fabrică... de ţevi la Rediu

Pe lângă celelalte activităţi care se dovedesc, iată, eficiente, la Rediu funcţionează societatea comercială Vara MR profilată pe fabricarea de ţevi şi profile sudate.

Un investitor curajos, pe numele său Vasile Mironeanu, a cumpărat şi reamenajat adăposturile de animale ale fostei AEI Horleşti.

Investind circa un milion de euro în dotări, dl Mironeanu a reuşit să realizeze 40 tone de profile pe zi. Ca peste tot în economia românească, şi această activitate „scârţâie“, dar investitorul nu disperă. Într-un alt fost grajd a înfiinţat o linie de turnare a BCU (blocuri celulare uşoare).

Din păcate, efectele crizei economice au făcut ca şi alte unităţi economice înfiinţate de-a lungul anilor la Rediu să-şi reducă activitatea sau să dispară, cum ar fi SC Peregrinus sau SC Apimond.

În acelaşi timp apar şi noi investiţii. Frumuseţea locurilor, pădurile Breazu şi Mârzeşti, amenajările piscicole din zonă sunt tot atâtea posibilităţi de care au profitat unii investitori. Astfel au apărut pensiuni agroturistice care, până la urmă, înseamnă venituri pentru primărie şi noi locuri de muncă. Printre acestea, pensiunile Casablanca, Eos şi suntem informaţi că alte proiecte sunt în derulare.

„Oricum, subliniază primarul Vasile Haidău, acordăm tot sprijinul investitorilor care vor să înfiinţeze unităţi economice în comuna noastră.

Totodată, pe plan edilitar-gospodăresc vrem să finalizăm construcţia bazei sportive moderne începută cu fonduri guvernamentale, să înfiinţăm un cămin de bătrâni, să modernizăm drumurile spre exploataţiile agricole, într-un cuvânt să ne păstrăm locul, de care aminteaţi, în topul comunelor ieşene.“

Stelian Ciocoiu

Abonează-te la acest feed RSS