update 2 Feb 2023

Târgul de miere, a XXIV-a ediție. Diversitate mare de produse, dar mai puțini expozanți

La Institutul de Cercetare-Dezvoltare Apicultură din București a fost organizată, de Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACA), cea de-a XXIV-a ediție a Târgului mierii. Evenimentul a fost dedicat, în special, consumatorilor de miere, dar și apicultorii interesați de tehnologie și ultimele noutăți din domeniu au găsit informații utile. În târg au fost amenajate peste 100 de standuri cu diverse produse apicole din toate colțurile țării.

Produse apicole și echipamente

Răzvan Coman, unul dintre organizatorii târgului și reprezentantul ACA, ne-a spus că, deși din cauza anului apicol dificil mulți apicultori nu au putut veni, cei prezenți au expus o mare diversitate de sortimente de miere. „Spre deosebire de alți ani, anul acesta sunt cu cca 15 expozanți mai puțin. Probabil din cauză că apicultorii au pus în balanță câștigurile pe care le-au obținut din valorificarea producției de miere, care anul acesta a fost mai puțină. Chiar și așa, avem prezenți la târg apicultori din Ardeal, Maramureș, Sălaj, Tulcea etc. Târgul a fost organizat, în special, pentru promovarea produselor din miere, însă și pentru apicultorii interesați de utilaje și tehnologii noi. Aceștia au putut vedea în timp real îmbunătățirea tehnologiilor care, din fericire, apar de la an la an. Au fost expuse de la simple unelte de umblat în stupi, până la centrifuge reversibile, aparate automate de descăpăcit sau sisteme de control și multe alte echipamente“, susține Răzvan Coman.

Mierea – de la 25 lei până la 60 de lei kilogramul

Crăiniceanu Adrian din București ne-a declarat că un apicultor trebuie să știe că, pe lângă creșterea familiilor de albine, e necesar să-și pună în valoare munca pe care a depus-o. Și asta trebuie să se realizeze prin comercializarea producției la un preț corect, dar și să ofere o diversitate care să atragă clienții. „Sunt prezent astăzi la târg cu o gamă foarte variată de sortimente de miere. Anul acesta, pe lângă mierea clasică, am venit și cu o miere mai specială pentru clienți, și anume miere din castan, păducel, brad, aghinare care are proprietăți și un parfum deosebite. De exemplu, mierea din mană de brad este recunoscută pentru proprietățile sale și este considerată un remediu perfect pentru cei cu afecțiuni ale sistemului respirator. Prețurile mierii sunt accesibile, de la 25 lei până la 60 lei kilogramul“, a declarat apicultorul.

Mătci de calitate din județul Sălaj

În cadrul târgului a fost prezent și Meseșan Cosmin, proprietar al unei stupine de multiplicare a mătcilor din județul Sălaj, localitatea Jac, comuna Greaca. Acesta ne-a spus că foarte mulți dintre clienții lui sunt pretențioși, de aceea încearcă întotdeauna să facă mătci de calitate. „Oamenii știu cât este de important să avem mătci de calitate pentru că doar așa poate avea succes un apicultor. Prin mica noastră afacere încercăm să venim în fața apicultorilor cu ce e mai bun. Noi facem o selecție foarte riguroasă a mătcilor, creștem albine adaptate zonei și climei, iar ulterior facem totul artificial. Facem transvazări, împerecheri controlate și, în cele din urmă, obținem o albină productivă. Un nucleu de matcă se comercializează cu cca 100 de lei“, spune apicultorul.

Stupii de polistiren

Dorin George din Brașov, reprezentant al unui magazin apicol, ne-a prezentat un nou model de stupi. Este vorba, de fapt, despre un nou concept, și anume stupii din polistiren.

„Venim cu noutăți pentru apicultori pentru că avem un altfel de stup față de cel clasic din lemn. Stupii din polistiren expandat, cu o densitate de 100 kilograme m2, fabricați în Finlanda, se bucură de o eficiență mai ridicată față de cei clasici. În astfel de stupi albinele iernează mai bine și consumul de hrană este mai mic. Totodată, nu sunt fluctuații de temperatură și au un randament foarte bun și în timpul culesului, iar când căldura este foarte ridicată albina nu stă să ventileze. De asemenea, este ușor la deplasare și un astfel de stup îți poate da o garanție de până la 40 de ani“, a conchis Dorin George.

Liliana POSTICA

Monitorizarea hibridizării raselor și ecotipurilor locale de albine (IV)

Concluziile studiului prin care cercetătorii (dr. ing. Eliza Căuia, dr. ing. Adrian Siceanu, dr. ing. Oana Gabriela Vișan) de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură și-au propus să demonstreze că monitorizarea hibridizării albinelor este vitală susțin că, până în momentul de față, transformările suferite de albina românească nu sunt semnificative.

Pe baza acestei analize s-au obținut și distanțele Mahalanobis dintre grupele studiate. Pentru a compara efectul posibil al temperaturii și al Munților Carpați asupra formei aripilor probele au fost grupate pe cele două areale (intra- și extracarpatice) sau pe cele două grupe de temperaturi (cele cu o temperatură anuală de peste și de sub 9°C). În continuare, cele două perechi de grupe au fost analizate prin metoda CVA pentru a determina rata de clasificare și distanța Mahalanobis dintre forma aripii din diferite zone sau temperaturi. Succesul diferențierii a fost verificat prin validarea încrucișată de tip leave-one-out, folosind software-ul Past 3.11 [62]. Toate celelalte analize statistice au fost efectuate cu software-ul Statistica v. 13. Datele despre forma aripilor au fost comparate cu probele de referință obținute de la Banca de date morfometrice a albinelor din Oberursel, Germania. Aceste probe au constat din imagini cu aripi de albine aparținând a 15 familii de albine de rasă A. m. carnica și 2 familii de albine de rasă A. m. macedonica. Pentru identificarea albinelor din România este necesar să se utilizeze software-ul IdentiFly, în conformitate cu explicațiile furnizate de Nawrocka și colaboratorii.

Analiza canonică a variației arată că forma aripii (reprezentată de 34 scoruri principale) la albinele din România este foarte diferită de cea a probelor de referință din rasa A. m. carnica și A. m. macedonica, probe obținute de la Banca de Date Morfometrice din Oberursel. Diferențe semnificative s-au obținut și între cele două areale, intra- și extracarpatice (MANOVA, doi factori, factorul areal: Wilks’ lambda = 0.35, p 0.0001), dar și între albinele colectate înainte de anul 2000 și cele colectate după acest an (MANOVA, doi factori, factorul perioadă: Wilks’ lambda = 0.39, p 0.0001). Și în cazul interacțiunii dintre cei doi factori diferențele au fost semnificative (deși mai scăzute) (MANOVA, doi factori, interacțiunea areal* perioadă: Wilks’ lambda = 0.75, p = 0.0340).

Rezultatele obținute ne arată că, în general, albinele din România sunt mai asemănătoare cu A. m. carnica decât cu A. m. macedonica. Mai mult, asemănarea cu A. m. carnica a fost mai mare în probele provenite din arealul intracarpatic comparativ cu cele din arealul extracarpatic. Pe de altă parte, asemănarea cu A. m. macedonica a fost mai mare în probele provenite din arealul extracarpatic. Diferențele dintre probele provenite din cele două zone (intra- și extracarpatice) sunt localizate mai mult în partea de mijloc și în cea anterioară a aripii. Pe de altă parte, diferențele dintre probele mai vechi de anul 2000 față de cele mai noi s-au identificat în partea distală, posterioară și proximală a aripii.

Diferențele dintre probele intra- și extracarpatice colectate înainte de anul 2000 sunt mai mari față de cele dintre probele de dată mai recentă. Totuși, aceste diferențe au fost mai mari decât diferențele dintre probele mai vechi și mai noi, respectiv dintre cele două zone studiate. Aceste rezultate ne arată că, în timp, populația de albine din arealul intracarpatic va fi mai puțin asemănătoare cu referința A. m. carnica și mai asemănătoare cu referința A. m. macedonica. Pe de altă parte populația extracarpatică va deveni în timp mai puțin asemănătoare cu ambele referințe A. carnica și A. macedonica.

Când probele de colecție și cele contemporane au fost comparate, distanța Mahalanobis dintre areale, ridicată la pătrat, a fost de 9.02. Analiza discriminantă liniară ne-a permis să clasificăm corect în proporție de 85.28% probele colectate din zonele intra- și extracarpatice, prin validare încrucișată. Probele clasificate greșit au fost situate nu numai în apropierea granițelor dintre cele două zone, ci și în interiorul acestora. Când probele au fost grupate în funcție de temperatura anuală (sub și peste 9°C), distanța Mahalanobis ridicată la pătrat, dintre probele separate pe grupe de temperaturi, a fost de 1.79. În acest sens, analiza discriminantă liniară a clasificat corect, prin validare încrucișată, 58.88% dintre probe. Temperatura anuală s-a corelat negativ semnificativ cu latitudinea (corelația Pearson: r = −0.54, p 0.0001), cu longitudinea (corelația Pearson: r = −0.17, p = 0.0201) și cu altitudinea (corelația Pearson: r = −0.93, p 0.0001). De asemenea, s-a stabilit o relație semnificativ pozitivă între forma aripii și latitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.39, p 0.0001), longitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.60, p 0.0001), altitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.69, p = 0.0011) și temperatura medie anuală (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.62, p 0.0001). Indicele cubital a fost diferit în mod semnificativ între cele două areale intra și extracarpatice (ANOVA, doi factori, factorul areal: F(1,193) = 8.37, p = 0.0042), dar nu s-au înregistrat diferențe semnificative între albinele colectate înainte și după anul 2000 (ANOVA, doi factori, factorul perioadă: F(1,193) = 2.04, p = 0.1539). La interacțiunea dintre cei doi factori nu s-au constatat diferențe semnificative.

Laura ZMARANDA

Monitorizarea hibridizării raselor și ecotipurilor locale de albine (III)

Unul dintre studiile de amploare desfășurate în cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din București a avut ca temă stabilirea modificărilor suvernite la nivelul aripilor albinelor ca urmare a hibridizării acestora. Revenim în atenția dvs. cu informații ale studiului întreprins de dr. ing. Adrian Siceanu, dr. ing Eliza Căuia, dr.ing. Gabriela Oana Vișan și prof univ. Adam Tofliski (Universitatea de Agricultură Cracovia).

„La ora actuală, legislația apicolă (Legea 383/2013) prevede protecția rasei locale A.m. carpatica și reglementează programul de ameliorare și de autorizare pentru creșterea mătcilor cu scop comercial. Potrivit acestei legislații, introducerea albinelor din afara țării este sub controlul statului. Cu toate acestea, chiar și în aceste condiții, în ultimii ani s-ar fi putut introduce nelegal albine din alte rase sau hibrizi interrasiali, ca și în alte țări.

Ca urmare, scopul acestui studiu a fost acela de a verifica dacă în ultimele patru decenii configurația nervurii aripilor la albinele din România

s-a modificat. Astfel, am investigat modificările temporale ale aripii în cele două subpopulații separate de Munții Carpați, aceștia reprezentând o barieră geografică semnificativă. Este posibil ca introducerea de albine din populații din afara țării să fi afectat populația locală, iar nervura aripii în probele studiate să prezinte unele modificări care au survenit de-a lungul timpului. În acest sens, este de așteptat ca cele două subpopulații separate de Munții Carpați să devină, în timp, mai asemănătoare între ele. În plus, prin acest studiu s-a avut în vedere și studierea modului în care nervura aripilor a fost influențată de temperaturile anuale deoarece prin studii anterioare s-a elaborat teoria conform căreia climatul joacă un rol mai important în modelarea variației geografice a albinelor din România față de barierele geografice.

În cercetările efectuate am analizat 6.498 aripi de albine lucrătoare, reprezentând 197 de probe. Din acestea, 166 probe (5.287 aripi) au fost recoltate din familii de albine, iar 31 probe (1.211 aripi) de pe flori. Suprafața studiată a fost împărțită de-a lungul celui mai înalt lanț muntos al Munților Carpați, în cele două areale de interes: intracarpatic (n = 88), în partea de nord-vest și extracarpatic (n = 109), în partea de sud și de est a țării. Studiul cuprinde probe colectate în perioada 1982-2019. Probele colectate între anii 1982-1997 au fost obținute din colecția de specimene utilizate pentru morfometrie clasică, conservate în cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din București. Aceste probe au constat în aripi anterioare, montate între lame microscopice în mediu uscat. Fiecare lamă cu probe reprezintă o probă recoltată dintr-o familie de albine. În medie, numărul de aripi pe fiecare probă din probele colectate în perioada 1982-1997 a fost de 34.2. Probele colectate în 2016 (de către autorii E.C., A.S., G.O.V. și D.C.) au fost obținute de la apicultori, din familii de albine, și au constat în albine lucrătoare conservate în alcool etilic 96%. Din aceste probe s-au prelevat și măsurat în medie 28.1 aripi/familia de albine. Probele de albine lucrătoare recoltate în 2019 (de către autorul A.T.) au fost obținute prin colectare de pe flori, fiind păstrate în alcool. Din aceste probe s-au analizat în medie 39.1 aripi per probă. Aceste probe au fost colectate din diferite locuri, aflate la distanță de minimum 10 km unul față de altul. Probele colectate de pe flori au constat în albine ce proveneau cel mai probabil din mai mult de o familie de albine sau o stupină. Aceste probe au fost colectate vara, de aceea rezultatele ar putea fi întrucâtva afectate de activitatea de transport al familiilor de albine în pastoral.

În funcție de anul de colectare, probele au fost împărțite în două grupe: probele colectate înainte de anul 2000 (între anii 1982 și 1997) și probe colectate după 2000 (din anii 2016 și 2019). Anul 2000 a fost ales ca referință pentru a împărți grupele în mărimi apropiate. Acest reper temporal coincide și cu o serie de schimbări politice care au condus la aderarea României la UE, la intensificarea circulației și comerțului, având probabil un impact mai mare asupra populației de albine. Mărimea grupelor de probe de albine provenind din perioada de dinainte și de după anul 2000 a fost de 102, respectiv 95.

Au fost analizate 4 grupe de areale în corelație cu perioada de colectare a probelor: arealul intra- carpatic/înainte de anul 2000 (n = 52), arealul intracarpatic/după anul 2000 (n = 36), arealul extracarpatic/înainte de anul 2000 (n = 50) și arealul extra-carpatic/după anul 2000 (n = 59).

aripa albina C

Imaginile cu aripi au fost realizate cu ajutorul unei camere foto conectată USB, echipată cu lentile de 25 mm (FL-CC2514-2M, Ricoh). Rezoluția imaginilor a fost de 2.400 dpi. Aripile au fost măsurate în conformitate cu metodologia morfometriei geometrice. Pe fiecare imagine a aripii s-au identificat 19 repere prin utilizarea programului informatic IdentiFly.

aripa albina hibrid

Fiecare reper este descris prin două coordonate care dau 38 de variabile. Coordonatele reperelor au fost aliniate prin analiza generalizată Procrustes din programul MorphoJ 1.06. Apoi, coordonatele aliniate au  fost supuse analizei componentelor principale pentru a obține 34 de scoruri PC, care au constituit «forma aripii». Mărimea aripii a fost măsurată ca logaritm natural al mărimii centroidului. Mărimea centroidului a fost calculată ca rădăcina pătrată a sumei distanțelor pătrate dintre centrul aripii și reperele sale.

Latitudinea, longitudinea și temperatura medie anuală au fost determinate pentru fiecare locație de proveniență a aripilor. Temperaturile medii lunare la o rezoluție spațială de 30 s au fost calculate ca medie pentru a calcula temperatura anuală utilizată în analize. Datele privind coordonatele reperelor au fost calculate ca medie a probei (familia de albine) sau locațiilor (în cazul probelor de albine colectate de pe flori). Forma aripilor a fost comparată între areale/perioadă folosind analiza multivariată a varianței (MANOVA). Relațiile dintre forma aripii și altitudine, latitudine, longitudine și temperaturile anuale au fost analizate folosind regresia multivariată.

Relațiile dintre două variabile univariate (de exemplu temperatura și latitudinea) au fost analizate cu ajutorul corelației Pearson. Mărimea aripii și indicele cubital au fost comparate între grupele studiate folosind analiza de varianță (ANOVA). Diferențele între grupe (areal/perioadă), incluzând și comparația cu cele două referințe – rasele învecinate A.m. carnica și A.m. macedonica, au fost analizate utilizând analiza canonică (CVA).“

Laura ZMARANDA

Strategia de combatere a Varroa destructor. Aplicarea acizilor organici volatili s-a dovedit utilă

În urmă cu aproximativ doi ani prezentam eforturile cercetătorilor de la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură de a găsi soluții eficiente, mai puțin poluante și care pot fi aplicate în mai multe perioade ale anului pentru combaterea unuia dintre cei mai agresivi „prădători“ ai albinelor, Varroa destructor. Cercetarea s-a axat pe folosirea acizilor organici volatili, iar rezultatele promit dezvoltarea unui tratament mult mai eficient în combaterea Varroa decât cele deja existente. Studiul cercetătorilor români a fost publicat și în jurnalul INSECTS – Insects Ecology and Biocontrol Applications în prima lună a acestui an. Revenim în atenția dvs. cu informații extrase din studiul privind concluziile și rezultatele experimentelor cercetătorilor de la ICDA, dr. ing. Adrian Siceanu și dr. ing. Eliza Căuia.

În cazul Apis mellifera înmulțirea acarienilor are o dinamică mult mai mare

Este bine cunoscut faptul că acarianul Varroa destructor provoacă pagube semnificative la nivel mondial în apicultură, fiind considerat un factor major pentru scăderea populațiilor de albine (Apis mellifera) din ultima vreme. Efectul distructiv este determinat de comportamentul de hrănire, dar şi de transferul virusurilor specifice aflate în strânsă legătură cu diverşi factori precum cantitatea și tipul puietului, durata sezonului activ, transferul inter-colonii. Toți acești factori favorizează creşterea nivelului de infestare. Relația gazdă-parazit și procesul său de înmulțire la Apis cerana ne arată că mecanismele de apărare ale acestei specii de albine împotriva acarianului Varroa se bazează, în principal, pe dinamica populației sale și pe comportamente de igienă diferite, foarte pronunțate, pe limitarea reproducerii la puietul de trântori și chiar pe un comportament foarte specific care duce la sacrificarea propriei progenituri prin așa-numitul fenomen de înmormântare al puietului de trântori. Toate acestea fac parte dintr-o strategie foarte complexă, rezultatul unei coevoluții extrem de lungi și al unui fenomen de adaptare interspecific. Din păcate, A. mellifera nu are toate aceste comportamente adaptative într-un mod atât de complex, fiind o specie mult mai puțin rezistentă. Înmulțirea acarienilor are o dinamică mult mai mare, cu o creștere continuă a populației, ceea ce duce la prăbușirea coloniilor în 1-3 ani în absența tratamentelor.

Este nevoie de tratamente care pot fi aplicate și în faza de reproducere

Reproducerea albinei Apis mellifera are loc în puietul cu capac, unde se regăsește atât puietul de trântor, cât și puietul muncitor. Dinamica populației de acarieni în timpul sezonului activ este foarte variabilă și se bazează pe o rată de înmulțire de 0,7-1,45 fiice la femela matură în puietul muncitor și 1,6-2,6 fiice în puietul de trântori, în cca 1,5-3 cicluri de reproducere la fiecare femelă matură și o rată de infestare de 5 până la 12 ori mai mare la puietul de trântori. Diferiți alți factori naturali (de exemplu, plutirea, jefuirea, roiul, igiena, perioada puietului, alte condiții locale etc.) pot accelera sau limita întregul proces de multiplicare. Deoarece calotele de puiet reprezintă o barieră în aplicarea acaricidelor de contact, iar tratamentele actuale se aplică în special spre sfârșitul sezonului activ pentru a ucide acarienii foretici, ținând cont și de sfârșitul fluxurilor principale de miere, populația Varroa poate atinge praguri semnificative. Acest lucru determină deteriorarea albinelor de iarnă și o ineficacitate generală a metodelor de combatere. Ca urmare, devine din ce în ce mai importantă abordarea noilor strategii de control prin metode nepoluante, care să poată fi aplicate cât mai devreme posibil în sezon, vizând astfel și faza de reproducere. În acest sens, aplicarea acizilor organici volatili (de exemplu, acidul formic și acetic) în tratamente de scurtă durată pe întreaga colonie sau puiet prin diferite metode s-a dovedit deja utilă.

Se pot aplica în toată perioada sezonului activ

Combaterea Varroa într-un mod natural și durabil este esențială pentru apicultură, ținând cont de importanța albinelor pentru polenizare, precum și pentru obținerea de produse curate. În ultima perioadă, au fost dezvoltate noi proceduri de tratare a varoozei în faza de reproducere, care pot fi aplicate oricând în timpul sezonului activ deoarece folosesc acizi organici volatili, larg acceptați pentru apicultura ecologică. O astfel de procedură constă în periajul puietului acoperit cu acid formic, care este foarte eficient în uciderea acarienilor Varroa, dar și minim invaziv pentru coloniile de albine melifere. Importanța tratamentelor împotriva varroozei înainte de creșterea albinelor de iarnă este evidentă și acceptată pe scară largă deoarece majoritatea tratamentelor sunt limitate la aplicațiile târzii de sezon din diferite motive și sunt concentrate asupra acarienilor foretici. Având în vedere flexibilitatea aplicării noii proceduri în toată perioada sezonului activ, am început un studiu pilot pentru a testa preliminar eficiența aplicărilor de primăvară în combaterea Varroa. Rezultatele arată diferențe semnificative în ceea ce privește infestarea cu puiet între loturile experimentale și cele martor, în aceeași stupină, ceea ce oferă indicii clare că aplicarea tratamentului primăvara ar putea fi benefice pentru îmbunătățirea strategiilor de combatere a varroozei.


Acest tratament ar putea fi un instrument important pentru studii ulterioare și strategii de control al Varroozei adaptate condițiilor locale, cu costuri și riscuri minime și cu avantaje maxime asupra sănătății familiilor de albine.


În cadrul studiului-pilot au fost utilizate două grupuri tratate experimental și un grup de control. Tratamentul a constat în periajul puietului acoperit cu acid formic cu o concentrație de 65% în una și două aplicații. Rezultatele obținute arată diferențe foarte semnificative între loturile tratate și cele martor în ceea ce privește procentele de celule infestate evaluate în perioada iulie-august. În consecință, tratamentele de primăvară ar putea fi un instrument important în limitarea înmulțirii acarienilor varroa, dar sunt necesare experimente suplimentare pentru a le testa și adapta la diferite condiții locale.

(D.Z.)

Demonstrație practică - aplicarea tratamentelor antivarroa cu instalația inventată la ICDA-București

După ani de studiu în laboratoarele Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură București, cercetătorii de aici sunt pregătiți să vină în întâmpinarea apicultorilor cu soluții eficiente care să îi ajute să scape de unul dintre cei mai periculoși paraziți ai albinei, Varroa Destructor. În numerele anterioare ale revistei am prezentat succint tratamentul propus de aceștia și instalația cu care se poate aplica acest tratament. Revenim așadar cu lămuriri privind substanțele folosite și modul concret de funcționare a acestei instalații.

Ce substanțe sunt folosite în tratamentul propus

Pe parcursul cercetărilor de la Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură București au fost testate mai multe formule, două dintre acestea, Formacet și Formacet plus, fiind mărci înregistrate și fac obiectul unei cereri de brevet de invenție depusă în 2019 la OSIM. Toate formulele testate au la bază acizi organici volatili (acid formic și acid acetic), dar și extracte de plante și excipienți pentru diminuarea efectului repelent al acizilor volatili și o mai bună aplicare. Fiind vorba de substanțe organice, acestea sunt autorizate pentru utilizare ca atare în apicultura ecologică, aplicarea fiind admisă conform legislației europene și naționale. Astfel, Regulamentul Consiliului nr. 834/2007 și Regulamentul Parlamentului Uniunii Europene nr. 848/2018 sunt transpuse și în legislația națională prin Ordonanța de urgență nr. 34/2000 și Hotărârea 917 din 2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice unde se menționează la capitolul III – Apicultura și produsele apicole, secțiunea a 6-a: Prevenirea bolilor și tratamentele veterinare, Art. 26 alineat (3), litera e) „prin derogare de la prevederile lit. a), acidul formic, acidul lactic, acidul acetic şi acidul oxalic, precum şi substanțele mentol, timol, eucaliptol sau camfor, sunt utilizate numai in cazurile de infestare cu Varroa jacobsoni.“

„Întrucât punerea pe piață a unor formule presupune înregistrarea lor ca medicamente, ceea ce necesită un parcurs lung și costisitor, recomandăm apicultorilor, în special celor din apicultura ecologică, să includă în schema de management integrat al varroozei  procedura de pensulare a puietului, manuală sau mecanică (cu ajutorul instalației prezentate), utilizând o formulă simplă pe bază de acid formic 85% diluat cu produsul ICDA Apifitofort care conține acid acetic și extracte de plante pentru a ajunge la o formulă care, din experimentele noastre, asigură o eficiență foarte bună a tratamentului. Astfel, la 350 ml Apifitofort se adaugă (nu invers) 1.000 ml acid formic de concentrație 85%, formulă cu care se poate trata puietul prin metoda pensulării“, afirmă ing. Adrian Siceanu.

Momente optime de aplicare

Apicultura 7

Tratamentul fiind bio, poate fi făcut oricând, dar momentele optime care diminuează manopera și asigură la timp întreruperea ciclului reproductiv al varroa sunt:

  • primăvara la primele controale, când există o suprafață redusă de puiet căpăcit, când încărcătura de paraziți este rezultatul înmulțirii acestora pe perioada ianuarie-martie a acarienilor foretici rămași în urma tratamentelor de toamnă. Acest moment este important pentru că puietul de trântor accelerează puternic ritmul de înmulțire al varroa, deși gradul de infestare este foarte mic în această perioadă și tendința multor apicultori este să nu facă tratamente decât mult mai târziu în sezon. Acest tratament elimină necesitatea utilizării ramei clăditoare cu scopul eliminării varroa prin eliminarea periodică a puietului de trântor, ceea ce reprezintă o manoperă consumatoare de timp, iar din punct de vedere economic un fagure cu puiet de trântor căpăcit echivalează cu cca un fagure și jumătate de puiet căpăcit de albină lucrătoare;
  • la sfârșitul verii, înainte de începerea creșterii albinei de iernare, pentru a obține albină de iarnă sănătoasă, când și suprafața de puiet este mai mică, populația de paraziți este mult mai mare, iar densitatea pe puiet crește. De exemplu, un moment bun este la deblocarea cuibului de puiet după culesul de la floarea-soarelui;
  • în orice moment al sezonului, când constatăm că avem un nivel ridicat de infestare;
  • este foarte important ca atunci când formăm un roi artificial să facem aceeași operațiune. Explicația este că odată cu puietul căpăcit preluăm și o mare încărcătură de paraziți Varroa din familia de origine pe care îi introducem în familia în formare. Practic, o infestăm cu mulți paraziți încă de la început. Și atunci este indicat ca fagurii folosiți pentru formarea noilor familii să fie tratați așa cum s-a arătat în demonstrația practică.

Componentele instalației și funcționare

Instalația antivarroa a fost realizată de către cercetătorii de la ICDA-București în mai multe variante. Varianta cea mai simplă a instalației presupune existența unui vas cu scop de rezervor pentru Formacet, un cilindru-absorbant care preia prin rotire produsul din vasul de tratament și o perie fixă lângă acesta. La începutul operațiunii se rotește cilindrul-absorbant pentru a se imersa și prelua tratamentul din vasul-rezervor. Ulterior, fagurele, scuturat în prealabil de albine, se presează și se trece pe deasupra cilindrului. În timpul operațiunii, prin presare ușoară fagurele este trecut peste cilindrul-absorbant, iar  substanța de tratament ajunge pe suprafața lui. Peria din proximitatea cilindrului asigură uniformitate în aplicarea tratamentului și pătrunderea produsului prin căpăcele. Potrivit dlui Siceanu, apicultorii nu trebuie să fie îngrijorați dacă în fagure există puiet larvar, miere sau păstură intercalate cu celulele cu puiet căpăcit pentru că instalația asigură depunerea produsului numai pe suprafața fagurelui.

Operațiunea se face insistând pe puietul de trântor, spune acesta, iar în funcție de concentrația folosită în formula de tratament se va asigura moartea în proporție de 100% a paraziților Varroa destructor. Pentru că produsul este repelent și pentru a nu exista niciun fel de risc se recomandă introducerea fagurilor tratați pentru cca 10 minute într-o cutie bine ventilată. În tot acest timp instalația poate fi mutată la un  alt stup pentru realizarea acestei operațiuni, deci nu există timp morți. După cele 10 minute de expectativă, când a mai rămas doar o mică parte din substanță, fagurele se reintroduce în stup. Va mai avea un efect repelent, dar în scurt timp albinele vor trece peste acest impediment și își vor continua activitatea normală.


Formacet poate fi aplicat și prin pensulare. Pentru o eficiență mai ridicată se poate folosi o pensulă mai lată. După imersarea în substanță, pensula este trecută pe întreaga suprafață a fagurelui. Produsul este iritant, de aceea este obligatoriu ca apicultorii să poarte echipamente de protecție, precum mască și mănuși. Este indicat să existe și o găleată cu apă care să poată fi folosită în cazul în care produsul intră în contact cu pielea.
Dacă există riscul să pice stropi de nectar sau miere, instalația poate fi acoperită cu pânză îmbibată în apă și, pe măsură ce se acumulează aceste picături, se ia pânza, se clătește și se pune înapoi.

Concluzii

În urma demonstrației practice de aplicare a tratamentului și a utilizării instalației antivarroa s-a constatat că ulterior albinele își desfășoară normal activitatea. Puietul larvar, aflat în diferite stadii de dezvoltare, este în continuare hrănit și îngrijit de către albine. O altă concluzie a fost că puietul aflat în stadiu de pupă nu a fost afectat pentru că, dacă se întâmpla acest lucru, albinele l-ar fi eliminat. După aplicarea tratamentului prin această metodă s-a demonstrat că toți paraziții Varroa destructor sunt inactivi. Deci morți.

„V-am prezentat pe scurt aceste cercetări și vom încerca, pe măsură ce avansăm, să vă dăm și mai multe detalii. O să ajutăm apicultorii să facă teste pentru a înțelege cum funcționează acest sistem. Noi, în formulele noastre, folosim concentrații de până la 65-75%. La o concentrație mai mare, de 85%, spre exemplu, rezultatul este și mai bun. Am testat acest lucru și nu am avut niciodată probleme. Ne-am luat o marjă de siguranță pentru puiet și familia de albine. Folosim și concentrații mai mici, mai degrabă pentru protecția apicultorului, nu neapărat pentru puiet deoarece acesta nu este afectat. Odată evaporat excedentul de produs, nu mai există nicio problemă“, afirmă ing. Siceanu.

Laura Zmaranda

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO