Cine ar trebui să susțină financiar construirea unui brand național de țară al vinului?
Răspunsuri necesare la întrebări punctuale. Este important să realizăm o punte de comunicare între fermieri și autorități, de aceea vom încerca să găsim pentru agricultori răspunsuri cu privire la subiecte care îi interesează în mod special. Vă aducem în atenție prima întrebare.
Gabriel Rădulescu, manager Domeniile Urlați: „Din partea statului am avea nevoie de mai multă implicare în promovarea la nivel internațional a brandului național de țară a vinului românesc. Aici suntem deficitari față de alte țări și aceasta este singura modalitate prin care putem să arătăm lumii ce vinuri bune se produc în România.“
Răspunsul l-am obținut din partea Oficiului Național al Viei și Produselor Viniviticole.
Diana Pavelescu, consilier promovare ONVPV: „Cred că se vorbește despre brandul de țară, construcția lui și a unei imagini de când au început să vină fondurile europene și de când au venit fondurile de preaderare. Este un cerc vicios, spun eu, pentru că noi producem undeva în jur de 4-5 milioane de hectolitri pe an, în funcție de recolta anuală, iar exportul este undeva la 5%. Aproape 5%. Producătorii vând foarte bine pe piața internă și atunci construcția acestui brand presupune și un interes din partea lor, dar dacă vinzi foarte bine aici este mai la îndemână. Să intri pe piața externă presupune o investiție pe termen lung, constantă, trebuie să faci promovare. Este o investiție unde roadele se văd în 5-7 ani. La ora aceasta, România nu are o imagine în exterior. ONVP este în subordinea Ministerului Agriculturii, dar se autofinanțează, nu depindem de banii de la buget. În industria vinului am avut foarte puțini bani. Singurul ajutor pentru viticultori a venit în 2020, respectiv 500 de euro pe hectar. Foarte puțin comparativ cu alte sectoare. În opinia mea, industria vinului este ca o cenușăreasă. Prin Consiliul Regiuni Viniviticole, viticultorii sunt cei care conduc această instituție, directorul general al ONVPV este președintele Consiliului și totul se face prin acordul producătorilor. Este importat de menționat acest lucru pentru că ei decid practic care sunt proiectele, în afară de certificarea vinurilor, care se vor desfășura în cadrul ONVPV. O idee pentru construcția brandului ar fi de a aduna toate bugetele existente pentru promovarea vinului. Ministerul Antreprenoriatului și Turismului au fonduri alocate pentru acest lucru. Ar putea fi interesant un parteneriat cu acest minister. Instituția noastră nu poate accesa fonduri europene care au venit prin Programul Național Suport și care se derulează prin APIA. Trebuie neapărat să fie producători sau asociații de producători. Noi am încercat prin mai multe variante și nu putem accesa acele fonduri. Cred că undeva în minimum cinci ani acest brand ar putea fi construit și s-ar atinge un nivel de cca 10% la export, s-ar putea face multe lucruri, dar pentru asta este nevoie de resurse și ca atare revenim la discuția despre buget și bani.
Date statistice
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, resursele totale de vinuri au crescut, faţă de anul precedent, cu 658,1 mii hl. Acest lucru s-a datorat în principal creșterii producției de vinuri în anul 2021 față de anul 2020 cu 11,5% (+467,8 mii hl). Importul de vinuri și stocul inițial de vinuri au crescut, în anul 2021 comparativ cu anul precedent, cu 31,3% (+138,7 mii hl), respectiv cu 2,0% (+51,6 mii hl).
Ponderea producţiei de vinuri în resursele totale a crescut cu 1,1 puncte procentuale, iar ponderea importurilor de vinuri a crescut cu 1,3 puncte procentuale, faţă de anul 2020. Aportul stocului inițial la formarea resurselor totale de vinuri, în anul 2021, a scăzut cu 2,4 puncte procentuale.
- Consumul mediu de vinuri, pe locuitor, a crescut datorită creșterii importului și producției
- Exportul de vinuri în anul 2021 a scăzut cu 9,9 mii hl faţă de anul precedent.
Laura ZMARANDA
viticultura, vinuri, brand, vinuri romanesti, consum de vinuri
- Articol precedent: RALF 7: Cei mai buni fermieri europeni vin la București, pe 25 și 26 mai
- Articolul următor: Pactul verde (II)