Apicultura - un sector viu, reprezentat cu multă creativitate

Târgul Național al Mierii, organizat în fiecare an pe platforma Complexului Apicol din Băneasa s-a bucurat de vreme bună, mulți vizitatori, dar și de multe noutăți pentru pasionații de apicultură. Cei aproape 100 de expozanți prezenți la târg au adus pentru bucureșteni cele mai rafinate sortimente de miere, polen, păstură, propolis, cosmetice, suplimente nutritive, dar și unelte, costume și  inovații practice pentru stupari.

Sortimente noi de miere

Ne-am făcut loc printre vizitatori și am ajuns la o întâlnire plănuită cu domnul Mihai Grama, pentru că aflasem că nu va rata ocazia de a veni la un târg de o asemenea anvergură. Din primul moment am remarcat noutățile, două sortimente noi. Într-un borcănel mai mic, ca o delicatesă, Mihai Grama ținea în mână mândru mierea de negruș, o plantă numită în popor și „iarba neagră“ sau Caluna vulgaris, după denumirea în latină. „Trebuie să vă spun că această plantă crește nestingherită în Parcul Național Apuseni, la peste 1.000 m altitudine, iar proprietățile sale medicinale sunt extraordinare. Ceea ce o face atât de specială este gustul ușor amărui și aspectul ca de jeleu“, spunea Mihai Grama. Această miere provine din stupina pe care apicultorul o are în Gilău, dar cu care pleacă în pastoral pe timpul verii în Apuseni, mai exact la Mărișel, pe cel mai mare platou montan locuit din România. Un alt sortiment cu care a venit să-i încânte pe bucureșteni a fost mierea obținută dintr-o combinație inedită de plante – facelia, sulfină și lavandă. „O miere de fâneață, să zicem, 3 în 1, o combinație foarte faină“, își lăuda Mihai Grama produsul.

Vorbim întotdeauna despre noi sortimente apărute la aceste târguri, pentru că există colecționari pasionați de miere, așa cum sunt și colecționarii de vinuri. „Sunt oameni care au colecții de miere, îmi spunea cineva că are 50 de tipuri de miere și îi lipsea din colecție cea de negruș.“

Și familia Tănăsoiu și-a expus sortimentele de miere ecologică pe care le obține din cei 1.000 de stupi aflați la Călimănești. Albinele din această stupină merg în pastoral doar în culturi certificate ecologic. „Nu avem voie să mergem în altă parte decât unde ne este recomandat, avem verificări de 4-5 ori pe an, destul de dure, din partea organismelor de certificare, sunt recoltate probe, se analizează, deci eticheta verde de pe produs are o mare valoare. Ca sortimente avem mierea de mană, de salcâm, de mentă, o miere digestivă, miere de rapiță, miere de tei, obținută din pădurile de tei de la Ciucurova“, spunea Ecaterina Tănăsoiu.

Iarnă ușoară, pierderi mici

Lipsa fenomenelor specifice anotimpului rece din perioada de iarnă calendaristică i-a ajutat pe apicultori să rămână cu același efectiv de albine, pierderile fiind neînsemnate. „Am trecut peste iarnă nu bine, ci extraordinar de bine. Am găsit la stupina de la Cluj două mătci lipsă și la cealaltă stupină de la Reghin tot așa. Unii apicultori se plâng că au găsit multe albine moarte pe fundul stupului, deci familia diminuată, înjumătățită, dar eu nu am avut astfel de probleme.

Totuși, schimbările climatice din ultima perioadă te fac să nu te mai poți baza pe nimic. Însă, albina carpatină rezistă acolo unde-i locul ei în Carpați, că de asta m-am luptat și mă lupt ca să păstrăm patrimoniul genetic, pentru că importul de tot felul de hibrizi distruge acest patrimoniu și în timp va fi o problemă foarte mare“, afirmă Mihai Grama.

Iarna a fost blândă și la Călimănești, după cum spune Cristian Tănăsoiu. „Familiile de albine au suferit mai puțin din cauza frigului, dar, fiind mai cald în perioada Crăciunului, mătcile au început să ouă, apoi a venit frigul și puietul a avut de suferit. La noi au fost pierderi, dar puține față de anii trecuți.“

Echipamente care scutesc timp și efort

Activitatea apicultorilor presupune multă muncă manuală, realizarea ramelor sau încleierea lor, descăpăcirea, scoaterea mierii, în fine, multe operațiuni consumatoare de timp și energie.

Pentru toți cei care vor să-și eficientizeze munca și să-și folosească timpul mai riguros am găsit câteva echipamente care îi vor ajuta enorm. La un producător de feronerie apicolă din Timișoara am găsit un dispozitiv care permite introducerea a cinci capse în ramă printr-o singură mișcare, înainte de a le încheia și a le însârma. „Practic, se pun capsele pe cuiele dispozitivului, se așază rama în fața acestora și dintr-o singură mișcare, prin presare, capsele sunt introduse în lemn“, explică Angela Ceos.

O altă inovație a acestora, prezentată și la Apimondia, este echipamentul de însârmat rame. Rolul acestui dispozitiv este de a întinde sârma, lucru care poate fi făcut ușor, chiar și de o femeie.

Suplimentul minune

Produsul suprem al târgului apicol destinat sănătății oamenilor a fost la această ediție Apisan Forte, un amestec de miere vie, păstură, pentru care producătorul acestuia, Bogdan Victor, a primit 3 medalii de aur. „Produsul este creația mea, pentru care am brevet de invenție și 3 medalii obținute la Geneva, Bruxelles și o diplomă obținută din partea Asociației inventatorilor din Hong Kong pentru cea mai bună invenție la Salonul de la Geneva, la capitolul sănătate. Acest supliment este foarte bun pentru orice boală, în afară de diabet. Produsul are la bază polen, miere vie, obținută în fermele noastre, iar combinația între miere, polen și tehnologia noastră face ca acest produs să înlocuiască păstura“, declară domnul Bogdan Victor. Tot dumnealui susține că există deja persoane care au reușit să se vindece de boli grave precum cancer, hepatite, ciroze.

Pentru 2.000 lei, operațiunea de descăpăcire se poate face și ea dintr-o singură mișcare. Rama se așază pe un banc prevăzut cu un cuțit în V, încălzit prin abur sau curent de 12 V și printr-o singură trecere peste acesta munca este gata.

Printre standurile cu miere, polen, propolis și alte minunății ale naturii am găsit un expozant care vrea să obțină faguri în modul cel mai igienic cu putință, adică fără mâna omului. George Cambur a lansat de curând pe piața din România cutiuțele pentru faguri în secțiune, un produs inspirat din apicultura canadiană. „De fapt, rama obișnuită este înlocuită cu un ansamblu de 80 de cutiuțe în care familia de albine își va clădi fagurii. Pentru a obține un produs finit de calitate condiția este să avem o familie și un cules puternic“, ne lămurește George Cambur.

Matca, o nouă afacere în apicultură

Apicultorii spun că matca este totul în apicultură, „ea este creierul și ca să avem stupi buni de producție trebuie să avem o matcă de bună calitate“, susține Cosmin Meseșan din județul Sălaj, cel care și-a numit afacerea Crescătoria de Mătci. Tot el povestea că a început stupăritul ca hobby și când a văzut că nu are rezultate a înțeles că trebuie să schimbe ceva și a ajuns să umble la... genetică ca să obțină producții mai bune. „Practic, selectăm matca 2 ani în producție, apoi recoltăm sămânță de la ea, o transvazăm în botci, o ducem pe vetre de împerechere cu anumiți trântori și, după ce se împerechează, formăm colonii noi sau spre vânzare“, ne explică vânzătorul de mătci. Aflat pe aceeași nișă a vânzării de mătci, Mihai Grama spune că la el prețul unei mătci crescute în Apuseni ajunge la 50 euro, dar aceasta nu se vinde în țară, ci la export și deocamdată în ediție limitată.

Mesajul apicultorilor

Un mesaj unanim al apicultorilor, exprimat de Mihai Grama: „Sunt o grămadă de asociații la nivelul țării, dar destul de dezbinate, nu sunt cum am văzut în Italia, Franța, unde sunt cooperative și au reguli clare. La noi numai piedici ai și, dacă ar fi plătiți să te încurce, nu ar putea să o facă mai bine. Vorbesc de sistemul birocratic din România. Eu nu am cerut și nu am primit nicio subvenție de la nimeni. Nu mă interesează. M-am descurcat cu banii mei, cu relațiile mele și nu am nevoie de nimeni. Vreau doar să fiu lăsat în pace. Dar mă gândesc că sunt oameni care nu au cunoștințele mele, nu au umblat cât mine peste hotare, să lucreze în Italia, Franța și să știe cum să-și promoveze un produs, cum să iasă pe piață cu el. Problema este că cineva nu ne reprezintă bine acolo unde trebuie. Cum se face că România câștigă an de an medalii de aur la competițiile internaționale și totuși mierea este plătită atât de prost pe intern? Este acceptabil să-ți dea cineva 2 euro/kg pe o miere premiată? Ar trebui să fie un parteneriat corect. Dar ce să mai vorbim, cerealele cum pleacă brut, vrac, afară, lemnul, ciupercile, fructele de pădure, la fel? Când ar trebui să plece cu o etichetă, cu un brand de țară?“

Patricia Alexandra Pop

GALERIE FOTO