Călătorie în ţinuturile mayașilor (XV)

Belize „go slow“

Aflaţi pe urmele mayaşilor, călătoria noastră a avut ca destinaţie şi micul stat Belize, mărginit de Mexic în nord, de Guatemala în vest şi cu ieşire la Marea Caraibelor în est.

Ca singura ţară vorbitoare de limba engleză din regiunea continentală a Americii Centrale, Belize este monarhie constituţională, iar regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este recunoscută ca suverană. Belmopan a devenit în anul 1971 noua capitală a statului după ce uraganul Hattie a distrus fosta capitală, Belize City.

Primele aşezări umane de aici au fost ale populaţiei mayaşe cu vreo 2000 de ani î.Hr., fiind printre cele mai vechi din toată America Centrală. Civilizaţia mayaşă reprezintă o parte importantă din zestrea culturală a statului Belize, iar urmele acesteia constituie o puternică atracţie turistică pentru vizitatori.

Primii europeni veniţi pe aceste teritorii au fost spaniolii în anul 1502, atunci când Columb a acostat în zonă. Dar nu spaniolii, ci britanicii au reuşit să ocupe actualul stat începând cu anul 1638. Aceştia au adus aici sclavi din Africa pentru a lucra la tăierea lemnului de mahon, de aceea populaţia actuală este predominant de culoare.

După anul 1862 devine oficial colonie britanică sub numele de Hondurasul Britanic şi păstrează acest nume până în 1973. În 1964 statul primeşte dreptul de a se autoguverna, iar în 1981 îşi câştigă independenţa totală faţă de Marea Britanie, fiind inclus în Commonwealth. Conflictul teritorial cu Guatemala, care abia în 1991 i-a recunoscut independenţa, face necesară continuarea prezenţei militare britanice aici.

Belize este o ţară mică, dar vizitatorii pot admira frumuseţile naturale şi istorice, precum şi pe cei care trăiesc aici şi despre care se spune că sunt cei mai relaxați oameni din univers. Populaţia este formată dintr-o combinaţie diversă, dar armonioasă de mayaşi, metişi, creoli, garifuna, indieni, arabi, chinezi şi, în proporţie mai mică americani şi europeni. Peste jumătate din populaţia ţării este de religie catolică, 27% sunt protestanţi şi într-o proporţie mai mică sunt musulmani, budişti şi hinduşi.

Am fost cazați în Belize City, un oraş în care se păstrează o arhitectură distinctă, marcată prin case cu acoperiș roșu şi pereți albi din lemn pe care se mai văd încă urmele uraganelor. Este o urbe mică despre care este greu să-ţi imaginezi că poate fi un paradis fiscal ce adăposteşte cel mai mare număr de companii din lume (celebrele firme de cutie poştală). Am fost avertizați să nu ieșim din hotel noaptea, chiar şi ziua ni s-a recomandat să manifestăm prudenţă, aşa că am avut rezervă în a lua cu noi chiar şi aparatul de fotografiat.

Pe drumul dintre Belize City şi Belmopan am vizitat o grădină zoologică. Pe o suprafaţă de 11 ha de savană tropicală trăiesc peste 150 de animale, majoritatea dintre ele fiind animale sălbatice salvate, care fie că au fost rănite, orfane sau recuperate de la colecţionari ce le ţineau în casă ca animale de companie.

Animalele de aici nu stăteau în cuşti, ci aveau un spaţiu larg, cât mai apropiat de habitatul lor natural. Am văzut acolo pantere, tapiri, maimuţe, lamantini, pume, iguane uriaşe, papagali, tucani şi alte animale specifice Americii Centrale.

A fost o experienţă interesantă de care îmi amintesc cu mare plăcere. Povestea mea încă nu s-a terminat, continuă cu siturile mayaşe din Belize, în episodul următor.

GALERIE FOTO

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 56-57