reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Producerea, condiționarea și desfacerea polenului în Elveția

  • Publicat în Apicultura

Vizita celor nouă obiective apicole din Austria, Germania și Elveția prilejuită de excursia de documentare apicolă de la începutul lunii octombrie 2016 mi-a permis să răspund la o serie de întrebări privind unele aspecte ale desfășurării stupăritului în aceste țări, așa că pe parcursul a câtorva numere ale revistei de față le voi detalia pe cele pe care le consider mai importante.

Fac aceste relatări în speranța ca apicultorii români și, de ce nu, autoritățile care se preocupă de domeniul apiculturii să tragă învățăminte și să procedeze în consecință – „să organizeze activitatea apicolă și controlul ei simplu și eficient“.

Un alt produs important al activității apicole este „polenul“, numit și „pâinea albinelor“ care, spre deosebire de miere care constituie hrană energetică, reprezintă hrană proteică pentru albine. Datorită bogăției sale în substanțe nutritive, polenul strâns de albine a intrat și în alimentația umană, ca produs dietetic și terapeutic.

În Elveția, cu ocazia excursiei de documentare, am făcut o vizită la sediul Asociației de Procesare Polen „Bienen Roth& Co“ Wila, situat într-o zonă montană mirifică, unde dl Roth, președintele acesteia, ne-a prezentat cu amabilitate și răbdare aspecte ale activității asociației pe care o conduce, o stupină, utilaje pentru colectarea și condiționarea polenului și alte aspecte ale activității apicole.

Asociația a fost constituită în 1980 cu scopul principal de a colecta și procesa polen pentru a-l obține cât mai curat. Are 120 de membri, dintre care 50 sunt în permanență activi.

Membrii asociației colectează în sezonul activ polenul prin intermediul unor colectoare de fund pe care le golesc în fiecare seară, îl congelează la -20°C, îl aduc la sediul asociației, unde este curățat de impurități, selectat, stocat în camere frigorifice și, la cerere, este returnat apicultorului proprietar. Valorificarea polenului o poate face și asociația, care îl vinde, după ce l-a uscat, la diferite supermarketuri și magazine en gros cu circa 20 CHF / kg și direct – en detail, cu 20 CHF / 200 g sau 12,5 CHF / 100 g. Aici trebuie precizat că pentru polenul crud nu există reglementări legislative, iar pentru beneficiarii care îl doresc acesta se livrează în pungi vidate cu indicația ca până la folosire să se păstreze în congelatoare.

Într-un an apicol normal un apicultor, membru al asociației, poate colecta 200-300 kg de polen de la 40-50 familii de albine și pentru a obține aceste cantități colectarea începe odată cu înflorirea păpădiei, de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii iunie, pe o durată de 6-8 săptămâni.

Ca urmare a faptului că în perioadele de colectare pot exista ploi, care dacă umezesc polenul duc la mucegăirea acestuia, pentru colectarea polenului se folosesc numai colectoare de fund, iar ca să nu aibă timp să apară fenomenul de fermentare (polenul fermentează de la + 36°C) golirea colectoarelor se efectuează în fiecare seară și polenul obținut se depozitează imediat în congelatoare.

Pentru obținerea unui randament optim colectoarele au plăcile active cu găuri având Ǿ 5 mm și site din inox cu găuri de Ǿ 3,5 mm și eliminarea umidității din polenul recoltat se face în uscătoare la temperatura de 30°-35°C, obținând în 36 de ore o umiditate de maximum 6,5-7% și pe tăvile uscătoarelor se pune cel mult 1,5 kg de polen. După reglementările legale, umiditatea polenului uscat nu trebuie să depășească valoarea de 8%.

Pentru selectare și curățare polenul crud se congelează și apoi se introduce în selector, unde selectarea și curățirea se fac după greutatea și mărimea granulelor.

La finalul vizitei am putut să admirăm, sub un soare de toamnă, peisajul deosebit în care este situat sediul asociației, casa președintelui și una dintre stupine.

Închei relatarea cu speranța că informațiile date vor contribui la îmbunătățirea activității apicole din România și vă anunț că voi continua cu informații despre obținerea reginelor din rase pure, protejarea acestora pentru a nu fi impurificate de alte rase, precum și protejarea și conservarea rasei indigene naționale și a sistemului istoric de stupi în Elveția, Austria și Germania.

Totodată, având în vedere că acest articol este ultimul din acest an, urez cititorilor mei „Crăciun fericit!“ și „La mulți ani!“, iar apicultorilor, pentru că am semnale că deja au apărut pierderi masive ale familiilor de albine, să iasă în primăvară cu cât mai multe în stare normală.

GALERIE FOTO


Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 28-29