Un tânăr demonstrează: Și purceii sunt o afacere bună

Carnea de porc continuă să fie, conform statisticilor, unul dintre cele mai consumate alimente din România. Cu toate avertismentele nutriționiștilor, tradiția continuă să primeze. Cu atât mai mult cu cât actuala criză a dus la o scădere însemnată a prețurilor. Dar cât de greu este să obții o carne de calitate puțini știu. Alimentația și îngrijirea animalului constituie doar o parte din soluția problemei. Restul ține de alegerea rasei și păstrarea purității. Și pentru că fermierii trebuie să câștige măcar cât să-și acopere cheltuielile, mai e nevoie și de productivitate. Lucruri greu de îmbinat chiar și pentru zootehniști bătrâni, cu experiență. Cu atât mai mult devine admirabil un tânăr care, la nici 30 de ani, a reușit să le stăpânească...

De la 4 hectare de culturi la o fermă de porci

Povestea lui Alexandru Szekely este doar un capitol din saga familiei sale. Mama sa, Angelica, este inginer agronom. Timp de mulți ani a lucrat la un IAS din județul Hunedoara, iar acum se ocupă de o fermă vegetală. Este originară din comuna Șibot, unde se află ferma de care se ocupă acum Alexandru.

Tatăl, Arpad Szekely, este inginer mecanic. Până în 1990 a lucrat în cercetare. Acum se ocupă de partea tehnică a afacerilor familiei. În anul 1993, pe când Alexandru era doar un copilaș, părinții lui au creat o fermă la Șibot (undeva între Sebeș și Orăștie), pe doar patru hectare. Și de acolo a început totul. În 2002, când prețul cerealelor a scăzut drastic, au decis să dea plusvaloare producției vegetale folosind-o într-o fermă de îngrășare a porcilor. Astfel se face că, în locul numit Balta, unde erau doar o mlaștină și o pășune săracă, a apărut o fermă modernă. Nucleul fermei a fost construit în cadrul unui proiect SAPARD, în valoare de 800.000 de euro. Fondurile nu au fost suficiente, astfel încât au trebuit suplimentate prin alte programe. Dar rezultatul a meritat. Îngrășătoria de porci constă într-o hală modernă, o mică fabrică de nutrețuri și două silozuri.

„N-am folosit modelul de hale cu perdele din două motive“, explică Alexandru Szekely. „Primul este că ferma e amplasată, cumva, pe un culoar prin care se scurg curenții dintre Munții Apuseni și Șureanu. Din cauza asta aici este mai rece decât în alte părți. Iernile sunt și ele mai friguroase. În schimb, vara este scurtă. Ca atare, porcii nu suferă de căldură. Al doilea motiv a fost că ne-am gândit la uzura mecanică rapidă a perdelelor. Experiența demonstrează că am avut dreptate.“

Pentru unii sfârșit, pentru alții un nou început

Construcția noii ferme a coincis cu fondarea Cooperativei „Muntenia“. În cadrul acestui program familia Szekely și-a desfășurat activitatea, de la început și până la sfârșit. Părerea tânărului fermier este că „nu a existat suficientă colaborare între membrii cooperativei și asta a dus la insuccesul ei. Nu există destulă deschidere, nu avem o educație în această direcție. Lucrurile nu se discutau pe față, problemele nu s-au pus niciodată deschis. Practic, nu a existat comunicare. Este unul dintre lucrurile care au distrus Cooperativa „Muntenia“. Erau vremuri grele în 2008, când s-au construit majoritatea fermelor. Prețul materialelor a explodat. Pentru noi însă a fost un start în această activitate.“

Startul a fost atât pentru activitățile familiei, dar și pentru tânărul Alexandru, aflat în momentul în care trebuia să își aleagă o carieră. „M-am sfătuit cu familia la ce facultate să merg. Oscilam între medicină veterinară și zootehnie. Până la urmă am ales Biotehnologia, pentru că, în esență, este zootehnia la nivel de celulă“, a povestit el. Pentru el facultatea nu a însemnat teorie și o înșiruire de multe vorbe fără rost, ci o acumulare de noi experiențe și cunoștințe utile. „Am lucrat în practică și la ferma nucleu a companiei PIC de la Vasilați, din județul Călărași. Pe domnul Ioan Ladoși l-am avut profesor. El mi-a deschis ochii asupra a foarte multe aspecte. De exemplu că, oricât ai investi în tehnologie și în animale, diferența tot cu oamenii o faci. Sunt lucruri pe care animalele nu le pot spune. Acolo intervine ochiul omului, care știe sau nu știe să vadă!“

Biosecuritate la standarde maxime

Așa a ajuns Alexandru Szekely ca imediat după absolvire să conducă o minunăție de fermă. Dar mintea sa tânără, liberă de șabloane, a văzut o oportunitate în a dezvolta, pe lângă vechea fermă de îngrășat porci, și una nouă, de reproducție. „Din calcule a reieșit că era mai ieftin pentru noi să ne obținem proprii purcei decât să-i cumpărăm“, povestește el. „Pentru nevoile noastre ar fi fost nevoie de vreo 340 de scroafe productive, ca să avem câte 2.000 de purcei pe an. Am hotărât ca din viitoarea fermă să și vindem, astfel că am calibrat-o la 700 de scroafe. Am ales să aducem scrofițe tinere din rasa Marele Alb din Anglia. Am ales Marea Britanie pentru că este o țară care exportă animale, dar nu importă. În acest fel, riscul ca scrofițele să fi fost bolnave era nul. Oricum, au fost testate serologic. Ferma de reproducție fiind și ea nouă, n-a existat niciun risc de contaminare. Vierii sunt din rasa Landrace, aduși și ei din Anglia. Avem toată tehnologia de recoltare și conservare a materialului seminal în fermă.

În hală se intră doar prin dușuri, cu echipamente pentru interior. Standardele de biosecuritate foarte ridicate reprezintă unul dintre elementele cheie care fac ca lucrurile să meargă bine“, este convins tânărul director.

„Tinerii consideră zootehnia înjositoare“

Economic, lucrurile merg bine, chiar și în aceste vremuri de criză. Purcelușii sănătoși și de rasă bună sunt tot mai ceruți de fermele de îngrășare. „Din păcate, producătorii nu sunt la fel de uniți cum sunt procesatorii, consideră fermierul. De aceea aceștia din urmă pot să fixeze prețurile așa cum le convine lor. Apoi, faptul că mulți crescători preferă să lucreze în sistemul totul plin, totul gol, și nu în flux permanent, face ca fluxul de bani către crescători să nu fie permanent. Apoi se mai creează niște perioade de vârfuri de ofertă la abatoare, în iunie – iulie și la sfârșitul anului, de care procesatorii profită ca să scadă prețurile oferite“, subliniază Alexandru Szekely slăbiciunile crescătorilor.

O altă problemă de care se lovește este lipsa unor oameni bine pregătiți care să dorească să lucreze alături de el. „Îngrijitori și paznici se găsesc. Salariile pe care le oferim sunt aliniate cu cele din centrele industriale apropiate, Sebeș și Cugir. Din motive de biosecuritate, asigurăm și transportul oamenilor. Dar, din păcate, nu găsim oameni calificați. Cei mai mulți tineri consideră zootehnia ca pe o muncă înjositoare. Fug de ea fiindcă pute, spun ei. Sper totuși ca prin intermediul programelor de practică pe care le desfășurăm în colaborare cu ASAMV Cluj să găsim niște oameni care să iubească această meserie“, speră tânărul manager. Poate până atunci cei cu puterea de a face asta îi vor plimba prin preajmă mai mulți tineri. Doar-doar s-or molipsi de la el.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 38-39