Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecțioasă comună şi, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine) și produsă de un bacil, (Bacillus anthracis) care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supraviețuire a acestui microb, care îi conferă o rezistență înaltă la acțiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanțele dezinfectante) şi care favorizează menținerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani și îmbolnăviri la animale mai numeroase în primăvară şi în anii cu precipitații abundente.

Animalele se pot îmbolnăvi prin intermediul furajelor şi al apei infectate, un risc major reprezentându-l organele şi țesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea și tranșarea lor, prelucrarea pielii şi lânii sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respirația accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul prezintă scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade în decubit, are contracții musculare, cu final letal.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3-6 zile de la debutul infecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire  a unui animal proprietarul are obligaţia:

- Să solicite consultarea animalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar.

- Să nu sacrifice animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar.

- Este interzis a fi întrebuinţată în alimentaţie, în scopuri tehnice sau pentru comercializare carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave.

- Utilizarea în activitate a hainelor de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc.).

- Gestionare corectă prin colectare, înlăturare şi inactivare a deşeurilor animaliere.

- Persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate.

Antraxul este o boală care se poate preveni prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilor de animale, a autorităţilor locale, în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

■ Să se comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi.

■ Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie.

■ Să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei.

■ Să se respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import-export.

■ Să se efectuieze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiuni de deratizare, cu unităţi şi personal de specialitate.

■ Implementarea legislaţiei cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului, prin utilizarea spaţiilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul distrugerii la unitatea Protan.

■ Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.

■ Să se asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de  vaccinare anticărbunoasă pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele în campaniile organizate o dată pe an, înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de completare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.

■ Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:

– informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;

– achiziţionarea alimentelor, în special carne, numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul „stradal“.

– evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Dacă aveți o problemă de sănătate, spuneți doctorului, când vă consultă, și că sunteți fericitul posesor al unui animal de companie sau că aveți o fermă de animale. Ceea ce nu știați este faptul că unele boli ale lor ni se transmit și nouă. Animăluțele din familie, precum câinele sau pisica, în special cele de fermă, pot fi purtătoarele unor maladii care ne afectează și pe noi.

Ei nu au nicio vină

Nu vă gândiți acum să nu mai țineți un câine, o pisică, peruși în locuință sau să nu mai creșteți animale de fermă!!! Ci să aveți grijă de sănătatea lor ca de sănătatea voastră.

• Toxoplasmoza

I se mai spune și „boala litierei“ pentru că parazitul care o provoacă trăiește în excrementele pisicii.

Cum se transmite?

Parazitul supraviețuiește în sol până la 18 luni. Sunt expuși copiii care se joacă pe pământ, dar și adulții care schimbă așternutul din litieră și nu se spală bine pe mâini.

Simptome – în 10-20% din cazuri, în câteva ore apar starea de oboseală și febră mică. De cele mai multe ori simptomele lipsesc și boala e depistată târziu.

• Pasteureloza

Boala este provocată de germenele Pasteurella și afectează atât omul, cât şi animalele. Boala mai este denumită și Septicemia Hemoragică a iepurilor. De obicei sunt afectate animalele tinere, dar le poate afecta și pe cele adulte.

Cum se transmite?

Prin zgârietura sau mușcătura de câine, pisică sau de animale din gospodărie: porc, vacă, păsări. În caz de plagă prin mușcătură de animal este util să se facă o profilaxie cu antibiotici în doze obișnuite, timp de 2-3 zile.

Simptome – după 10-12 ore – edem cald, roșeață, durere locală intensă.

• Gheara de mâță

Este numită limfadenită regională. Este o boală infecțioasă în a cărei etiologie cel mai frecvent este implicată Bartonella henselae. B. henselae este un bacil mic, gram negativ, aerob, cu creștere lentă.

Cum se transmite?

Prin mâța blândă care zgârie. Infecția se produce în urma inoculării cutanate după o zgârietură sau o mușcătură de pisică.

Simptomele apar în 7-21 de zile. Atunci apar inflamarea ganglionilor din zona cea mai apropiată de mușcătură, febră, frisoane sau dureri de cap.

• Salmonelloza

Boala este o toxiinfecție alimentară provocată de bacteria Salmonella. Bacteria trăiește în tractul intestinal al animalelor infectate și la om putând contamina o varietate de alimente, cum ar fi carne, ouă, lapte, fructe de mare, legume, fructe.

Cum se transmite?

Atingând animalele de fermă, în special, și consumând carne, lapte, ouă preparate termic insuficient.

Simptomele apar în câteva ore: febră, stare de vomă, diaree și durere de cap.

Casetă

Prevenția, înainte de toate

– Deparazitați periodic animalele din casă intern și extern: puricii și căpușele duc de cele mai multe ori la boli.

– Instituiți în familie regula sfântă a spălatului pe mâini.

Ruxandra HĂBEANU

La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.

Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.

Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi poate afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna, înainte de intrarea animalelor în stabulație.

Vaccinările obligatorii

Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.

Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic prin morbiditate accentuată și mortalitate ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).

Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.

În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXO­HEMOVIROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPARVOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar,

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Condițiile climaterice din ultimele zile pot favoriza apariția și dezvoltarea următoarelor boli la legumele umbelifere (morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, mărar, fenicul): mană, alternarie, făinare și septorioze.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă folosirea unui produs sau amestec, după caz:

Mană, Alternarie

1. BRAVO 500 SC = 0,2%      
2. DITHANE M-45=0,2%       
3. POLYRAM DF = 0,2%       
4. RIDOMIL GOLD MZ 68WG= 0,25%    

Făinare

1. FLINT MAX 75WG = 0,03
2. KUMULUS DF = 0,4%
3. ORTIVA 250 SC=0,075%      
4. TILT 240 EC = 0,02%

Septorioze

1. TOPSIN 500 SC = 0,1 -0,14%
2. ANTRACOL 70 WP=0,2%

Perioada optimă de tratament: la semnalarea atacului, cu repetare la 7-10 zile.

Alte recomandări: La apariţia unor dăunători (păduchele verde) se recomandă folosirea la tratament a unui insecticid:

Actara 25 wg = 0,02% sau Confidor energy = 0,1% sau Decis 2,5 EC = 0,015% sau Karate zeon = 0,015% sau Fastac 10EC = 0,02% sau Nuprid AL 200 SC = 0,05%.

-   Rădăcinoasele vor fi consumate numai după 7 zile de la tratament!

-   Nu se tratează la temperaturi de peste 25°C.

Alte recomandări:

Atenţie! Se pot utiliza şi alte produse de protecţia plantelor omologate pentru bolile şi dăunătorii amintiţi!

Dr. Ing. Budrala Nicolae
Oficiul Fitosanitar ALBA

La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.

Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.

Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi pot afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna înainte de intrarea animalelor în stabulație.

Vaccinările obligatorii

Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.

Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic, prin morbiditatea accentuată și mortalitatea ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).

Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.

În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase, cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXOHEMOVI­ROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPAR­VOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Vine primăvara și, odată cu ea, vine și o serie de alergeni, riscul apariției bolilor de piele la câini fiind tot mai mare. Cauzele acestora sunt multiple: parazitare, micotice, bacteriene, alergice, hormonale etc. La câinii bătrâni se întâlnesc şi tumori sau chisturi de piele.

Simptomele bolilor de piele sunt asemănătoare, ceea ce face dificilă stabilirea diagnosticului: prurit (mâncărime), porţiuni roşii, iritate, lipsite de păr, papule, vezicule şi cruste care se desprind, dând aspect de piele solzoasă.

Paraziţii externi şi afecţiunile pielii

Cele mai des întâlnite sunt afecţiunile pielii determinate de paraziţii externi ca puricii, păduchii, căpuşele și râia. Infestarea câinilor cu purici cauzează mâncărimi şi iritaţii ale pielii, saliva puricilor fiind principala cauză a pruritului. Mâncărimile debutează la baza cozii, apoi se extind pe spate, perineu, feţele posterioare ale coapselor şi abdomen. Câinele se scarpină până la sânge, îşi pierde părul, iar leziunile se pot complica prin infecţii bacteriene secundare. Astfel, complicaţia cu piodermită este foarte frecventă, mai ales la căţeii mai mici de 8 luni.

Căpuşele sunt insecte mici care se hrănesc cu sânge şi care, fixate pe pielea câinelui, provoacă mâncărimi, eritem şi leziuni papuloase, care se pot ulcera.

Scabia sarcoptică şi demodecia sunt două dintre tipurile de râie care pot infesta câinii provocând leziuni pe pielea acestora.

Unii paraziţi interni pot cauza manifestări cutanate caracterizate prin leziuni nodulare localizate pe faţă, trunchi şi extremităţi.

Dermatite cauzate de ciuperci sunt: pitiriazis (provocată de Malassezia pachydermatis), candidoză cutanată (Candida albicans), tricofiţie (pecingine) produsă de T. mentagrophytes, microsporidioză.

Dermatitele alergice sunt cauzate de diferiţi alergeni parazitari, polen, detergenţi, acarienii prafului de casă, înţepături de insecte (furnici, omizi, fluturi, albine, viespi), alimente, anumite medicamente şi vaccinuri. Pruritul precede adesea leziunile caracterizate prin eritem (roşeaţă), papule uneori cu o colorare în roşu a perilor la nivelul degetelor, buzelor şi al feţei interne a zonei auriculare. Acestea se extind frecvent în regiunea inghinală, perineală şi abdomen. Simptomele pot fi sezoniere, apărând odată cu polenul, sau anuale, când alergenii sunt prezenţi permanent.

Alergiile alimentare sunt frecvent incriminate în apariţia unor leziuni întinse, suprainfectate, mai ales în regiunea dorsolombară. Acestea sunt determinate de diferite alimente cu conţinut ridicat în proteine când sunt consumate în cantităţi mari (carne şi oase de pui, produse lactate, ouă, peşte, diferiţi aditivi alimentari).

Dermatoze de origine endocrină (tiroidă, paratiroidă, ovar, testicule) sunt provocate în general de tulburări ale ciclului sexual (ciclu neregulat, pseudogestaţie). Pruritul este ciclic şi apare la estru (în timpul căldurilor) sau în diestru şi este însoţit de erupţii papuloase la nivelul regiunii inghinale, care se pot extinde pe abdomen şi coapse.

Seboreea (hiposecreţia glandelor sebacee) poate fi localizată sau generalizată, fiind caracterizată prin apariţia de cruste groase de culoare deschisă la baza urechilor, în jurul ochilor, pe fese, regiunea cozii etc.

Diagnosticarea corectă a tipului de dermatită-dermatoză este foarte importantă în conduita terapeutică.

Tratamentul este în funcție de agentul etiologic incriminat, fiind foarte importantă identificarea corectă a acestuia, impunându-se: regim alimentar, igiena pielii şi a părului, deparazitări interne cu Paracan, Total, Rombendazol super; deparazitări externe cu Parakill; în cazul micozelor, tratamente cu Unguent antimicotic sau tratamente antialergice cu Alergotrat 3%, Dexametarom, Eczemtrat; unguente ca Mibarom. Pentru prevenirea infecţiilor asociate diferitelor dermatite se recomandă antibioterapie cu Enrofloxarom și Pandrom.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Actinomicoza şi Actinobaciloza sunt două boli infecţioase, bacteriene, întâlnite mai frecvent la taurine şi sporadic la celelalte mamifere domestice (oaie, cal, porc, câine). Ele pot fi întâlnite şi la om.

Sursa principală de infecție este reprezentată de animalele bolnave care elimină germenii odată cu materialul purulent, contaminând furajele și apa. Germenii se găsesc, în mod normal, la nivelul cavității bucale. Aceștia pătrund în organism prin diferite leziuni de pe mucoase sau piele cauzate, în general, de furajele grosiere, dar și de diferite plăgi.

În Actinomicoză, leziunile sunt localizate mai frecvent la oasele feței, mai des la nivelul maxilarului inferior (mandibular). Astfel, la nivelul oaselor apar fenomene de osteoporoză cu deformări (proeminențe), iar în grosimea osului se formează focare purulente care se pot sparge fie la exterior, fie în diferite cavități. Ca urmare, pot apărea secreţii nazale purulente sau chiar fractura maxilarului animalului.

Actinobaciloza bovină se caracterizează prin prezența unor inflamații purulente și fibrozări în diferite țesuturi și organe, mai ales țesuturile moi (limbă, buze, mucoasă bucală, faringe, piele, pulmon etc.).

În România, boala se întâlnește relativ frecvent la taurine, apare în tot timpul anului, cu o incidență mai mare primăvara, și este cauzată mai ales de condițiile deficitare de igienă din adăpost.

Simptomele bolii sunt în funcție de localizarea procesului infecțios: subcutanat, la nivelul limbii, mamar, visceral, limfoganglionar etc.

Frecvent, în regiunea submandibulară, se observă o „umflătură“, sub formă difuză sau sub formă de noduli bine delimitați. Pielea se poate necroza și apar fistule din care se scurge puroi vâscos. Dacă țesutul afectat este fibrozat, leziunile sunt lipsite de material purulent.

Diagnosticul, atât în Actinomicoză cât și în Actinobaciloză, se suspicionează pe baza semnelor clinice și se confirmă prin examen de laborator.

Prognosticul este grav în cazul Actinomicozei și favorabil în cazul Actinobacilozei, iar cazurile de vinde ­ care au loc numai când tratamentul se instituie precoce.

Profilaxia celor două boli este cea mai importantă și constă în măsuri generale sanitar veterinare: dezinfecția adăposturilor cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT, precum și evitarea pe cât posibil a furajelor grosiere care pot leziona mucoasa bucală, creând porți de intrare pentru germeni.

Tratamentul este atât local, cât și general și urmărește limitarea procesului infecțios, crescând posibilitatea de exploatare a animalelor valoroase. Astfel, la nivel local, pe zona afectată se aplică mai multe zile TINCTURĂ DE IOD, până la maturarea abceselor. După maturare, acestea se deschid chirurgical, iar în cavitate se aspersează ETER IODOFORMAT și se aplică diferite unguente: DERMOGUARD, PODODERMIN, MIBAROM.

Tratamentul general constă în administrarea de iodură de potasiu (8-10 g/zi), pe cale bucală, sau iodură de sodiu, intravenos. De asemenea, se folosesc antibiotice, administrate intramuscular AMOXYLROM, OXITETRACICLINĂ, FLORFENILROM etc. Unele antibiotice se pot administra la nivelul leziunii (intrafocal sau perifocal). Animalele bolnave se vor izola pe durata tratamentului.

Dr. Viorica CHIURCIU,
medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013