Agricultura te ține conectat la realitate și nu te lasă să ai somn. Nu e deloc ușor să fii fermier, dar satisfacția pe care o ai atunci când vezi lanurile în bătaia vântului și recolta bogată dintr-un an bun compensează greutățile și te motivează pentru anul următor, ne spune inginerul agronom Ionuț Radu, un tânăr care coordonează 5.000 ha de porumb la Zărnești, județul Neamț, suprafață ce aparține societății TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi). Cum e ca tânăr să ai această meserie, dar și care sunt cele mai mari provocări și satisfacții în agricultură aflăm chiar de la acesta.

În curând, 2.000 ha de suprafață irigată

„De nouă ani de zile lucrez în cadrul societății TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi). Exploatăm o suprafață de aproximativ 5000 de hectare, compusă preponderent din cultura favorită a noastră, porumb, porumb siloz și porumb loturi de hibridare, de asemenea din soia și floarea-soarelui, dar și cereale de toamnă, grâu și orz. Proiectul sistemului de irigații s-a implementat acum 4 ani, când am dat startul proiectului, ideii, iar anul acesta în primăvară s-a conturat primul tronson utilizabil de 980 de hectare, sperând ca la finalul anului să avem posibilitatea să irigăm 2.000 de hectare“, adaugă inginerul agronom al societății.

Agricultura, un domeniu provocator

Este o muncă extraordinar de frumoasă, un loc de muncă plin de provocări și de satisfacții, mai punctează Ionuț.

„Acest domeniu este provocator din multe alte puncte de vedere, de exemplu al programului, al stresului, al nivelului de cunoștințe pe care trebuie să-l deții. Nu este un job ușor, dar ceea ce m-a determinat în primul rând a fost munca în aer liber, eu personal n-aș fi putut niciodată să lucrez între patru pereți. Am căutat ceva apropiat de a lucra cu oamenii, a lucra în spațiu deschis, și faptul că am avut contact de mic cu agricultura, la nivel rudimentar, datorită bunicului, m-a făcut să merg spre această ramură“, mai specifică Ionuț.

Cel mai greu lucru pentru un inginer agronom este să te confrunți cu imprevizibilul, adaugă inginerul agronom de la TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi).

„Cel mai greu lucru pentru mine a fost să fiu nevoit să întorc o cultură. În momentul în care ai muncit pentru înființarea ei, te-ai gândit unde să o amplasezi, să pregătești terenul, să semeni, cum poți fertiliza, să ai grijă de ea, dintr-o anumită greșeală sau o anumită calamitate, ajungi să îți vezi cultura distrusă. Pentru mine a fost cea mai mare provocare, cel mai dificil lucru la care a trebuit să fac față.“

Nevoia de hrană nu va fi niciodată substituită de roboți

IT-ul poate sau urmează să fie înlocuit de către inteligența artificială, mai adaugă tânărul din Neamț.

„Multe lucruri pot fi înlocuite de către roboți sau de către inteligența artificială, însă nevoia de hrană nu va fi niciodată substituită de nimic, suntem datori să producem hrană, suntem datori să producem proteină vegetală și proteină animală, de aceea se vor căuta mereu oameni pregătiți sau mai puțin pregătiți, dar dornici să învețe în domeniul agriculturii. Este o nevoie foarte mare de oameni muncitori, de tineri care să-și dorească să cunoască și le-aș recomanda să citească, să se informeze cât mai mult, suplimentar față de ceea ce au făcut pentru o materie, pentru un examen, pentru o notă. Când ajungi în câmp, experiența practică de aici va fi cu totul alta și, dacă ar avea posibilitatea, chiar și gratuit, noi chiar căutăm oameni, chiar și contracost, să ajungă în fermă, să facă practică și să pună întrebări inginerului agronom, pentru că astăzi tehnologiile sunt diferite, terenurile sunt diferite, mentalitățile sunt diferite. După 9 ani de zile, sunt anumite parcele, terenuri care îmi demonstrează cât de puține știu.“

Muncă continuă de digitalizare

„Este o muncă continuă să aduci improvizații care să te ajute, pentru că trebuie să deții un pachet de cunoștințe din ce în ce mai bogat. Te ajuți de aceste tehnologii, dar într-adevăr îți salvează timp sau îți salvează energie de a te mișca într-un anumit loc. Am ajuns în punctul în care ne monitorizăm o parte dintre mecanizatori, nu neapărat din punctul de vedere al vitezei, dar noi am reglat un utilaj pe o anumită densitate, plecăm de lângă el la alt utilaj pentru că nu putem fi prezenți în mai multe locuri în același timp și, cu ajutorul tabletei sau telefonului, putem vedea dacă mai mulți parametri se modifică. Nu este ușor să ții pasul cu tehnologia, de aceea recomandarea mea este să nu te plafonezi în nici un caz. Dacă ai ajuns în punctul acela în care să consideri că stăpânești lucrurile, că este suficient, ai greșit, acolo este o greșeală, pentru că în niciun an, nicio tehnologie nu este aceeași, fiecare an e diferit, putem avea o anumită sumă de temperaturi în luna martie, în 2024, alte temperaturi în 2025, nu putem aplica aceleași substanțe sau nu vom putea semăna în aceeași epocă, așa că trebuie să ne adaptăm în fiecare an“, încheie ing. agronom Ionuț Radu, care coordonează 5.000 ha de porumb la Zărnești, județul Neamț, suprafață ce aparține de TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi).

Beatrice Alexandra MODIGA

În ultima vreme se tot discută despre efectivul de urși din pădurile patriei, despre pagubele pe care le produc atunci când coboară în localități ori ajung în stâne sau ferme. Însă există și o altă latură a problemelor cu care se confruntă această specie. Și mă refer aici la nevoia de îngrijire a animalelor ce au fost supuse unor rele tratamente pe parcursul vieții și cărora le-a fost răpit dreptul de a-și petrece traiul în libertate.

Știați că la Zărnești se află cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume, unde peste 100 de urși au fost salvați din captivitate?

Totul a început în 2005, atunci când Asociația „Milioane de prieteni“ a obținut concesiunea pentru terenul necesar construcției sanctuarului de urși „Libearty“. Treptat, aici au fost aduși urși din diverse locuri ale lumii, mulți dintre ei fiind captivi o mare parte din viață și ținuți în condiții nefirești și adeseori abuzați de foștii proprietari. Poate vă întrebați de ce este nevoie de o îngrijire specială a acestora și de ce nu sunt lăsați să se întoarcă pur și simplu în sălbăticie. Ei bine, pentru că odată ținuți în captivitate urșii nu se pot readapta vieții în sălbăticie, iar tendința lor este aceea de a se întoarce în comunități pentru a obține hrană. De aceea este nevoie de un spațiu generos, nu o cușcă de câțiva metri, pentru ca animalele să aibă o viață liniștită, dar în același timp să aibă hrană la dispoziție, precum și îngrijire medicală. Și pentru că un astfel de loc are nevoie de susținere financiară constată, a fost lansat un program prin care iubitorii de animale pot adopta un urs… virtual, bineînțeles.

Fiecare urs are o poveste în spate, una mai impresionantă ca alta și oricât de puternic ai fi nu ai cum să nu reacționezi. Îngrijirea fiecărui exemplar este costisitoare pentru că zilnic este nevoie de peste două tone de mâncare, astfel încât să aibă hrană suficientă toți urșii. Sub sloganul E timpul să devii părinte virtual, reprezentanții asociației au creat o pagină specială unde oricine poate avea acces și își poate alege ursul pe care îl adoptă. Există adopții simple, care presupun o donație de minimum 5 euro/lună, adică 60 euro/an, ori adopții exclusive, adică poți deveni adoptator exclusiv pentru suma de 600 euro/an. La finalul adopției, adică după ce a fost efectuată planta pentru un an de zile, este emis certificat de adopție pe care apare atât numele persoanei, cât și a ursului pentru care au fost donați banii.

Aceste informații, plus multe altele, inclusiv posibilitatea de a urmări în timp real ce se întâmplă în cadrul sanctuarului de la Zărnești, vă sunt puse la dispoziție pe site-ul asociației, acolo unde puteți și dona.

Povestea lui Betsy

Betsy este singurul urs adus la Zărnești de peste Ocean, mai exact din Texas, acolo unde a fost artistă de circ. A venit în Europa pentru a fi parte din echipa unui circ ambulant, iar după închiderea acestuia a stat închisă 9 ani într-o fermă, unde era ţinută într-un coteţ de găini. A fot hrănită în mare parte din resturile de la un restaurant tip fast-food, mâncare ce i-a cauzat probleme mari la stomac. A avut nevoie și de operații pentru repararea dinților și are răni adânci din anii în care a fost chinuită în arenă.

Larissa DINU

Știm că avem o țară frumoasă, cu forme de relief variante care oferă peisaje naturale unice, însă poate nu toți știm că avem posibilitatea de a ne alege ca destinații de vacanță zone ecoturistice. Ce înseamnă ecoturismul și care sunt destinațiile recomandate am aflat de la reprezentanții Asociației de Ecoturism din România, cei care încearcă să reunească într-un parteneriat sectorul public cu cel privat, motivul fiind cât de poate de concret: conservarea naturii și dezvoltarea turismului durabil.

Ce este ecoturismul?

Conform reprezentanților asociației, ecoturismul reprezintă o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: conservarea şi protejarea naturii; folosirea resurselor umane locale; caracter educativ, respect pentru natură; conştientizarea turiştilor şi a comunităților locale; impactul negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural.

Ținând cont de aceste precizări, dar mai ales de frumusețile naturale ale țării, membrii asociației militează pentru integrarea României ca destinație ecoturistică la nivel internațional, demers care presupune parcurgerea mai multor pași: dezvoltarea serviciilor și a infrastruc­turii, implementarea unor programe ecoturistice alături de ghizi, dezvoltarea unor strategii de turism în zona ariilor protejate, precum și dezvoltarea anumitor produse tema­tice: poteci, trasee turistice și centre de vizitare.

„O destinație turistică este o zonă geografică bine definită care include aria protejată și comunitățile locale din interiorul sau din jurul acesteia“, a precizat Bogdan Papuc, director executiv al AER. În momentul de față, la noi în țară sunt recunoscute două destinații ecoturistice: Moara Cosău – Creasta Cocoșului și Zărnești – Piatra Craiului.

Situată în Maramureșul istoric, Moara – Cosău – Creasta Cocoșului a obținut în anul 2014 statutul de destinație ecoturistică. Această zonă este situată pe văile râurilor Mara și Cosău și este mărginită la sud de Rezervația Creasta Cocoșului din munții Gutâi. Aici turiștii pot admira natura bogată cu peisaje alpine, fânețe, zăvoaie, livezi și păduri, unele dintre ele fiind denumite și sălbatice pentru că adăpostesc mamifere mari precum ursul brun, râsul, capra neagră, porci mistreți sau lupi și păsări precum bufnițele mari, specii de vulturi și șoimi și multe altele.

Zărnești – Piatra Craiului este cea de a doua destinație ecoturistică recunoscută. Dacă până nu demult era un oraș monoindustrial în care turismul practic nu exista, a ajuns ca în acest moment să fie o destinație ecoturistică care adună turiști dornici de a face observare la urși. În acest moment există o infrastructură bine pusă la punct, ghizi specializați care îi ajută pe turiști pentru a observa urmele lăsate de urs sau animalele în sine. Turiștii mai pot face și mountain bike-ing, pot merge în tururi foto, pot participa la competiții sportive.

Pe lângă aceste două destinații deja recunoscute, AER recomandă și alte posibile destinații, printre care Țara Dornelor, Ținutul Zimbrului, Țara Hațegului – Retezat, Băile Tușnad și împrejurimile, Pădurea Craiului, Mărginimea Sibiului, Colinele Transil­vaniei și Delta Dunării.

Loredana Larissa SOFRON