În materialul următor vă supunem atenției câteva sfaturi venite din partea specialiștilor de la Asociația Crescătorilor de Albine din România cu privire la lucrările pe care apicultorii trebuie să le realizeze în această perioadă și la începutul toamnei.

Lucrările lunii august

În această perioadă toată atenţia trebuie acordată pregătirii familiilor pentru creşterea albinelor de iernare, iar în acest sens calitatea și cantitatea hranei sunt primordiale. De asemenea, în lipsa culesurilor sunt necesare o serie de hrăniri suplimentare de stimulare – pentru stimularea pontei şi creşterea albinei de iernare în cantitate suficientă, iar spre sfârşitul lunii august şi jumătatea lunii septembrie trebuie efectuate hrăniri de completare în cazul rezervelor insuficiente. Menţionăm că pentru perioada de iernare trebuie să existe în stup o cantitate de minimum 15 kg miere de calitate. Zonele de deal şi Delta Dunării rămân singurele surse serioase de cules natural (fâneaţă şi flora de baltă) în această perioadă.

În această perioadă se vor avea în vedere următoarele lucrări:

■ organizarea cuibului prin îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, echilibrarea şi, eventual, completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice;

■ realizarea examenului clinic al familiilor de albine şi efectuarea eventualelor tratamente necesare;

■ întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;

■ eliminarea fagurilor cu miere de mană;

■ schimbarea mătcilor necorespunzătoare;

■ administrarea hrănirilor de stimulare pentru creşterea albinei de iernare;

■ strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului;

■ se continuă lucrările de recoltare de propolis sau lăptişor de matcă.

Lucrările lunii septembrie

Odată cu prima lună de toamnă familia de albine îşi începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august, când încep eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură. Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii, precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia. Se recomandă valorificarea în continuare a resurselor naturale de hrană (culesuri târzii). În caz contrar, sunt importante evaluarea rezervelor şi aplicarea de hrăniri stimulatorii gluco-proteice (artificiale) pentru creşterea de puiet şi, în acelaşi timp, a celor de completare pentru asigurarea cu rezerve de hrană. Este bine ca hrănirile de stimulare artificiale să nu se facă mai târziu de 20 septembrie pentru ca noile albine care vor ecloziona să beneficieze de zborurile de curăţire, atât de importante pentru o bună iernare, înainte de reducerea temperaturilor exterioare sub 10-12ºC. Responsabilitățile apicultorilor în luna septembrie presupun realizarea unei revizii generale de toamnă care constă într-o serie de activităţi ce depind de zona geografică, condiţiile de cules, tipul de stup şi situaţia puietului din cuib:

■ dimensionarea cuibului în funcţie de fagurii ocupaţi de albină (îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice); asigurarea rezervelor de hrană (1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate (nu de mană);

■ păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare bune de ouat în prima parte a primăverii;

■ schimbarea mătcilor necorespunzătoare, dacă nu s-a făcut în luna precedentă;

■ menţinerea familiilor cu populaţie de albine suficientă astfel încât la intrarea în iarnă să existe în stup o cantitate de 2,0-2,5 kg albină; Întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;

■ administrarea hrănirilor de stimulare glucidice pentru creşterea albinei de iernare; administrarea acestora se face sub formă de sirop în cantitate de 150 ml-250 ml la interval de 2-3 zile. Descăpăcirea fagurilor cu miere plasaţi după diafragmă sau în corpul de jos la stupii ME asigură o foarte bună stimulare şi o concentrare a rezervelor în acelaşi timp.

■ de asemenea, hrana proteică trebuie administrată pentru creşterea de albine viguroase, capabile să traverseze iarna în bune condiţii. În acest sens se poate administra polenul recoltat din familii proprii sănătoase (nu cumpărat) sau acesta se înlocuiește cu sirop sau turte.

■ strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului şi punerea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor ar fi, de asemenea, o serie de măsuri binevenite mai ales dacă timpul este rece. Pentru nopţile reci este importantă protejarea termică a familiilor de albine cu salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, mai ales la stupii orizontali.

În luna august, colectoarele de polen se ridică în jurul datei de 15 pentru a da posibilitatea să se completeze rezervele de polen din familiile de albine. Se conservă fagurii goi care se vor depozita în dulapuri speciale, se recondiţionează elementele de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare și se continuă lucrările de reformare a fagurilor.

La începutul lunii septembrie apicultorul trebuie să evalueze starea de sănătate şi să ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor, să efectueze examenul clinic şi tratamentele necesare împotriva varroozei, conform prospectului. În plus, trebuie să aplice măsuri de zooigienă în stupi şi stupină pentru combaterea nosemozei. Va avea grijă să conserve fagurii goi care se vor depozita în dulapuri speciale, să aplice tratament cu sulf pentru prevenirea găselniţei și să continue lucrările de reformare a fagurilor vechi. Recondiţionarea elementelor de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare este, de asemenea, o lucrare realizată la începutul toamnei.

Laura ZMARANDA

În plină vară, în iulie, stupina are nevoie de atenția apicultorului prin realizarea câtorva activități specifice acestei luni. Acestea presupun continuarea deplasării către anumite culesuri, extragerea în continuare a mierii, dar și alte măsuri privind organizarea și pregătirea stupului pentru vremea rece. Informațiile prezentate în rândurile următoare vin din partea specialiștilor din cadrul Asociației Crescătorilor de Albine din România.

Valorificarea resurselor melifere continuă

Odată cu încetarea principalelor culesuri are loc şi o reducere a activităţii familiilor de albine, deoarece în lipsa surselor nectaro-polenifere ponta mătcii se reduce ca intensitate. Creşterea de trântori, de asemenea, se reduce semnificativ, iar roirea naturală nu mai pune probleme.

Încă din această perioadă încep preocupările privind pregătirea rezervelor de hrană şi a albinei de iernare. În lipsa culesurilor de întreţinere, familiile de albine consumă din rezervele proprii, de aceea apicultorii trebuie să aibă în vedere şi în această perioadă deplasarea familiilor de albine la o serie de culesuri care, chiar dacă nu sunt productive, aduc un stimulent natural menţinerii la un nivel maxim a pontei mătcii, cu efecte favorabile în perioada următoare.

În prima parte a lunii încă se derulează culesul la floarea-soarelui şi, în funcţie de hibrid şi condiţii pedoclimatice, poate să aducă  venituri importante. De menţionat că la acest cules are loc ocuparea spaţiului de ouat cu miere, rezultatul fiind un blocaj al pontei cu efecte defavorabile asupra creşterii de noi generaţii de puiet care să înlocuiască albina uzată. În acest sens, apicultorul trebuie să intervină, introducând rame goale pentru pontă în centrul cuibului.

În continuare, o serie de resurse melifere ar putea fi valorificate: floarea-soarelui târzie, busuiocul de mirişte, coriandru, hrişcă, lavanda, lucernă, muştar alb, pepene galben, pepene verde, castraveţi, fâneaţă sau floră spontană alcătuită din cicoare, muştar de câmp, păpădie, iarba şarpelui, mentă, isop, jaleş de câmp, limba mielului, rapiţă sălbatică, roiniţă, salvie de câmp, sulfina, talpa gâştei, trifoi alb, zămoşiţă, zburătoare, zmeur.

Organizarea stupului

Pentru o bună derulare a activităţii apicole, în această  perioadă se va avea în vedere continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere. Se va reorganiza cuibul familiilor de albine, lăsând în stupi numai fagurii cu puiet şi rezervele aferente. Se va evalua situaţia acestora, precum şi starea de sănătate. Fagurii goi sau cu miere puţină se descăpăcesc şi se aşază după diafragmă pentru ca mierea să fie consumată.

Se va preveni declanşarea furtişagului prin restrângerea cuibului, micşorarea urdinişului şi efectuarea de intervenţii rapide în famillile de albine, precum şi întărirea familiilor mai slabe, care ar putea fi vulnerabile. În lipsa unor culesuri de întreţinere se vor administra hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru menţinerea unor familii cât mai puternice şi creşterea albinelor de iernare.

Se vor întări familiile slabe sau roiurile artificiale formate în lunile anterioare. Din această perioadă se poate începe schimbarea mătcilor bătrâne, necorespunzătoare, pentru a avea timp suficient să depună ouă înainte de a întrerupe ouatul pe perioada sezonului inactiv. În cazul unor culesuri târzii (fâneața, floarea-soarelui cu înflorire tardivă) se vor pregăti familiile pentru transport, se vor scoate din stupi fagurii destinați reformei şi se va extrage ceara. fagurii de rezervă se vor trata împotriva găselniței. Se vor efectua tratamentele medicamentoase în caz de necesitate. Pentru stabilirea gradului de infestare cu varroa se va folosi foaia de control sau alte metode descrise în literatură. Se vor efectua activități de stocare şi/sau valorificare a producţiei obţinute. În completarea producţiei de miere se poate recolta polen (acolo unde există un cules abundent, mai ales în zonele de deal) sau propolis.

Laura ZMARANDA

Sursa: ACA

În rândurile următoare prezentăm un material de interes pentru apicultori. În luna noiembrie, în stupină se realizează o serie de lucrări pentru bunăstarea familiilor de albine și pentru pregătirea lor pentru iarnă. Sursa informațiilor de față o reprezintă Asociația Crescătorilor de Albine din România.

Observații în stupine

Deşi ultima lună de toamnă se caracterizează în general prin vreme nefavorabilă intervențiilor în familiile de albine, apicultorii pot profita de unele zile călduroase atunci când acestea apar, la începutul lunii, pentru a mai îndrepta dacă este necesar o serie de nereguli apărute.

În această perioadă familia de albine se găsește, în funcție de temperatura exterioară, în diverse situații privind formarea ghemului (ușor afânat sau strâns), activitățile acesteia fiind limitate la consum de hrană pentru asigurarea temperaturii interne a ghemului necesară supraviețuirii (24-25º).

Dacă până la acest moment s-au efectuat lucrările pregătitoare iernării, nu există motive de îngrijorare privind evoluția familiilor de albine pe timp de iarnă. Cu toate acestea, vizitele la stupine pot avea în vedere: observații asupra zborurilor de curățire (când timpul permite), foarte benefice pentru o bună iernare şi care oferă informații despre starea coloniei de albine, ascultarea acestora când timpul este mai puțin favorabil, asigurarea cu materiale izolante atât la nivel de stup (salteluțe, pernuțe, împachetări laterale), cât şi de stupină (garduri, perdele protectoare), asigurarea că nu există dăunători (păsări, animale) care să le deranjeze.

Stările anormale conduc la neliniștirea albinelor, intensificându-le activitatea de consum și prin urmare uzura organismului și încărcarea rectumului. De aceea trebuie acordată o atenție deosebită evaluării situației din stupină la acest moment, cât timpul mai permite intervenția în stup.

Activități concrete

Lucrări de efectuat în această perioadă:

– În zilele favorabile se pot continua mai multe lucrări de pregătire a familiilor de albine din luna trecută şi remedierea stărilor anormale apărute: hrană insuficientă, hrană de proastă calitate (poate produce diaree), pierderea mătcii, umiditatea exagerată, pătrunderea șoarecilor în stupi. Trebuie accentuat faptul că, pentru iernare, familia de albine are nevoie de aproximativ 18 kg de miere și 1,5-2 kg de păstură pentru creșterea puietului în partea a doua a iernii și în primăvară.

– În zilele nefavorabile se poate aprecia starea familiei de albine prin ascultarea zumzetului albinelor cu un tub de cauciuc introdus pe urdiniș și vizualizarea foii de control.

Umiditatea excesivă se înlătură prin mutarea stupilor într-un loc însorit pe vatră și îmbunătățirea aerisirii prin asigurarea unui spațiu de 1-2 cm în podișor care va fi acoperit de salteluță;

Pe lângă lucrările efectuate în stupină, interesele apicultorilor în această perioada au în vedere valorificarea produselor apicole obținute, planificarea pe perioada de iarnă a altor lucrări ce țin de pregătirea viitorului sezon apicol cu materiale și echipamente (întreținere, reparare, reformare, achiziție), completarea cunoștințelor prin participarea la cursuri, conferințe apicole, studiu autodidact.

• Pregătirea stupinelor pentru iarnă este foarte importantă. Prin lucrări specifice și prin administrarea de hrană de calitate, familiile de albine pot traversa cu bine această perioadă a anului.
• Potrivit datelor statistice ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România ocupă locul doi în Europa la numărul de familii de albine, după Spania, cu un total de 2,3 milioane. În ceea ce privește producția de miere, România obține aproape 30.000 de tone anul, iar consumul pe cap de locuitor este de 1,2 kg/locuitor.

Laura ZMARANDA

Puncte de vedere (I)

În data de 4 decembrie 2018, la Parlamentul României, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a luat în discuție conținutul Legii zootehniei privind apicultura și a hotărât, peste părerile reprezentanților MADR, ANZ, ACA și ale unor reprezentanți ai apicultorilor, să scoată albinele din Legea zootehniei.

Se pare că majoritatea deputaților din Comisia pentru agricultură nu au înțeles scopurile acestui demers, implicațiile lăsării albinei românești fără protecție și, după cum au decurs discuțiile, se pare că excluderea albinei din Legea zootehniei era deja hotărâtă înainte de începerea ședinței prin lobby-ul exercitat de autointitulatul Marian Stuparul Oltean asupra unor membri ai comisiei și chiar asupra președintelui comisiei, deputatul Stănescu Alexandru.

Astfel, în prezent singura prevedere în Legea apiculturii privind protecția albinei românești este la art. 4, lit. h) „păstrarea și selecția purității albinei autohtone (Apis mellifera carpatica) și simultan folosind mătci provenind din stupinele de elită și multiplicare“. Analizând cu atenție acest test, se vede că acesta este superfluu pentru protecția rasei românești.

Bănuiesc că s-a vrut un moment de respiro pentru cei care importă, produc și distribuie, unor apicultori români, mătci, roiuri și/sau familii de albine din alte rase sau cu hibrizi fără a putea fi sancționați de organele în drept.

Așa stând situația cu protecția rasei de albine românești, trebuie să considerăm „că am pierdut o bătălie și nu războiul“ și ca atare trebuie să ne mobilizăm noi, apicultorii, organele răspunzătoare în domeniu ale statului, respectiv Ministerul Agriculturii prin ANZ și Institutul Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură astfel încât să se realizeze o nouă lege a apiculturii care să protejeze fără ambiguități puritatea rasei albinei românești.

De altminteri, în sprijinul acestei acțiuni este de precizat că marți, 23 ianuarie 2018, s-a dezbătut în Comisia de agricultură din Parlamentul European un raport referitor la perspective și provocări pentru sectorul apicol din UE în care, printre altele, „invită statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja varietățile de albine locale și regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE“.

Aceasta fiind situația, prin noua lege a apiculturii, care este în curs de elaborare, vor trebui să se instituie reglementări ca să se evite impurificarea rasei noastre de albine Apis mellifera carpatica prin existența pe teritoriul României a altor rase sau metiși aduse în speranța obținerii rapide a unor cantități mai mari de miere.

După îndelungi consultări cu diverși specialiști în apicultură, practicieni și teoreticieni, și studierea a ce se face actualmente în țările Europei, în continuare voi încerca să enumăr principalele acțiuni pe care cred că trebuie să se bazeze protecția și asigurarea purității rasei de albine autohtone. Acestea ar fi:

• minimizarea și chiar interzicerea totală a introducerii pe teritoriul României a unor rase sau hibrizi interrasiali;
• asigurarea unor zone de protecție în jurul stupinelor autorizate pentru producere de regine de elită și pentru multiplicarea acestora astfel încât să se evite metisarea cu alte rase;
• identificarea și stabilirea unor locații posibile pentru stații de împerechere controlată în zone montane;
• înființarea unor noi stupine autorizate pentru elită;
• înființarea de rezervații naturale pentru protecția albinelor din rasa autohtonă – Apis mellifera carpatica în rasă curată;
• alocarea de fonduri financiare pentru susținerea eforturilor de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone;
• executarea de controale specializate asupra organizării și funcționării tuturor organismelor autorizate pentru activități reproductive și
• stabilirea contravențiilor și infracțunilor, precum și sancționarea acestora în funcție de gravitatea lor pentru încălcarea reglementărilor privind activitatea de reproducere a albinelor și de protecție a rasei autohtone.

• Referitor la interzicerea introducerii de alte rase/ ecotipuri/hibrizi interrasiali provenite/proveniți din alte țări, este foarte importantă conștientizarea acestui aspect în rândul apicultorilor și factorilor de decizie în spiritul conceptului de protecție a rasei autohtone românești.

De altfel, păstrarea genofondului autohton existent (A.m. carpatica) și ameliorarea sa permanentă, în rasă curată, reprezintă obiective de interes națio­nal și conceptul de conservare a albinei locale din România se încadrează în obiectivul european – păstrarea diversității genetice a albinelor din Europa.

Totodată, trebuie să se știe că rezultatul final al utilizării altor rase și hibrizi este o poluare genetică a populației locale în care se vor manifesta genotipuri mai mult sau mai puțin adaptate la condițiile locale (o metisare a populației cu apariția de caractere nedorite) și astfel o dependență a apicultorilor de achiziția hibrizilor.

Comercializarea de hibrizi interrasiali poate conduce în timp relativ scurt la hibridarea în masă a unor populații locale deoarece vânzarea de mătci hibride se poate face de exemplu în toată țara, într-un sezon, fiind posibil să se realizeze mii de mătci. Ca urmare, riscul de hibridare și de înlocuire a unor populații geografice în timp scurt este foarte mare, iar apicultorii vor deveni dependenți de mătcile hibride.

• Asigurarea unor zone de protecție în jurul stupinelor autorizate pentru reproducție se poate realiza interzicând ca pe o rază de cel puțin 10-15 km să pătrundă în zonele de protecție alte stupine. Stupinele care la data autorizării sunt în zonele de protecție, fiind înregistrate la registrul agricol din zonă, vor fi controlate de comisii constituite în acest scop, pentru a se preveni a avea alte rase decât rasa autohtonă – Apis mellifera carpatica.
• Stabilirea unor locații pentru stații de împerechere controlată a reginelor este o necesitate care se impune pentru a avea un control total al împerecherilor și pentru găsirea acestor locații trebuie să se implice organele de stat.

Este evident că rezervațiile naturale montane pot oferi oportunități în acest sens, dar aici trebuie să se realizeze o colaborare între MADR și Romsilva care gestionează aceste rezervații.

Existența unor locații pentru stații de împerechere controlate este imperios necesară, mai ales dacă pe viitor nu se va putea stopa intrarea pe teritoriul țării noastre a altor rase și hibrizi. Categoric în acest caz se va impune ca toate stupinele de reproducție autorizate, de elită sau multiplicare, să facă împerecherile reginelor numai în stații de împerechere controlată sau prin înseminare artificială.

Totodată, în locațiile stațiilor de împerechere controlată identificate se va verifica izolarea acestora și se vor lua măsuri de preîntâmpinare a pătrunderii altor familii de albine în zona lor de acțiune care trebuie considerată a fi de cel puțin 20 km.

• Înființarea de noi stupine de elită se impune mai ales pentru a se desființa monopolul existent. Astfel, se va realiza o concurență în privința calității elitelor livrate pentru stupinele de multiplicare.

Având în vedere că pe teritoriul României există cinci zone bioapicole, ideal ar fi ca pe teritoriul fiecărei astfel de zone să funcționeze cel puțin o stupină producătoare de elită.

Aceste stupine autorizate a fi producătoare de elită ar trebui să lucreze în sistemul de populație închisă, înțelegând prin aceasta că în aceste stupine nu se va introduce material genetic din afara lor. Aceste populații (50-150 familii de albine) pot fi menținute doar prin izolare geografică completă sau prin însămânțări artificiale, dar nu mai mult de 20 de generații, știut fiind că menținerea îndelungată a unei populații în stare închisă pune în pericol existența acestuia, ca urmare a depresiunii de consangvinizare. Totuși, prin difuzarea într-o anumită zonă a materialului biologic valoros (regine și trântori) din cadrul populației închise, se exercită o anumită presiune de selecție; cu implicații profunde în ameliorarea albinelor din zona de acțiune.

• În vederea păstrării în rasă curată a celor mai valoroase populații de albine din rasa autohtonă trebuie trecut la înființarea de rezervații naturale pentru protecția albinelor din rasa autohtonă – Apis mellifera carpatica, în stare curată. Aceste rezervații se amplasează, la fel ca și stupinele de împerechere controlată, în văile izolate ale munților sau în alte zone în care există numai populații de albine din rasa autohtonă cu însușiri valoroase crescute în rasă pură și în condiții de izolare, climă și cules.

Familiile de albine din aceste rezervații se bonitează, cele necorespunzătoare fiind îndepărtate, iar în locul acestora se introduc familii valoroase din aceeași zonă bioapicolă. În cadrul rezervației se aplică o selecție riguroasă prin crearea de linii și încrucișarea între linii de înaltă productivitate. Totodată, în vederea împerecherilor dirijate ale reginelor se vor efectua împerecheri în stațiile de împerecheri controlate sau prin înseminări artificiale.

• Alocarea de fonduri financiare pentru susținerea eforturior de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone este imperios necesară. Totodată, având în vedere că selecția la albina meliferă este o activitate importantă, complexă și de lungă durată, pentru a obține rezultate vizibile este absolut necesar un sprijin legislativ și financiar din partea statului.

Aceste fonduri vor trebui alocate pentru susținerea eforturlor de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone, stupinelor de elită și multiplicare, stațiilor de împerechere controlată, rezervațiilor naturale pentru protecția albinelor din rasa autohtonă în rasă curată și Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură.

Fondurile financiare pot proveni de la Statul Român și/sau din fondurile alocate de UE pentru programele naționale apicole. Referitor la legalitatea reținerii acestor fonduri vreau să aduc aminte organelor de stat că în două cazuri din anii anteriori s-a încercat să se facă finanțări pentru informatizarea identificării familiilor de albine, pentru ANZ și înfințarea de laboratoare, pentru ANSVSA, cele două instituții fiind organisme ale MADR, dar nu s-a aprobat. În cazul de față se vor finanța proprietăți ale apicultorilor, deci nu se pune problema de deturnare de fonduri destinate apicultorilor.

Tot aici s-ar putea încadra finanțarea parțială a organizării unor cursuri de calificare profesională în domeniul activităților de reproducție a albinelor organizate prin grija ANZ, I.C-D.A. și a unor forme asociative apicole.

• Executarea de controale specializate se va realiza prin înființarea unor comisii formate din reprezentanți din partea ANZ (OJZurilor), ANSVSA (DSVSA-urilor) și ai formelor asociative apicole care să controleze izolarea reproductivă a stupinelor de elită, de multiplicare, stațiilor de împerechere controlată și rezervațiilor naturale pentru protecția albinelor din rasa curată autohtonă.

De asemenea, aceste comisii vor controla permanent acuratețea realizării lucrărilor de selecție, ameliorare și de conservare a rasei curate autohtone – Apis mellifera carpatica.

Aici trebuie să arăt în final că membrii acestor comisii trebuie să fie în cunoștință de cauză profesional, să cunoască cu acuratețe reglementările legislative în domeniu și să se ferească să aducă completări mai mult sau mai puțin originale acestor reglementări.

• Stabilirea contravențiilor și infracțiunilor, precum și sancționarea acestora în funcție de gravitatea lor pentru încălcările reglementărilor privind activitatea de reproducerea a albinelor și de protecție a rasei autohtone se vor face astfel încât să descurajeze tendințele de încălcare a acestora.

Acesta este punctul meu de vedere referitor la dezideratele ce ar trebui să stea la baza reglementărilor din noua Lege a apiculturii pentru a realiza protecția rasei albinei noastre autohtone și a se reuși susținerea eforturilor de selecție, ameliorare și conservare a rasei autohtone în cele mai bune condiții.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE