Agricultura te ține conectat la realitate și nu te lasă să ai somn. Nu e deloc ușor să fii fermier, dar satisfacția pe care o ai atunci când vezi lanurile în bătaia vântului și recolta bogată dintr-un an bun compensează greutățile și te motivează pentru anul următor, ne spune inginerul agronom Ionuț Radu, un tânăr care coordonează 5.000 ha de porumb la Zărnești, județul Neamț, suprafață ce aparține societății TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi). Cum e ca tânăr să ai această meserie, dar și care sunt cele mai mari provocări și satisfacții în agricultură aflăm chiar de la acesta.

În curând, 2.000 ha de suprafață irigată

„De nouă ani de zile lucrez în cadrul societății TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi). Exploatăm o suprafață de aproximativ 5000 de hectare, compusă preponderent din cultura favorită a noastră, porumb, porumb siloz și porumb loturi de hibridare, de asemenea din soia și floarea-soarelui, dar și cereale de toamnă, grâu și orz. Proiectul sistemului de irigații s-a implementat acum 4 ani, când am dat startul proiectului, ideii, iar anul acesta în primăvară s-a conturat primul tronson utilizabil de 980 de hectare, sperând ca la finalul anului să avem posibilitatea să irigăm 2.000 de hectare“, adaugă inginerul agronom al societății.

Agricultura, un domeniu provocator

Este o muncă extraordinar de frumoasă, un loc de muncă plin de provocări și de satisfacții, mai punctează Ionuț.

„Acest domeniu este provocator din multe alte puncte de vedere, de exemplu al programului, al stresului, al nivelului de cunoștințe pe care trebuie să-l deții. Nu este un job ușor, dar ceea ce m-a determinat în primul rând a fost munca în aer liber, eu personal n-aș fi putut niciodată să lucrez între patru pereți. Am căutat ceva apropiat de a lucra cu oamenii, a lucra în spațiu deschis, și faptul că am avut contact de mic cu agricultura, la nivel rudimentar, datorită bunicului, m-a făcut să merg spre această ramură“, mai specifică Ionuț.

Cel mai greu lucru pentru un inginer agronom este să te confrunți cu imprevizibilul, adaugă inginerul agronom de la TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi).

„Cel mai greu lucru pentru mine a fost să fiu nevoit să întorc o cultură. În momentul în care ai muncit pentru înființarea ei, te-ai gândit unde să o amplasezi, să pregătești terenul, să semeni, cum poți fertiliza, să ai grijă de ea, dintr-o anumită greșeală sau o anumită calamitate, ajungi să îți vezi cultura distrusă. Pentru mine a fost cea mai mare provocare, cel mai dificil lucru la care a trebuit să fac față.“

Nevoia de hrană nu va fi niciodată substituită de roboți

IT-ul poate sau urmează să fie înlocuit de către inteligența artificială, mai adaugă tânărul din Neamț.

„Multe lucruri pot fi înlocuite de către roboți sau de către inteligența artificială, însă nevoia de hrană nu va fi niciodată substituită de nimic, suntem datori să producem hrană, suntem datori să producem proteină vegetală și proteină animală, de aceea se vor căuta mereu oameni pregătiți sau mai puțin pregătiți, dar dornici să învețe în domeniul agriculturii. Este o nevoie foarte mare de oameni muncitori, de tineri care să-și dorească să cunoască și le-aș recomanda să citească, să se informeze cât mai mult, suplimentar față de ceea ce au făcut pentru o materie, pentru un examen, pentru o notă. Când ajungi în câmp, experiența practică de aici va fi cu totul alta și, dacă ar avea posibilitatea, chiar și gratuit, noi chiar căutăm oameni, chiar și contracost, să ajungă în fermă, să facă practică și să pună întrebări inginerului agronom, pentru că astăzi tehnologiile sunt diferite, terenurile sunt diferite, mentalitățile sunt diferite. După 9 ani de zile, sunt anumite parcele, terenuri care îmi demonstrează cât de puține știu.“

Muncă continuă de digitalizare

„Este o muncă continuă să aduci improvizații care să te ajute, pentru că trebuie să deții un pachet de cunoștințe din ce în ce mai bogat. Te ajuți de aceste tehnologii, dar într-adevăr îți salvează timp sau îți salvează energie de a te mișca într-un anumit loc. Am ajuns în punctul în care ne monitorizăm o parte dintre mecanizatori, nu neapărat din punctul de vedere al vitezei, dar noi am reglat un utilaj pe o anumită densitate, plecăm de lângă el la alt utilaj pentru că nu putem fi prezenți în mai multe locuri în același timp și, cu ajutorul tabletei sau telefonului, putem vedea dacă mai mulți parametri se modifică. Nu este ușor să ții pasul cu tehnologia, de aceea recomandarea mea este să nu te plafonezi în nici un caz. Dacă ai ajuns în punctul acela în care să consideri că stăpânești lucrurile, că este suficient, ai greșit, acolo este o greșeală, pentru că în niciun an, nicio tehnologie nu este aceeași, fiecare an e diferit, putem avea o anumită sumă de temperaturi în luna martie, în 2024, alte temperaturi în 2025, nu putem aplica aceleași substanțe sau nu vom putea semăna în aceeași epocă, așa că trebuie să ne adaptăm în fiecare an“, încheie ing. agronom Ionuț Radu, care coordonează 5.000 ha de porumb la Zărnești, județul Neamț, suprafață ce aparține de TCE Agricultură (fosta TCE Trei Brazi).

Beatrice Alexandra MODIGA

Iepurii, pe lângă faptul că atrag privirile și relaxează datorită aspectului, mai pot aduce și profit dacă dezvolți o afacere bine gândită și depui suflet în tot ceea ce faci. Tot mai mulți fermieri sunt tentați să încerce, dar faptul că sunt animale destul de sensibile reprezintă un impediment.

Exemplul lui Alexandru-Daniel Pădurariu, student la Facultatea de Medicină Veterinară USV Iași, în anul I, din localitatea Iacobești, județul Suceava, care și-a dezvoltat o microfermă de iepuri, demonstrează că la baza tuturor lucrurilor stă marea dorință și pasiunea.

Dintr-o pasiune, o mică afacere! Ai încerca?

Tânărul și-a expus prietenii pufoși la expoziția Animal Fest by USV, reușind să atragă privirile oamenilor care nu pot trece indiferenți pe lângă acești „drăgălași”. Astfel, am aflat și noi despre acest business-hobby.

„Pasiunea mea în ceea ce le privește pe aceste mici rozătoare a început încă din copilărie, avându-i ca animăluțe de companie. Mi-au creat niște amintiri plăcute, lăsându-mi un atașament emoțional puternic. După ce am crescut mi-am dat seama că pot face dintr-o pasiune o mică afacere de care să mă ocup în timpul liber“, povestește acesta.

La început suceveanul a achiziționat rasa Californian, fiind o rasă de carne foarte prolifică, apoi pe parcurs, după ce a acumulat experiență, a achiziționat și rasa Berbec German de mai multe culori (albastru, agouty, alb, sallander), iar pentru a înfrumuseța crescătoria a ales spre achiziție și rasa Rex Galben, mai prețioasă întâlnită rar la mulți crescători.

„În momentul de față dețin exemplare care ajung la 100 euro, iar puii la 50 euro. Am achiziționat matcă din țară, dar am procurat și linii din străinătate precum Slovacia, Bulgaria și Cehia“, punctează acesta.

Rozătoare sensibile, cu o dietă specifică

Creșterea iepurilor poate varia în dificultate în funcție de mai mulți factori fie pozitivi, fie negativi, mai adaugă studentul.

„Iepurii nu necesită spații foarte mari pentru a fi crescuți, cresc repede, nasc pui mulți, având o periodă de gestație de 30-32 de zile, iar vârsta optimă de reproducerea este de 6-8 luni, în funcție de talia rasei. Sunt animale sensibile, iar această sensibilitate se manifestă în mai multe aspecte ale sănătății și îngrijirii lor, cum ar fi hrana, adăpostul și tratamentele administrate. De asemenea, necesită o dietă adecvată, la bază fiind fânul, iar cerealele și legumele proaspete trebuie să vină în cantități adecvate. Adăpostul trebuie să fie curat, ferit de temperaturi extreme, calde sau reci, iar tratamentele nu trebuie să le lipsească.

Deparazitările la timp externe-interne, dar și vaccinurile pentru a preveni diferitele boli“, mai transmite Alexandru-Daniel Pădurariu.

Pentru că participarea la concursuri poate oferi recunoaștere pentru munca și dedicarea crescătorilor, tânărul s-a înscris în Asociația Crescătorilor de Păsări și Iepuri de Rasă-Bucovina. „Particip la concursuri cu iepurii, fiind membru în asociație, mai ales că poate fi o oportunitate excelentă de a întâlni alți crescători, de a schimba informații și de a învăța din experiențele altora“, ne spune studentul.

Medicina veterinară este o profesie gratifiantă

Revenind la pasiunea spre acest domeniu, aflăm de la Alexandru că încă din copilărie l-au caracterizat grija şi pasiunea față de animalele neajutorate și a știut de atunci care îi va fi meseria.

„Ca medic veterinar trebuie să asiguri confortul și protecția animalelor tratându-le și oferindu-le afecțiunea necesară. Cunoștințele și abilitățile dobândite la Facultatea de Medicină Veterinară mă vor ajuta să îmi gestionez mai eficient și mai sănătos businessul cu iepuri. Astfel, voi putea diagnostica și trata prompt orice afecțiune, minimizând riscurile de pierderi de animale, dar și costurile asociate cu problemele de sănătate ale iepurilor. În timpul facultății, voi avea ocazia de a-mi clădi o rețea de contacte profesionale, inclusiv profesori, colegi și alți specialiști în domeniu. Această rețea mă poate ajuta să obțin sfaturi, colaborări și oportunități de afaceri. Recomand medicina veterinară pentru că este o profesie gratifiantă și implică lucrul cu animalele pentru a le ajuta să ducă o viață sănătoasă și fericită. Este o oportunitate de a combina pasiunea pentru animale cu munca într-un domeniu care are un impact pozitiv asupra vieții lor și a proprietarilor acestora“, încheie Alexandru-Daniel Pădurariu, crescător de iepuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecțioasă comună şi, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine) și produsă de un bacil, (Bacillus anthracis) care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supraviețuire a acestui microb, care îi conferă o rezistență înaltă la acțiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanțele dezinfectante) şi care favorizează menținerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani și îmbolnăviri la animale mai numeroase în primăvară şi în anii cu precipitații abundente.

Animalele se pot îmbolnăvi prin intermediul furajelor şi al apei infectate, un risc major reprezentându-l organele şi țesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea și tranșarea lor, prelucrarea pielii şi lânii sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respirația accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul prezintă scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade în decubit, are contracții musculare, cu final letal.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3-6 zile de la debutul infecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire  a unui animal proprietarul are obligaţia:

- Să solicite consultarea animalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar.

- Să nu sacrifice animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar.

- Este interzis a fi întrebuinţată în alimentaţie, în scopuri tehnice sau pentru comercializare carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave.

- Utilizarea în activitate a hainelor de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc.).

- Gestionare corectă prin colectare, înlăturare şi inactivare a deşeurilor animaliere.

- Persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate.

Antraxul este o boală care se poate preveni prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilor de animale, a autorităţilor locale, în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

■ Să se comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi.

■ Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie.

■ Să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei.

■ Să se respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import-export.

■ Să se efectuieze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiuni de deratizare, cu unităţi şi personal de specialitate.

■ Implementarea legislaţiei cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului, prin utilizarea spaţiilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul distrugerii la unitatea Protan.

■ Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.

■ Să se asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de  vaccinare anticărbunoasă pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele în campaniile organizate o dată pe an, înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de completare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.

■ Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:

– informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;

– achiziţionarea alimentelor, în special carne, numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul „stradal“.

– evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anunță lansarea sesiunii de primire a cererilor de finanțare pentru rambursarea primelor de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor prin submăsura 17.1 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. 

Fermierii pot depune cererile de finanțare începând cu data de 12 august 2024, ora 9.00 până la data limită de 18 octombrie 2024, ora 16.00. 

Fondurile disponibile pentru cea de-a șasea sesiune aferentă submăsurii 17.1 Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor sunt în valoare 30.416.346 euro, cu posibilitatea suplimentării acesteia în funcție de interesul manifestat de solicitanți, astfel încât să poată beneficia de finanțare toate cererile declarate eligibile. 

Precizăm că, în această sesiune, se primesc cereri de finanțare aferente sectorului vegetal (pentru polițele încheiate pentru culturile de toamnă aferente anului 2023 și pentru culturile de primăvară aferente anului 2024), dar și pentru sectorul zootehnic (pentru polițele încheiate în anul 2024). 

Sprijinul nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri este de 70% din valoarea primei de asigurare eligibile și plătită efectiv de către fermier.

Ghidul solicitantului și anexele aferente submăsurii 17.1, necesare întocmirii documentației de depunere, sunt disponibile pe pagina de internet www.afir.ro, la secțiunea Finanțare, accesând linkul Măsuri de sprijin - submăsura 17.1 - Ghidul solicitantului.

Sursa: afir.ro

În materialul următor vă supunem atenției câteva sfaturi venite din partea specialiștilor de la Asociația Crescătorilor de Albine din România cu privire la lucrările pe care apicultorii trebuie să le realizeze în această perioadă și la începutul toamnei.

Lucrările lunii august

În această perioadă toată atenţia trebuie acordată pregătirii familiilor pentru creşterea albinelor de iernare, iar în acest sens calitatea și cantitatea hranei sunt primordiale. De asemenea, în lipsa culesurilor sunt necesare o serie de hrăniri suplimentare de stimulare – pentru stimularea pontei şi creşterea albinei de iernare în cantitate suficientă, iar spre sfârşitul lunii august şi jumătatea lunii septembrie trebuie efectuate hrăniri de completare în cazul rezervelor insuficiente. Menţionăm că pentru perioada de iernare trebuie să existe în stup o cantitate de minimum 15 kg miere de calitate. Zonele de deal şi Delta Dunării rămân singurele surse serioase de cules natural (fâneaţă şi flora de baltă) în această perioadă.

În această perioadă se vor avea în vedere următoarele lucrări:

■ organizarea cuibului prin îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, echilibrarea şi, eventual, completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice;

■ realizarea examenului clinic al familiilor de albine şi efectuarea eventualelor tratamente necesare;

■ întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;

■ eliminarea fagurilor cu miere de mană;

■ schimbarea mătcilor necorespunzătoare;

■ administrarea hrănirilor de stimulare pentru creşterea albinei de iernare;

■ strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului;

■ se continuă lucrările de recoltare de propolis sau lăptişor de matcă.

Lucrările lunii septembrie

Odată cu prima lună de toamnă familia de albine îşi începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august, când încep eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură. Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii, precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia. Se recomandă valorificarea în continuare a resurselor naturale de hrană (culesuri târzii). În caz contrar, sunt importante evaluarea rezervelor şi aplicarea de hrăniri stimulatorii gluco-proteice (artificiale) pentru creşterea de puiet şi, în acelaşi timp, a celor de completare pentru asigurarea cu rezerve de hrană. Este bine ca hrănirile de stimulare artificiale să nu se facă mai târziu de 20 septembrie pentru ca noile albine care vor ecloziona să beneficieze de zborurile de curăţire, atât de importante pentru o bună iernare, înainte de reducerea temperaturilor exterioare sub 10-12ºC. Responsabilitățile apicultorilor în luna septembrie presupun realizarea unei revizii generale de toamnă care constă într-o serie de activităţi ce depind de zona geografică, condiţiile de cules, tipul de stup şi situaţia puietului din cuib:

■ dimensionarea cuibului în funcţie de fagurii ocupaţi de albină (îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice); asigurarea rezervelor de hrană (1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate (nu de mană);

■ păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare bune de ouat în prima parte a primăverii;

■ schimbarea mătcilor necorespunzătoare, dacă nu s-a făcut în luna precedentă;

■ menţinerea familiilor cu populaţie de albine suficientă astfel încât la intrarea în iarnă să existe în stup o cantitate de 2,0-2,5 kg albină; Întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;

■ administrarea hrănirilor de stimulare glucidice pentru creşterea albinei de iernare; administrarea acestora se face sub formă de sirop în cantitate de 150 ml-250 ml la interval de 2-3 zile. Descăpăcirea fagurilor cu miere plasaţi după diafragmă sau în corpul de jos la stupii ME asigură o foarte bună stimulare şi o concentrare a rezervelor în acelaşi timp.

■ de asemenea, hrana proteică trebuie administrată pentru creşterea de albine viguroase, capabile să traverseze iarna în bune condiţii. În acest sens se poate administra polenul recoltat din familii proprii sănătoase (nu cumpărat) sau acesta se înlocuiește cu sirop sau turte.

■ strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului şi punerea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor ar fi, de asemenea, o serie de măsuri binevenite mai ales dacă timpul este rece. Pentru nopţile reci este importantă protejarea termică a familiilor de albine cu salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, mai ales la stupii orizontali.

În luna august, colectoarele de polen se ridică în jurul datei de 15 pentru a da posibilitatea să se completeze rezervele de polen din familiile de albine. Se conservă fagurii goi care se vor depozita în dulapuri speciale, se recondiţionează elementele de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare și se continuă lucrările de reformare a fagurilor.

La începutul lunii septembrie apicultorul trebuie să evalueze starea de sănătate şi să ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor, să efectueze examenul clinic şi tratamentele necesare împotriva varroozei, conform prospectului. În plus, trebuie să aplice măsuri de zooigienă în stupi şi stupină pentru combaterea nosemozei. Va avea grijă să conserve fagurii goi care se vor depozita în dulapuri speciale, să aplice tratament cu sulf pentru prevenirea găselniţei și să continue lucrările de reformare a fagurilor vechi. Recondiţionarea elementelor de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare este, de asemenea, o lucrare realizată la începutul toamnei.

Laura ZMARANDA

Bibiana Stanciulov: „Este imoral să realizezi produse românești cu materie primă de import și nu am făcut niciodată asta“

În mediul antreprenorial din România au rămas puține afaceri cu capital 100% românesc, iar cele care au supraviețuit junglei capitalismului sunt astăzi un simbol al rezistenței, al dorinței românilor de a arăta că sunt capabili să gestioneze singuri businessuri de succes. Bibiana Stanciulov a dus faima țării peste tot în lume prin produsele pe care le-a realizat de-a lungul timpului. Nu este nimeni care să nu fi auzit de magiunul de Topoloveni. Acesta a devenit un ambasador al României și peste granițe și a ajuns chiar și pe masa Papei. În mod paradoxal, autoritățile române care l-au oferit ca dar Sanctității sale se gândesc de puține ori la prosperitatea producătorului român, spune Bibiana Stanciulov. Așa că responsabilitatea de a crea branduri serioase și de a le menține le revine aproape exclusiv oamenilor de afaceri români. Vă invităm la un dialog cel puțin interesant despre cronologia unei afaceri de succes construită de la zero de o doamnă care a demonstrat că se poate.

„Pe mine nu mă vor putea scoate din rădăcinile mele“

Fabrica de la Topoloveni nu funcționează pe principiul de a produce cantitate, ci de a produce calitate. Puțin și foarte bun, spune Bibiana Stanciulov. „Faceți-vă un calcul elementar. Dacă mergeți, spre exemplu, la un țăran să vă cumpărați carne veți crede că este de două ori mai scump decât în magazin, numai că în momentul în care mănânci sănătos elimini cheltuiala cu doctorul. Toate alimentele sănătoase sunt sanogene, adică te saturi consumând puțin, prin comparație cu produsele care conțin aditivi și din care trebuie să consumi mai mult. Și atunci, dacă faci un calcul la finalul zilei, vei vedea că ce ai cumpărat mai mult a costat mult, iar ce ai cumpărat mai puțin ai dat într-adevăr aceeași sumă de bani, dar în ultimul caz ai două câștiguri mari, respectiv sănătatea și gustul produselor.“

Unul dintre principiile pe care s-a sprijinit afacerea dnei Stanciulov a fost acela de a crea o rețea de producători români care să furnizeze materie primă autohtonă pentru fluxul tehnologic din fabrică. A fost o decizie pe care nu a pus-o niciodată la îndoială, în pofida provocărilor economice care au apărut în piață.

„Niciodată nu am luat legume și fructe din străinătate. Mi s-ar părea imoral să faci produse tradiționale cu ingrediente din afara țării sau chiar să le lucrezi cu personal din alte țări. Pământul României este unul dintre cele mai bogate cel puțin din Europa și automat aici se obțin produse foarte bune. Sunt însă, într-adevăr, mai scumpe. Eu știu pentru că am pățit asta când statul român a eliminat subvenția de la producătorii de prune, iar pentru a recupera această pierdere mi-a impus-o mie la preț. În acel moment bulgarii, foarte buni comercianți, au venit și mi-au oferit prune cu un preț mai mic decât prețul cerut de producătorii români înainte de eliminarea subvenției. Cred că 99% dintre antreprenori ar fi acceptat oferta bulgarilor. Eu nu am făcut asta. Era imoral. Cum să faci magiun de prune Topoloveni cu prune bulgărești? Normal că apoi m-au căutat și producători de prune din Polonia și din Ungaria. Deși Uniunea Europeană îmi dă voie prin această indicație geografică a produsului să folosesc ingrediente din toată Uniunea, eu am refuzat să fac acest lucru. Pe mine nu mă vor putea scoate de aici, din rădăcinile mele.

„Lucrăm la doar 20% din capacitate din cauza concurenței neloiale“

În fabrica de la Topoloveni fluxul tehnologic continuă tot timpul anului. Fructele și legumele aduse de la producători români intră aproape imediat în procesare și se transformă într-o gamă variată de produse. Bibiana Stanciulov vorbește cu recunoștință despre oamenii care i-au stat alături în tot acest timp și spune că fără această echipă fabrica ar fi fost închisă. „Inițial producția din fabrică se realiza doar pe parcursul a două luni și jumătate, dar oamenii lucrau în continuare tot anul. Ușor-ușor, în timp am diversificat paleta de produse, astfel încât ciclul de producție să fie pe tot timpul anului. Astăzi punem pe piață 63 de produse.“

Începând cu anul 2003, afacerea dnei Stanciulov s-a aflat în centrul unei dispute judiciare despre care aceasta spune că i-a provocat pierderi economice importante și că a generat la nivelul companiei nevoia de rebranduire. „Lucrăm totuși doar la 20% din capacitatea fabricii și asta din cauza concurenței neloiale permisă de statul român din anul 2002-2003, de când cei de la Mnady și-au transformat imaginea astfel încât imaginea lor să se apropie de topomimul protejat de noi geografic. Ne judecăm din anul 2004. În plus, cei la ANPC au intervenit în mod brutal și îl numesc în mod special pe Horia Constantinescu care a început cu noi un «război civil» Totul a început cu sistemul de inscripționare a alimentelor, atunci când ne-a interzis prezența la raft cu Nutri score, deși acesta a fost eliminat cinci ani mai târziu de la primul atac pe care l-a lansat la adresa noastră. Hypermarketurile mi-au refuzat comenzile, a trebuit să schimb toate etichetele și să le facem fără Nutri score și nu a fost ieftin deloc. Atacul a continuat cu faptul că ne-a obligat să scoatem de pe etichetă «Fără adaos de zahăr» , deși noi așa am înregistrat produsul la Uniunea Europeană și spunem un adevăr atunci când subliniem faptul că este un magiun 100% din prune. În plus, avem și de la Ministerul Sănătății o analiză care atestă că este un produs fără adaos de zahăr.

Ne-am judecat, am câștigat, dar aproape un an noi nu am avut produsele în rafturile magazinelor. Asta înseamnă că nu ai vânzări, nu ai venituri și atunci cu ce îți susții activitatea?“

Laura ZMARANDA

REPORTAJ VIDEO

Colegiul „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni nu este doar o școală, ci un loc plin de istorie și tradiție în învățământul din Fălticeni. Acest colegiu a crescut și s-a dezvoltat de-a lungul anilor, adaptându-se nevoilor și cerințelor societății contemporane. De la începuturile sale ca școală practică de pomicultură în urmă cu 100 de ani și până în prezent, colegiul și-a extins oferta educațională, oferind specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluții economice. Pe lângă specializările de bază – agricultură, mecanic agricol și contabilitate –, oferta educațională s-a diversificat cu domenii ca industrie alimentară, protecția mediului, mecanică, silvicultură, veterinar, turism și alimentație – servicii. Impactul unui liceu cum este  Colegiul „Vasile Lovinescu“ în comunitate este vast și semnificativ, influențând educația, economia și coeziunea socială.

Recent, Colegiul „Vasile Lovinescu“ a sărbătorit, printr-un amplu program, împlinirea a 100 de ani de existenţă. Manifestările derulate pe parcursul unei săptămâni au pus în lumină primul secol de activitate prolifică a acestei unităţi de învăţământ şi au reunit o audiență impresionantă, formată din elevi, părinți, prieteni ai colegiului, foști elevi și profesori, oficialități locale și județene, reprezentanți ai mediului universitar din Iaşi şi Suceava și ai diverselor instituții și agenți economici din domeniul agricol, industria alimentară, construcții, mecanică și servicii, din ţară şi din Republica Moldova, o parte dintre ei fiind foşti absolvenţi ai acestei şcoli.

Vasile Lovinescu a pus bazele primei școli practice de horticultură

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădășeni s-a făcut cunoscut încă din secolul al XV-lea, când a început comerțul de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informații în cronicile „Uricariul“ lui Codrescu și în „Descrierea Moldovei“ a lui Dimitrie Cantemir despre livezile de la Rădășeni și Fălticeni, respectiv despre livezile de la Horodniceni, Brădățel, Botești, Oprișeni, Ciorsaci.

Dezvoltarea bazinului pomicol Fălticeni-Rădășeni, precum și existența unui însemnat număr de livezi în zonă, s-au datorat atât condițiilor de sol și climă favorabile, cât și faptului că majoritatea locuitorilor de aici au fost oameni liberi, cu dragoste și pasiune pentru pomicultură, buni specialiști nu numai în realizarea de soiuri, forme și biotipuri autohtone la măr, păr, prun, cireș, vișin, nuc, cais, ci și în ceea ce privește industrializarea producției de fructe, prin înființarea unor fabrici de marmeladă, dulcețuri și chiar a vinului din mere sau a țuicii din prune şi a rachiului de mere. În 1908, în Groapa Rădășeni, pe un teren cedat gratuit de distinsul învățător și pomicultor Vasile Lovinescu, a fost înființată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădășeni, care a avut un rol deosebit în organizarea și dezvoltarea bazinului pomicol şi a învăţământului agricol. Câţiva ani mai târziu, tot Vasile Lovinescu, revizor agricol și consilier tehnic la Ministerul Agriculturii, a pus bazele primei școli practice de horticultură din această zonă cu veche tradiție în cultura pomilor fructiferi și în comerțul cu fructe. Între anii 1924-1932, în clădirea şcolii funcţionează Şcoala Practică de Horticultură înfiinţată în 1920 de Vasile Lovinescu, dar care avea un sediu impropriu.

O școală trainică, deschisă spre cunoaștere și receptivă la schimbările vremurilor

Din 1932 până în 1950 școala are clase de gimnaziu și liceu comercial și Școală medie tehnică de administrație economică, de aici plecând și primele promoții de tehnicieni pomicultori cu cariere remarcabile în bazine pomicole renumite cum ar fi cele de la Pitești – Mărăcineni, Iași, Bistrița sau Voinești. De la înființare și până în prezent, a existat fără întrerupere o școală trainică, deschisă spre cunoaștere, receptivă la schimbările progresiste ale vremurilor, care a avut în anii de existență 13 denumiri. Din 1950 până în 1966 școala agricolă din urbea de pe Șomuz funcționează ca Școală Medie de Tehnică Agricolă, din 1966 până în 1974 ca Liceu Agricol, cu profilurile horticultură, agricultură, contabilitate, merceologie agricolă, mecanică agricolă, veterinar, silvic, morărit – panificaţie, protecţia plantelor, topografie, multe dintre ele fiind păstrate până în prezent. Din 1974 până în 1989 a funcţionat ca Liceu agroindustrial, aici fiind şi una dintre cele mai mari şcoli profesionale de mecanici agricoli, din 1989 până în 2004 ca Grup școlar agricol, din 2004 până în 2012 ca Colegiul Agricol Fălticeni, iar din anul școlar 2012-2013, în urma unei Hotărâri a Consiliului Local Fălticeni, poartă numele celui care a înființat prima pepinieră pomicolă din România, Vasile Lovinescu.

De-a lungul celor zece decenii de activitate didactică, Colegiul „Vasile Lovinescu“ a demonstrat permanența unei misiuni educative şi de continuu apostolat în pregătirea tinerilor pentru lucrul în agricultură și pomicultură, oferind cunoștințe practice și teoretice esențiale pentru sectorul agricol.

Fiecare elev, devenit un lider inovator şi un cetăţean responsabil

De la directorul colegiului, prof. Cristinel-Petrică Acatrinei-Vasiliu, am aflat importanţa acestui moment solemn şi contribuţia personalului didactic al acestei școli, subliniind că amintirea şi învăţăturile profesorilor trecuţi în nefiinţă continuă să inspire generaţiile actuale.

„Astăzi este o zi specială pentru noi, sărbătorim un secol de educaţie şi de contribuţie semnificativă la formarea tinerei generaţii. Fiecare elev care a trecut prin această şcoală a devenit un lider inovator şi un cetăţean responsabil. Aniversarea centenarului nostru este un moment important din istoria acestei şcoli. De-a lungul acestui secol zeci de generaţii de elevi au trecut pragul acestei instituţii, fiecare elev ducând cu el visuri, speranţe, aspiraţii unice şi devenind mai apoi lideri inovatori şi cetăţeni responsabili ai lumii.

Privind în urmă istoria noastră bogată, suntem plini de recunoştinţă faţă de toţi cei care au contribuit la succesul nostru de-a lungul deceniilor: directori, profesori, personal auxiliar, personal nedidactic, autorităţi locale şi centrale, parteneri, părinţi şi elevi. Fiecare a pus o piatră de temelie esenţială în construirea şi menţinerea acestei instituţii de învăţământ de elită şi afirmarea identităţii noastre ca şcoală. Doresc să adresez sincere mulţumiri colegilor noştri pensionari, pentru angajamentul, dedicarea şi devotamentul pentru liceul nostru. Fiecare a adus susţinere, experienţă, cunoştinţe şi pasiune pentru educaţie, fiecare a contribuit în mod unic şi valoros la misiunea noastră de a oferi elevilor o educaţie de calitate şi o experienţă şcolară împlinitoare.

Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că următoarele generaţii de elevi vor beneficia de aceeaşi educaţie de calitate şi de valorile solide pe care le-am oferit de-a lungul timpului“, consideră directorul colegiului, Cristinel-Petrică Acatrinei-Vasiliu.

Recunoştinţă pentru performanţe din partea Ministerului Educaţiei

În semn de recunoaştere a activităţii desfăşurate şi a performanţelor profesionale înregistrate în cei 100 de ani de existenţă, şeful Inspectoratului Şcolar, prof. Grigore Bocanci, absolvent al acestei instituţii, promoţia 1987, clasa regretatului profesor dr. Mircea Toma, a înmânat Colegiului „Vasile Lovinescu“ Diploma aniversară „Nicolae Iorga“ şi o plachetă omagială din partea Ministerului Educaţiei.

„Colegiul «Vasile Lovinescu» a devenit în aceste decenii un mediu stimulativ care asigură formarea de competenţe, valori şi atitudini atât de necesare tinerilor pentru a face faţă provocărilor unei societăţi în continuă schimbare, promovând egalitatea de şanse şi incluziune socială, susţinând în acelaşi timp o dezvoltare sustenabilă în context rural. Ceea ce individualizează Colegiul «Vasile Lovinescu» în mediul educaţional, precum şi în spaţiul comunitar local şi regional este dimensiunea adaptării la specificul şi dezideratele comunităţii, adeziunea instituţiei de învăţământ la valori autentice care pot gira alinierea la standardele educaţionale naţionale şi europene: profesionalizare şi responsabilitate, cooperare şi colaborare, dezvoltare durabilă.

Cei peste 1.400 de elevi care studiază acum în acest colegiu au şansa de a învăţa, de a se forma ca personalităţi autentice într-o instituţie de învăţământ care susţine şi încurajează performanţa, o instituţie cu o infrastructură în permanentă transformare şi modernizare, adaptată la standardele europene şi internaţionale. Aici elevii au ocazia să înveţe că meseria este într-adevăr o brăţară de aur.“

Colegiul „Vasile Lovinescu“ a rămas la sufletul absolvenţilor basarabeni

Printre participanţi s-au numărat şi absolvenţi din Basarabia, cu funcţii şi responsabilităţi în agricultura din Republica Moldova, care şi-au făcut studiile liceale la Fălticeni şi au descoperit cum se face agricultura modernă la facultăţile de agronomie din Iaşi, Bucureşti şi Cluj. 

„Sunt onorat şi recunoscător să fiu absolventul Colegiului «Vasile Lovinescu», o instituție binecuvântată de Dumnezeu, cu dascăli dedicați meseriei şi cu înaintaşi de o valoare inestimabilă. Le mulţumesc din suflet organizatorilor, în numele meu şi al colegilor mei basarabeni, pentru invitația la aniversarea centenarului. Oraşul Fălticeni, Colegiul  «Vasile Lovinescu», profesorii, directorii, colegii şi bucovinenii sunt şi vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna!“, ne-a spus Iurii Cărbune.

Specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluției economice

De fiecare dată când se vorbeşte de Colegiul „Vasile Lovinescu“, primarul municipiului Fălticeni, prof. Gheorghe Cătălin Coman, îşi aduce aminte cu drag de timpul petrecut aici, în calitate de profesor de educaţie fizică şi sport, între anii 2004-2012, precizând că anul acesta nu sărbătorim doar trecutul, ci şi prezentul şi viitorul unei instituţii educative care reprezintă un adevărat motor al progresului în comunitatea noastră.

„De-a lungul celor zece decenii de activitate didactică, acest liceu a demonstrat permanența unei misiuni educative şi de continuu apostolat în pregătirea tinerilor pentru lucrul în agricultură și pomicultură, oferind cunoștințe practice și teoretice esențiale pentru sectorul agricol.

Cu trecerea anilor, Colegiul «Vasile Lovinescu» și-a adaptat constant oferta educațională pentru a răspunde schimbărilor din societate și cerințelor economice în transformare și pentru a acoperi o gamă mai largă de domenii și interese. Această școală oferă, pe lângă specializările de bază – agricultură, mecanic agricol și contabilitate –, specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluții economice: industrie alimentară, protecția mediului, mecanică, silvicultură, veterinar, turism și alimentație – servicii. Această diversitate de specializări reflectă angajamentul colegiului de a pregăti elevii pentru o gamă largă de cariere și oportunități într-o lume în continuă schimbare. Elevii beneficiază nu doar de cunoștințe teoretice și practice solide în domeniile tradiționale, cum ar fi agricultura și mecanica agricolă, ci și de posibilitatea de a se specializa în domenii emergente și de viitor, cum ar fi protecția mediului, IT sau industria alimentară.

Pe lângă programa academică, colegiul promovează și dezvoltarea personală a elevilor prin activități extracuriculare, numeroase stagii de practică și de formare profesională în țări din Uniunea Europeană în cadrul Programelor Erasmus +, proiecte comunitare și colaborări cu agenți economici locali și regionali.

Acest tip de educație holistică și orientată către nevoile actuale ale societății contribuie la formarea unei generații de tineri pregătiți să facă față provocărilor și oportunităților viitoare“, este mesajul primarului municipiului Fălticeni, prof. Gheorghe Cătălin Coman, la aniversarea centenarului.

Silviu BUCULEI

Luând naștere din populație amazigh sau berberi, Marocul amintește de Regatul Berber de Mauretania, așezare ce datează probabil din anul 110 î.Hr. și de întâiul stat marocan musulman, Regatul Nekor, fondat în anul 710 de Salih I ibn Mansur. Cu priveliști impresionante, de la litoral și până la Munții Atlas, tărâmul marocan respiră printr-o aură tradițională, una dintre principalele preocupări sociale fiind continuitatea familiei. Din cauza secetei, populația de la sat a migrat continuu către cea de la oraș, astfel statul a început un demers în acest sens în anul 2004 pentru a crește calitatea nivelului de trai.

Pătrund în labirintul cu străzi înguste de un metru ale căror ziduri roșiatice vor să te lase captiv acolo, simt hipnoza bidinelelor ce văruiau fiecare părticică din medină și mă îmbăt cu sunetul dintre pereți. E muzica adunată de la motocicletele ce umblă haotic în ambele direcții, nici nu-mi dau seama când au timp să te mai și ocolească, în ultima secundă-ți feresc coatele ori evită vreo pisică de pe lângă tarabele comercianților. E Marrakesh, loc fondat în 1070 de căpetenia tribului Lamtuna, Emir Abu Bakr ibn Umar, regiune locuită în perioada neolitică de fermierii berberi.

Reușesc să evadez. Ies amețită de acolo, soarele o luminează pe Jemaa el-Fnaa, cea mai aglomerată piață din Africa, loc în care demult s-a început construirea unei moschei, dar niciodată nu a mai fost finalizată, ba chiar a devenit ruină. Acest loc, azi bătătorit de tălpile turiștilor de pretutindeni și ale localnicilor, ce ziua este atât de liniștit, noaptea se transformă, nu mai ai unde să arunci un ac, fiecare părticică este ocupată de oameni, obiecte sau motoretele Tuc-Tuc. Pe jos stau aliniate niște lămpi ca la spectacol, de fapt da, mai încolo puțin e un fel de teatru comic în stradă, se spun diferite glume, povești, toți ascultă cu atenție. Mă strecor printre mulțime și vreau să surprind momentul, filmând o scenă, ei mă văd imediat că nu sunt de-a lor, mă salută cu „Bonsoir, Madame!“ și cred că fac o glumă pe seama mea, nu înțelegeam mai nimic în arabă. Plec zâmbind de-acolo, ochii-mi sunt în toate direcțiile, mă simt ca o furnică-ntr-un mușuroi. Pe grătarele încinse sfârâie fripturile și legumele, în vase mari sunt gătite ciorbele, zici că sunt la o nuntă-n sat, mă așez într-un colț și aștept să se facă frigăruile, dar nici nu poți sta locului când auzi muzica ce răsună din tarabane, îți tot vine să dansezi. Marrakesh prinde viață; noaptea, de fapt, e zi în noapte, fumul gri se-nalță pân’ la lună învăluind-o cu toată povestea de la picioarele ei, de aici, de jos, dintre muritori.

„Tu, cel ce intri pe ușa mea, să-ți depășești cele mai mari speranțe“ este mesajul scris la intrarea pe poarta de la Medersa Ben Youssef, cel mai mare colegiu islamic din Maroc de odinioară unde învățau aproximativ 900 de studenți și unul dintre cele mai frumoase centre teologice din Africa de Nord, fondat în timpul domniei sultanului marinid Abu al-Hassan în secolul al XIV-lea.

Te atinge răcoarea de pe coridorul cu arcade maure ce duce spre curtea centrală interioară, nu știu dacă sunt eu îmbrăcată prea subțire ori am intrat în lumea tablourilor pictate în alb-negru ce stau agățate pe acești pereți. Arhitectura marocană și andaluză mă fascinează, vibrația culorilor verde, albastru, negru, maro, alb îmi împăturesc în interiorul minții un păun ce-și deschide penajul multicolor și misterios. Textul coranic și motivele geometrice se îmbină armonios cu parfumul desenelor florale de deasupra mozaicului, e totul o splendoare vie, locul seamănă cu Alhambra din Granada, Spania, iar chemarea la rugăciune pe care o aud din difuzoare îmi aprinde curiozitatea și mai mult. Din cele 130 de camere atât de mici, aleg să intru într-una, mă îndrept către fereastă și privesc lumina soarelui ce bate pe piscina în jurul căreia acum sunt turiști, iar altădată erau profesorii șeici și elevii.

În a doua parte a traseului prin Maroc vă voi îndruma pașii prin viața sultanilor din Palatul Bahia, liniștea cuprinsă de arhitectura Mormintelor Saadiene, vom ajunge la unul dintre simbolurile Marrakechului – Moschea Koutoubia, vom simți tumultul autentic din Souk și vom fi fascinați de frumusețea Grădinilor Majorelle.

(Va urma)

Aurora GRIGORE

Cuprinsă de răcoarea bravilor stejari de pe dealul Cetățuia, de măreția Muntelui Simon, dar mai ales de lumina florilor ce răsar pe pământurile satului Bistrița, de peste șase sute de ani a rămas pe aceste meleaguri, spre binecuvântarea credincioșilor, această vatră monahală ce emană bucuria clipelor, Mănăstirea Bistrița.

Ctitorită de domnitorul Alexandru cel Bun în anul 1407, mănăstirea poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului“ și se remarcă mai ales prin aspectul său, o poveste a stilului bizantin și totodată o bijuterie identificată prin prețioasele ornamente. Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu au fost printre cei care au contribuit la construcția lăcașului de cult prin înălțarea turnului clopotniță, a paraclisului, a picturilor și, treptat, prin renovările făcute până spre sfârșitul anilor 1500.

Zidul de piatră ce împrejmuiește mănăstirea, care a folosit și ca zid de protecție împotriva inamicilor, te anunță cu glasul puțin sobru că dincolo de el s-a păstrat liniștea, fără de care nu ne-am regăsi pe noi înșine. Pășind în mănăstire prin bolta turnului, îmi ridic privirea către paraclisul dedicat Sf. Nicolae ce se află în partea superioară. Acestea au fost ridicate de Petru Rareș la jumătatea anilor 1500.

Cu rondele de iarbă veșnic proaspătă la picioare și răsunet de eliberare la creștet, Turnul clopotniță a fost construit de Sf. Voievod Ștefan cel Mare în anul 1498, iar în partea de sus a acestuia se află paraclisul consacrat Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Casa Domnească a lui Alexandru cel Bun, chiliile din secolul al XVIII-lea ce găzduiesc acum bucătăria mănăstirii, biblioteca, cimitirul și biserica acestuia, cancelaria și așezările pentru primirea pelerinilor alcătuiesc un complex monahal ce transmite stabilitate, expiră aerul siguranței sufletești și dau inspirația fără egal în mâinile tuturor.

Cel mai prețios obiect pe care îl are Mănăstirea Bistrița este Icoana Sfintei Ana, apărătoare a copiilor și bolnavilor, unde credincioșii îngenunchează cu evlavie și speranță, căci multe minuni s-au înfăptuit dintre rugăciunile făcute la aceasta, amintind aici de vindecarea ieromonahului Varvara, egumenul Mănăstirii Pângărați. Icoana a fost un cadou al Împărătesei Ana, soția împăratului bizantin Manuil, și al Patriarhului Matei pentru Doamna Ana, soția lui Alexandru cel Bun. Este amintit într-un manuscris atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei faptul că această icoană a fost donată Mănăstirii Bistrița în anii 1407-1408, făcându-se totodată o sfeștanie într-o zi fără ploaie.

Un document istoric de seamă al Mănăstirii Bistrița este Pomelnicul acesteia, o adevărată mărturie ce evocă trecutul Moldovei, unde sunt amintiți, printre alții, domnitori, călugări, logofeți, donatori, soldați ce și-au dat viața în lupta de la Podul Înalt. Cel mai probabil scrierea acestuia a început în anul 1407 aici, la mănăstire. Copistul moldovean, Axinte Uricariul, este cel care amintește întâia oară în sec. al XVIII-lea despre existența acestui oracol bisericesc al celor ce au călcat pragul aici și nu numai, de la domnitorul Bogdan I și până la Iuga, membri ai familiilor, rudele lui Ștefan cel Mare, arhimandritul Dionisie, neamul Nicorescului, boieri munteni, monahul Gavriil Scriitorul. În urma cercetărilor făcute de slavistul Damian Bogdan, este posibil ca primele file ale Pomelnicului să fi fost copiate în scris după niște tăblii de lemn sau înscrieri de pe fațada peretelui de la proscomidiar. Ultima mențiune în Pomelnic a fost făcută în anul 1682, deci aproximativ trei sute de ani s-au așternut nume atât de cunoscute poporului sau nu. Probabil că scrisul era al monahilor sau al altor oameni apropiați ai bisericii și era făcut la altar sau în chilii.

Se odihnesc veșnic aici, în biserica mănăstirii, Alexandru cel Bun și soția sa Ana, fiul lui Ștefan cel Mare, Alexandru, Mitropolitul Sucevei, Anastasie și Chiajna, soția lui Ștefan Lăcustă, domnitor al Moldovei.

Pe lângă petale de trandafiri și zidurile puternice precum gândul, adesea cărările sunt bătătorite cu lacrimi din cer sau de pe pământ, însă de ajungi aici, în comuna Alexandru cel Bun, unde râul Bistrița te îndrumă să mergi mai departe puțin, regăsești, trăgându-ți sufletul, rodul calmului, al iubirii adevărate ce izvorăște din privirea Sfintei Ana ori din fiecare parte sfântă a Mănăstirii Bistrița.

Aurora GRIGORE

Petalele de trandafir nu sunt doar simboluri ale frumuseții și iubirii, ci și ingrediente versatile cu numeroase beneficii pentru sănătate și frumusețe. Bogate în antioxidanți, vitamine și minerale, petalele de trandafir sunt folosite de secole în diverse practici de îngrijire a pielii.

Știai că toate petalele de trandafiri sunt comestibile, iar unele sunt chiar mai aromate și mai delicioase decât altele? Cu toate acestea, este important să rețineți că singurele petale de trandafir pe care le puteți folosi și ingera sunt de la trandafiri care au fost cultivați organic, fără utilizarea de insecticide și/sau fungicide.

Petalele de trandafir au multiple beneficii pentru sănătate și frumusețe: hidratare (mențin pielea hidratată și catifelată); antiîmbătrânire (antioxidanții din petale ajută la reducerea semnelor îmbătrânirii); calmare (au efecte calmante și antiinflamatorii asupra pielii) și aromaterapie (aroma naturală a trandafirilor ajută la relaxare și reducerea stresului).

Specialiștii în trandafiri de la Famous Roses Bulgaria au descoperit multiple beneficii și utilizări uimitoare ale petalelor de trandafir. Iată care sunt acesta și cum le puteți integra în rutina zilnică!

„Puterea vindecătoare a trandafirilor este cunoscută de secole. Până în anii 1930, trandafirii au fost folosiți ca medicament oficial atât pentru tratamente topice, cât și pentru cele interne. Nu doar petalele, ci și măceșele și uleiurile. Dar totuși de ce sunt trandafirii atât de speciali? Beneficiile acestora sunt multiple, precum: astringenți, antivirali, antibacteriani, antiseptici, antiinflamatori, antidepresivi, antispastici, stimulatori digestivi, expectoranți, plin de antioxidanți și, nu în ultimul rând, afrodisiaci. Deși un buchet perfect de trandafiri de la florărie poate avea un parfum minunat, este indicat să nu folosiți acele petale, deoarece de obicei sunt cultivați cu o mulțime de substanțe chimice și îngrășăminte. Ce petale de trandafiri puteți alege, dacă nu puteți salva petale de trandafir de la florărie și cum le putem obține? Cea mai bună opțiune este creșterea propriilor trandafiri. Alegeți cele mai intens parfumate și mai aromate soiuri de trandafiri franțuzești, acestea tind să fie roșii, albe, roz pal sau galbene. Trandafirii roșii pot adăuga culoare siropurilor și ceaiurilor, trandafirii roz o aromă delicată dulcețurilor și șerbeturilor, în timp ce trandafirii galbeni pot aromatiza sarea sau bilele de baie“, explică specialiștii bulgari.

Cu atât de multe specii și soiuri de trandafiri disponibile este greu de știut care dintre ele vor trece atât testul gustativ, cât și cel al mirosului. Singura modalitate de a ști dacă vă veți bucura de petalele atât pentru consum, cât și pentru alte produse cosmetice este să le degustați.

Multe rețete necesită petale de trandafiri uscate, așadar trebuie să vă recoltați propriile petale de trandafir, iar cel mai bun moment al zilei este dimineața devreme, imediat după răsăritul soarelui. După cules, trandafirii se pun într-un coș sau un recipient tip farfurie mare, feriți de razele soarelui. Cel mai bine este dacă se pot usca într-un loc umbrit care este, de asemenea, bine ventilat. Întoarceți trandafirii de câteva ori pe zi, până când sunt suficient de uscați pentru a smulge cu ușurință petalele. Apoi lăsăți petalele libere să se usuce încă o zi, până când nu sunt umede și sunt gata pentru a fi puse în borcane curate, cu capac.

Cum puteți utiliza petalele de trandafiri

► Miere de trandafiri. Nu numai că are un gust uimitor, dar este excelentă pentru calmarea durerilor de gât datorită proprietăților antibacteriene ale mierii. Se obține prin infuzarea petalelor de trandafir în miere pentru a obține o aromă delicată. Aveți nevoie de petale de trandafiri uscate (suficiente pentru a umple un borcan) și miere crudă (suficientă pentru a acoperi petalele). Adăugați mierea peste petale uscate, amestecați bine și lăsați să se infuzeze timp de 3-14 zile înainte de utilizare. Mierea de trandafir poate fi folosită că îndulcitor natural în ceaiuri, iaurturi sau deserturi.

► Ceai de trandafiri. Ceaiul de trandafir este cunoscut pentru proprietățile sale calmante și pentru faptul că ajută la reducerea stresului și a anxietății. De asemenea, este bun pentru digestie și hidratare. Se obține adăugând petale de trandafir uscate într-o ceașcă de apă fierbinte și se lasă la infuzat timp de 5-10 minute.

► Săpun de trandafiri. Petalele de trandafir sunt încorporate în săpunuri naturale, fie ca extract, fie ca petale întregi. Se pot folosi baze de săpun gata preparate, la care se adaugă extract de trandafir și petale mărunțite. Săpunul de trandafir oferă o experiență de curățare delicată și aromată, fiind benefic pentru toate tipurile de piele datorită proprietăților sale hidratante și antiinflamatorii.

► Ulei de trandafiri. Dacă sunteți în căutarea beneficiilor produselor de înfrumusețare naturale, merită cu siguranță să învățați cum să vă faceți propriul ulei de trandafiri. Uleiul de trandafir este cunoscut pentru faptul că: hrănește și regenerează țesuturile pielii; curăță și ameliorează iritațiile și ajută la menținerea tonusului pielii. Uleiul de trandafiri poate fi adăugat în unturi și creme de corp, balsamuri de buze și săpunuri de casă sau folosit ca atare pentru un masaj relaxant al picioarelor.

► Apă de trandafiri. Este un tonic facial excelent, care calmează și hidratează pielea. Poate fi folosită și pentru a împrospăta aerul din casă sau adăugată în diferite preparate culinare. Se obține prin fierberea petalelor de trandafir în apă, după care se strecoară lichidul obținut.

► Oțet de trandafiri. Calmează arsurile solare și mâncărimile cauzate de mușcăturile de insecte, este minunat pentru clătirea părului, oferindu-i strălucire și reducând mătreața; poate fi folosit ca toner pentru piele sau în salate ca dressing aromat. Pentru a obține oțetul de trandafiri, se infuzează petalele în oțet de mere pentru câteva săptămâni, apoi se strecoară.

► Bile de baie cu trandafiri. Bilele de baie cu trandafiri transformă baia într-o experiență relaxantă și luxuriantă, eliberând uleiuri esențiale și arome plăcute care ameliorează anxietatea, calmează mintea și corpul. Amestecați petale de trandafir uscate cu bicarbonat de sodiu, acid citric, sare Epsom și uleiuri esențiale, după care modelați bilele și lăsați la uscat.

► Sare de baie cu trandafiri. Dacă nu aveți toate ingredientele sau formele pentru bile de baie, puteți combina petale uscate de trandafir cu sare Epsom relaxantă sau sare de mare. Sarea de baie cu trandafiri este perfectă pentru relaxare și detensionare. Adăugați câteva linguri în apa caldă a băii pentru a vă bucura de o piele catifelată și un sentiment general de bine.

Indiferent de forma în care alegeți să le folosiți, petalele de trandafir pot aduce un strop de lux și numeroase beneficii în viața zilnică. (L.S.)