Probleme de sănătate

National Institutes of Health a constatat că, în anumite situații, obezitatea este provocată de cauze medicale, cum ar fi tiroida, sindromul ovarului polichistic, sindromul Cushing etc.

De asemenea, o serie de medicamente au ca efect secundar creșterea în greutate (de exemplu: antidepresivele, medicamentele pentru diabet și antipsihoticele), prin faptul că modifică funcția corpului și a creierului, reducând rata metabolică sau crescând apetitul.

Genetica

Obezitatea are o componentă genetică puternică. Genele pot provoca în mod direct obezitatea în tulburări precum sindromul Prader-Willi. Copiii părinților cu obezitate sunt mult mai susceptibili de a fi obezi decât copiii părinților slabi.

„Deși genetica este o componentă ce trebuie luată în seamă, putem face o paralelă foarte simplă (și dureroasă) pentru a vedea relevanța ei realistică. În populația afro-americană de origine somaleză este prelevantă statistic gena obezității. Cu toate acestea, aportul alimentar (exces sau foame) este cel determinant când discutăm despre indicele de masă corporală.

Copiii părinților cu obezitate au o predispoziție spre obezitate nu din cauza genelor, ci mai degrabă din imitarea obiceiului părinților. Așadar, absența educației nutriționale ar trebui blamată. Tot de la părinți se preia și comportamentul de «cronic dieter», adică alternarea între foame (diete extreme de pe net cu privare masivă de nutrienți dedicate reducerii dramatice și rapide a greutății și exces alimentar compensatoriu –, urmat de recidivă de greutate. Nu o dată am întâlnit în cabinet, părinți cu obezitate care și-au supus copiii supraponderali la diete stricte și severe, fără prezența unui specialist medical pentru reducerea de greutate rapidă. Este o practică foarte nocivă și pentru sănătatea copilului, dar mai ales pentru psihicul lui pentru viitor.“

Zahărul

„Neînțelegerea proceselor de digestie, respectiv veșnica blamare media de către persoane needucate în domeniul nutriției au dus la o permanentă frică de consumul de zahăr. Pentru a înțelege realitatea metabolică trebuie subliniat CĂ TOȚI carbohidrații, la finele procesului de digestie, se metabolizează în 3 monozaharide: fructoză, glucoză și galactoză. Zahărul este o dizaharidă formată din 2 molecule: fructoză și glucoză (50%-50%). Glucoza reprezintă sursa primordială de energie celulară și este ajutată de hormonul numit insulină produs de pancreas, iar fructoza este metabolizată hepatic, fără asistența insulinei, dar cu un transportator transmembranar special numit GLUT 5, care direcționează energia cu precădere spre celulele active hepatice (hepatocite) și renale (nefroni). Pe scurt, fructoza este mai degrabă predispusă să fie transformată în grăsime viscerală dacă este consumată în exces, decât glucoza care devine energie (dar care și ea, în exces, poate fi redirijată către ficat pentru transformarea în stoc).

Adaosul de fructoză în industrializarea modernă reprezintă o metodă de creștere calorică exponențială la un preț FOARTE MIC și, inerent, crește abundența energiei în mâncare. De aici și excesul. Depunerea de grăsime viscerală duce la un profil lipidic crescut în organism și, inerent, la probleme metabolice severe. Excesul de glucoză, pe de altă parte, duce la rezistență la insulină, urmată de prediabet și diabet de tip 2.

Diferența între carbohidrații buni și cei răi (impropriu numiți în media) este timpul de eliberare – cei «buni» vin la pachet cu fibre și eliberează energia treptat pe perioade mai lungi de timp, iar cei «răi» sau rafinați au fibrele îndepărtate și eliberarea lor energetică este rapidă, ducând la exces mai repede. REALITATEA stă în cantitate! Fiecare dintre noi, direct dependenți de activitate și necesar energetic, avem un anumit buget de carbohidrați zilnic, care ar trebui repartizați conform nevoilor.“

Stresul

Gestionarea vieții agitate poate face ca nivelul de stres să crească. Unii oameni mănâncă mai mult decât de obicei când sunt plictisiți, supărați sau stresați. Prea mult stres poate duce la probleme cognitive, alimentație crescută pe fond emoțional, nivel ridicat de zahăr din sânge, apetit necontrolat, niveluri ridicate de glucoză și grăsimi, toate acestea putând duce la obezitate. Puteți încerca să gestionați stresul făcând unele schimbări în alimentație, activitate fizică și discutând cu un specialist.

„Din punct de vedere medical stresul zilnic este exprimat hormonal – cortizol – și expresia lui este diferită de la om la om. Un lucru pe care-l putem menționa despre nivelul de stres este faptul că se află în crescendo de la zi la zi și problemele psihologice și chiar psihiatrice îl au ca factor determinant. Stresul este de foarte multe ori compensat alimentar și abuzul inerent duce la obezitate și toate patologiile conexe. Prezența stresului exagerat în viața de  zi cu zi este un impediment REAL în lupta fiecărui pacient obez cu greutatea excesivă. Din acest motiv, managementul stresului devine vital în toate cabinetele de nutriție ca recomandare asociată de ordin multidisciplinar.

O parte din strategiile de management al stresului pe care le recomand în cabinet pacienților pleacă de la plimbarea în aer liber/natură și pot merge până la intervenția unui psihoterapeut, psiholog sau psihiatru în sinergie multidisciplinară. Din nefericire, ca și la greutatea în exces, populația este foarte derogativă și la stresul excesiv. Probabil că o campanie similară cu a noastră de informare legată de subiect ar fi foarte indicată de la colegii noștri din sfera psihologie/psihoterapie/psihiatrie.“

Cunoscând efectele extrem de grave pe care le poate avea obezitatea asupra organismului și din dorința de a informa corect publicul din România despre acest dezechilibru, Sweeteria și cu nutriționistul Ionut Ignat a inițiat campania de conștientizare #obezitateaucide.

Ionut IGNAT – specialist în nutriție clinică și tulburări alimentare

În ultimii ani suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr au scăzut considerabil, iar acest lucru s-a datorat în mare parte faptului că fabricile de zahăr s-au închis una după alta. Mai mult, în țară nu mai există nicio fabrică cu capital românesc, iar vestea că și fabrica de la Luduș se va închide i-a determinat pe fermierii din Transilvania să facă tot posibilul pentru a împiedica acest lucru. Și au reușit pe ultima sută de metri!

Grupul francez Tereos, cel mai mare producător de zahăr din Franța, care a intrat pe piața românească în 1992, a anunțat intenția de a închide fabrica și de a concedia cei 150 angajați. Motivele? Costurile de producție ridicate și rentabilitatea scăzută survenită din cauza liberalizării pieței, adică din 2017. Dacă și această fabrică s-ar fi închis, din 33 de fabrici de zahăr câte existau în 1990, în România ar mai fi rămas doar fabrica din județul Neamț, deținută de grupul austriac Agrana.

Numeroși fermieri din 9 județe din centrul țării, reuniți în Asociația Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr „Beta“, au purtat îndelungi tratative cu acționarii fabricii și au reușit să ajungă la un acord de principiu prin semnarea unui memorandum de achiziție a fabricii de către fermierii români. Domnul Teodor Aflat, un important fermier din zona Transilvaniei, împreună cu un grup de 400 de fermieri au participat la negocieri și au convins grupul francez să le vândă pachetul majoritar de acțiuni, deci să salveze fabrica de la închidere și demolare. Oferta fermierilor din Transilvania către patronatul francez, care a deținut până acum fabrica de la Luduș, a fost cumpărarea a peste 98% din acțiuni. Nu există însă prea multe date cu privire la conținutul contractului, din cauza unui acord de confidențialitate între fermierii români și reprezentanții grupului francez, însă cert este că primul pas a fost făcut. Acest lucru le dă speranțe cultivatorilor din Transilvania pentru a înființa noi culturi anul viitor, mai ales că anul acesta prețul, comparativ cu cel al producțiilor obținute la alte culturi, a fost unul foarte bun. Dincolo de acest aspect, fermierii vor fi și mai motivați să semene suprafețe mai mari de sfeclă de zahăr, mai ales că acum sunt și acționari.

Asociația cultivatorilor de sfeclă de zahăr cuprinde fermieri din 9 județe: Alba, Mureș, Cluj, Sibiu, Bistrița, Hunedoara, Harghita, Covasna și Brașov, care au cultivat anual între 7.000 - 8.000 ha de sfeclă de zahăr, numind-o adesea chiar și cultura de aur. În județul Mureș, acolo unde se află și fabrica, au fost cultivate în acest an doar 350 ha cu sfeclă de zahăr, nici măcar 10% față de altădată, dacă ținem cont de faptul că în anii anteriori suprafața cultivată cu această specie se ridica la aproximativ 4.000 ha.

De ce ar trebui să ne bucure atât de mult reușita fermierilor din Transilvania? Pentru că vom mai consuma totuși zahăr românesc. Statisticile arată că până în 2021 zahărul obținut din sfecla de zahăr cultivată în România a asigurat aproximativ 25% din necesarul de consum intern, adică 500.000 tone zahăr/an.

Larissa DINU

În anii ’80, în România se cultivau 250.000 ha cu sfeclă de zahăr care se prelucra în 33 de fabrici repartizate în teritoriu, cât mai aproape de locurile de cultură a sfeclei de zahăr.

Se producea tot necesarul de zahăr pentru țară și chiar disponibilități pentru export.

În anul 2007, când am aderat la UE, a fost fixată o cotă de zahăr de 104.000 t care să satisfacă cca 20% din necesar și să se mai cultive 25.000-30.000 ha cu sfeclă, adică de 10 ori mai puțin.

În comparație, de exemplu, cu Olanda care, deși are o suprafață de 4-5 ori mai mică decât România, avea o cotă de zahăr de 800.000 tone.

În lipsa materiei prime, fabricile s-au vândut străinilor pe prețuri de nimic. O parte din ele au fost vândute la fier vechi, iar câștigul a fost de zeci de ori mai mare decât plătiseră la cumpărare.

Ulterior s-a renunțat la cota de zahăr, dar noi nu mai aveam fabrici de industrializare a sfeclei.

Rămăseseră în funcțiune câteva fabrici bune precum cele de la Oradea, Roman, Luduș, Bod, dar tot în proprietatea patronilor străini.

Acestea erau amplasate în zone foarte favorabile culturii sfeclei de zahăr și cu fermieri pricepuți în acest domeniu.

Cu câțiva ani în urmă se închide fabrica de la Oradea. Cultivatorii din zonă au cerut să o cumpere, însă patronul a refuzat și astfel a dispărut sfecla de zahăr din zonă. Ulterior se întâmplă la fel cu Ludușul și Bodul.

Acum (2022) mai funcționează fabrica de la Roman și se mai cultivă cca 8.000 ha cu sfeclă de zahăr.

Prin urmare, s-a acordat o cotă mică de zahăr României pentru a falimenta fabricile de zahăr și a le vinde străinilor. Aceștia, treptat, au închis fabricile, astfel încât cultivatorii să nu aibă unde prelucra sfecla și să se reducă suprafețele până aproape de lichidare. Acum România este obligată să împartă aproape tot necesarul de zahăr.

Iată cum România, care avea un Institut de Cercetare pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de zahăr și a Substanțelor Dulci, cu 4 stațiuni zonale și care coordonau cultura pe 250.000 ha și industrializarea în 33 de fabrici, realizând tot necesarul de zahăr, precum și tăiței și malasă pentru zootehnie și venituri bune pentru cultivatori, a ajuns să nu mai cultive sfeclă de zahăr și să importe totul.

Cunosc bine problemele la care m-am referit deoarece în anii ’80 am lucrat și am condus acest sector. Un fost ministru de finanțe, Ilie Serbănescu, spunea într-o emisiune TV și avea dreptate că România va deveni o colonie.

Oare asta doresc politicienii noștri? Păcat de strădania și sacrificiul celor care au luptat pentru o Românie liberă și independentă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

România a fost pionieră în afacerea sfeclei de zahăr. Așa cum aminteam într-una dintre edițiile trecute ale revistei, românii au introdus soiuri extrem de competitive de sfeclă de zahăr.

Din anul 1962, la Stațiunea de Cercetări Agricole Brașov au început lucrări de autofecundare la sfecla de zahăr diploidă plurigermă şi monogermă, obținându-se linii consangvinizate practic stabilizate în generațiile I6-I8. Prin încrucișarea a 9 linii consangvinizate diploide plurigerme s-a obținut hibridul sintetic plurigerm Brașov care a fost omologat în anul 1975.

În condițiile de la Brașov, în medie pe 3 ani (în perioada 1973-1975), hibridul Brașov a depășit soiul R Poli 7 cu 13% la producția de rădăcini și cu 14% la producția de zahăr.

Hibridul sintetic monogerm Stupini 2M a fost obținut tot la ICCS Brașov prin încrucișarea a 10 linii consangvinizate diploide monogerme din generația I 8, hibridul fiind omologat în anul 1977. În medie pe 3 ani în condițiile de la Brașov hibridul Stupini a depășit soiul R Poli 7 cu 13% la producția de rădăcini și cu 12% la producția de zahăr/ha.

Soiul diploid monogerm Bârsa a fost creat la SCPCSZ Brașov prin încrucișarea a 5 familii diploide monogerme fertile de sfeclă de zahăr. Bârsa este un soi de tip NZ omologat în anul 1988 care are un conținut de zahăr extractibil superior celorlalte soiuri românești omologate anterior și un sistem  mai simplu de producere a seminței comerciale. În medie pe 10 ani (în perioada 1989-98), în condițiile de la Brașov, Bârsa a depășit martorul Brașov 519 cu 10,6% la producția de rădăcini și cu 15,1% la producția de zahăr alb/ha.

În anul 1994 a fost omologat soiul trilinial triploid monogerm Andra, primul soi românesc de sfeclă de zahăr creat pe bază de androsterilitate plasmogenică. Soiul Andra a fost obținut la Brașov prin încrucișarea unui hibrid simplu androsteril diploid monogerm cu un polenizator tetraploid plurigerm de tip Z, utilizându-se raportul clasic de încrucișare de 3,1. Andra este un soi de tip NZ-Z cu o rată de acumulare a zahărului ridicată și cu un conținut în K, Na, şi N vătămător mai scăzut ca martorul (Braşov-519), permițând un randament de extracție mai ridicat în fabricile de zahăr. În medie, pe 5 ani (1989-1994), soiul Andra a depășit soiul Braşov-519 cu 9,7% la producția de rădăcini şi cu 24,2% la producția de zahăr alb.

Soiul diploid monogerm Florentina creat la ICPCISZSD Fundulea şi omologat în 1999 a fost obținut prin încrucișarea unui hibrid simplu androsteril diploid monogerm cu un polenizator diploid plurigerm. În condiții de irigare, la Fundulea, în medie pe 3 ani (1997-1999), soiul Florentina a depășit soiul Braşov-519 cu 9,0% la producția de rădăcini și cu 8,0% la producția de zahăr.

În perioada 1960-1991, întreaga suprafață ocupată cu sfeclă de zahăr în țară (270.000 ha în 1984) a fost cultivată practic numai cu soiuri românești, iar din 1992 au început să se cultive și soiuri străine (sămânță importată). În anul 1998 soiurile românești erau cultivate pe 72% din suprafața cultivată, 28% din suprafață fiind cultivată cu sămânță importată sau produsă la noi în țară din soiuri străine. În anul 2006 soiurile românești ocupau cca 20% din suprafața cultivată cu sfeclă la noi în țară.

În perioada 1967-2002 institutul şi stațiunile de cercetare specializate în sfeclă de zahăr au produs întreaga cantitate de sămânță necesară din verigile superioare ale soiurilor românești de sfeclă, asigurându-se producerea seminței certificate din aceste soiuri pentru însămânțarea an de an a întregii suprafețe cultivate cu soiuri românești în țară. Anual se produceau 500 kg sămânță Prebază, 6.000 kg sămânță Bază şi cca 6-7.000 tone de sămânță certificată.

În 1968 s-a construit Stația de condiționat sămânță de sfeclă de la Ghimbav-Braşov, dotată cu utilaje suedeze; în 1995, în cadrul ei s-a pus în funcțiune o linie modernă de drajare a seminței monogerme. Sămânța drajată poate fi semănată la loc definitiv cu semănători de precizie, eliminându-se astfel răritul sfeclei și permițând astfel mecanizarea totală a culturii sfeclei. Soiurile monogerme românești Bârsa Andra și Florentina au sămânță cu MMB mic și germinație ridicată, fiind pretabile pentru drajare sau încrustare.

În perioada 1968-1992 întreg sistemul de producere și condiționare a seminței de sfeclă din toate verigile era concentrat în cadrul institutului de sfeclă. Sămânța Bază (elită) din soiurile românești era preluată de Stația de condiționare a seminței de la Ghimbav (care aparținea institutului) şi o distribuia gratuit producătorilor de sămânță certificată din țară cu care încheia contracte de multiplicare. Întreaga cantitate de sămânță certificată produsă în țară era preluată și plătită cultivatorilor de către Stația Ghimbav, care o condiționa și o șlefuia sau draja, apoi o vindea fabricilor de zahăr care o distribuiau gratuit cultivatorilor de sfeclă. În prezent, cultivatorii plătesc sămânța de sfeclă, dar statul subvenționa până în 2004 50% din costul seminței din soiurile românești sau străine produsă în țară.

În perioada 2000-2021 activitatea de cercetare la sfecla de zahăr la Brașov s-a desfășurat în cadrul a 22 de proiecte de cercetare în cadrul programelor naționale de cercetare: RELANSIN, AGRAL, NUCLEU, PN II, PND-4, CEEX, ADER, Proiecte Sectoriale.

S-au elaborat tehnologiile de cultivare și de producere a semințelor din soiurile românești de sfeclă care s-au difuzat cultivatorilor.

Anca LĂPUȘNEANU

În cadrul unei ședințe convocate de primarul Municipiului Brașov, Allen Coliban, în luna noiembrie s-a discutat aprobarea cumpărării unor imobile situate în comuna Bod, str. Fabricii nr. 1, proprietatea SC Fabrica de Zahăr Bod, aflată în faliment.

De ce este oportună investiția

Reamintim faptul că Fabrica de Zahăr de la Bod (județul Brașov) a intrat în faliment în anul 2017, la solicitarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi a Engie România. În anul 2011, societatea a intrat în insolvenţă şi nu a reuşit să se mai redreseze, având atunci datorii de peste 90 milioane de lei. Acum, primăria vrea să o cumpere.

Câteva dintre argumentele care susțin că este oportună această investiție pentru Municipiul Brașov au fost enumerate de însuși primarul Allen Coliban, în cadrul ședinței: „Dacă ne uităm la comportamentul investitorilor mari care caută oportunități și zone în care să-și dezvolte facilități în producție, în principal, dar și logistice, în secundar, vom vedea că aceste investiții nu se fac în municipii, ci în zona metropolitană. Marii investitori caută zone largi, ca să nu aglomereze, să nu rămână blocați în infrasctructura orașului. Un astfel de teren este cel al Fabricii de Zahăr Bod, într-o perspectivă strategică a viitoarelor investiții care deja au fost anunțate și sunt cunoscute. Mai puțin perspectiva de timp la care ele vor fi duse la îndeplinire, mă refer la nodul intermodal de marfă de la Bod, la viitoarea autostradă care va veni dinspre Moldova, dar și la faptul că există infrastructură feroviară, de care industria mare are foarte mare nevoie și care este foarte costisitoare dacă este dezvoltată în absența ei. Prin urmare, toate aceste elemente sunt întrunite la Bod, în zona Fabricii de Zahăr. În plus, vor exista în perioada următoare bani pentru amenajare, reconversie, investiții în zona aceasta a infrastructurii pentru afaceri și pentru industrie, atât în contextul PNNR, cât și în contextul Programului Național Regional. Vorbim despre o investiție mică din perspectiva valorii, 600 de mii de euro, și mare, dacă ne raportăm la suprafața de teren, respectiv 30 ha (n. red. Fabrica însumează 60 de ha)“, a declarat acesta în cadrul ședinței Consiliului Local al Municipiului Brașov din data de 22 noiembrie a.c.

Suma primită prin Legea bugetului de stat pe anul 2021, o soluție?

Primăria Brașov a primit din partea Guvernului suma de 10 milioane de lei prin Legea bugetului de stat pe anul 2021. Banii au fost „programați“ pentru achiziția de teren cu destinația „activități industriale“, iar cel de la Bod ar întruni această condiție. Însă primarul Brașovului a anunțat atunci că are în plan să înființeze un parc industrial la Brașov, nicidecum la Bod sau în altă localitate din județ. În noul parc al Brașovului, primarul spunea că, printre altele, ar putea veni chiar producătorii de autobuze electrice.

Fabrica de Zahăr Bod se află în lichidare și a trecut deja prin mai multe etape de licitație la care nu s-a prezentat nimeni, vreo șase consecutive. Un caz similar s-a întâmplat și la CET care, din 2013 până în prezent, a trecut prin faze de licitație unde nu a venit nimeni. Au început să apară speculanți în momentul în care s-a auzit public de intenția Municipiului de a cumpăra. „Cum am putea trece de astfel de speculanți? Prezentând o ofertă în ultimul moment. Există deja investitori interesați, care doresc să se extindă sau să relocheze și au purtat discuții cu municipalitatea în acest sens“, a explicat primarul decizia sa din al 12-lea ceas de a cumpăra Fabrica de Zahăr.

Primăria Brașov i-a solicitat lichidatorului CENTU SPRL, la data de 5 octombrie, documentele justificative ale bunurilor aflate în anunțul de vânzare prin licitație. Apoi s-a constatat că sunt necesare documente suplimentare pentru a le supune analizei și deciziei Consiliului Local Brașov, conform prevederilor Codului Administrativ, în vederea luării unei decizii. În acest sens, s-a demarat procedura achizițiilor publice, întocmirea unor rapoarte de evaluare, conform prevederilor legale, și toate celelalte demersuri.

Lichidator CENTU S.P.R.L. a anunțat că vinde prin licitație publică cu strigare următoarele active din patrimoniul FABRICA DE ZAHAR BOD SA – în faliment:

Vânzarea în bloc a următoarelor proprietăți imobiliare: proprietatea imobiliară compusă din construcții speciale și teren aferent în suprafață de 106.178 mp cadastral 107244 al comunei Bod; proprietatea imobiliară stație epurare ape uzate, compusă din platformă industrială, canal, decantoare, 5 stavilare decanton, 3 filtre decanton, drum acces, magazii, birouri, wc, zona cale ferată, rețea gaz și teren în suprafață de 204.464 mp, înscrisă în Cartea funciară 101656 a comunei Bod; proprietatea imobiliară compusă din pavilion administrativ, regim de înălțime: D+P+E; Ac = 736 mp, Ad = 2.208 mp, parcare, magazie, cabină poartă, corp central 2, spațiu comercial, clădire loto (fosta tutungerie) cu Su =21,8 mp , Scd 30,83 mp, denumită magazie cu teren de 2.375 mp, situată în comuna Bod, str. Fabricii nr. 1, județul Brașov, înscrisă în CF 100448; proprietatea imobiliară compusă din dispensar medical și corp central I și teren aferent în suprafața de 318 mp înscrisă în CF 101654 număr top 10815/1/1/20 a Comunei Bod, la prețul total de 3.100.000 lei, fără tva.

Vânzarea în bloc a următoarelor bunuri: terenuri intravilane și construcții aferente denumite baze de colectare a sfeclei de zahăr aflate pe raza județelor Brașov și Covasna, astfel: Budila – 512 mp, Prejmer – 1.786 mp, Bodoc – 8.667 mp, Covasna – 3.503 m.p., Moacsa – 3.502 mp și în Șercaia construcție în suprafață de 49 mp, la prețul total de 450.000 lei fără tva.

Licitații suprapuse

Primarul a atras atenția și asupra confuziei ce se face între Antrepriza Zahăr Bod Srl, care este un operator, și SC Fabrica de Zahăr Bod SA, alt operator. La un moment dat, fostul proprietar al fabricii a făcut această manevră de a muta facilitățile de producție pe o altă entitate, pe Antrepriza Zahăr Bod Srl, la care acționari sunt aproximativ 300 de persoane distincte, iar partea de terenuri și de datorii către ANAF a rămas pe SC Fabrica de Zahăr Bod SA. Ceea ce se scoate acum la licitație are ca beneficiar statul român.

Așadar, sunt două licitații suprapuse: una pentru SC Fabrica de Zahăr Bod SA, care are hale, terenuri, cale ferată etc., și alta este pentru Antrepriza Zahăr Bod Srl, care are în mare parte facilitățile de producție și care este în fază de evaluare și urmează să fie o licitație și pentru respectivele active.

Zahărul din Ucraina, ambalat la Brașov

Un reprezentat al Asociației Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Brașov și Covasna, Mihai Tatu, spune că există un investitor care acum ambalează zahăr din Ucraina în unitățile de producție ale Fabricii de Zahăr Bod. Acesta ar vrea să ia terenul ca să își dezvolte afacerea pentru că în prezent zahărul este distribuit în cadrul pachetelor cu ajutoare UE. „Acesta și-a declinat intenția să cumpere fabrica și antrepriza, dar nu își poate exprima decizia finală deoarece Antrepriza e în stadiu de evaluare. Dacă se vinde acest teren, a spus că nu mai are intenția să cumpere pentru că, fără cealaltă parte, antrepriza nu mai e funcțională“, a explicat reprezentantul asociației.

„Rugămintea noastră ar fi, dacă s-au primit cele 10 milioane de lei (datoria cumulată a Fabricii Bod nu depășește 6 milioane de lei), să cumpărați fabrica, dar să o și puneți în funcțiune, astfel încât să ne putem continua și activitatea deoarece am investit în utilaje. Acum cultiv sfecla la Brașov și transport sute de kilometri la Luduș, deși am o fabrică la 7 km distanță. Eu am de recuperat 5,4 milioane de lei din această fabrică la masa credală, pe care i-aș investi tot aici“, a spus reprezentantul cultivatorilor care prin societatea sa cultivă 400 de hectare cu sfeclă de zahăr.

Anca Lăpușneanu

Regulamentul (CE) nr. 1185/2017 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1307 și 1308/2013 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, în ceea ce privește notificările către Comisie ale informațiilor şi documentelor, a adus modificări și în piața zahărului.

În acest sens, la nivelul MADR, a fost adoptată Ordonanța de urgență nr.94/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Informațional pentru Piața Produselor Agricole şi Alimentare, precum și Ordinul nr.10/2018 pentru aprobarea procedurii de recunoaștere a operatorilor economici care desfășoară activități privind fabricarea zahărului din sfeclă de zahăr și/sau din rafinarea zahărului brut din trestie.

Potrivit prevederilor ordinului sus-menționat, fabricile de zahăr care depun cerere și documentația aferentă acesteia, sunt verificate de către comisia constituită în acest sens, pentru a primi recunoașterea ca operator economic care desfășoară activități de fabricarea zahărului, dacă îndeplinesc condițiile de recunoaștere. Comisia de verificare a fabricilor este formată din reprezentanți ai MADR, ASAS, Patronatul zahărului din România, Federația cultivatorilor de zahăr din România și Direcția Agricolă Județeană  pe raza căruia se află fabrica de zahăr.

Comisia astfel formată a verificat fabricile Antrepriza Zahăr Bod SRL și Tereos România SA, urmând ca în perioada imediat următoare să fie verificate și celelalte fabrici.

Menționăm, de asemenea, că potrivit prevederilor Ordinului nr.619/2015 cu modificările și completările ulterioare, producătorii de sfeclă de zahăr pot beneficia de ajutor național tranzitoriu și sprijin voluntar cuplat, dacă fac dovada încheierii unui contract cu o fabrică de zahăr recunoscută de MADR.                                                                 

Parte a programelor de instruire a producătorilor agricoli pentru noile tehnologii adaptate condițiilor climatice, simpozionul organizat de compania românească Naturevo la Luduș a avut ca temă „Cultivatori de sfeclă de zahăr, Naturevo vă propune soluții pentru prețuri bune!“

În acest sens specialiștii Naturevo au oferit informații despre tehnologiile proprii, FLEXITECHagro®, care sunt adaptate schimbărilor climatice și sunt concepute pentru profitabilitatea culturii de sfeclă de zahăr. Programele FLEXITECHagro se fac pe baza analizei istoricului problemelor întâlnite în anii anteriori în funcţie de specie, soi/hibrid, locație şi suportă modificări pe parcursul vegetaţiei, în funcţie de condiţiile specifice ale anului. Multe dintre verigile tehnologice suferă schimbări faţă de tehnologiile clasice din cauza schimbărilor climatice.

A fost prezentat programul cadru Naturevo pentru cultura de sfeclă de zahăr, pentru obținerea unei producții mai mari și a unei digestii mai bune, care conduc la obținerea unui preț mai bun de la fabricile de zahăr. Din prezentările rezultatelor obținute în anii anteriori de către fermierii care au utilizat programele FLEXITECHagro® pentru cultura de sfeclă de zahăr au rezultat o serie de avantaje.

Produsele din portofoliul Naturevo îmbunătățesc structura solului și activitatea microbiologică, corectează ph-ul solului, stimulează dezvoltarea sistemului radicular, reduc consumurile de apă, intensifică circulația sevei, diminuează consumul de fertilizanți, măresc randamentul energetic cu până la 100% și cresc rezistența plantelor la efectele radiațiilor solare.

După cum se știe, culturile cele mai expuse în condițiile schimbărilor climatice sunt cele cu un coeficient de transpirație ridicat și cu un consum de apă mărit pentru obținerea producției, iar sfecla de zahăr este un mare consumator de apă și nutrienți. În acest sens, Naturevo vine cu soluții pentru obținerea unor producții consistente și de calitate, cu un consum de apă și nutrienți mult mai redus. Naturevo consideră că abordarea integrată poate determina sustenabilitatea agriculturii, iar prin echipa sa de vânzări se poate implica în managementul integrat al producției agricole cu aspectele sale de bază: managementul apei, managementul nutriției/fertilizării, managementul energetic, managementul protecției împotriva agenților dăunători, managementul mijloacelor mecanice și al verigilor tehnologice, managementul produsului finit și managementul antreprenorial.

Simpozionul s-a încheiat cu discuții libere între reprezentanții companiei, fermieri și reprezentanții Fabricii de Zahăr Luduș despre unele probleme ridicate de fermieri cu care aceștia se confruntă în diverse etape ale cultivării sfeclei de zahăr.

Creșterea prețului zahărului în Uniunea Europeană stimulează importurile din zona de nord-est a Braziliei, în cadrul unui sistem care permite ca o anumit cotă de zahăr din această regiune a Braziliei să intre cu tarife reduse pe piața din UE, informează Bloomberg.

Datele furnizate de firma de shipping Williams Brazil arată că firma Trader Sucres et Denrees SA a închiriat o navă pentru a trimite în România o cantitate de 30.000 de tone de zahăr brut din portul brazilian Maceio. Nava Daiwan Wisdom este prima dovadă concretă, după ce luna trecută au apărut primele zvonuri cu privire la încheierea de acorduri pentru importul de zahăr brazilian în UE.

Stefan Uhlenbrock, analist la firma germană F.O. Licht GmbH susține că prețurile la zahăr în UE au crescut cu peste 10% în sezonul care a început în luna octombrie a anului trecut, în condițiile în care recolta de zahăr a blocului comunitar este prognozată să atingă cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani. Potrivit calculelor efectuate de Bloomberg, prețurile la zahăr în Europa Occidentală au ajuns la 550 de euro pe tonă, fiind cu 43% mai mari decât cotațiile futures de la Londra.

"Prețurile în Uniunea Europeană cresc practic de la o zi la alta. Cota este acum atractivă pentru producătorii din nord-estul Braziliei și mă aștept să fie îndeplinită până la finele sezonului actual", a declarat Stefan Uhlenbrock.

Uniunea Europeană poate importa o cantitate de maxim 334.054 tone de zahăr pe an din regiunea de nord-est a Braziliei la un tarif vamal redus de 98 de euro pe tonă. Datele Comisiei Europene arată că în ultimul sezon UE nu a important nicio cantitate de zahăr din nord-estul Braziliei.

F.O. Licht estimează că producția de zahăr a UE va coborî în sezonul 2015-2016, care se va încheia în luna septembrie a acestui an, până la 13,6 milioane tone, cel mai scăzut nivel de după 1971. În aceste condiții, Comitetul european al utilizatorilor de zahăr, un grup reprezentând peste 15.000 de companii, a declarat luna trecută că Executivul comunitar trebuie să ia măsuri pentru a crește livrările și a evita lipsurile.

Oficialii UE s-au întâlnit săptămâna trecută cu reprezentanții industriei zahărului pentru a discuta posibile soluții în condițiile în care importurile ar putea să nu se ridice la înălțimea prognozelor, susțin surse din apropierea discuțiilor. Blocul comunitar ar putea să importe o cantitate cu 150.000 de tone mai mică decât estima anterior, în condițiile în care livrările din țările care au un acces preferențial pe piața UE sunt la un nivel semnificativ mai mic decât cel înregistrat anul trecut, iar situația nu ar urma să se modifice până la finele sezonului actual.

AGERPRES

Multă vreme zahărul folosit de omenire provenea numai din trestie.

În Europa, abia în 1605 agronomul francez Oliver de Serres a arătat că se găsește zahăr în sfeclă. Mai târziu, în 1747 în Germania, Marggraf a comunicat că, în urma analizelor, a găsit zahăr pur în cantitate mare în sfeclă. Un urmaș al lui Marggraf, și anume Achard, în 1784 începe experiențele pentru extragerea zahărului din sfeclă și în 1799 a obținut primele 300 kg de zahăr cristalizat. Tot Achard, în 1802, pune în funcțiune, în Silezia, prima fabrică de zahăr din sfeclă.

În țara noastră primele încercări de cultivare a sfeclei de zahăr s-au făcut de către marele agronom Petre S. Aurelian, începând cu anul 1863, la Școala Centrală de Agricultură Pantelimon, mutată în 1869 la Herăstrău. La recolta de sfeclă din anul 1871, prin bunăvoința dr. Alfredo Bernath, directorul Laboratorului de chimie al Eforiei Spitalelor Civile, realizează analiza sfeclei și găsește: 88% apă; 5,5% celuloză; 5,6% zahăr.

Experții străini propovăduiau că solul și clima României nu sunt favorabile culturii sfeclei de zahăr. Însă agrochimistul Corneliu Roman, directorul Stațiunii Agronomice București, a efectuat experiențe începând cu anul 1890 și în 1894 a prezentat rezultatele analizelor care confirmă că în România sunt condiții favorabile pentru cultura acestei specii.

La începuturi conținutul în zahăr al sfeclei era de 1,5-3,5% în randamentul de extracție de 0,7-1,8%. Prin lucrări meticuloase de ameliorare și prin tehnologii de cultură corespunzătoare, stabilite în unitățile de cercetare științifică, s-a ajuns să se crească conținutul în zahăr la peste 20%, iar randamentul de extracție la peste 17-18%.

În paralel cu preocupările pentru îmbunătățirea calității sfeclei de zahăr, s-au obținut rezultate pozitive de către cercetarea științifică și în ceea ce privește procesul de industrializare a acesteia.

În anul 1958 a fost creat Laboratorul de cercetare științifică a sfeclei de zahăr în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR).

Ulterior, în 1961, a fost înființată la Brașov Stațiunea de Cercetări pentru Cultura Sfeclei de Zahăr, iar din anul 1967 s-a adăugat și cartoful, rezultând Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului și Sfeclei de Zahăr.

Întrucât cercetările privind cultura erau separate de cele privind industrializarea care se efectuau în cadrul Institutului de Cercetări Alimentare, un grup de cercetători în frunte cu dr. doc. Z. Stănescu s-au zbătut pentru unificarea acestor activități și au obținut în 1981 aprobarea pentru înființarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr și a Substanțelor Dulci (ICPCISZSD) Fundulea.

Acesta a funcționat, la început, în construcția ICCPT Fundulea, iar din 1984 s-a montat în clădirea proprie, nou construită, dotată cu laboratoare moderne, iar pentru cultura sfeclei de zahăr cuprindea seră, casă de vegetație, camere de climatizare, depozit frigorific pentru butașii seminceri, stație de condiționat semințe din verigile hidrologice superioare.

Pentru partea de industrializare a fost construită o stație-pilot pentru fabricarea zahărului și o alta pentru fabricarea substanțelor dulci unicat în România.

Institutul a fost dotat cu 1.200 ha de teren pentru câmpurile experimentale și pentru producerea de sămânță, organizat în două ferme.

Primul director al noului institut a fost dr. ing. Vasile Popescu, autorul acestor rânduri.

Până în anul 1990 se asigura producerea de semințe din soiuri proprii pentru cele 200.000-250.000 ha cultivate cu sfeclă de zahăr.

Institutul coordona din punct de vedere tehnic și științific cultura și industrializarea sfeclei de zahăr în țară și se asigura tot necesarul de zahăr pentru consum intern și chiar disponibilități pentru export.

Primele fabrici de zahăr s-au construit la Sascut, în 1875, și Chitila, în 1876.

După 1960 s-a extins suprafața cultivată și a crescut numărul de fabrici la 33, fiind amplasate cât mai aproape de zonele de cultură pentru a ușura transportul.

După 1990 suprafața cultivată a ajuns la cca 20.000 ha, iar fabricile au fost cumpărate de firme străine care, în majoritate, au fost închise, valorificându-se fierul din ele. În prezent mai există vreo patru, România ajungând piață de desfacere pentru zahărul din import.

La intrarea în UE ne-au stabilit o cotă de zahăr de 104.000 tone, adică mai puțin de 20% din necesar, comparativ, de exemplu, cu Olanda care, deși are suprafața agricolă de 4-5 ori mai mică decât România, are o cotă de zahăr de 800.000 tone.

Încercările de extindere a suprafeței cultivate s-au lovit de poziția UE care acordă subvenție numai pentru cota stabilită.

Poate că după 2017, când se promite eliminarea cotei de zahăr, vom reveni la normal deoarece avem condiții deosebit de favorabile pentru cultura sfeclei de zahăr. Spre exemplu, în anul 2014, în județul Brașov, pe 6.000 ha cultivate s-a obținut o producție medie de 75 t/ha, iar USAMV Iași anunță că în câmpurile sale a realizat între 84-90 t/ha.

Acum cercetările în domeniul sfeclei de zahăr și cartofului se găsesc din nou la Brașov, iar Institutul de la Fundulea este închiriat de diferite firme care se ocupă de cu totul alte activități.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Uniunea Europeană are în plan liberalizarea sectorului zahărului, încă foarte protejat în Europa. Bătrânul Continent este unul din principalii consumatori de zahăr din lume, iar posibilitatea unei schimbări a regulilor a declanşat un război între industrii, agricultori şi ţările producătoare, care au interese ireconciliabile, notează joi ziarul El Mundo.

Timp de decenii, UE a fost acuzată de 'dumping'. Bruxelles-ul a protejat, din anii 60 ai secolului al XX-lea, sectorul sfeclei de zahăr cu preţuri mari garantate pentru agricultori şi cote care făceau mai atractivă producţia de zahăr. Aceasta a dus la un excedent fără precedent în Europa, producţia excedentă exportându-se, la preţuri mult sub cele ale pieţei internaţionale, graţie a ceea ce organizaţiile internaţionale şi alte ţări producătoare au calificat drept 'subvenţie încrucişată', susţinută de chiar consumatorul european care plătea un preţ de trei ori mai mare pentru zahăr. Principalele ţări prejudiciate erau statele în curs de dezvoltare a căror producţie depindea în primul rând de trestia de zahăr. 

După un denunţ prezentat de Thailanda, Australia şi Brazilia, în 2005, Organizaţia Mondială a Comerţului a condamnat UE pentru practicile sale din sectorul zahărului şi a cerut liberalizarea acestui sector. Bruxelles-ul a fost de acord să deschidă piaţa, dar în mai multe etape. În prima, care trebuia să se întindă până în 2015, s-a redus producţia de sfeclă de zahăr la jumătate şi a fost scăzut preţul minim garantat de cumpărare a sfeclei. În schimb, s-au oferit compensaţii agricultorilor şi industriei pentru a se adapta la viitoarea etapă de deschidere totală.

Europa vrea acum să prelungească această etapă până în 2020. Parlamentul European a votat deja pentru menţinerea cotelor şi se aşteaptă ca şi Comisia Europeană şi Consiliul să aprobe definitiv măsura în luna iunie. Susţinătorii cotelor insistă că, fără ajutoarele Uniunii, sectorul sfeclei de zahăr este condamnat la moarte, în mare parte a continentului. De cealaltă parte, detractorii spun că liberalizarea va permite o scădere a preţului intern şi va întări activităţile din alte sectoare corelate, precum rafinarea trestiei de zahăr, care a luat avânt în ultimii ani în Europa. 

Prima fază a reformei a transformat Europa într-unul din principalii importatori de zahăr. Cu mai mulţi actori în domeniu, industria este acum divizată între producători de sfeclă de zahăr, susţinători ai menţinerii cotelor şi producători de trestie de zahăr, care vor o deschidere a pieţei pentru a putea rafina zahărul în deplină libertate în Europa. S-a adăugat şi o industrie paralelă, cea a alimentelor preparate, care folosesc mari cantităţi de zahăr şi care susţine la rândul ei deschiderea frontierelor.

În acest adevărat război, cei care suferă cel mai mult din cauza indeciziei sectorului sunt agricultorii şi muncitorii. În Europa, prima fază a deschiderii a presupus pierderea a între 6.000 şi 10.000 de locuri de muncă până în decembrie 2011, în principal din cauza închiderii de fabrici, potrivit unui raport al Comisiei Europene. La rândul lor, agricultorii s-au orientat pur şi simplu către alte culturi.

Organizaţiile sindicale asigură că deschiderea Europei nu a îmbunătăţit condiţiile în alte puncte ale globului, deşi preţul la zahăr a crescut. 'În multe părţi ale lumii s-au creat locuri de muncă, însă nu decente', asigură un reprezentant al Uniunii Internaţionale a Muncitorilor din Alimentaţie (UITA), care dă drept exemplu ţările africane. 

În plus, reforma a fost dublată de încheierea de acorduri preferenţiale cu ţările în curs dezvoltare, precum aşa-numitul 'Everything but arms' (Totul mai puţin arme), acuzat că promovează exproprierile şi încălcarea drepturilor omului de către industria zahărului în ţări precum Cambodgia. Pentru prima oară însă din epoca colonialismului, piaţa zahărului nu mai este controlată de Europa. Brazilia este în prezent principalul producător şi exportator de zahăr din lume şi propriile companii, nu cele europene, sunt cele care stabilesc regulile. Apariţia bioetanolilor a complicat şi mai mult lucrurile. Biocombustibilii au schimbat modul de structurare a preţului la zahăr. Acum, cei care dispun de infrastructură pentru a fabrica "benzină verde" au asigurat un preţ bun, însă cei mici depind de intereselor celor mari.

Sursa: AGERPRES