Adama 750x100 30 martie
update 3 Apr 2020

Va invităm la Gala vinului nou și vechi

Organizatorii evenimentului Vinvest invita iubitorii vinului românesc la Gala Vinului Nou si Vechi, ce se va desfășura în perioada 21-23 octombrie, între orele 17.00 și 21.00 la Centrul de Afaceri Green Gate, din București. Sub “Campania Iubesc Vinul Românesc” va avea loc o triplă serată a degustării, în compania celor mai buni somelieri și oenologi, producători și cunoscători ai domeniului vinicol.
 
Practic, timp de 3 seri bucureștenii vor avea ocazia să deguste nu mai puțin de 200 de vinuri, o colectie aleasă aparținând celor 15 producători înscriși la eveniment, printre aceștia Domeniile Anastasia, Vinarte, DDM Urlați, SCDVV Pietroasa, Crama Hermeziu, Crama Dealul Dorului, Cramele Cricova, Crama Ratești, Domeniile Samburești, Domeniile Sara.
 
Întreaga manifestare își propune promovarea vinului produs pe meleagurile românești, a cramelor ca destinații turistice și a profesioniștilor care au avut curajul să investească în industria vinului.
 
Prețul biletului ce poate fi achiziționat la intrare este de 25 de lei și oferă șansa de a participa la o tombolă având ca premii un weekend de două personae cu acces SPA și mic dejun la Hotelul Valea cu Pești, o degustare de vin acasă la Partenerul Oficial – Domeniile Anastasia, 2 baxuri cu singurul vin universitar de la Stațiunea Pietroasa și o sticlă de vin la fiecare oră.

Tratamente în plantaţiile viticole

Pentru a avea o producţie sigură de struguri, tratamente preventive împotriva celor mai frecvente boli şi dăunători – mana, făinarea, putregaiul cenuşiu şi acarienii – sunt aproape obligatorii în plantaţiile comerciale de viţă-de-vie. Vă prezentăm intervenţiile foto-sanitare din prima perioadă de vegetaţie, de la lăstărire şi până la compactarea ciorchinilor, cu precizarea că gama de substanţe este mult mai largă decât cea din tabel, dar dozele utilizate trebuie să respecte recomandările din prospectul produsului.

Mana (Plasmopara viticola)

Este cea mai cunoscută şi periculoasă boală a viţei-de-vie. Se manifestă pe toate organele supraterane ale plantei – frunze, cârcei, lăstari –, dar cel mai periculos şi păgubitor este atacul de pe ciorchini.

Factori determinaţi în apariţia bolii: umiditatea de 80% (ploi, ceaţă, rouă), la infecţia primară şi 75%, la infecţia secundară; temperatură-minimum 10°C sau 11°C, la infecţia secundară.

Simptome: frunze – pete gălbui, cu aspect unde­lemniu, pe faţa superioară a frunzelor, care devin, spre toamnă, colţuroase, brun-ruginii, cu un puf albicios corespunzător petelor, pe faţa inferioară; lăstari şi cârcei – pete alungite, brun-roşietice, acoperite de puf albicios la umiditate ridicată; lăstari lignificaţi - pete alungite de culoare brun-violacee; ciorchini - boabele se îngălbenesc şi apoi se acoperă cu puf albicios, la umiditate ridicată, se brunifică (acţionează ca putregaiul gri) şi se usucă, atunci când este timp secetos. Infecţia poate continua şi după ce boabele sunt mari, se brunifică, se zbârcesc şi cad cu uşurinţă (acţionează ca putregaiul brun).

Făinarea (Uncinula necator)

Atacul cel mai păgubitor şi des este cel de pe boabe şi se dezvoltă începând cu o temperatură a aerului de cel puţin 5°C, factor favorizant fiind şi lumina difuză din aparatul vegetativ.

Simptome: frunze-miceliu albicios, care se brunifică ulterior, trecând şi printr-o nuanţă roşiatică, lobul se încreţeşte; ciorchini-miceliu albicios la început, brun mai târziu, boabele se usucă şi cad cu ciorchine cu tot. În toamnele ploioase, boabele atacate de făinare pot fi gazda perfectă pentru putregaiul cenuşiu, cele două boli fiind devastatoare pentru plantaţie.

Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea)

Ciuperca  iernează sub formă de scleroţi şi, în condiţii prielnice, poate afecta toate organele plantei, pe toată durata perioadei de vegetaţie, însă riscant pentru producţie este atacul pe boabele intrate în pârgă.

Condiţii favorabile infecţiei: umiditate mai mare de 95%; temperatură -18 până la 20°C; leziuni produse de grindină, boli şi insecte.

Simptome: frunze – pete iniţial gălbui şi apoi roşietice, pe care se dezvoltă un mucegai cenuşiu; lăstari – ţesuturile de la noduri sunt acoperite efectiv de un mucegai de culoare cenuşie; fructele mature se colorează în galben-cenuşiu spre violaceu, boabele se înmoaie, crapă, se acoperă de mucegai, putrezesc şi cad.

Dăunătorii frecvenţi: acarienii (cei mai periculoşi dăunători ai plantaţiilor viticole, putând reduce randamentul cu până la 40%, atacul fiind favorizat de temperaturile ridicate şi higroscopicitatea scăzută), molia (2 sau 3 generaţii, atacă bobocii florali, inflorescenţele şi lăstarii tineri – G1, boabele verzi – G2 şi boabele pârguite sau coapte – G3).

Maria BOGDAN

2014 - anul de deces al podgorie Teremia Mare

Moto: „Toate celelalte bogăţii ale pământului pălesc înaintea minunatelor podgorii, întinse pe mari suprafeţe“.   Dimitrie Cantemir

Anii studenţiei, în practica de o lună în primul an de facultate şi de şase luni în ultimul, precum şi primii cinci ani ai profesiei i-am petrecut printre viile din Teremia Mare. Astfel, m-am legat sufleteşte de aceste meleaguri şi de populaţia predominant germană (şvabii bănăţeni) care popula o mare parte a satelor din zonă. În afara localităţii de reşedinţă, comuna Teremia Mare mai avea şi atunci două sate: Nerău, cu populaţie predominant românească, şi Teremia Mică, ce avea exclu­siv etnici germani. Veniturile localnicilor proveneau îndeosebi din viticultură, dar erau atât de substanţiale încât cei mai avuţi dintre ei, în anii dintre cele două războaie mondiale, îşi schimbau anual autoturismul.

Sortimentul local era constituit din soiurile Creaţă, Majarcă şi Steinschiller, iar acestea se cultivau pe terenurile nisipoase ale extravilanului, la o distanţă de 1/1 metri, având astfel o densitate de 10.000 viţe/ha. Se practicau tăieri scurte, iar lucrările de întreţinere se efectuau aproape exclusiv manual şi hipo. Singurele tratamente se făceau cu zeamă bordeleză, contra manei, deoarece făinarea încă nu ajunsese în podgorie, iar putregaiul cenuşiu nu crea probleme.

Fosta Gospodărie Agricolă de Stat (GAS), devenită ulterior Întreprindere Agricolă de Stat (IAS), deţinea trei ferme viticole şi una de pepinieră. Anual se altoiau circa 5 milioane de butaşi de portaltoi, cifră dublă faţă de cât se altoieşte în prezent în întreaga ţară.

Din viţele STAS obţinute an de an se reţinea o parte importantă pentru extinderea suprafeţelor viticole. În acest mod, la nivelul anului 1980, numai IAS-ul din localitate deţinea circa 1.200 hectare de vii pe rod. În perimetrul localităţii mai erau suprafeţe importante şi în posesia CAP-ului, precum şi a particularilor.

Începând din 1990, la Teremia Mare, ca şi în alte câteva podgorii din ţară, a început un declin accentuat al plantaţiilor viticole astfel că, din întregul patrimoniu viticol al localităţii, în urmă cu 10 ani mai existau doar 8 hectare de vii, din care în prezent (2014) au mai rămas 0,5 ha, urmând ca după culesul strugurilor şi această vie să fie defrişată.

Unele dintre datele prezentate mi-au fost furnizate de către inginerul Ion Ilie, absolvent al Facultăţii de Horticultură din Bucureşti în anul 1975, care încă de la absolvire şi-a desfăşurat activitatea în zonă (CAP, IAS şi SC Terevin din localitate), fiind martor ocular al prosperării şi apoi al decăderii viticulturii locale. A avut însă iniţiativa ca în gospodăria proprie să cultive şi viţe din cele trei soiuri ale vechiului sortiment, pentru a nu se pierde în totalitate. Regret că pe un alt coleg (M. Macici), care a plecat dintre noi în 2010, nu pot să-l mai rog să-şi rectifice harta alăturată care îi aparţine, cel puţin pentru eliminarea celei mai vestice podgorii din România.

Dispariţia podgoriei Teremia Mare le-a provocat cu siguranţă un sentiment de frustrare localnicilor şi celor care, prin activitatea lor îndelungată, au contribuit la producerea plăcutelor vinuri „de cursă lungă“, ce au fost apreciate atât de conaţionalii noştri, cât şi de către mulţi consumatori din străinătate, prin vinurile trimise la export.

În încheiere, aş pune doar o întrebare decidenţilor din ţara noastră: Oare nimeni nu se face vinovat pentru dispariţia acestei avuţii naţionale, ce poartă numele de Podgoria Teremia Mare, care multor generaţii de localnici le-a fost un sprijin atât moral cât şi mai ales material?

Virgil GRECU

Via și vinul românesc, de la Dionysos la Busuioaca de Bohotin

Cu mii de ani în urmă, pe lângă activitatea de bază, care era păstoritul, locuitorii de atunci ai spațiului pe care se întinde acum România se îndeletniceau și cu viticultura. Bineînţeles, într-o formă simplă, rudimentară. Azi, nobila licoare recunoscută în lume prin soiuri alese precum Feteasca Albă şi Feteasca Regală, Grasa de Cotnari și Galbena de Odobești (pentru vinuri albe), Feteasca Neagră (pentru vin roşu), Tămâioasa Românească şi Busuioaca de Bohotin (pentru vinurile aromate) câștigă zeci de medalii la concursurile de profil.

Burebista taie viile, Decebal le replantează

Dacă luăm în calcul legendele și miturile Greciei Antice, se spune că prin însuși Dionysos, zeul vinului, a cărui patrie ar fi fost Tracia, ar fi ajuns grecii să descopere vinul. La rându-i, Homer lasă să se înțeleagă că vajnicii războinici ai regelui Agamemnon s-ar fi aprovizionat cu vin din Tracia, înaintea celor 10 ani de bătălii cu locuitorii Troiei. Mai târziu, poetul roman Ovidius, marele exilat la Tomis, lăuda vinurile Traciei, pomenind că aici se făcea chiar și coniac, prin metoda îngheţării vinului. A venit vremea geto-dacilor conduși de Burebista să practice viticultura la un nivel atât de înalt încât regele s-a văzut nevoit să distrugă plantațiile de viță-de-vie, argumentând că acestea, prin calitatea lor, atrag năvălirile dușmane. Asta cu atât mai mult cu cât vinul bun încețoșa mințile războinicilor săi înaintea marilor bătălii. După un secol şi jumătate, sub conducerea lui Decebal, Dacia își recăpătase statutul de paradis al viței-de-vie. Dovadă că, după cucerirea ei de către romani, provincia apărea reprezentată pe o emisiune monetara imperială (Dacia Felix, a împăratului Traian) printr-o femeie ce ţinea în brațe doi prunci, unul cu un strugure în mână, celălalt cu spice de grâu. Totodată, romanii au adus cu ei soiuri străine de struguri și au aplicat noi tehnici de tăiere a viței. După retragerea acestora, cu toată vânzoleala popoarelor migratoare, ce s-au perindat pe aici, cultivarea viței-de-vie se face în continuare, din generație în generație, cu eforturi reduse și rezultate bune.

Vinul voievozilor

Începând cu Evul Mediu, negustorii și călătorii străini descoperă în cele trei provincii românești soiuri de vin ieftine și de calitate. Sute de ani se exportă în întreaga Europă (Varșovia, Constantinopol, Viena), impresionând prin aromă, gust și prețuri foarte mici. Scriitorii de curte ai marilor case regale se grăbesc să consemneze în cronici nobleţea vinului de la noi. În același timp, ținându-se cont de particularitățile zonale, în cele trei țări românești începe să se practice o viticultură bazată pe anumite sortimente, în funcție de tehnica de îngrijire, tradiție sau arome. Astfel, printre podgoriile cu renume se aflau cele de la Dealu Mare (cu soiuri albe de Gordan, Bragină, Grasă de Cotnari, Feteasca Albă), Odobești (cu soiurile Galbenă de Odobești și Fetească Regală) și Drăgășani (cu soiurile Bragină, Crâmpoșie și Gordan).

Vinurile României Mari

Secolul al XIX-lea debutează îngrijorător cu apariția filoxerei și a manei, fapt ce duce la degradarea viței-de-vie autohtone. Pe baza științei și metodelor europene se încearcă refacerea rapidă a podgoriilor. Se aduc alte soiuri de viță nobilă, în special cele franțuzești, soiuri ce necesită o altă îngrijire și o altă tehnică de cultivare. Cu toate acestea, via autohtonă rezistă competiției. În 1914 izbucnește Primul Război Mondial și viticultura stagnează. Urmează înfloritoarea perioadă interbelică, timp în care vinul are din nou căutare. Pentru puţină vreme, însă, fiindcă al Doilea Război Mondial bătea la ușă stopând iarăși exploatarea normală a podgoriilor. Se instaurează regimul comunist, naționalizarea și condamnarea micului agricultor la cultivarea soiurilor hibride, de o calitate mai slabă, producția obținută fiind folosită exclusiv pentru consum propriu. Astăzi, și prin accesarea unor fonduri europene de către viticultorii de la noi, România cucerește medalii, primește distincții și premii la cele mai importante concursuri de profil, arătând lumii calităţile de necontestat ale vinului autohton.

Paul ROGOJINARU

An dificil pentru producătorii de vin

După un an 2013 cu supraproducţie de vin, 2014 se arată mai degrabă modest pentru producători, situaţie determinată în mare parte de condiţiile meteo defavorabile, care au redus producţia cu circa 25% faţă de 2012, un an normal din punctul de vedere al recoltei. Viticultorii speră ca măcar calitatea vinurilor să fie de excepţie.

Pe fondul numeroaselor precipitaţii din acest an, care au afectat o mare parte din podgorii, Patronatul Naţional al Viei şi Vinului se aşteaptă la o producţie de vin mai mică cu circa 25% faţă de 2012, când recolta a atins niveluri normale. Există, însă, şi zone unde pierderile au fost de 100%, viticultorii renunţând practic să mai culeagă strugurii.

„Avem un an atipic. 2014 este un an cu o producţie diminuată faţă de 2012 cu 25%. Vreau să punctez că 2013 a fost un an cu o producţie de struguri şi de vin foarte mare şi de aceea nu facem referire la anul de producţie 2013. Au fost regiuni viticole afectate de grindină, cu preponderenţă Banat, Mehedinţi, Drăgăşani şi Tulcea. Precipitaţiile au fost duble cantitativ faţă de anul precedent, iar acest lucru a îngreunat campania agricolă în general, de la tratamente până la cules“, a declarat Ovidiu Gheorghe, preşedinte PNVV.

Acesta susţine că, din punct de vedere cantitativ, producătorii care au efectuat corect şi la timp tratamentele fitosanitare nu au avut pierderi semnificative de producţie raportat la producţiile normale estimate.

Din punct de vedere calitativ, toamna călduroasă şi prelungită, cu diferenţe mari de temperatură între zi şi noapte, va conduce la obţinerea unor producţii de struguri cu caracteristici senzoriale şi fizico-chimice deosebite şi implicit a unor vinuri de calitate ridicată, după cum apreciază reprezentantul PNVV.

Acesta avertizează, însă, viticultorii că este foarte posibil ca în unele regiuni să fie înregistrate ploi, care vor afecta culesul strugurilor la momentul optim sau chiar mai rău, acestea pot să determine apariţia mucegaiului. Situaţia ar putea fi cu atât mai dificilă cu cât nu se pot face tratamente înaintea culesului, susţine Ovidiu Gheorghe.

În 2012 producţia de vin a fost de 3,3 milioane de hectolitri, iar în 2013 de 5,1 milioane de hectolitri, potrivit datelor MADR.

Diferenţe mari între regiuni

Producţia de struguri diferă în acest an foarte mult de la o zonă la alta. Dacă la Cotnari estimările sunt optimiste, în alte zone lucrurile stau cu totul altfel. La Săhăteni (Dealu Mare) producţia este undeva la jumătatea nivelului de anul trecut, în timp ce în Argeş există viticultori care pur şi simplu au renunţat să mai culeagă strugurii afectaţi de mană.

Pentru acest an, conducerea Cotnari estimează o producţie de vin de 15 milioane de litri, comparativ cu 13 milioane de litri, anul trecut, de pe cele 1.300 ha de vie admi­nistrate de companie. În campanie, peste 1.400 de culegători adună zilnic strugurii aflaţi în viile de pe cele 7 coline ale Cotnariului. Culesul a început cu suprafeţele de Frâncuşa, Fetească Albă şi Tămâioasă, urmate de Grasa de Cotnari. Pe rod au intrat, şi încă din 2013, Feteasca Neagră şi Busuioaca, reintroduse în podgoria Cotnari după aproape 100 de ani.

În Argeş, în schimb, precipitaţiile au făcut ravagii. George Lazăr, de exemplu, care deţine 11 ha de vie, spune că nu a mai văzut precipitaţii precum cele din acest an niciodată.

„Pagubele au fost foarte mari, au fost ploi de 100 de litri pe metru pătrat în Argeş. Am avut parte de trei ploi, dintre care una chiar în timpul înfloritului. La momentul acela, ploile s-au prelungit şi nu am putut să intrăm să executăm tratamentele. Totul s-a dus pe apa sâmbetei şi nu am mai avut ce să mai facem“, spune Lazăr. El afirmă că a luat decizia de a nu mai recolta via, deoarece cantitatea de zahăr din struguri era foarte mică – mai puţin de 150 de grame.

„N-am cules, pentru că dacă recoltezi struguri care sunt pe jumătate stricaţi trebuie să pui zahăr, ceea ce legislaţia nu îţi dă voie. Trebuie să adaugi cel puţin 20 de grame ca să faci un vin de 10 grade. Ce a mai scăpat din struguri, cred că nu a avut nici 150 de grame de zahăr“, a declarat Lazăr.

Producţie la jumătate la Săhăteni

Producţia din acest an este mult mai mică şi la Domeniile Săhăteni, în podgoria Dealu Mare, sub jumătate faţă de cea de anul trecut, după cum afirmă Aurelia Vişinescu, în calitate de oenolog şi proprietar al companiei.

„Să nu uităm totuşi că 2013 a fost un an de excepţie în ceea ce priveşte producţiile de struguri obţinute în România. Dacă ne raportăm la un an normal, scăderea ar fi cam de 30%. Sunt foarte multe suprafeţele fără struguri, recolta a fost pierdută chiar din faza de legare ca urmare a atacului de mană şi făinare în special“, a declarat Vişinescu.

Ploile excesive au făcut ca aplicarea tratamentelor fitosanitare să nu poată fi efectuată la timp, iar multe tratamente au fost spălate de ploi şi nu au mai asigurat protecţia necesară.

Aurelia Vişinescu mai afirmă că, din cauza precipitaţiilor, a fost „sacrificată“ o parte din plantaţie pentru a putea fi ţinute sub control parcelele valoroase calitativ, dar chiar şi aşa producţiile au fost semnificativ mai mici în comparaţie cu un an normal. În ceea ce priveşte coacerea, aceasta a fost foarte diferită, soiurile albe au ajuns la maturitate foarte repede, în timp ce pentru soiurile roşii încă nu s-a atins acest moment (n. red. – la data de 30 septembrie), excepţie fiind Pinot Noir-ul, care este un soi timpuriu.

„Aceasta îmi aminteşte cumva de începuturile carierei mele când nu intram la cules decât în luna octombrie, mergând chiar către sfârşitul lunii cu soiurile tardive precum Cabernet Sauvignon“, adaugă Vişinescu.

În ceea ce priveşte calitatea vinului din acest an, în mod cert 2014 va fi mult mai bun decât 2013 şi 2012, susţine oeonologul de la Săhăteni.

Ioana Guţe

Programul viticol al României dispune de 238,5 milioane de euro, în perioada 2014-2018

România a reușit să cheltuiască în totalitate, până în 2013, cele 253 de milioane de euro alocate prin programul viticol , iar pentru perioada 2014-2018 sunt disponibile alte 238,5 milioane de euro, a declarat, vineri, vicepremierul Daniel Constantin, ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în cadrul evenimentului dedicat Zilei Europei.

"O mândrie pentru noi este programul viticol deoarece, prin cele 252 milioane euro cheltuite 100% până în 2013, au fost realizate 25.000 ha plantații nou înființate și programe de promovare a vinurilor în China, Rusia, Japonia și SUA. Alte 238,5 milioane euro sunt disponibile pentru anii 2014 — 2018. Prin Decizia Comisiei recent adoptată în 29 aprilie 2014, s-a aprobat un nou program de promovare a vinurilor în Azerbaidjan și Belarus", a spus Constantin.

Și agricultura ecologică "este o altă mândrie a României" pentru că produsele ecologice și cele tradiționale pot face oricând cinste pe toate piețele, consideră șeful MADR.

"Produsele ecologice și cele tradiționale reprezintă cu adevărat România și pot face oricând cinste pe toate piețele, fie pe cea europeană fie în țări terțe. Le mulțumesc fermierilor și procesatorilor care s-au dedicat acestui sector, dezvoltat an de an, atât în producția cerealieră, dar și zootehnică. Aici sunt produse care vin din cele opt regiuni de dezvoltare ale țării, dar care sunt prezentate și de ceea ce caracterizează zona respectivă, tradiții și porturi populare. Strategia noastră în domeniu este de a face toate eforturile, inclusiv financiare, ca la toate expozițiile internaționale specializate standurile României să fie cât mai generoase, iar produsele să fi reprezentate așa cum se cuvine", a spus ministrul Agriculturii, în timpul vizitării expoziției de produse tradiționale.

În ceea ce privește noul PNDR 2014-2020, Constantin a reamintit că în 20 mai vor fi lansate primele două măsuri, respectiv investiții în ferme și bunăstarea animalelor.

"Noul PNDR 2014-2020, cu o finanțare de 8 miliarde euro fonduri comunitare, transmis în martie Comisiei Europene, înglobează obiectivele de dezvoltare viitoare stabilite în relație strânsă cu partenerii noștri, viitorii beneficiari, discutat și dezbătut în 8 conferințe regionale, în cadrul cărora am învățat la fața locului ce își doresc fermierii și cum să ne atingem țintele. În 20 mai, peste 13 zile, lansăm primele două măsuri finanțate din alocarea 2014-2020, investiții în ferme și bunăstarea animalelor", a adăugat ministrul.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și Ministerul Afacerilor Externe (MAE) au celebrat vineri 'Ziua Europei' alături de producătorii agricoli, evenimentul fiind susținut de o paradă a costumelor populare din opt regiuni ale țării, realizată de elevii de la Cercul de Folclor "Dor și dor cu mine călător" al Liceului teoretic "Dimitrie Bolintineanu.

Pe toată durata zilei de vineri, 9 mai 2014, curtea Ministerului Agriculturii se va transforma într-un loc în care "voia bună, mâncarea sănătoasă și portul popular se vor armoniza în spiritul tradițional românesc".

Membrii Asociației BIO — România și cei ai Federației Naționale de Produse Tradiționale au organizat și o expoziție de produse tradiționale și ecologice din cele opt regiuni ale țării.

Sursa AGERPRES

 

Lucrări de protecţie a viţei-de-vie

Unitatea Fitosanitară Cluj recomandă aplicarea tratamentelor fitosanitare în plantaţiile de viţă-de-vie şi butucii de lângă casă împotriva Acarienilor (adulţi) care au iernat în crăpăturile scoarţei butucilor, coardelor, în solzii mugurilor, resturile vegetale, în frunzele căzute pe sol (Calepitrimerus vitis, Eriophies vitis, Tetranychus urticae).

Tratamentele sunt curative pentru parcelele/ butucii unde a existat atac anul trecut. Aplicaţi tratamentul într-una dintre fenofazele plantelor de viţă (în funcţie de zonă):

1. La umflarea mugurilor, dezmugurire – Envidor 240 SC – 0,04% (pentru rezerva de acarieni eriofizi);

2. La 3-4 frunzuliţe – lăstar 10-15 cm, cu  Nissorun 10 WP – 0,05%, sau Apollo 0,04%, sau Vertimec 1,8 EC 0,08-0,1% (pentru acarioză şi erinoză). De asemenea, se poate folosi Thiovit Jet 80 WDG – 0,3%, sau Kumulus DF – 0,3 %, ori Microthiol Special – 0,35%, sau Karathane M 35 CE – 0,05%, ori Sulphur 80 WG – 0,3% (pentru făinare).

Este obligatoriu tratamentul acolo unde au fost semnalate atacuri de făinare în anul trecut şi există soiuri sensibile la acest patogen. Urmăriţi o acoperire cât mai uniformă a butucilor de viţă-de-vie.

În mod particular pentru plantaţiile/butucii (înfiinţate pe rădăcini proprii, portaltoi sau HPD) unde s-a semnalat şi anul trecut prezenţa dăunătorului Phylloxera vastatrix – filoxera galicola sau filoxera frunzelor se va aplica un tratament în focarele cunoscute între fenofaza de dezmugurit – degajarea primelor 2-3 frunzuliţe (momentul migrării larvelor) cu produsul Calypso 480 SC – 0,02%.

Luaţi toate măsurile ce se impun pentru protecţia mediului înconjurător. Respectaţi cu stricteţe normele de lucru cu produse de protecţia plantelor, cele de securitatea muncii, animalelor, peştilor, polenizatorilor.

Prilej de bucurie pentru viticultori - butoaiele sunt pline şi anul acesta

Producţia de vin din acest an este estimată la peste 4 milioane de hectolitri, cu circa 20% mai mare faţă de anul trecut, ceea ce reprezintă un record al ultimilor 3 ani din punctul de vedere al volumului, potrivit prognozelor avansate de Patronatul Naţional al Viei şi Vinului. Condiţiile meteo favorabile, precum şi intrarea pe rod a unor suprafeţe noi au mărit serios producţia, ba chiar au dublat-o în unele cazuri.

Producţie cu 20% mai mare faţă de anul trecut

Patronatul Naţional al Viei şi Vinului (PNVV) susţine că producţia bună din acest an a fost favorizată şi de faptul că, spre deosebire de anii precedenţi, nu s-au înregistrat importante manifestări extreme ale vremii. „Iarna a fost blândă, iar perioadele prelungite de insolaţie din acest an au permis acumulările de zaharuri în struguri necesare producerii vinurilor de calitate“, se arată într-un comunicat al patronatului.

Culesul viilor a început la mijlocul lunii august în Banat (Recaş) şi Dealu Mare şi a continuat în septembrie, finalizarea acestuia fiind preconizată undeva la mijlocul lunii octombrie.

„Din datele preliminare furnizate de producătorii de vin, estimăm la nivel naţional o producţie cu cel puţin 20% mai mare faţă de anul precedent, peste 4 milioane de hectolitri de vin. Două sunt principalele motive care conduc la această concluzie: intrarea pe rod a noilor suprafeţe cultivate cu viţă-de-vie ca urmare a investiţiilor realizate prin SAPARD şi Programul Naţional Suport pentru Sectorul Vitivinicol 2008–2013 (circa 30.000 ha) şi precipitaţiile bogate căzute pe parcursul acestui an (cca 15% mai mult decât anul prece­dent)“, afirmă Ovidiu Gheorghe, preşedintele PNVV.

Strugurii pentru vin se tranzacţionează în ţară la preţuri care variază între 0,8 şi 1,2 lei/kg. În 2012 România a ocupat locul 11 în topul mondial al producătorilor de vin, la mare distanţă de Italia şi Franţa, care s-au aflat pe primele poziţii. Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV), ordinea a fost următoarea: Italia, Franţa, Spania, SUA, Argentina, Australia, Chile, Africa de Sud, Germania, Portugalia şi România (3,45 milioane de hectolitri).

Creştere de 80% la Ostrov

Producătorul de vinuri Domeniile Ostrov estimează pentru acest an o producție de peste 12.000 tone de struguri de vin (nouă milioane de litri de vin), mai mare cu 80% față de anul trecut.

„Anul acesta recolta la strugurii de vin este una bogată, poate chiar cea mai bogată din ultimii ani, se pot culege în medie 12 tone la ha. Rezultatele sunt mai mult decât pozitive, estimăm o creștere cu 80 de procente a producției de anul acesta, față de cea din 2012. Această creștere se datorează și celor 300 ha care au intrat în 2013 pe rod“, declară Oana Belu, acționar Domeniile Ostrov.

În 2012 Domeniile Ostrov au investit peste 700.000 de euro în replantări cu soiuri nobile, astfel încât în prezent întreaga suprafaţă de peste 1.300 ha „se află în această situaţie privilegiată“. O altă parte din aceste fonduri au fost direcționate spre achiziționarea de utilaje şi instalaţii de producție, tehnologii de ultimă generație, afirmă Belu.

La Ostrov, peste 600 de oameni participă timp de două luni la culesul strugurilor de pe cele 1.000 ha cultivate cu viţă-de-vie. Compania are în dotare și o mașină de recoltat struguri care adună zilnic peste 20 de tone. Procesul de vinificație a început odată cu culesul strugurilor. Pe măsură ce sunt culeși, strugurii sunt încărcați în remorci, după care aceștia ajung la zdrobit și mai apoi mustul intră în procesul de fermentație și maturare. Tot acest proces se va încheia în luna noiembrie, după ce se va finaliza recoltarea, afirmă reprezentanţii companiei. Alături de podgoria de viţă-de-vie, compania mai deţine aproape 400 ha de pomi fructiferi şi 200 ha de legume.

Murfatlar aşteaptă o majorare de 30%

Compania Murfatlar, unul dintre principalii jucători pe piaţa internă a vinului, se aşteaptă în acest an la o producţie mai mare de vin cu 30% faţă de anul trecut. Culesul a început în 5 septembrie, procesul fiind finalizat în jurul datei de 5 octombrie, potrivit reprezentanţilor companiei.

„Creşterea producţiei a fost influenţată de condiţiile meteo favorabile şi de faptul că nu ne-am confruntat cu fenomene extreme. În sezonul de iarnă temperaturile au fost în general blânde, lăsând astfel ca mugurii să se dezvolte, primăvara a adus precipitaţii normale şi iată că am avut parte şi de o vară însorită, cu temperaturi ridicate, ceea ce conduce la acumulări de zahăr în struguri şi, prin urmare, la vinuri de calitate“, afirmă Laura Muşat, PR manager Murfatlar.

Aceasta susţine că au contat şi tratamentele fitosanitare şi îngrăşămintele aplicate la viţa-de-vie.

Producţie record la Cotnari

Producătorul de vinuri Cotnari estimează pentru acest an o producţie record de 12 milioane de litri de vin, pe fondul unui an de excepţie, dar şi intrării pe rod a tuturor celor 1.710 ha cu viţă-de-vie.

„Anul trecut erau doar 1.350 ha pe rod. Anul acesta a plouat exact la timp (lunile mai, iunie). Apoi a urmat perioada de caniculă, când strugurii aveau lichidul necesar şi au acumulat zahăr. De asemenea, soiurile roşii (Feteasca Neagră şi Busuioaca de Bohotin) sunt deja în al treilea an de rod şi putem spune că avem două soiuri care s-au adaptat extraordinar la condiţiile de la Cotnari“, afirmă Cătălin Grecu, directorul de marketing al companiei.

Cantitate dublă la Budureasca

Producţia de struguri este foarte bună atât calitativ, cât şi cantitativ – mult mai bună decât anul trecut pentru că nu a fost îngheţ – şi la Budureasca (podgoria Dealu Mare).

„Am recoltat o treime din producţie, vreo 900 de tone, şi mai avem încă 1.600 de tone. Faţă de anul trecut, la noi producţia este dublă, am avut producţii bune atât la strugurii albi, cât şi la cei roşii. A mers ceva mai prost la Chardonnay şi la Fetească Neagră, unde avem o producţie mai mică de opt tone, în rest media este pe undeva la nouă tone“, afirmă Dumitru Jurcă, director la producătorul de vinuri.

Sfârşitul culesului este prognozat a se finaliza după 15 octombrie.

Producţii slabe în Franţa

Viticultorii francezi se aşteaptă, în acest an, la o recoltă mai mică, dar de calitate mai bună, după ce furtunile violente şi cea mai rece primăvară din ultimii 25 de ani au afectat viile, transmite Reuters. În multe regiuni ale Franţei, cel mai mare producător mondial de vin, producţia este aşteptată să coboare la cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii. În schimb, vara caldă şi uscată ar trebui să contribuie la creşterea calităţii vinului. Ministerul francez al Agriculturii se aşteaptă în 2013 la o producţie de vin de 44,5 milioane hectolitri, echivalentul a aproape şase miliarde de sticle, peste recolta de 41,4 milioane de hectolitri înregistrată anul trecut, însă sub media multianuală.

Ioana GUŢE

2013 în viticultură: struguri mulţi şi vinuri superioare

Raportat la extremele climatologice, anul 2013 ar trebui să fie mai bun pentru viticultură, în comparaţie cu 2012, când viţa de vie a fost afectată de gerurile năprasnice din februarie şi apoi de seceta atmosferică şi pedologică puternică din lunile iunie-august. Fenomenele meteorologice din acest an s-au manifestat izolat, două valuri de grindină, de la sfârşitul lunii mai şi prima decadă a lunii iulie, afectând, suprafeţele plantate cu viţă de vie din Odobeşti, Broşteni, Ţifeşti, Jariştea, Găgeşti şi Boloteşti, din judeţul Vrancea, în procente de 30-60%. Grindină a mai fost în Dobrogea, dar pierderile reclamate la Adamclisi şi Murfatlar nu sunt foarte importante. Per total ţară însă, producătorii aşteaptă o recoltă mai bună cu 25% decât anul trecut şi de o calitate superioară, dat fiind faptul că a existat un echilibru între precipitaţii şi temperatură (căldură).

7-10 tone în Dealu Mare

Dr. ing. Marian Ion, director ştiinţific la ICDVV Valea Călugărească, referindu-se la podgoria Dealu Mare, estimează o medie a producţiei de 6.500-7.000 kg/ha: „Vor fi producţii în viile tinere şi de 10-11.000kg/ha, dar media este trasă în jos de recolta din plantaţiile bătrâne, unde nu se poate conta pe mai mult de 5-6.000kg /ha, pe alocuri şi 4.000 kg/ha. Dacă perioada de secetă însoţită de caniculă va persista, este posibil să avem diminuări de recoltă, nu cu foarte mult, dar scăderea nu poate fi evitată“. 

La Pietroasele, în condiţiile unui an climatic fără excese, mai puţin perioada de secetă din ultima perioadă, se estimează o medie de 7.200 kg/ha, cu o maximă de recoltă la soiul Burgund Mare (9.000 kg/ha) şi un minim la Cabernet Sauvignon (6.200 kg/ha) şi Riesling italian (6.000 kg/ha).

În zona Ceptura, ing. Robert Băicoianu, vorbea despre o producţie excelentă calitativ în primul rând, cu însuşiri organoleptice specifice fiecărui soi exprimate la maximum, dar şi calitativ, cu o medie a producţiei cert peste 10.000 kg/ha.

Şi în judeţul Buzău, în centrul viticol Verneşti – Zoreşti, lucrurile stau foarte bine, potrivit ing. Vasile Mocanu: „La noi s-a început deja recoltarea, cu 7-10 zile mai devreme, cu viţa de vie aflată în anul al III-lea, pentru a o elibera de sarcină şi a-i permite să formeze elementele pentru rodul următor. Ca estimare a producţiei, aceasta diferă, în funcţie de cât a programat fiecare prin tăiere, de vârsta plantaţiei, de goluri etc. Un raport echilibrat între calitate şi cantitate ar vorbi despre un optim de 8.000 kg/ha, însă anul acesta, media trece peste 10.000 kg/ha, putându-se atinge lejer 12.000 kg/ha, la Fetească regală şi albă. În zona noastră, ne bucurăm de un an bun, când Muscatul Ottonel poate ajunge şi la 15.000 kg/ha, dar una peste alta, vorbind doar despre via mea, mă aştept să am o recoltă cu 30% mai bună comparativ cu anul trecut, deşi raportarea nu este corectă, având în vedere că reperul (2012) este un an afectat puternic de îngheţ“.

Datele publicate pe site-ul oficial al MADR arată că, în 2012, suprafaţa cultivată cu viţă de vie a fost de 183. 169 ha (locul 5 în Europa şi 10 în lume), cu o producţie de vin cifrată la 3450,7 mii hl, mai mică decât în anul 2011 cu 607,5 mii hl. Structura pe soiuri nobile a plantaţiilor este dominată de Fetească regală (15,86%), Merlot (14,83%), Fetească albă (11,78%), Riesling italian (6,99%) şi Aligote (6,86%). Din ţară au plecat la export 11,8 mii tone de vin, cu un volum al tranzacţiilor de 16,6 milioane de euro, dar piaţa internă a înghiţit de cinci ori mai mult vin adus din ţările intracomunitare şi terţe/agreate, respectiv, 59 mii tone, care au valorat 44,9 milioane de euro.

Cotnari şi Huşi – recolte excelente

Potrivit informaţiilor trimise din Dobrogea, la Murfatlar, specialiştii contează pe producţii de peste 10-11.000 kg/ ha.

În Galaţi, în Dealurile Bujorului, se estimează o recoltă de 5.000-6000 kg/ha, mai mică în suprafeţele lucrate în loturi restrânse (Muscat Ottonel, în jur de 3.000 kg/ha). Alte evaluări: 5.000 kg/ha la Nicoreşti, 7.500 kg/ha (Fetească regală şi albă), la Matca, între 7.000 kg/ha (Cabernet sauvignon) şi 12.000 kg/ha (Riesling), la soiurile pentru vin, şi de la 7.000 kg/ha (Afuz Ali şi Italia) la 10.000 kg/ha (Perla de Csaba), în cazul soiurilor de masă, în centrul viticol Iveşti.

Secretarul ştiinţific de la SCDVV Iaşi, dr. ing. Doina Damian, vorbeşte despre o producţie, potrivit estimărilor şi a informaţiilor primite din teren, de 10.900 kg/ha la soiurile pentru vin roşu şi de 6.900 kg/ha la soiurile albe, în podgoria Huşi – Vaslui (Fetească regală – 11.000 kg/ha, Aligoté – 11.000 kg/ha, Tămâioasă românească – 11 000 kg/ha, Busuioacă de Bohotin – 11.300 kg/ha, Cabernet Sauvignon – 9 000 kg/ha), în vreme ce, la Cotnari – Iaşi, recolta este evaluată la 8-12.000 kg/ha.

Pe dealurile din apropierea Iaşilor, producţia este de aşteptat să depăşească 6.400 kg/ha (4.400-Merlot, 4.250 – Muscat Ottonel, 7.500 – Aligoté. 5.270 – Fetească regală).

În judeţul Iaşi, în anumite zone, producţia a fost afectată de căderile de grindină din 21 mai, respectiv, 4 iunie 2013.

Muscat Ottonel, soi cu probleme în Transilvania

În Arad, la Miniş, lucrurile ar fi stat binişor dacă nu ar fi apărut intervalul de aproape o lună, în care temperaturile de 35-40°C la adăpost şi lipsa precipitaţiilor (au fost nopţi în care nu s-a format nici măcar roua) au contribuit la diminuarea producţiei. Un 4.200 kg/ha este varianta optimistă.

În zona de influenţă a SCDVV Blaj, se estimează rezultate medii mai slabe la Muscat Ottonel (3.500 kg/ha) şi Pinot gris (5.600 kg/ha) şi bune la Riesling Italian (7.000 kg/ha), Fetească regală (8.900 kg/ha), Sauvignon blanc (9.800 kg/ha). În cazul soiului Muscat Ottonel, din cauza temperaturilor scăzute din primăvară, s-a produs fenomenul de cădere a florilor şi boabelor tinere. Mai multe soiuri au fost afectate, dar efectul cel mai puternic s-a resimţit la Ottonel.

În viile Jidveiului, directorul tehnic al celei mai mari companii din Transilvania, Marian Cucură, anticipează o producţie mai mare, în medie, cu 3.000 kg/ha, în comparaţie cu anul trecut: „La Muscat Ottonel,  afectat de temperaturile scăzute din timpul înfloritului, contăm pe 4-5.000 kg/ha, dar media pe ansamblul plantaţiilor va fi de, să zicem, 8-9.000 kg/ha. Cele mai bune rezultate le avem la Fetească regală, unde ne aşteptăm la o producţie de 14.000 kg/ha.

Maria BOGDAN

Mai multe podgorii afectate de căderea accidentală a florilor şi boabelor tinere

Condiţiile climatice atipice din primăvara acestui an, cu temperaturi ridicate în preînflorit, urmate de zile reci cu ploi abundente în perioada de înflorit a viţei-de-vie, au provocat tulburări de polenizare şi fecundare, soldate cu „căderea accidentală a florilor şi boabelor tinere“ şi distrugerea parţială sau totală a inflorescenţelor. Fenomenul a fost semnalat în mai multe regiuni viticole din ţară, cel mai afectat soi vinifer fiind Muscat Ottonel. Au fost de asemenea afectate, în mai mică măsură, soiurile: Riesling italian, Muscat Polscay, Muscat Hamburg, Gewurztraminer.

În ultimii ani, pe fondul accentuării condiţiilor climatice extreme, astfel de fenomene denumite Coulure (în franceză) sau Shatter (în limba engleză) au fost semnalate în mai multe ţări viticole din Europa, cele mai afectate soiuri fiind în ordinea importanţei pagubelor produse Grenache, Malbec, Merlot, Muscat Ottonel, Riesling italian.

În baza cercetărilor multianuale efectuate la Staţiunea de Cercetări Viticole Blaj (SCDVV Blaj), manifestări similare au fost evidenţiate în pri­măvara anilor 1984 şi 1985 în câmpul experimental Crăciunel pe acelaşi soi Muscat Ottonel.

Fenomenul de „Cădere accidentală a florilor şi boabelor tinere“ se manifestă primăvara în perioada înfloritului, ca rezultat al unor reacţii metabolice la condiţiile climatice extreme care împiedică polenizarea şi fecundarea florilor şi determină căderea boabelor mici imediat după ce se formează.

Într-o anumită măsură, căderea (scuturarea) florilor este un fenomen natural de autoreglare a viţei-de-vie în vederea normării producţiei. Fenomenul cauzează pierderea unui anumit procent de flori, dar atunci când situaţia este agravată de anumite condiţii meteorologice neprielnice, care perturbă fotosinteza, căderea este considerată accidentală şi poate avea un impact sever asupra producţiei anului în curs.

A nu se confunda fenomenul de „meiere accidentală“, care provine de la un mecanism trofic de tulburare a redistribuirii zaharurilor, cu fenomenul de „cădere accidentală“, cauzat de tulburările de polenizare şi fecundare din cauza condiţiilor climatice neprielnice din timpul înfloritului, deşi de multe ori cele două fenomene merg mână în mână.

În acest moment în plantaţiile afectate pot fi observate inflorescenţe afectate 100% sau uscate, inflorescenţe parţial afectate, dar şi inflorescenţe în plin înflorit aflate pe copili.

O evaluare a intensităţii fenomenului de cădere accidentală asupra recoltei anului în curs poate fi efectuată în prima decadă a lunii iulie, începând cu fenofaza bob de mazăre.

Factori favorizanţi

Fenomenul de „cădere accidentală a florilor şi boabelor tinere“ este declanşat de o serie de factori meteorologici nefavorabili înfloritului şi legării boabelor:

- Temperaturi reduse <15°C.

- Ploi abundente şi de lungă durată.

- Înnourări accentuate.

- Fluctuaţia temperaturilor (perioade cu temperaturi ridicate, urmate de perioade cu temperaturi scăzute), care pot întârzia sau întrerupe fotosinteza.

- Alte cauze care agravează efectele includ: sol umed şi fertil, tăierea severă primăvara, portaltoi viguroşi, lumina difuză, aplicarea în exces a îngrăşămintelor cu N.

Soluţii privind refacerea viilor calamitate

În viile afectate soluţiile recomandate diferă în funcţie de gradul de afectare a inflorescenţelor:

n În plantaţiile calamitate, unde este afectată producţia principală, în scopul stimulării producţiei secundare se recomandă ciupitul lăstarilor.

Această lucrare constă în suprimarea vârfurilor de creştere a lăstarilor fertili. Astfel se provoacă emiterea de copili purtători de inflorescenţe, asigurând pe cât posibil recuperarea parţială a producţiei pe anul în curs. Concomitent se recomandă aplicarea produselor fertilizante (îngrăşăminte foliare cu potasiu), care să favorizeze formarea strugurilor din copili şi să grăbească maturarea.

Atenţie! Lucrările în verde speciale necesită un volum de muncă ridicat şi vor avea ca efect pornirea în vegetaţie a unui număr prea mare de copili, iar în unele cazuri chiar pornirea în creştere a mugurelui principal din ochiul abia format. Aceasta duce la folosirea neraţională a asimilatelor şi favorizează atacul de mană pe frunzele tinere ale copililor.

n Dacă accidentul climatic a provocat distrugerea parţială a inflorescenţelor (meiere şi mărgeluire), nu sunt recomandate lucrări speciale, deoarece inflorescenţele neafectate sau cele afectate parţial asigură în bună parte producţia anului în curs, boabele mărgeluite îşi măresc volumul şi cresc în greutate, chiar dacă strugurii nu ar fi de mărime normală. Pentru obţinerea unei producţii de bună calitate se recomandă aplicarea raţională a lucrărilor agrotehnice şi fitosanitare corespunzătoare.

Dr. ing. Liliana TOMOIAGĂ, SCDVV Blaj
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

„A apărut Ghidul fitosanitar al viticultorului“

Cartea Ghidul fitosanitar al viticultorului se adresează practicienilor din viticultură (fermieri), dar este deosebit de utilă tuturor celor interesaţi de cultura viţei-de-vie.

Scopul acestui ghid este acela de a facilita diagnoza rapidă şi corectă a celor mai importanţi agenţi de dăunare ai viţei-de-vie şi de a oferi cele mai bune soluţii privind tehnologia care trebuie aplicată pentru controlul eficient al acestor inamici.

Ediţia precedentă data din 2008, însă era necesară o reeditare, având în vedere acumularea de noi informaţii în legătură cu structura şi evoluţia agenţilor de dăunare ai viţei-de-vie, noile recomandări sau schimbarea criteriilor în utilizarea produselor de protecţie a plantelor.

Folosind rezultatele obţinute până în prezent în cercetarea şi practica viti­colă românească şi mondială, autoarea dr. ing. Liliana Tomoiagă, cercetător ştiinţific grad I la SCDVV Blaj, a pus în această lucrare toată experienţa şi cunoştinţele sale pe probleme de protecţie fitosanitară a viţei-de-vie. Prin datele oferite, simplu şi concis, Ghidul fitosanitar al viticultorului furnizează informaţii utile de natură practică, pe înţelesul tuturor, însoţite de o serie de imagini care să permită diagnoza celor mai importanţi agenţi patogeni şi dăunători ai viţei-de-vie, scheme orientative de combatere integrată şi un Ghid de diagnoză a bolilor şi dăunătorilor viţei-de-vie.

De asemenea, în această ediţie revizuită şi completată a fost inclus un nou capitol privind viticultura ecologică şi ecosistemul viticol. Recomandările privind utilizarea produselor de protecţie a plantelor (PPP-urile) sunt bazate pe informaţii actualizate conform legislaţiei naţionale în vigoare şi în conformitate cu acquis-ul comunitar.

Pentru facilitarea parcurgerii sale, Ghidul fitosanitar al viticultorului este structurat după un model fenologic (pe fenofaze), bazat pe calendarul fitosanitar al viticultorului.

Astfel, agenţii de dăunare şi măsurile de prevenire şi combatere recomandate sunt prezentate în raport cu derularea stadiilor fenologice pe capitole, după cum urmează:

Cap. I – Dezmugurit – debutul înfloritului

Cap. II – Înflorit – compactarea ciorchinilor

Cap. III – Compactarea ciorchinilor – pârgă

Cap. IV – Pârgă – recoltat

Cap. V – Repaus vegetativ – înainte de dezmugurit
Cap. VI – Managementul integrat de combatere a bolilor dăunătorilor şi buruienilor viţei-de-vie prezintă metoda actuală de combatere integrată în viticultură, propunând măsuri orientate spre creşterea nivelului şi calităţii producţiilor, în acord cu conceptul de dezvoltare durabilă.

Cap. VII – Viticultura ecologică şi ecosistemul viticol prezintă aspecte privind cultivarea viţei-de-vie în sistem ecologic, un mod de producţie alternativ bazat pe reinstalarea biodiversităţii vegetale, animale şi microbiene şi utilizarea durabilă a componentelor diversităţii biologice.

Pe parcursul unui an calendaristic, acelaşi parazit poate fi abordat în 3 sau 4 fenofaze sau capitole diferite, în funcţie de ciclul biologic evolutiv al agentului de dăunare şi fenologia plantei.

Specialiştii din viticultură vor constata că lucrarea reprezintă un îndreptar practic complex şi foarte util pentru o diagnoză rapidă şi corectă a celor mai importante boli sau dăunători ai viţei-de-vie, precum şi pentru tratamentele fitosanitare adecvate.

Prin conţinutul ştiinţific bogat, concepte moderne în prezentare şi informaţii practice şi deosebit de utile, lucrarea de faţă contribuie la îmbogăţirea sferei de cunoaştere pentru specialiştii în domeniu, stimulând căutarea noului pentru cei din sfera cercetării ştiinţifice şi iniţiindu-i pe începători în devenirea lor ca profesionişti.

Pentru informaţii suplimentare sau pentru achiziţionarea cărţii Ghidul fitosanitar al viticultorului vă puteţi adresa la secretariatul SCDVV Blaj, 0258.711.623, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Varianta online a lucrării poate fi accesată pe pagina web a SCDVV Blaj: ww.scvblaj.ro

Dr. ing. Maria Iliescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

România a reuşit să obţină 238,5 milioane euro pentru programul viticol 2014-2018

România a reuşit să obţină 238,5 milioane euro, respectiv 47,7 milioane euro/an, pentru programul viticol 2014-2018 - un plus de 5 milioane de euro anual faţă de programul anterior - dar şi "o definiţie mai puţin restrictivă" a fermierului activ şi mai multă flexibilitate pentru diversificarea culturilor, au anunţat, miercuri, reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Potrivit unui comunicat al MADR, principale punct de interes pentru România în cadrul reuniunii Consiliului Uniunii Europene - Agricultură şi Pescuit, desfăşurate în 24-25 iunie 2013, la Luxemburg, au fost legate de impunerea unei definiţii mai robuste pentru fermierul activ, aplicarea în mod opţional a plafonării, creşterea procentului pentru plăţile naţionale tranzitorii, o alocare mai importantă pentru sprijinul cuplat, flexibilizarea şi o mai bună adaptare a cerinţelor de înverzire la specificul naţional, o schemă pentru tinerii fermieri obligatorie în pilonul 1 şi mai ambiţioasă în recompensarea tinerilor.

Cel mai important obiectiv atins de către România îl reprezintă corectarea erorii la alocarea pentru Programul viticol 2014-2018. Astfel, pentru perioada următoarei programări de 5 ani s-a obţinut o finanţare totală de 238,5 milioane euro, reprezentând 47,7 milioane euro/an.
"România a reuşit să obţină o definiţie a fermierului activ mai puţin restrictivă, care, deşi exclude beneficiarii care nu practică preponderent activităţi agricole, lasă statelor membre posibilitatea adaptării la specificul naţional. Referitor la plafonare, aplicarea va fi pe baze voluntare, cu obligativitatea aplicării unor reduceri pentru tranşele de peste 300.000 euro. La plăţile naţionale tranzitorii s-a obţinut o creştere de 39%, prin aplicarea noilor procente: începând de la 75% in 2015 si ajungând la 50% în 2020. Procentul pentru sprijinul cuplat a fost majorat de la 10% la 13%, la care se pot adăuga încă 2% pentru culturile proteice. Un rezultat considerabil îl reprezintă şi posibilitatea aplicării plăţii redistributive pentru primele hectare şi de către SM SAPS, ceea ce presupune ca se va putea acorda o plată suplimentară pentru primele 30 de hectare", se arată în comunicat.

În intervalul 24-25 iunie 2013 a avut loc, la Luxemburg, reuniunea Consiliului Uniunii Europene - Agricultură şi Pescuit. Delegaţia României a fost condusă de ministrul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, şi de secretarul de stat în MADR Achim Irimescu. AGERPRES

Lucrări de primăvară în plantaţiile de viţă-de-vie

Alexandru Penescu a lucrat în cercetare şi direct în producţie, în viticultură şi pomicultură încă de la absolvirea Facultăţii de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară–Bucureşti. A adunat în această profesie o experienţă de peste 30 de ani la unităţi puternice, cum ar fi compartimentul de ameliorare de la Staţiunea de Cercetări Pomicole de la Măgurele–Prahova, astăzi desfiinţată, din reţeaua ICDP Piteşti–Mărăcineni, şi la Rovit Valea Călugărească. În prezent are propria sa fermă, iar în plantaţia de viţă-de-vie nu discută despre producţii mai mici de 10 tone/ha, chiar şi în anii mai puţini faşti din punct de vedere climatic şi în condiţiile unei game de soiuri obişnuite, gen Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Merlot, Pinot gris, Fetească albă, Fetească regală, Riesling.

Ca orice om dedicat profesiei sale, cu largă experienţă şi conectat întotdeauna la informaţie, inginerul Penescu depune în plus multă pasiune şi are un fel de legătură specială cu planta, cu natura, cu pământul, astfel că intervine asupra lor nu doar cu ştiinţa, ci şi cu un fel de a înţelege când este nevoie de implicarea sa. În termeni de specialitate, se cheamă echilibru în ecosistem. În limbaj comun, se numeşte ataşament şi respect faţă de natură. Inginerul nu merge în vie doar când lucrează; inspectează plantaţia zi de zi, să vadă stadiul de dezvoltare a viţei, în fiecare fenofază de creştere, eventualul atac de boli şi dăunători, cum se prezintă solul etc., astfel încât să suprime din faşă orice incident care ar avea urmări negative asupra capacităţii productive.

Ce intervenţii trebuiau făcute până acum?

Până la ora la care vorbim, 15 aprilie, exceptând arătura din toamnă, executată cât să arunce brazda înspre butuc, remedierea sistemului de susţinere, acolo unde a fost cazul, şi permanentul control al viabilităţii ochilor în plantaţia aflată în producţie au mai fost executate următoarele lucrări: tăierea (de producţie sau fructificare); cercuitul sau legarea, adică dirijarea coardelor pe sistemul de susţinere, ultima fiind indicată să fie încheiată la 15 aprilie.

Urmează:

– răzuirea manuală a solului pe rând, în vederea pregătirii terenului pentru erbicidat, fără a antrena pă­mântul cu sapa (15 aprilie-15 mai);

– erbicidarea, care din considerente economice şi rentabilizare a cheltuielilor se face doar pe rând, nu şi pe intervalul dintre rânduri. Lucrarea se execută preemergent şi ori de câte ori este cazul, în timpul perioadei de vegetaţie, în funcţie de gradul de îmburuienare;

– lucrarea mecanică de afânare a solului pe interval, arătura de primăvară, cum mai este numită, cu răsturnarea brazdei spre mijlocul distanţei dintre rândurile de viţă-de-vie. În timpul vegetaţiei se mai execută câteva lucrări, limitate pe cât posibil, de afânare şi distrugere a buruienilor (praşile), cu utilaje uşoare, gen cultivatorul.

Completarea golurilor

În plantaţiile tinere, de până la 10 ani, se face, până la 15 mai, completarea golurilor, folosind viţă la ghiveci sau, dacă nu este posibil, viţă simplă, altoită, parafinată. Este de preferat ca punctul de altoire şi lăstarul să fie protejate cu tuburi din material plastic, spre a nu fi atinse/afectate de substanţele chimice utilizate la erbicidare sau tratamente chimice. Marcotajul este o metodă care nu se mai practică de mult în plantaţiile profesionale.

Primele tratamente

În funcţie de evoluţia vegetaţiei, în preajma datei de 5 mai sau atunci când frunza are mărimea unei monede de cinci bani, ceea ce corespunde unei dezvoltări a lăstarului de 10 cm, se intervine cu primul tratament preventiv pentru păianjen şi făinare. Apariţia unor pustule albicioase pe partea inferioară a frunzuliţei, care începe să se deformeze uşor, este semnul unui început de atac al păianjenului. Atunci este obligatoriu tratamentul. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, în funcţie de fenofază şi atacul de boli şi dăunători, inginerul Alexandru Penescu intervine în plantaţia sa cu aproximativ şapte tratamente, inclusiv cel tocmai descris mai sus. Următoarele se aplică orientativ: degajare ciorchine (mană, făinare, molii); începutul înfloritului (mană, făinare + putregai, molii); sfârşitul înfloritului (mană, făinare, putregai); creşterea boabelor (mană şi făinare); compactare ciorchini (mană, făinare, putregai); intrarea în pârgă (ultimul tratament, pentru putregai). Atenţie, însă: într-un an ideal, aceste tratamente nu sunt obligatorii, poate să treacă şi o lună fără astfel de intervenţii.

Alte intervenţii

În funcţie de disponibilitatea financiară şi dacă erbicidele nu au fost eficiente, până la 15 iulie se poate efectua lucrarea de rupere a lăstarilor de la butuc. Acolo unde au intervenit intemperii, gen căderi de grindină, se aplică un tratament chimic pentru calusarea rănilor provocate pe lăstari, frunze şi boabe (rănile sunt o poartă ideală de intrare a bolilor). Despre alte lucrări în verde (legat, dirijat lăstarii, copilit, ciupit) vom vorbi într-un viitor articol.

Temperaturile nocturne de -11°C până la -15°C , înregistrate la jumătatea lunii martie în nordul Moldovei, nu au afectat viţa-de-vie. Vegetaţia în această zonă este mai târzie cu 2-3 săptămâni decât în Banat ori sudul ţării, astfel că planta nu a ajuns, în perioada îngheţului târziu, în faza de decălire sau de circulaţie a sevei (plâns). În Banat, chiar dacă s-a produs mai timpuriu intrarea în vegetaţie, nu s-au înregistrat temperaturi foarte scăzute, astfel încât să producă pagube.

Reamintim că, în perioada de repaus, viţa de vie rezistă la următoarele temperaturi:

– rădăcinile rezistă până la -5, -7°C la viţele europene şi până la -10, -11°C la cele americane;

– mugurii: -18 ±3°C, în funcţie de soi;

– coardele anuale: -21 ±3°C;

– lemnul multianual: -22, -24°C.

În schimb, primăvara, în perioada în care viţa se pregăteşte pentru intrarea în vegetaţie, ceea ce presupune decălirea, un ger poate afecta plantaţia şi la temperaturi de -15, -16°C. După pornirea în vegetaţie, organele viţei-de-vie au următoarele limite de rezistenţă:

– vârfurile lăstarilor rezistă până la -0,2, -0,5°C; baza lăstarilor şi frunzele: -0,5, -0,7°C.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Alarmă în podgorie! Ministerul Agriculturii "îngroapă" viticultorii din Vrancea

Ministerul Agriculturii vrea noi condiţii pentru producerea vinurilor, care îi afectează în mod deosebit pe viticultorii din Vrancea. Denumirea de vinuri de masă a fost eliminată din viitoarea Lege a Viei şi Vinului. Pentru a le putea produce este nevoie de o licenţă de la Ministerul Agriculturii. Concret, podgoreanul Ion Gheoghe de la Cârligele trebuie să meargă la Ministerul Agriculturii pentru a putea face vin. 

Propunerile legislative au ajuns la Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor, unde vrânceanul Nini Săpunaru are şansa de a arăta că în campania electorală nu a făcut doar promisiuni. Federaţia Viticultorilor susţine că proiectul Legii Viei şi Vinului a fost făcut în forma actuală la presiunea marilor firme producătoare de vinuri, care vor să fie singure pe piaţă. 

Viticultorii au libertatea să vândă doar struguri, deşi vinul este produsul final al muncii lor Noul proiect al legii viei şi vinului pare a fi făcut după chipul şi asemăntarea marilor producători de vinuri, care au interesul ca micul podgorean să nu-şi poată valorifica strugurii decât în starea lor naturală. După luni întregi de stat la Ministerul Agriculturii, actul normativ a ajuns la Camera Deputaţilor şi va fi luat în discuţie de membrii Comisiei de Agricultură, condusă de deputatul de Vrancea Nini Săpunaru. Aici se va vedea dacă afirmaţiile liberalului din campania electorală potrivit cărora va sprijini viticultura din Vrancea au fost făcute sau nu din cauza alegerilor. Practic, se poate spune că în producţia de vinuri sunt două tabere: marile firme din România pe de o parte şi micii producători pe de altă parte, cei mai mulţi în Vrancea, unde sunt 25.000 de hectare de viţă de vie. Primii nu au interesul ca viticultorii să-şi poată vândă producţia decât sub formă de struguri, chiar dacă la aceştia este 85% din vinul țării.

Codul Fiscal nu permite în prezent vinderea vinului decât dacă producătorul este organizat ca o entitate economică. Acesta are de plătit din acest an şi impozit pe norma de venit, fără a primi nicio portiţă de a câştiga ceva în plus evitând birocraţia.

Acum Ministerul Agriculturii vrea impunerea unor taxe şi proceduri suplimentare în noul proiect al Legii viei şi vinului, care vor face aproape imposibilă comercializarea în condiţii legale a vinului de către micii viticultori din Vrancea.

 

Negocieri doar cu asociaţiile agreate

Federaţia Vicultorilor, care reprezintă interesele micilor producători din Vrancea, dar şi din Galaţi sau Iaşi, atrage atenţia că în Legea viei şi vinului în viziunea Ministerului Agriculturii problemele încep chiar de la modul în care sunt reprezentanţi podgorenii.

"Noi vrem ca Ministerul Agriculturii să nu-şi mai delege competențele în domeniul politicii viticole pe termen mediu şi lung unei organizaţii care reprezintă interesele unor producători ce fac concurenţă neloială viticultorilor care reprezintă 85% din piaţă", a declarat Toader Manole, preşedintele Federaţiei Viticultorilor. Acesta spune că în lege a fost trecută ca organizaţie reprezentativă Organizata Naţională Interprofesională Vitivinicolă (ONIV), în spatele căreia se află firme importante.

"ONIV taie şi spânzură şi îşi subordonează inclusiv Inspecţia Vitivinicolă. Orice organizaţie care este înregistrată juridic este reprezentativă şi se poate discuta cu ei, nu doar cu cine vrea Ministerul Agriculturii. (...) La discuţii am participat şi noi, dar ei fac modificări în lipsa noastră şi după aceea fac presiuni să le acceptăm susţine preşedintele Federaţiei Viticultorilor. Aceste probleme la nivelul reprezentării viticultorilor datează de mult timp, iar conservatorul Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, le-a "preluat" din mers, cu rezultate dezastruoase după cum se vede pentru viticultura din Vrancea.

 

Vinurile de masă au fost scoase din noua lege

Vrancea este ţinta marilor producători dc vinuri, deoarece aici este o suprafaţă foarte mare de viţă de vie, împărţită la un număr mare de proprietari. Aceştia îşi pot valorifica producţia sub formă de vin doar dacă sunt organizaţi ca agenţi economici, lucru dificil pentru cei care sunt în mediul rural, mulţi fiind persoane în vârstă. Decât să cumpere vin din alte ţări atunci când îşi termină rezervele proprii, unii proprietari de crame ar prefera să ia vin de la ţărani, ceea ce nu este permis de Codul Fiscal în forma actuală.

Mai mult, Ministerul Agriculturii redenumeşte vinurile de masă în noua lege şi cere pentru acestea o licenţiere făcută de minister, ceea ce îi afectează cel mai mult chiar pe micii productori. În schimb, pentru vinurile cu denumire de orgine controlată (DOC) sau cu indicaţie geografică (IG) nu se impune această autorizare.

"În proiectul de lege vinurile de masă sunt denumite vinuri fără DOC şi IG soi. S-a dat această denumire pentru ca să se poată pune o taxă şi să se obstrucţioneze vânzarea. In lege se spune că vinurile fără DOC şi IG pot fi vândute doar cu licenţă care se dă de către ministrul Agriculturii. Noi vrem ca vinul să se vândă îmbuteliat şi vrac, să se menţioneze soiul şi fără să se plătească în plus. Solicităm ca întreaga cantitate de vin să se comercializeze fără licenţă, pentru care se va plăti o taxă care va ridica costurile de producţie", spune Toader Manole. Preşedintele Federaţiei Vicultorilor susţine că în Regulamentul 491/2009 al Comisiei Europene sunt prevăzute condiţiile care trebuie îndeplinite, însă autorităţile române nu vor să-1 adopte decât cu schimbări favorabile marilor jucători de pe piaţa vinurilor, cum ar fi dispariţia denumirii de vin de masă. Federaţia Viticultorilor solicită ca în viitoarea Lege a Viei şi Vinului să se menţioneze că sunt vinuri de masă soi şi vinuri de masă amestec.

 

Impozit da, comercializare ba

Una dintre doleanţele viticultorilor de Vrancea este comercializarea vinului fără restricţii de către micul podgorean. Dacă până acum guvernanţii spuneau că agricultura nu este fiscalizată, prin introducerea impozitului pe norma de venit viticultorii trebuie să plătească taxe. Cu toate acestea, doar strugurii pot fi vânduţi la liber. Mai mult legile se bat cap în cap.

In timp ce Ministerul Agriculturii dă în proiectul Legii Viei şi Vinului posibilitatea persoanelor fizice să se licenţieze pentru a produce vinuri de masă, Codul Fiscal le interzice să vândă vinul. "Fermierul trebuie să aibă bani pentru plata taxelor şi a impozitelor. Drept urmare trebuie lăsat să-şi vândă producţia fie că este sub formă de struguri sau de vin ", a declarat preşedintele Federaţiei Viticultorilor. O altă cerinţă a asociaţiei este ca instituţiile să nu mai treacă direct la plata unor amenzi, ci acestea să aibă şi un rol de îndrumare. Sancţiunile sunt foarte mari şi, potrivit legislaţiei actuale, chiar dacă sunt contestate în instanţă amenzile trebuie mai întâi plătite.

Proiectul Legii Viei şi Vinului depinde în mare măsură de ceea ce se decide în Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor, deoarece în general plenul confirmă propunerile membrilor comisiei. Schimbarea propunerilor Ministerului Agriculturii este dificilă trebuie făcută în condiţiile în care există un lobby intens al marilor producători de vinuri pentru ca legea să iasă în forma dorită de ei. Cei interesaţi îi pot scrie deputatului la următoarele adrese de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Sursa: Ziarul de Vrancea

Tratamente la viţa-de-vie recomandate de Alcedo

În rândurile ce urmează, specialiştii de la Alcedo ne prezintă un program de protecţie a viţei-de-vie, ţinând cont de fenofaza în care se află aceasta, cu precizarea că viticultorii trebuie să îl adapteze însă la condiţiile climatice şi zona unde se găsesc plantaţiile. Sunt prezentate toate tratamentele din timpul unui an, începând cu primul, recomandat în perioada de repaus - care este unul dezinfectant, ce ajută şi la lignificarea coardelor – şi până la ultimul, din perioada de vegetaţie, mai exact cel de dinaintea coacerii strugurilor.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian DOBRE

Reconversia viilor, o realizare transpusă în două poveşti de success

Nu mai este de mult o noutate faptul că programul european de înlocuire a viilor hibride şi a celor îmbătrânite s-a bucurat de un mare succes în ţara noastră, motiv pentru care va continua şi după 1 ianuarie 2014. Suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie nobilă a crescut semnificativ, lucru care determină obţinerea unor producţii mai mari de struguri, care va duce incontestabil şi la o îmbunătăţire a calităţii vinului.

Aceste aspecte au fost prezentate recent, în cadrul simpozionului cu tema „Restructurarea viticulturii în România: poveşti de succes“, organizat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

25.000 ha nou înfiinţate

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Avem vii, vin şi festival, dar ce s-a ales de şcoala viticolă vrânceană?

Din liceele care erau pepinierele specialiştilor din viticultură, Grupul Şcolar Agricol Odobeşti şi Colegiul Tehnic "Valeriu D. Cotea" Focşani, astăzi puţini absolvenţi se mai angajează în domeniu. Liceul de la Odobeşti are şi două hectare de viţă de vie, unde elevii fac practică. La Focşani, colegiul agricol a pierdut cele 12 hectare alocate fermei didactice. Directorii şcolilor de profil vorbesc cu pesimism despre soarta acestor şcoli. "Dacă se ajunge la concluzia că agricultura trebuie dezvoltată, aceste licee vor avea un viitor", spune şeful IŞJ Vrancea, Vasilica Zaharia, fost director la Grupul Şcolar Agricol Odobeşti.

La Odobeşti lua fiinţă în urmă cu 120 de ani prima şcoală viticolă vrânceană, în urma eforturilor unor localnici ai urbei, pe atunci o comună cu cinci mii de suflete. Şcoala a funcţionat în localul casei Potop, format din două încăperi, potrivit istoricului unităţii de învăţământ. La începutul anului Şcolar 1945-1946, sub denumirea de Şcoala Medie Tehnică de Viticultură, unitatea de învăţământ s-a mutat în localul în care se află şi astăzi. În anul 1951 s-a construit pe lângă clădirea principală şi în continuarea ei, bucătăria şi sala de mese. Mai târziu, în anii 1980, numărul elevilor a crescut fiind nevoie de extindere. Astfel, s-a construit o anexă, care cuprindea două laboratoare, patru săli de clasă şi dependinţe. S-a construit, de asemenea, un internat cu capacitatea de 150 locuri, iar blocul de nefamilişti a fost repartizat liceului, tot pentru internat şcolar.

În decursul celor peste 120 de ani, şcoala şi-a desfăşurat activitatea sub denumirile de Şcoala Elementară de Viticultură, Şcoala Medie Tehnică de Viticultură, Centrul Şcolar Agricol, Şcoala Tehnică de Horticultura, Liceul Agricol, Liceul Agroindustrial şi Grupul Şcolar Agricol. 'în prezent, şcoala instruieşte în cadru! învăţământului de zi în profilele agricol, horticultura - agenţi de protecţia plantelor, veterinari şi contabili, dar sunt prezente şi şcoala profesională şi postliceală unde sunt pregătiţi contabili şi silvicultori pentru activitatea de comerţ şi tehnicieni silvici", se arată în prezentarea unităţii pe site-ul oficial al instituţiei.

Doar 2-3 absolvenţi se angajează anual

Câţi, însă, dintre absolvenţi sunt angajaţi conform pregătirii profesionale, având în vedere că anual Grupul Şcolar Agricol Odobeşti este absolvit de aproape 100 de tineri? "Cam 2-3 pe promoţie se angajează în viticultură. Majoritatea, mai ales cei care provin din zona Jariştea şi au suprafeţe diferite cultivate cu viţă de vie, lucrează în propriile gospodării", ne-a declarat directorul Grupului Şcolar Agricol Odobeşti, Gabriela Bocsok. Potrivit unei situaţii a cadrelor didactice de la această unitate de învăţămât, doar doi dintre absolvenţii de anul trecut au mers mai departe în specialitatea din liceu, fiind acum studenţi la Facultatea de Puţini absolvenţi ai liceelor agricole se mai angajează la societăţile viticole din judeţ, în ciuda faptului că în fiecare an termină în jur de 450 de tineri Liceenele de la Agricol au venit aseară la festival îmbrăcate în port tradiţional. Nu se ştie ce viitor profesional vor avea după terminarea liceului Agronomie din Iaşi. Majoritatea însă au preferat să lucreze în gospodăriile proprii, unde părinţii au diferite suprafeţe de vie. Alţii sunt înscrişi la şcolile postlicealele din Focşani. Parcă presimţind că nu mai au viitor cu specialitate agricultură - horticultura, sunt destui liceeni care abandonează şcoala după zece clase.

"Din 30, câţi sunt în clasă la începutul liceului, termină numai câte 25, majoritatea nemaidorind să se înscrie în ciclul superior. De exemplu, anul trecut numai 22 au finalizat studiile din cei 30 de la clasa de agricultură", potrivit directorului Grupului Şcolar Agricol Odobeşti. Elevii fac practică atât la agenţii economici din zonă, cât şi pe cele 2 ha cultivate cu viţă de vie şi V2 ha de livadă ale unităţii de învăţământ. "Colaborarea în principiu este bună cu agenţii economici, dar şi dumnealor au activitatea redusă, iar numărul elevilor care merg în practică la dumnealor este mic. Poate dacă s-ar explica mai bine care este rolul agriculturii iar noi, prin programe, am putea face mai mult, acest domeniu poate ar fi privit cu alţi ochi şi i s-ar da o mai mare importanţă", ne-a mai spus Gabriela Bocsok.

Mai multă teorie decât practică

O altă unitate de învăţământ cu profil agricol, Colegiul Tehnic "Valeriu D. Cotea" din Focşani, stă ceva mai bine la capitolul absolvenţi angajaţi.

Potrivit directorului unităţii, Remus Paraschiv, 30% dintre absolvenţii din 2011 s-au angajat, unii pe perioadă nedeterminată, alţii pe perioadă determinată. "Sunt angajaţi la diferiţi agenţi economici, unii chiar în domeniile în care au obţinut calificare. Alţii, care au luat bacalaureatul, au preferat să meargă la facultate, în general pe filieră de protecţie a mediului, medicină veterinară sau la Politehnică. Cam 510% dintre absolvenţi au ales să plece la muncă peste hotare, iar unii au intrat în şomaj. Cât priveşte angajările în domeniu! agricol, este greu de ţinut o evidenţă. Ştiu că în anii din urmă sau angajat de la domeniul mecanică la societăţi din Măicăneşti şi Urecheşti", ne-a declarat directorul Remus Paraschiv.

Anual 350 de elevi finalizează cursurile Colegiului "Valeriu D. Cotea" şi care au nevoie pentru pregătirea profesională de ore de practică. După ce liceul a rămas fără 12 hectare de teren pe care intenţiona să realizeze o fermă didactică, acum practica se face la agenţii economici, acolo unde se găseşte înţelegere. 'Acum ne rugăm de agenţii economici să facem practică.

Partea bună este că aceştia îşi înnoiesc parcul de maşini şi utilajele periodic, ceea ce o şcoală nu poate face întrucât posibilităţile materiale sunt reduse", ne-a mai declarat directorul Colegiului Cotea. Orele de practică sau redus comparativ cu 10-20 de ani în urmă, elevii învăţând în prezent mai mult teoretic decât practic. în ultimul timp, însă, şi pretenţiile unor agenţi au crescut, aceştia solicitând absolvenţi de studii superioare pentru angajare.

Liceele agricole, în căutarea de noi profiluri

Cererea tot mai mică de absolvenţi de licee cu profil agricol pe piaţa muncii ar putea conduce la introducerea de noi profiluri la liceele agricole şi renunţarea la cele fără căutare. De altfel, destule licee din judeţ şi-au făcut cu greu anul acesta clasele la unele profiluri. "Foarte curând va trebui să proiectăm planul pentru anul şcolar viilor şi ne vom gândi ce vom alege din specializările pe care le avem în prezent. Realizăm în prezent un studiu al zonei să vedem ce cerinţe sunt", ne-a declarat directorul Grupului Şcolar Agricol Odobeşti, Gabriela Bocsok.

Fostul director al liceului Odobeşti, actualul inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean, Vasilica Zaharia, spune că sunt destui elevi dornici de a lucra în vinificaţie. "Dacă se reorganizează reţeaua şcolară şi se ajunge la concluzia că agricultura trebuie dezvoltată, aceste licee vor avea un viitor. Cred că societatea ar trebuie să-şi reconsidere părerea vizavi de agricultură", ne-a spus Vasilica Zaharia.

Colegiul "Valeriu D. Cotea" mizează pe calificările simple pe care le are, cu aplicabilitate în judeţul Vrancea: tehnician veterinar, tehnician agroturism din domeniul agricultură, industria alimentară sau tehnician mecanic pentru întreţineri şi reparaţii (domeniul mecanic). Absolvenţii acestui din urmă profil ar putea lucra pe un tractor, de exemplu, unde există un deficit de angajaţi. "Piaţa muncii în Vrancea este una modestă, judeţul necomparânduse cu altele din punct de vedere al dezvoltării. Ne adaptăm pieţei", ne-a spus directorul liceului, Remus Paraschiv.

Avem vie, avem festival, unde-s specialiştii?

Vrancea are o suprafaţă de 25 de mii hectare de teren cultivate cu viţă de vie, suprafaţă importantă pentru un judeţ considerat viticol, aspect care implică, teoretic, şi un număr important de angajaţi în acest domeniu. Insă, numărul absolvenţilor liceelor de profil care îşi găsesc de lucru legal este mic, ceea ce denotă faptul că situaţia în acest domeniu nu este atât de roz cum este prezentată de autorităţile judeţene care investesc sute de mii de euro într-un festival viticol, însă nu şi în dotarea unităţilor de învăţământ care pregătesc viitorii specialişti în viticultură.
Poate că ar trebui ca autorităţile să se gândească şi la soarta liceelor agricole şi, pe lângă promovarea licorii bahice în cadrul unui festival, ar trebui să promoveze şi importanta muncii în acest domeniu.

Sursa: Ziarul de Vrancea

Seceta şi-a pus amprenta asupra sectorului vitivinicol

Seceta şi-a pus amprenta asupra sectorului vitivinicol, dar nu în egală măsură cu ceea ce s-a întâmplat la culturile arabile, a declarat vineri, pentru AGERPRES, Emil Dumitru, director în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Noi spunem că există o producţie medie bună, vom avea nişte vinuri de calitate şi nu a afectat (seceta n.r.) în aşa măsură încât să fie o problemă cu cantitatea de vin pe care România o produce în mod constant anual. Sunt întrunite toate premisele pentru a avea noi consumatori, pentru a avea un vin de calitate din producţia anului 2012', a spus Dumitru.

Pe de altă parte, acesta a arătat că Ministerul Agriculturii a făcut eforturi susţinute pentru ca sectorul vitivinicol să aibă o alocare financiară importantă, care se ridică la 42 milioane de euro anual.

'Avem o absorbţie de 100% a fondurilor europene destinate măsurilor de sprijin pentru sectorul vitivinicol. Acest lucru s-a datorat faptului că nu au fost nişte măsuri excesiv de birocratice şi România a instituit printr-un ordin de ministru în 2007 pentru prima dată măsura de reconversie, restructurare, reîntinerire a plantaţiilor viticole pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu termenii din sectorul vitivinicol', a spus Dumitru.

Potrivit acestuia, România este o ţară cu tradiţie vitivinicolă în Europa viticolă.

'Mai avem foarte mulţi paşi de parcurs. Se dovedeşte faptul că avem o apetenţă destul de mare pentru accesarea acestor fonduri (fonduri europene n.r.) şi sumele alocate României sunt insuficiente, motiv pentru care în viitoarea Politică Agricolă Comună am iniţiat deja nişte negocieri cu Comisia Europeană şi cu ceilalţi parteneri din celelalte state membre nou aderate, astfel încât României să îi fie alocate nişte sume mai mari pentru aceste măsuri. Viţa de vie este amplasată în anumite zone de favorabilitate unde celelalte culturi nu se pot amplasa şi Ministerul Agriculturii, prin politicile publice poate să încurajeze absorbţia fondurilor europene şi totodată să încerce, pe cât posibil, să diminueze concurenţa neloială pe care vinurile din comerţul intracomunitar le fac vinurilor autentice româneşti, să încurajăm vinurile de calitate, acele vinuri care prezintă însemn de certificare aplicat de către instituţia din subordinea Ministerului Agriculturii, de către Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole. Cred că suntem pe un drum foarte bun numai că trebuie să continuăm acest ritm de plantare şi după aceasta trebuie să facem nişte politici legate de promovarea vinurilor pentru că degeaba vom avea vinuri foarte bune care vor sta pe stoc. Trebuie să explicăm consumatorilor ce înseamnă consumul moderat de vin', a mai afirmat oficialul MADR.

Directorul general al Patronatului Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), Ovidiu Gheorghe, declara, recent, că producţia de vin din acest an va înregistra o scădere cu circa 30 de procente faţă de anul trecut, îngheţul târziu din primăvară şi seceta afectând puternic culturile de viţă de vie.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, culese de inspectorii din teritoriu, producţia de vin a fost anul trecut de 4,05 milioane de hectolitri, în creştere cu 23% faţă de anul 2010, când aceasta s-a cifrat la 3,28 milioane de hectolitri. Cu toate acestea producţia totală de vin a României poate fi mai mare în condiţiile în care apar şi cantităţile obţinute de micii producători.

În 2011, românii au consumat cu 15% mai mult vin de calitate comparativ cu anul 2010, numărul însemnelor DOC (Denumire de Origine Controlată) apropiindu-se de nivelul de 32,765 milioane.

PNVV consideră că după doi ani în care piaţa de vin a regresat ajungând conform estimărilor la 350 de milioane de euro, anul 2011 a adus o creştere semnificativă pe segmentul vinului de calitate. Din cauza crizei, piaţa vinurilor a scăzut cu 100 de milioane de euro în ultimii ani, de la 450 de milioane de euro în anul 2009.

Cantitatea totală de vin românesc comercializat în afara graniţelor a fost de 130.000 hectolitri, iar cantitatea totală de vin provenit din import comercializat în România a fost de 1,134 milioane hectolitri. În primele cinci luni din acest an, importurile de vinuri au fost de 29.801 tone, iar exporturile de 4.893 tone.

În ceea ce priveşte consumul anual de vin în România, acesta este de 24 de litri/cap de locuitor, reprezentând jumătate din consumul ţărilor dezvoltate, care se ridică la 50 de litri/locuitor. De exemplu, în Franţa se consumă 58 litri/cap de locuitor, în Italia 53 de litri/cap de locuitor, iar în Statele Unite doar 13 litri/cap de locuitor.

România este unul dintre cei 15 producători de vin la nivel mondial şi al şaselea producător de vinuri din Europa după Franţa, Italia, Spania, Germania şi Portugalia. De asemenea, România ocupă locul cinci în ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie pe rod de 183.400 hectare în 2010.

Sursa AGERPRES

Anul 2012, unul dintre cei mai buni pentru vinul românesc

Producţia de vin din 2012 este una dintre cele mai bune, la nivel calitativ, deşi din punct de vedere cantitativ producătorii nu pot fi la fel de mulţumiţi, a spus, joi, Adrian Rădulescu, şeful Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, într-o conferinţă de specialitate.

“La Feteasca neagră avem 260-300 de grame de zahăr pe litru, ceea ce face ca vinurile să aibă o tărie de 15-16 grade. Din păcate, exporturile nu vor fi mari, şi asta pentru că suntem, ca producători, individualişti. Nu ştim să ne organizăm şi pierdem mult. Chiar şi chinezii s-au şmecherit, nu mai cumpără vin românesc decât foarte ieftin, cu 25-50 de cenţi, şi îl revând la preţuri mult mai mari. Important este că românii consumă tot mai mult vinuri româneşti de calitate”, a spus Adrian Rădulescu la prezentarea celei de a doua ediţii a Salonului National V1NTEST.

În prezent, conform datelor Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (ONVPV), avem doar 2.348,91 hectare cultivate cu Fetească neagră, 12.972,56 ha cu Fetească regală, 12.850,58 ha cu Fetească albă, 11.407,38 ha cu Merlot, 6.567,80 ha cu Riesling, 6.333,12 ha Aligote, 4.973,38 ha cu Sauvignon, 4.832,71 ha cu Cabernet Sauvignon, 3.987,15 ha cu Muscat Ottonel.
“Ţara noastră a intrat în rândurile producătorilor de vinuri de foarte bună calitate, după ce, în ultimii ani, a accesat fonduri europene ce au permis înlocuirea vechilor plantaţii viticole cu altele noi.

Astfel, producătorii din ţările vecine privesc România drept lumea nouă din lumea veche”, a precizat Sergiu Nedelea, preşedintele Asociaţiei de somelieri Winetaste.ro, ambasador al Asociaţiei Somelierilor Europeni în România.

Sursa: Curentul

Abonează-te la acest feed RSS