reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 Sep 2019

Trandafiri de Damasc cultivați în grădina străbunicii

Începând cu anul 2016, Adriana Stretean deține o plantaţie de trandafiri pentru petale Rosa Damascena Trigintipetala în localitatea Abucea, comuna Dobra, judeţul Hunedoara, din care face dulceață, sirop, oțet și apă de trandafiri. Și toate după rețetele de la străbunica. Antreprenoarea, absolventă de psihologie, drept, management în turism și limba italiană, a renunțat la munca de birou pentru două mii de butași aduși din faimoasa vale a trandafirilor din Kazanlak, Bulgaria. Plantația de trandafiri Dolce Idea România este crescută și îngrijită în regim de agricultură ecologică în curs de certificare.

Readuce aromele naturale ale trecutului

Ce face Adriana Stretean se numește pasiune! Acum, grădina acesteia este mare, iar din toate amintirile copilăriei sale, pe pământul lucrat de străbunica sa, încă din anii ’40, s-a născut un stil de viață, din iubire pentru trandafiri și tot ce este pur, frumos, proaspăt, sănătos, roz și... dulce. „Trandafirii sunt pasiunea mea, aş putea spune dintotdeauna, de când eram copil, iar străbunica mea era încă în viaţă şi avea o grădină mică cu câţiva trandafiri foarte parfumaţi, din care prepara puţine borcane mici de dulceaţă şi câteva sticluţe de sirop, care nouă, strănepoţilor pofticioşi, nu ne erau niciodată suficiente. De aici a început totul și s-a născut o grădină mare de trandafiri, un stil de viaţă, un vis al maturităţii mele, care azi poartă numele de Dolce Idea România. Totul a început în primăvara anului 2016, când am plantat 2.000 de butaşi de trandafiri Rosa Damascena aduşi chiar din Kazanlak, Bulgaria; aceștia au avut un procentaj de prindere de aproximativ 70% ca urmare a lipsei precipitațiilor timp de cinci săptămâni în perioada plantării de primăvară și neasigurării suficiente a necesarului de apă în perioada de creștere-udare unică, după trei săptămâni de la plantare“, precizează antreprenoarea.

Doar îngrăşământ şi insecticid natural

Dolce Idea România este o companie în întregime românească, administrată prin firma Astradis Dolce SRL, iar plantaţia, distileria şi toate celelalte spaţii de prelucrare au fost realizate exclusiv din fonduri proprii, precizează Adriana. „Terenul pe care s-a înființat în urmă cu trei ani plantaţia de trandafiri a fost tot proprietatea străbunicii mele; acesta are o compoziţie a solului argiloasă cu un pH de 7 şi o expunere solară pe toată durata zilei. Chiar în condițiile climatice capricioase din țara noastră, cu ierni deosebit de grele, trandafirii s-au adaptat și aclimatizat de minune pe acest teren, ei dovedindu-se a fi o specie extrem de rezistentă la ger. Trandafirii au fost cultivaţi şi sunt îngrijiţi încă de la început în regim de agricultură ecologică; de aceea folosim doar mijloace mecanice şi manuale de lucru al terenului, îngrăşământ natural şi insecticide naturale, respectiv macerate de ardei iuţi, de usturoi şi ceapă, ceai de boz sau de urzici“, adaugă Adriana Stretean.

În plantația Adrianei, trandafirii necesită lucrări complexe de întreţinere, care se întind anual pe o perioadă de 8 luni (din luna martie până la sfârşitul lunii octombrie sau cel târziu începutul lunii noiembrie), iar lucrările de tăiere se desfăşoară de două ori/an, primăvara şi toamna. „De altfel, lucrările de stropire ecologică preventivă împotriva dăunătorilor înaripaţi (afide) se fac tot de două ori/an, respectiv una primăvara înainte de apariţia bobocilor şi alta după înflorire, perioadă în care trandafirii au o etapă de vegetaţie puternică. Pe de altă parte, îngrăşământul natural se distribuie doar la tulpinile trandafirilor toamna şi apoi se muşuroiesc, iar lucrările solului au loc de 7-8 ori/an. Dintre toate aceste etape de îngrijire, cele mai dificile şi care necesită cele mai multe resurse umane şi financiare sunt culesul trandafirilor şi prelucrarea lor, care se fac exclusiv manual“, mai adaugă Adriana.

În curând... miere, lichior şi ulei esenţial

Plantaţia are în acest moment un număr de 1.355 de plante mature de trandafiri Rosa Damascena Tigintipetala sau trandafirii de Kazanlak, cu vârsta de 3 ani şi 450 de plante noi din acelaşi soi, sădite în luna noiembrie 2018. Suprafaţa totală cultivată este de 6.037 mp, cultura fiind una perenă, iar producţia sezonieră anuală de trandafiri pentru petale se ridică la aproximativ 5-6 tone, mai spune aceasta. „Pentru anul 2021, când vor intra pe rod 1.800 de plante, estimez o producţie sezonieră de 8-9 tone, recoltabilă în 25-30 de zile de la mijlocul lunii mai până la mijlocul lunii iunie. De altfel, noi comercializăm petale proaspete de trandafiri în lunile de înflorire (mai-iunie), butaşi de trandafiri Rosa Damascena (în luna noiembrie), iar cele mai importante produse procesate realizate în acest moment sunt produse rafinate, 100% naturale, printre care dulceaţa de trandafiri, apa distilată de trandafiri, siropul de trandafiri, siropul de trandafiri şi struguri, precum şi oţetul de trandafiri. În acest moment, comercializarea produselor se face în câteva lanţuri de magazine din Sibiu şi Deva şi am început o colaborare timidă cu câteva firme din Luxemburg, Austria şi Italia. În viitorul apropiat, Dolce Idea România va lansa pe piaţă câteva produse noi tot din trandafiri Rosa Damascena, mai precis mierea de trandafiri, liqueurul de trandafiri şi preţiosul ulei esenţial din trandafiri“, a conchis Adriana Stretean, general manager, Dolce Idea România.

Beatrice Alexandra MODIGA

Zilele Horticulturii Bucureștene, punte între trecut și viitor

În fiecare an, în luna lui Florar, din peisajul bucureștean nu poate lipsi și o sărbătoare a florilor. Și unde ar putea aceasta să-și găsească mai bine locul decât în parcul Facultății de Horticultură? Și în anul acesta, ca în toți cei 15 ani din 2004 încoace, în generosul campus al USAMV București festivalul Zilele Horticulturii Bucureștene a încântat participanții.

Flori, plante rare și tehnologii moderne

Pentru mulți dintre vizitatori festivalul, desfășurat pe parcursul a patru zile, a fost doar un prilej de a-și bucura ochii cu spectacolul oferit de florile comercializate cu acest prilej. Pentru încă și mai mulți a fost și o ocazie de a-și procura plante din soiuri mai mult sau mai puțin deosebite, cu care să își sporească farmecul grădinilor sau al balcoanelor și jardinierelor de la ferestre. Desigur că a existat și o minoritate alcătuită din grădinari pătimași care au venit la expoziție pentru a obține plante rare, greu de găsit altfel.

O categorie aparte au constituit-o specialiștii, studenții și masteranzii care au participat și la celelalte activități desfășurate în cadrul festivalului. Între manifestări, de mare efect a fost inaugurarea Parcului științific româno-chinez. În cadrul acestui proiect, în locul vechilor sere de flori au fost create, în colaborare cu Academia de Științe Agricole a Chinei, o seră nouă, bazată pe un sistem cu totul nou de utilizare a energiei solare. În cadrul aceluiași program a fost inaugurată și Fabrica de Plante. „Este uimitor cum într-un spațiu insalubru, unde s-a aflat vechea centrală termică, este acum o seră în sistem hidroponic în care au fost plantate 3.300 de plante de salată. Ciclul acestora de creștere este de 20 de zile, așa încât pot fi realizate mai mult de 12 cicluri pe an“, a arătat dl Florin Stănică, prodecan al USAMV București și principalul organizator al festivalului.

Un acord sigilat cu trandafiri

Un alt proiect lansat cu această ocazie a fost și acela intitulat Orașe Verzi. În cadrul acestuia, o echipă de specialiști olandezi, împreună cu specialiști dar și studenți și masteranzi ai Facultății de Horticultură din București, se vor strădui ca pe parcursul următorilor trei ani să găsească cât mai multe căi de a dezvolta noi spații verzi în orașele românești.

Un început simbolic al acestei inițiative l-a reprezentat sădirea a doi trandafiri roz în rozariul USAMV. Unul dintre ei, olandez, a fost plantat de ambasadorul Olandei la București, dna Stella Ronner-Grubacic. Trandafirul, din varietatea Romantica, a fost rebotezat în cinstea evenimentului Donau (Dunărea, în limbile neerlandeză și germană), Cel românesc, Petrina, a fost denumit și Rhenus (Rin, în limba neerlandeză). Astfel a fost pecetluită înțelegerea româno-olandeză.

În timpul festivalului au mai avut loc demonstrații de tundere și îngrijire a pomilor și viței-de-vie în livada și în via USAMV. Un moment însemnat al evenimentului a fost marcat de omagierea seniorilor horticulturii românești. Cu această ocazie au fost omagiați acei reprezentanți de frunte ai domeniului care au împlinit vârste rotunde, de 80, 85 și 90 de ani, în prima jumătate a acestui an. Dintre cei șapte aflați pe listă, prof. dr. ing. Ioan Pop, dr. ing. Ștefan Popescu, dr. ing. Otilia Popa, dr. ing. Ovidiu Lozoveanu, dr. ing. Boris Plămădeală, prof. dr. ing. Vergil Gângu și dr. ing. Gheorghe Bernaz, doar doi au putut participa la eveniment.

Rolul horticulturii nu e încă înțeles

„Nu e o noutate că horticultura asigură securitatea alimentară, socială și morală a societății. Toți doctorii ne îndeamnă, și pe posturile TV, și în mod direct, să consu­măm fructe și legume în fiecare zi, să fim atenți la consumul produselor de panificație și al celor din carne. Dar, din păcate, nici societatea în ansamblul ei, nici politicienii care ne conduc nu par să înțeleagă rolul horticulturii în viața de zi cu zi, importanța ei“, a subliniat dl Gheorghe Glăman, președintele secției de Horticultură a ASAS și al Societății Române de Horticultură.

„Din păcate, sute de milioane de euro și, dacă nu suntem atenți, în curând peste un miliard, ies din buzunarul țării pentru legume și fructe aduse din străinătate. În același timp, sate întregi din zona de deal dispar. Experții în horticultură au încercat să arate ceea ce este nou în domeniu, să pună în evidență modul cum se pot face bani din acest domeniu. Deși pâinea se regăsește în Biblie de 104 ori, în timp ce vinul și strugurii apar de 168 de ori, se pare că guvernanților noștri nu le intră în cap! I-am auzit vorbind despre cum trebuie să facem noi solarii, dar nu i-am auzit vorbind despre serele distruse în ultimii 20 de ani. Pe de altă parte, dacă mergem prin toată țara, vom vedea pe marginea drumurilor destule solarii părăsite, neacoperite. De ce, probabil că știți mai bine ca mine“, a mai punctat președintele SRH.

Vremea de a trage învățăminte din istorie

„Îmi pare rău că la această ceremonie lipsește Alteța Sa Principesa Margareta, care ne-a fost alături la ultimele două-trei ediții. Întreaga manifestare, Zilele Horticulturii Bucureștene, se desfășoară sub patronajul Casei Regale a României încă de la prima ediție, care a avut loc în 1915. Șapte dintre edițiile desfășurate între cele două războaie au fost patronate de Regina Maria. Aceasta este o recunoaștere a ceea ce Casa Regală a dat României, dar și a ceea ce horticultura înseamnă pentru țara noastră“, a arătat Gheorghe Glăman.

„Regele Ferdinand își imputa lui și miniștrilor săi că, la intrarea României în Marele Război, nu aveau cu ce să-și hrănească soldații. La vremea aceea, guvernanții gândeau ca și acum și nu acordau horticulturii atenția cuvenită. Mai târziu au fost cumpărate fabrica de magiun, care a fost amplasată la Topoloveni, instalații de uscare a fructelor, fabrici de conserve, tocmai pentru a repara această greșeală. Cred că este timpul ca cei care conduc această țară să învețe ceva din istorie“, a îndemnat academicianul.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Parfum și culoare într-o pepinieră de trandafiri

Ciumbrud este un sat cochet, satelit al Aiudului, dar frumos ascuns printre dealurile ce mărginesc albia Mureșului. De fapt, tocmai aceste dealuri fac ca în zona localității să se creeze un climat special. Răcoarea apei se păstrează acolo chiar și în zilele caniculare de vară, dar, în schimb, iarna gerul nu este atât de năprasnic și nici viscolul nu-și poate face de cap. Această particularitate a zonei a fost exploatată încă din vechime. De aceea, așezarea s-a dezvoltat frumos, iar produsele ei au devenit cunoscute. Vinul de Ciumbrud este renumit în toată Transilvania, la fel și brânzeturile. Cu toate acestea, pe nedrept, Ciumbrudului nu i s-a dus faima pentru cele mai frumoase produse ale sale: trandafirii. Doar cunoscătorii, puțini la număr, știu despre ce localitate vorbesc atunci când pomenesc Capitala rozelor.

Capitala rozelor

Zona Ciumbrudului este una dintre cele mai propice regiuni din România pentru cultivarea trandafirilor. De altfel, în fiecare an, în luna iunie, în localitate are loc și un festival al rozelor, unde grădinarii își aduc, cu mândrie, cei mai frumoși trandafiri obținuți. Peste un milion de trandafiri pleacă în fiecare an de-aici, spre toate colțurile țării și ale lumii.

Este un sentiment unic și imposibil de descris în cuvinte atunci când, printre lanuri de porumb descoperi parcele uriașe, de ordinul hectarelor, cultivate cu trandafiri. Trandafiri așezați în rânduri lungi cât vezi cu ochii, grupați pe soiuri. Toate culorile curcubeului sunt cuprinse în petalele lor. Spectacolul dat de îmbinarea inflorescențelor este magnific. Iar dacă imaginea poate fi imortalizată și transmisă, în ceea ce privește amestecul de parfumuri doar imaginația mai poate ajuta. În puține vorbe, așa se poate descrie ceea ce am trăit când am vizitat pepiniera familiei Tünde și Ștefan Csiky din Ciumbrud.

„Pepiniera noastră are o suprafață de peste două hectare. Mai cultivăm și pomi și arbuști fructiferi, dar principala noastră activitate este legată de trandafiri. Avem peste 70 de soiuri și hibrizi de trandafiri: târâtori, cățărători, semicățărători, de dulceață, avem de toate“, ne spune Ștefan Csiky.

„Cultura trandafirului este una ceva mai pretențioasă față de alte culturi. De la plantare și până la recoltare ciclul durează doi ani. Să mai spunem că trandafirii sunt destul de sensibili. În plus, au ghimpi și nu sunt așa de mulți cei care doresc să lucreze printre ei. Pe de altă parte, compensează cu faptul că sunt plăcuți ochiului“, detaliază proprietarul pepinierei.

„În general lumea caută, în primul rând, trandafirii care să aibă parfum. După aceea, să fie plăcuți ochiului. Abia apoi vin restul, să fie bicolori sau altceva. În general primează principiul să nu aibă vecinul ce am eu“, povestește horticultorul.

Făinarea și pătarea neagră, coșmarul horticultorilor

În ceea ce privește cultivarea și întreținerea trandafirilor, Ștefan Csiky este de părere că foarte importante sunt tratamentele aplicate în primăvară.

„De exemplu, neapărat trebuie făcute primăvara tratamentele care previn și combat pătarea neagră. Dar nu numai în primăvară, ci tot timpul. Anul acesta, de exemplu, am avut probleme cu pătarea neagră și cu făinarea, pentru că a fost o perioadă foarte lungă cu precipitații, iar apoi a venit brusc căldura. Ca atare, cele două ciuperci au fost la ele acasă! De fapt, în multe plantații de viță-de-vie veți vedea în capătul rândurilor câte o tufă de trandafiri. Este cel mai bun buletin de avertizare în ceea ce privește făinarea“, exemplifică crescătorul de trandafiri. Pentru obținerea trandafirilor, cea mai importantă operațiune este altoirea. Aceasta se face la sfârșitul lunii iunie – începutul lunii iulie, după ce a trecut prima perioadă de înflorire, astfel încât să existe ramuri-altoi. Drept portaltoi familia Csiky preferă să folosească rădăcini de măceș din soiul Laxa.

„Sunt rezistenți și drajonează (lăstăresc – n.red.) mai puțin față de măceșul obișnuit. Una dintre principalele griji ale cultivatorilor de trandafiri trebuie să fie eliminarea drajonilor, care apar tot timpul. Este ideal dacă tăierea lor se poate face sub nivelul pământului, ca să nu prindă putere. Întotdeauna sălbaticul este mai puternic decât cel nobil!“, sfătuiește Ștefan Csiky

Cât despre sădire, consideră că cele mai indicare sunt sădirile de toamnă. Peste iarnă rădăcinile lucrează, iar în primăvară, când vine căldura și începe să crească, este aproape prins. Dar și primăvara, foarte timpuriu, este un moment destul de potrivit.

„La plantările de primăvară, mai ales la cele mai târzii, trebuie avut grijă să se asigure umiditatea necesară. Mușuroirea trebuie făcută neapărat, toamna sau primăvara. Rolul ei principal este de a menține umiditatea necesară. După ce planta crește la 10 – 15 cm, mușuroiul se poate elimina în principiu cam după o lună“, sfătuiește specialistul.

„Nimeni nu întreabă de scădere și împărțire!“

În ceea ce privește latura economică a afacerii, fermierul ne spune, cu un zâmbet ușor amar: „Știți cum este ? Cam ca la școală. Toată lumea întreabă cum este cu adunarea și cu înmulțirea, dar nimeni nu mai întreabă de scădere și de împărțire. Și aici este problema noastră, pentru că avem multe cheltuieli. În anul acesta, în mod special. Vremea a fost de așa natură încât au fost condiții optime pentru creșterea buruienilor. Tratamentele au trebuit făcute săptămânal sau la cel mult la zece zile. Rezultatul îl vedem abia când tragem linia, la sfârșitul sezonului, după ce am vândut plantele. Sezonul la noi începe toamna și se termină prin aprilie. Iar apoi din încasări trebuie să începi să cumperi motorina și ce mai trebuie pentru lucrările din primăvară, să lucrezi la sistemul de irigație, căci nu poți sta la cheremul vremii și iată că de aceea spun că vin scăderea și împărțirea!“.

Vânzarea plantelor se face atât prin intermediul unor rețele de magazine specializate, cât și prin vânzători ambulanți sau mici magazine, dar cu care pepiniera colaborează deja de mult timp. În ultimii ani și o serie de negustori străini au descoperit pepiniera din Ciumbrud. Zeci de mii de trandafiri sunt cumpărați direct de la pepinieră de firme din Ungaria, Polonia și Germania.

„Una peste alta, este o muncă frumoasă. Mai ales în luna iunie, când este prima perioadă de înflorire, nu te mai saturi să privești câmpul și să vezi atâtea culori și forme de flori“, își încheie Ștefan Csiky povestea.

Alexandru GRIGORIEV

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum, unde semănăm? (XIV)

Iată-ne și în primele zile ale lui noiembrie. Trebuie să recunoaștem că până acum am avut o toamnă neașteptat de blândă, care a făcut ca, în mare parte, grădinile să rămână verzi sau, după caz, punctate cu petele multicolore ale florilor. De-acum însă zilele în care încă mai avem câteva frunze în pomi sunt numărate. Iar ca stăpâni de grădină avem o perioadă în care trebuie să desfășurăm neapărat câteva activități foarte importante, dacă ne dorim ca la anul să ne putem bucura de aceeași pri­veliște frumoasă.

Tunderea de toamnă a trandafirilor

Așa cum deja am spus în episodul precedent, acum este momentul să acordăm ceva mai multă atenție trandafirilor. Imediat ce au rămas fără frunze, de regulă după prima brumă, este momentul tăierilor de toamnă. Deși nu sunt obligatorii, aceste tăieri îi vor face să ierneze mai ușor și să aibă o pornire mai bună în primăvară. Primul lucru pe care îl vom urmări la aceste tunderi este să înlăturăm crengile care ar putea reține zăpadă, astfel încât să îngreuneze întreaga plantă. De regulă, astfel de crengi sau împletituri de crengi sunt rare la trandafirii care au fost îngrijiți așa cum se cuvine peste vară.

După tundere, înălțimea trandafirilor trebuie să rămână de circa 70-80 cm. Cei mai scunzi se tund la aproximativ 50 de centimetri. Ca regulă generală, se îndepărtează treimea superioară a fiecărei tije. Excepție fac trandafirii cățărători, cărora le vom tunde doar acele tije care ar favoriza acumularea zăpezii pe ele. Abia la primăvară le vom tăia pe cele care nu vor rezista gerului.

O altă operațiune care acum se realizează în cele mai bune condiții la trandafirii cățărători o reprezintă marcotarea. Aceasta este unul dintre cele mai simple procedee de înmulțire a trandafirilor (ca și a viței-de-vie), cu șanse maxime de reușită. Practic, o tijă cât mai lungă, de minimum 2,5-3 metri, se culcă la pământ, cu grijă, fără a o rupe sau crăpa. Mijlocul ei se îngroapă la o adâncime de aproximativ 25-30 cm. Pentru siguranță, se fixează în sol cu nuiele sau chiar bucăți de sârmă groasă, îndoite în forma literei „U“, înfipte deasupra. În primăvară tija se va dezvolta pe seama legăturii cu planta-mamă, dar în locul de îngropare va dezvolta propriile rădăcini. După două primăveri se taie legătura cu trandafirul de origine, rezultând o plantă indepen­dentă. Prin acest procedeu se pot realiza, în câțiva ani, adevărate tunele acoperite cu trandafiri cățărători.

Mușuroirea apără de ger și de secetă

Tot în această perioadă se pot muta cel mai sigur trandafirii cărora dorim să le schimbăm amplasamentul. Desigur că acest lucru este valabil și pentru pomi sau alți arbuști. Nu este cine știe ce știință, dar trebuie să ținem seama de câteva reguli simple. Una dintre ele este ca, atunci când dezgropăm planta din locul de origine, să încercăm să îi păstrăm cât mai mult pământ în jurul rădăcinilor, chiar dacă asta presupune ceva mai multă muncă. Oricum, în niciun caz nu trebuie să îi tăiem din rădăcini! După mutarea în noul loc trebuie să avem grijă ca în groapa unde instalăm planta să nu rămână goluri, iar pământul să fie bine tasat, astfel încât să asigure o bună fixare.

O altă operație importantă pentru trandafiri este mușuroirea sau îngroparea. Deși nu este complicată, este destul de obositoare. La baza fiecărui butuc de trandafir se face un mușuroi de pământ înalt de aproximativ 15 cm. Mușuroiul are un dublu rol. În primul rând, pe timpul iernii va feri rădăcinile și partea de jos a tijelor de îngheț. În al doilea rând, în primăvară va favoriza păstrarea umezelii la rădăcina plantei, asigurând condiții optime de dezvoltare. Abia pe la jumătatea lunii aprilie, în funcție de condițiile meteo, se va împrăștia mușuroiul.

Plantarea bulbilor de toamnă

Tot în această perioadă se scot bulbii de dalie, de gladiole și se răresc bulbii de crini. Cei scoși se ambalează în pungi de hârtie sau se împachetează în ziare și se păstrează în pivnițe sau în încăperi întunecate și reci. Sub niciun motiv nu se țin în pungi sau cutii de plastic, căci vor mucegăi și vor putrezi. O altă modalitate de păstrare este în ghivece sau găleți, îngropați în nisip, dar tot la răcoare și la întuneric.

Bulbii de crini care se lasă pe loc se îngroapă la o adâncime de cel puțin 15-20 cm.

Tot în această perioadă se replantează și bulbii de toamnă, respectiv ghioceii de grădină, brândușele, narcisele, zambilele și, mai ales, lalelele. Adâncimea de plantare trebuie să fie sub limita de îngheț. Pe de altă parte, un lucru care nu trebuie uitat este că, cu cât este plantat mai adânc bulbul, cu atât planta va răsări mai târziu. Pe de altă parte, e greu de știut cât de frig va fi peste iarnă și cât de gros stratul de zăpadă. În consecință, o adâncime de 15-20 cm este cât se poate de potrivită. Evident, adâncimea se măsoară de la partea cea mai de sus a bulbului.

În cazul lalelelor trebuie ținut cont și de o particularitate a acestora: cu cât sunt plantate mai adânc, cu atât lungimea tijei florale va fi mai lungă. Așadar, la soiurile de lalele cu tijă rezistentă, dacă vă doriți flori înalte, le puteți planta chiar și la 50 cm adâncime, chiar dacă vor înflori mai târziu.

„Îmbrăcați“ pomișorii sensibili!

Către mijlocul lunii noiembrie se începe și protejarea pomilor și arbuștilor sensibili la ger, care nu pot fi mutați la interior. Există mai multe feluri în care se poate face acest lucru, în funcție de zonă, dar și de cât suntem dispuși să investim. Cel mai la îndemână este să acoperim respectivele plante cu saci de plastic sau cu folie groasă. Dar această metodă este cea mai rudimentară și cu rezultatele cele mai relative. Eficiența soluției crește dacă planta se înfășoară înainte în ziare, paie sau coceni de porumb și abia peste acestea se aplică folia. Dar în loc de folia de plastic se pot folosi saci de cânepă sau de iută, care permit o oarecare aerisire. Însă soluția ideală o reprezintă foliile speciale de protecție, care permit o circulație controlată a aerului și o mai bună păstrare a temperaturii.

În orice situație, zonele cele mai importante care trebuie protejate sunt rădăcinile și partea de jos a trunchiului, din care planta poate vegeta din nou când are condiții prielnice.

În sfârșit, o altă lucrare care trebuie făcută în această perioadă este aceea de a săpa în jurul pomilor zone care să permită concentrarea umezelii și a substanțelor hrănitoare. Practic, în jurul fiecărui arbore ar trebui să realizăm o zonă cu forma unei umbrele întoarse cu vârful în jos, planta fiind centrul cercului. Adâncitura nu trebuie să fie mare, ajungând o diferență de nivel de câțiva centimetri. În acest fel, apa rezultată din precipitațiile de peste iarnă se va concentra la rădăcina pomului, asigurându-i o rezervă sporită. Iar dacă în această „pâlnie“ adunăm frunze și lujeri uscați ai altor plante, care vor putrezi în timpul sezonului rece, atunci reușim să adu­cem și un plus de hrană!

Până la numărul viitor, vă dorim spor la treabă!

(va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Toamna, anotimp critic pentru îngrijirea trandafirilor

Toamna este cel mai potrivit anotimp pentru îngrijirea în cele mai bune condiții a trandafirilor. Și asta pentru că acum se fac atât tunderea, cât și pregătirea lor pentru iarnă, pentru perioada geroasă. Tunderea trandafirilor se realizează deseori în februarie și martie, însă cei cu flori mari trebuie tunși în mod obligatoriu și pe parcursul toamnei, nu înainte ca temperaturile de 30 de grade de peste zi să dispară. Pentru că aceste flori merită atenția cuvenită, specialiștii FamousRoses.eu ne dau câteva sfaturi și trucuri de îngrijire de care e bine să se țină cont în perioada următoare.

- Tăiatul (tunderea) trandafirilor înseamnă de fapt toaletarea acestora, la fel cum se toaletează și copacii pentru a nu li se rupe ramurile în urma diverselor fenomene meteo precum vânt, furtună, ninsori abundente. La trandafiri, până și chiciura poate avea efecte negative, rupând tulpinile sau afectându-le serios.

- Tăierea de toamnă nu este substanțială, nu este drastică, dar scade talia tufei (până la 50 cm pentru trandafirii de tip tufă) și scurtează suficient ramurile. Atenție, tăierea nu se aplică și la trandafirii urcători, la care ramurile se taie numai primăvara! Toamna trandafirii urcători trebuie pregătiți pentru iarnă prin legarea ramurilor. În pregătirea trandafirilor pentru iarnă trebuie să aveți în vedere chiar și tăierea ramurilor altor plante care trăiesc lângă aceștia.

Nu doar tăiere

Potrivit FamousRoses, tăierea trandafirilor este numai începutul dintr-o serie de acțiuni. În primul rând, se mușuroiesc bine, ca să supraviețuiască iernii. Pasul doi este să se aplice tratamentul fitosanitar: se ia o soluție specifică pe bază de cupru (Zeama Bordeleză) și se stropesc uniform trandafirii; preferabil cu o pompă de stropit sau cu orice altceva cu atomizor, pentru ca soluția să se răspândească uniform. Ce se întâmplă? Diversele cicatrici de pe ramuri pot dezvolta boli specifice, iar soluția pe bază de cupru face ca bolile specifice să nu mai apară, așadar imunizează trandafirii la aceste boli. De asemenea, cuprul ajută la maturizarea/lemnificarea ramurilor și astfel acestea vor rezista mult mai bine la ger.

Despre mușuroire

Termenul de mușuroire se traduce prin acoperirea bazei trandafirilor cu pământ afânat. Practica aceasta e cunoscută pentru că se întâlnește și la alte plante, nu numai la trandafiri. Pentru adăugarea de sol bine mărunțit, momentul optim, indiferent de tipul de trandafir, este sfârșitul lunii noiembrie. Explicația științifică a utilității adăugării de pământ mărunțit este destul de simplă: afânarea izolează termic, pe când bulgării mari de pământ, unii lângă alții, mai mult favorizează accesul aerului foarte rece spre altoiul plantei. În plus, vor fi descurajați să vină șoarecii. Îngrijirea trandafirilor nu se face numai o dată pe an, toamna, ci constant. Trandafirii sunt organisme vii, în fiecare moment evoluează și din această cauză au nevoie de îngrijire nu numai toamna, în scopul pregătirii pentru iarnă, ci și primăvara – prin tundere, și vara – tot prin tundere, dar și prin irigare și fertilizare. Tratamentul fitosanitar se face toamna în mod obligatoriu, dar dacă primăvara frunzele au o problemă de sănătate nu se va aștepta până la toamnă, ci se va acționa numaidecât.

Bogdan PANȚURU

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 24

Secretele reușitei culturii trandafirilor de dulceață

Specia era până nu demult doar o tufă din grădina bunicii din a cărei flori se prepara cea mai râvnită dulceață din cămară. În prezent există plantații întregi de trandafir, iar dulceața și siropul sunt tot mai căutate, mai ales de către cei care îi cunosc deja gustul și beneficiile. Care sunt pașii necesari pentru înființarea unei culturi, care este soiul cel mai rezistent la noi în țară și ce trebuie să faci pentru a nu da greș a precizat pentru revista Lumea Satului domnul Marin Constantin, producător și distribuitor de material săditor din localitatea Dârza, județul Giurgiu.

trandafiri pentru dulceata

Pregătirea terenului și plantarea

Pregătirea terenului presupune lucrările clasice, singura precizare fiind aceea că se impune scarificarea acestuia dacă nu a fost lucrat în ultimele campanii. Astfel, după scarificare, la lucru intră freza sau discul, apoi terenul se trasează și se fac gropile la o distanță cuprinsă între 1,3 m și 1,5 m. Între rânduri lățimea recomandată este cuprinsă între 1,8 m și 2 m; sunt indicate aceste valori deoarece o tufă poate avea înălțimea de 1,5 m și diametrul de 1 m.

În fiecare groapă se adaugă gunoi de grajd, apoi într-o găleată se prepară o compoziție din pământ, bălegar și apă care trebuie să aibă consistența smântânii. Butașilor de trandafir li se fasonează rădăcinile, apoi se înmoaie în compoziția obținută prin amestecul celor trei elemente. Prin acest procedeu se stimulează creșterea plantei.

Înființarea plantațiilor se poate realiza fie toamna, fie primăvara foarte devreme. Cel mai indicat este plantarea în toamnă, pentru că, după cum precizează domnul Marin, se mai câștigă un an deoarece umiditatea este destul de bună și rădăcina se acomodează cu solul.

trandafir

Întreținerea plantației

Cel mai important aspect de care trebuie să țină cont cel care vrea să înființeze o cultură de trandafiri pentru dulceață este tăierea acestora. În acest sens, interlocutorul nostru a specificat faptul că pentru o înflorire abundentă este nevoie ca cel care efectuează lucrările să lase 8-10 ochi.

Un alt aspect important pentru producții mulțumitoare este sistemul de udare. Pentru ca florile să fie abundente chiar și în lunile călduroase este necesară udarea plantelor măcar de 2 ori pe săptămână, canti­tatea indicată fiind de 8 l/plantă.

ghiveci cu trandafiri

Așa cum era de așteptat, stropirile reprezintă un alt aspect important fără de care plantația nu ar avea cele mai bune rezultate. În primul rând, după plantare este indicat să se aplice o zeamă bordeleză sau un alt produs pe bază de cupru, după care se impune aplicarea unui ulei horticol care, prin pelicula pe care o creează pe plantă, omoară toți posibilii dăunători. Tratamentul acesta se repetă înainte de a intra plantele în vegetație și se repetă primăvara dacă plantația a fost înființată toamna. După intrarea plantelor în vegetație, se aplică, din 21 în 21 de zile, un tratament preventiv cu insecticid, fungicid și îngrășământ foliar. De preferat este ca aceste tratamente să fie bio pentru ca petalele să nu aibă niciun fel de remanență chimică.

Valorificare și recoltare

Domnul Marin a ales să cultive și să distribuie trandafirul remontant din soiul Rose de Rescht pe portaltoi laxa deoarece este mai rezistent la ger. Primele flori dau în luna mai, iar ultimele apar toamna târziu, până la prima brumă. Recoltarea presupune ruperea întregii flori, nu doar a petalelor, deoarece prin acest procedeu se asigură remontarea mai rapidă și deci producții mai bune.

Pot fi valorificate atât petalele, cât și bobocii pentru ceai. Din petale cel mai adesea se prepară dulceață sau sirop. Dulceața cu gustul ca la bunica se prepară urmând rețeta clasică: la 300 g de petale frecate cu zeamă de lămâie se adaugă 1 kg de zahăr.

Se fierbe până se obține omogenitatea dorită, după care borcanele se sterilizează pentru a putea fi păstrate în cămară pentru o perioadă mai lungă. Borcanele pot rezista de la o primăvară la alta dacă sunt depozitate în cămară sau într-un loc cu temperatură potrivită. Însă este bine de știut faptul că, odată desfăcut, borcanul trebuie ținut în frigider, iar dulceața trebuie consumată în cel mult 30 de zile.

sirop trandafiri pentru dulceata

Rose de Rescht

Trandafirul are origini necunoscute, însă poartă numele orașului franțuzesc deoarece acolo a fost adus în anul 1807 și ulterior, în 1945, redescoperit și cultivat în Europa și America. Tufa este îndesată și compactă, cu frunziș verde închis și mat, iar florile sunt de culoare roșu-liliachiu și devin mov odată cu scăderea temperaturilor caniculare de peste vară. Bobocii sunt aproape rotunzi, doar vârful fiind ușor ascuțit, iar florile rezultate sunt bătute și de mărime mijlocie, însă foarte abundente. Parfumul unic face ca acest soi să fie unul dintre cele mai plantate de către cei care doresc să valorifice cele mai iubite flori și să le transforme în dulceață, sirop, ceai sau ulei esențial.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 24-25

Rozariul de la Mândruloc. Cea mai mare grădină de trandafiri din țară

Despre trandafiri se spune că ar exista de peste 35 de milioane de ani. Suficientă vreme pentru a fi închipuite tot felul de legende despre existența lor. Una dintre ele vorbește despre o floare fără pereche plăsmuită de zeița Chloris din trupul unei nimfe moarte pe care o iubise. Astfel, spera zeița, timpul nu ar fi putut așterne uitarea peste cea care îi fusese apropiată. Și așa a fost.

Dar legenda mai spune că pentru asta au conspirat toți zeii. Dyonissos i-a dăruit trandafirului parfumul inconfundabil, zeul Zephyr i-a dăruit farmec, iar spinii i-a primit de la zeul războiului, Ares. Nu știu să vă spun dacă legendele prind viață în cel mai mare rozariu din țară, dar sper ca o vizită virtuală în acest sanctuar al trandafirilor să vă determine să porniți în această vacanță spre el. Chiar de nu vor fi prezenți zeii și nimfele Olimpului, vor fi acolo trimișii lor pe pământ, trandafirii.

O rapsodie de parfumuri împletită într-o pleiadă de culori. Așa se înfățișează rozariul aflat la o distanţă de aproximativ 10 km de Arad, lângă localitatea Mândruloc, pe drumul naţional DN7, direcţia Arad-Deva.

Parcul dendrofloricol Eutopia Gardens este încă în curs de amenajare. Când acest proces va fi încheiat, va avea o suprafață de 25,5 hectare, devenind astfel cel mai mare parc dedicat trandafirilor din Europa de Est. În momentul de față sunt amenajate aproximativ 15 hectare. În 2011 Eutopia Gardens avea 5.000 de taxoni, iar colecția de trandafiri număra 1.800 de soiuri.

Deşi fiecare specie de trandafir are farmecul ei, dna Buzatu spune că trandafirii floribunda, cei cu aspectul unor tufe foarte bogate în flori, trandafirii cu o singură floare pe fiecare tulpină, cunoscuţi şi sub denumirea de hibrizi tea, sunt foarte apreciați. Trandafirii acoperitori de pământ sunt, de asemenea, spectaculoşi prin culorile intense şi prin bogăţia florilor. În parcul dendrologic de la Mândruloc există și o specie de trandafiri unică în țară. Este vorba despre trandafirii franțuzești. Fiecare petală a lor are o altă culoare.

Parcul dendrologic de lângă Arad a fost înfiinţat în anul 2002 și cuprinde două zone mari, una destinată colecţiilor de plante şi alta grădinilor tematice.

Mihaela Buzatu (foto) este cea care a creat Eutopia Gardens, această uriașă grădină de flori „culese“ aproape din întreaga lume. Fiecare loc pe care l-a vizitat a fost recreat în parcul dendrologic prin florile care îl reprezintă.

Mihaela Buzatu

Toată tehnologia folosită pentru întreţinerea lui (maşini de frezat, sistem de irigat) este automatizată, astfel încât de îngrijirea lui se ocupă doar doi oameni şi inginerul horticol care aplică tratamentele florilor. Singurele perioade ale anului când se desfăşoară lucrări mai ample sunt primăvara şi toamna.

În fiecare lună Eutopia Gardens înfăţişează alte imagini, astfel încât până la căderea primelor brume vizitatorii se pot relaxa pe aleile străjuite cu mii şi mii de flori. La aproape fiecare două săptămâni, peisajele se transformă, capătă nuanţe diferite şi înfăţişează o rapsodie de flori. În luna lui Cuptor, spre exemplu, Eutopia Gardens se găteşte într-o combinaţie de culori precum galben, alb, verde, portocaliu, roşu, vişiniu şi pe ici-colo albastru şi violet. În luna iulie sunt înflorite diverse specii de Lonicera, Buddleja, Spiraea, Tamarix, Gaillardia şi alte plante perene. În august îşi deschide potirul Hemerocallis-ul, o floare foarte asemănătoare crinului. În această perioadă în zona grădinii de plante perene se pot admira zeci de soiuri, în nuanţe de galben, portocaliu, roşu, alb, peisajele fiind completate în mod armonios de inflorescenţele elegante ale ierbii ornamentale. Cele mai târzii flori sunt daliile. Dar chiar şi în lunile geroase de iarnă parcul este colorat în verdele felicaceelor.

Laura Zmaranda

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 44-45

  • Publicat în Mediu

Ştefan Wagner „Părintele“ a 50 de soiuri de trandafir

Omul de ştiinţă Ştefan Wagner s-a născut pe 1 februarie 1932 în comuna Unirea, judeţul Alba, într-o familie cu tradiţie în horticultură.

După încheierea studiilor elementare a fost vreme de doi ani ucenic grădinar la pepinierele Ambrosi – Fischer din Aiud. A completat această experienţă prin înscrierea la Şcoala Tehnică Horticolă Odorheiul-Secuiesc şi mai târziu la Facultatea de Horticultură din Bucureşti. Formarea sa profesională a fost apoi încununată prin obţinerea doctoratului la Universitatea din Craiova. A devenit, la rândul său, mentor în grad de conferenţiar pentru miile de studenţi de la Institutul Agronomic şi Facultatea de Horticultură din Cluj.

Activitatea sa profesională s-a extins şi în cercetare, din 1956 până în 1997 activând ca cercetător principal gradul I.

Dedicarea sa profundă faţă de trandafiri l-a determinat să înfiinţeze în 1990 Asociaţia Amicii Rozelor din România, pe care a condus-o în calitate de preşedinte executiv până în 2010 şi mai apoi ca preşedinte onorific. În plus, din 1991 este membră a Federaţiei Mondiale a Societăţilor Naţionale de Roze – organizaţie înfiinţată în 1968 şi prin votul pozitiv al dlui Wagner, fapt care atestă România ca membră fondatoare a federaţiei alături de alte 12 state.

Ucenic în pepinieră şi mai apoi om de ştiinţă, Ştefan Wagner, creatorul unui tezaur superb de roze, este unul dintre cercetătorii români care au dus faima ţării noastre în întreaga lume. Ne-am oprit asupra poveştii sale şi am întors intrigaţi filele timpului.

Octogenar, dar cu o memorie impecabilă, dl Wagner ne-a împărtăşit câteva dintre amintirile copilăriei sale, petrecută în sânul unei familii obişnuite marcată în mod firesc de împliniri şi neîmpliniri. Această reîntoarcere a sa în timp a deschis porţile către universul floricol pe care tatăl său îl construise ca pe o afacere chiar cu un an înainte de a se naşte ultimul copil al familiei. Cine ar fi putut intui că băiatul născut atunci va consemna în cartea istoriei cercetării agricole un nume care nu va fi şters niciodată? Acolo, în mica pepinieră de pomi şi trandafiri a familiei, Ştefan Wagner a descoperit o parte dintre secretele horticole. La doar nouă ani cunoştea deja multe dintre lucrările din pepinieră, altoitul şi lucrările aferente lui.

Pasiunea pentru trandafiri a început însă mai târziu, în 1946, când a devenit ucenic de grădinar la marea pepinieră din Aiud a firmei Ambrosi – Fischer sub „mâna de fier“ a bunicului său, un austriac extrem de serios şi riguros în ceea ce priveşte munca. Plin de recunoştinţă, dl Wagner mărturiseşte că acesta i-a insuflat dragostea pentru roze şi, ca urmare, în 1948, când şi-a terminat ucenicia la pepinieră, era deja un bun cunoscător, dar şi un admirator al trandafirilor. Activitatea de cercetare şi, respectiv, ameliorare a trandafirilor a început-o în 1962 sub îndrumarea lui Rudolf Palocsay, un ameliorator renumit. A fost începutul unei cariere şlefuite permanent printr-o documentare profundă şi mereu actualizată la cerinţele şi noutăţile din domeniu. Vreme de 41 de ani Ştefan Wagner a creat 50 de soiuri de trandafiri, dintre care jumătate ca singur autor, restul în colaborare cu „urmaşa sa“, dna inginer Gabriela Roman. Cercetările sale au avut un ecou puternic şi în domeniul pomicol. A fost primul cercetător care a introdus şi studiat în ţara noastră portaltoi de măr din seria MM, portaltoiul MM 106 fiind folosit şi astăzi pe scară mare în pepiniere. În plus, a creat şase soiuri noi de portaltoi şi soiuri de cireş şi vişin.

Dintre toate soiurile pe care le-a creat, cel mai aproape de sufletul său este „Foc de tabără“, o floribundă roşie ca focul ce a câştigat locul II la concursurile de noutăţi de la Roma, în 1973, şi din Cehia, în 1975.

Laura Zmaranda

Pregătirea pentru iernare

Pregătirea smochinului pentru iernare

Pe cât de abundent creşte, pe atât de sensibil este la ger, mai ales în iernile cu temperaturi negative severe. Pentru a preîntâmpina orice neplăcere, smochinul trebuie protejat pentru a trece cu bine peste perioada rece. Există mai multe tehnici. Dacă n-au căzut frunzele în întregime, scuturaţi-le mai întâi pe toate. Dacă smochinul este tânăr, executaţi o săpătură în lateral, adunaţi ramurile şi fixaţi-le de pământ (fundul şanţului) cu ajutorul unor cârlige ori a unor ţăruşi. Acoperiţi-l cu frunze, paie ori alte resturi vegetale şi peste ele veniţi cu o folie groasă de polietilenă. Fixaţi apoi marginile foliei cu pământ. Aveţi grijă să lăsaţi un spaţiu prin care planta să respire.

Dacă smochinul este matur, suprimaţi ramurile care credeţi că nu mai sunt necesare, adunaţi crengile aproape şi legaţi-le cu o sfoară groasă sau o bandă, pentru a nu provoca răni (sfoara subţire poate intra în trunchi). Puneţi frunze sau paie printre tulpini şi ramuri, împachetaţi-le într-o folie specială anti îngheţ ori într-un sac gros de hârtie şi legaţi din nou. Şi în acest caz lăsaţi un loc prin care smochinul să respire, altfel se va sufoca.

Muşuroirea trandafirului

Aproape toţi trandafirii sunt sensibili la valorile termice mai mici de minus 12 grade Celsius. Pentru a evita îngheţul rădăcinilor, mai ales că meteorologii au anunţat o iarnă aspră, ar fi de preferat să muşuroiţi planta. Lucrarea este cât se poate de simplă. Adunaţi pământ uscat şi bine mărunţit la rădăcina trandafirului astfel încât să realizaţi un muşuroi de maximum 30 cm. Puteţi cuprinde şi primele crenguţe. Nu se recomandă scurtarea ramurilor, fiindcă planta devine mult mai vulnerabilă la frig. Puteţi, în loc de pământ, să folosiţi şi frunze uscate, dar acestea trebuie cumva compactate. Pentru soiurile de tip arbust se practică şi protejarea părţii aeriene, prin învelirea în saci de hârtie cerată sau folie, cu precizarea că trebuie lăsat un spaţiu de aerisire, altfel trandafirul se sufocă, la formarea condensului.

Protejarea viţei-de-vie

Trebuie să vă reamintiţi că, în perioada de repaus, viţa-de-vie rezistă la următoarele temperaturi: rădăcinile – până la -5 -7°C la viţele europene şi până la -10, -11°C, la cele americane; mugurii: -18 ±3°C, în funcţie de soi; coardele anuale: -21 ±3°C; lemnul multianual: -22, -24°C. Efectul temperaturilor scăzute poate fi accentuat de factori precum: amplasarea plantaţiilor (viile de la baza pantei sunt mai expuse îngheţului, cu pierderi şi de 100% a mugurilor); scăderile bruşte ale temperaturilor într-un interval scurt de timp; perioadele îndelungate cu temperaturi scăzute.

Pentru protejarea viei din grădină se poate efectua muşuroitul, prin acoperirea cu pământ a punctului de altoire, a scaunului butucului şi a primilor ochi de la baza coardelor. Muşuroirea se efectuează manual, dimensiunea acestuia fiind de 25-30 cm înălţime.

În plantaţii protejarea butucilor se face prin arătura cu aruncarea pământului în lături, creându-se un fel de bilon la rândul de butuci. Se poate practica şi îngroparea coardelor, prin aplecarea lor la sol şi acoperirea cu un strat de pământ de 10 cm.

Maria BOGDAN

Tăierile de întreţinere la trandafiri

O scurtă evadare în Rosarium-ul Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză“ a Universităţii din Bucureşti oferă prilejul rar de a admira, pe cei 7.000 mp, 130 de soiuri de trandafiri, regăsiţi în 3.500 de tufe, cu o paletă coloristică amplă şi arome diverse, suave. Pentru cunoscători sau cei care ar vrea să-şi însuşească doar câteva dintre secretele regelui florilor, cum este supranumit trandafirul, inginerul Marius Negulici ne prezintă detalii despre tăierile de întreţinere.

Pentru clasa Thea hybrida, după epuizarea înfloritului, pentru a stimula o nouă înflorire, trebuie aplicată o tăiere de întreţinere. Altfel planta îşi concentrează forţa spre a produce fructul şi a-l purta spre maturizare, decalând următorul val de înflorire. Pentru a preîntâmpina această întârziere şi pentru a grăbi următorul înflorit se aplică tăierea lăstarului, dar la această specie tija nu se retează imediat sub floare, ci la jumătatea distanţei dintre punctul de inserţie pe tufă al lăstarului şi floarea ofilită, deci cât mai jos, pentru a permite viitorului lăstar să crească viguros. Tăierea se va efectua neapărat deasupra unei frunze, spre a calusa rapid rana, iar mugurele porneşte mai repede în vegetaţie.

Trandafirul urcător, remontant, cu o perioadă lungă de înflorire, până spre căderea zăpezii, foarte parfumat, cu flori dispuse în buchete, rezistent faţă de boli şi nu foarte pretenţios în cultură, se pretează aceleiaşi intervenţii pentru stimularea înfloritului. Deosebirea este că tăierea se aplică la prima frunză, maximum la a doua frunză sub floare, evident, tot deasupra mugurelui.

Capacitatea de lăstărire este foarte mare.

Trandafirul pitic (minirosa) suportă o tăiere un pic deosebită, cu grijă mai ales pentru a păstra amprenta tufei, aproape sub forma unui buchet permanent, uniform. Intervenţia se efectuează imediat sub floarea ofilită.

Ştiaţi că...?

  • Trandafirii au apărut în cultură acum vreo 35 de milioane de ani, spun paleobotaniştii, iar în prezent are peste 200 de specii şi 30.000 de soiuri?
  • Cele mai întinse suprafeţe destinate industrializării se găsesc în Bulgaria, Turcia, Maroc, Iran, Olanda, Franţa şi Italia?
  • 60% din uleiul de trandafir folosit în industria parfumului provine din Franţa?
  • Cea mai bună calitate din lume o are însă uleiul extras din celebra Vale a Trandafirilor din Bulgaria?
  • Primul ulei de trandafir a fost obţinut în anul 1612, în Kaşmir?
  • Pentru a obţine 1 litru de ulei este nevoie de 2,5-3 tone de petale?
  • La creştini, trandafirul roşu este asociat cu sângele pierdut de Iisus Hristos pe cruce?
  • Există o singură specie de trandafir lipsit de parfum?
  • Parfumul trandafirului este mai slab în zilele răcoroase şi foarte puternic atunci când este cald şi soare?
  • Uleiul de trandafir echilibrează pulsul, calmează durerile de cap sau de dinţi?

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Abonează-te la acest feed RSS