Soiurile de tomate, destinate producerii sucului de tomate, de cele mai multe ori nu corespund parametrilor fiziologici, nutritivi și organoleptici. Nivelul scăzut de aciditate şi densitatea înaltă a tomatelor sunt parametri importanți de care orice fermier trebuie să țină cont.

La fabricarea sucului de tomate se utilizează şi materiale auxiliare cum ar fi: apa, sarea și zahărul.

Se recomandă utilizarea apei cu duritatea mai ridicată până la 12 grade germane, în care scop se adaugă clorură de calciu. Dacă apa este prea alcalină, produsele se înmoaie şi îşi pierd forma, iar dacă este prea dură materia primă devine rigidă şi se prelucrează greu.

Pe lângă clorura de sodiu (97-98%), sarea conţine şi săruri de magneziu, calciu şi potasiu sub formă de sulfaţi sau cloruri. Prezenţa în sare a unei cantităţi de clorură şi sulfat de magneziu peste 0,15% îi conferă gust amar.

Cristalele de zahăr trebuie să fie uscate, albe, fără gust şi/sau miros străin. Soluţia de 25% concentraţie în zahăr trebuie să fie complet solubilă, fără sediment şi fără corpuri străine.

Transportul se face cu mijloace de transport acoperite pentru a proteja materia primă de influenţa intemperiilor. La interval de 8 ore este obligatorie spălarea şi dezinfectarea benelor şi cisternelor de transport al tomatelor. Dezinfectarea se execută cu apă clorinată (50-100 mg clor activ la litru).

Păstrarea tomatelor se efectuează în bazine cu apă sau în depozite simple sau frigorifice în containere cu masa 25 kg sau lăzi care trebuie sa fie curate, cât mai puţin supuse acţiunii directe a radiaţiilor solare şi ploilor cu ventilaţie naturală sau mecanică a atmosferei interioare.

Păstrarea tomatelor în bazine cu apă durează nu mai mult de 10 ore, deoarece dezavantajul acestei metode constă în pierderea substanțelor solubile, glucidelor, vitaminelor, substanțelor minerale etc.

În cazul păstrării în containere sau în lăzi, fiecare lot este însoţit cu pașaport unde este indicată masa, gospodăria şi calitatea tomatelor.

Spălarea legumelor se face în trei faze: înmuiere, spălarea propriu-zisă şi clătire.

Pentru o spălare mai eficientă se aplică tratarea termică la 100°C timp de 2-5 min. Urmează inspectarea, care se realizează cu scopul înlăturării părţilor necomestibile şi se efectuează cu ajutorul transportoarelor cu role.

Apoi, urmează zdrobirea. Aici se distrug mecanic 30-35% din total. Strecurarea grosieră se efectuează prin site speciale cu diametrul orificiilor de 5 mm. În acest mod se îndepărtează părţile verzi de la tomate, pedunculii şi semințele. Sucul se obține prin presarea masei de tomate mărunţită la prese sau extractoare sau prin folosirea sitelor cu diferite diametre a orificiilor (0,5 mm). În urma extragerii, densitatea sucului este 60-70%, iar deșeuri 30-40% care se utilizează la fabricarea pastei de tomate.

Temperatura sucului trebuie să fie între 65-70°C, presiunea de 8-10 MPa şi masa mărunțită trebuie să conțină particule mai mici de 50 µ. După omogenizare, sucul este adus până la presiunea de 100 de atmosfere și apoi trece prin operația de deaerare.

Înainte de ambalare, temperatura sucului depinde de volumul recipientului şi metoda de conservare. Dacă ambalarea se efectuează în recipiente cu capac mare de la 3-10 kg, temperatura sucului trebuie să fie 96°C.

Anca LĂPUȘNEANU

În fiecare primăvară, unii legumicultori recurg la folosirea unor substanțe chimice în scopul grăbirii coacerii, pentru a prinde un preț mai bun. Tarabele sunt pline de roșii țuguiate, care înseamnă că acestea au fost tratate cu stimulatorul de coacere Ethrel, interzis a fi folosit în legumicultură.

În județul Buzău, a fost scos la iveală faptul că mai multe persoane au vândut și folosit un asemenea produs, pentru a forța coacerea tomatelor în solarii.

Cazul a fost preluat de Corpul de control al Ministerului Agriculturii, care a dispus prelevarea de probe din bazinul legumicol de la producătorii din comunele Glodeanu-Sărat, Movila Banului și Cochirleanca. Testele au fost făcute la 274 de substanțe chimice. Din probele luate, nu au fost evidențiate depășiri ale limitelor admise la nicio substanță analizată, tomatele fiind sigure pentru consumul uman, ceea ce a afirmat și fostul ministru Petre Daea la un post TV, precizând că neajunsurile semnalate sunt izolate.

Totuși, pe tarabele din piață se vând tomate „țuguiate“ datorită coacerii forțate prin folosirea Ethrel-ului. Sunt susceptibile că, prin reziduurile toxice pe care le conțin, ne pot afecta sănătatea.

„Sunt foarte puține soiuri care în mod natural produc acel țugui (mucron), dat de o genă, gena B, care este un caracter de soi, cum este cazul soiului bulgăresc Prekos. Dar trebuie știut că tomatele care au un țugui foarte pronunțat au primit stimulator fie la polenizare, fie la maturarea forțată a fructului“, declară Costel Vânătoru, cercetător la Stațiunea de cercetare dezoltare pentru legumicultură Buzău.

Consumatorul, în această situație, care vizează și sănătatea lui, depinde de modul în care organele de specialitate își fac datoria.

Din datele existente, rezultă că, în anul 2019, au fost prelevate 600 de probe la tomate, pentru cele două laboratoare de control al reziduurilor existente astăzi la noi în țară. Din datele Institutului Național de Statistică, producția de tomate în anul 2019 a fost de 689.000 tone.

Reiese că probele analizate sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile de certificare a calității tomatelor pentru consumul uman.

La această situație se poate adăuga și faptul că organul de specialitate la nivel central nu a făcut îndeajuns comunicări legate de siguranța consumului de legume și fructe, ceea ce a condus la suspiciunile consumatorilor că piața și supermarketurile pun în vânzare legume și fructe care au scăpat de analizele pentru determinarea reziduurilor toxice.

Dar ce este de făcut?

– Alocarea de fonduri de investiții pentru înființarea de noi laboratoare.

– Un control sistematic la toți produceătorii din județ care să includă, printre altele, ținerea la zi a Registrului de evidență a tratamentelor fitosanitare și consemnarea timpului de pauză de la ultimul tratament până la recoltare, pentru a pune la desfacere produse care nu au reziduuri toxice pentru sănătatea consumatorului.

– Urmărirea îndeaproape a Planului național de monitorizare a reziduurilor de pesticide conform Regulamentului(CE) 396/2005 și interzicerea vânzării produselor a căror limită admisă este depășită.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Într-un interviu acordat pentru emisiunea „Din lumea satului“, difuzată la Agro TV, de primarul comunei Balta Doamnei, județul Prahova, domnul Cristinel Matei, acesta ne-a spus ce a realizat până acum și ce planuri de viitor are. Am intrat direct în problemele care îi interesează pe locuitori.

Reporter: Cum se prezintă comuna în momentul de față?

Cristinel Matei: Comuna Balta Doamnei este un bazin legumicol. Cu o suprafață de 3.533 ha, din care 200 ha le avem cu solarii acoperite.

Rep.: Care sunt proiectele care v-au încununat mandatul și care sunt obiectivele pe anul acesta?

C.M.: Canalizarea, în primul rând. Pe lângă aceasta, avem prin Compania Națională de Investiții (CNI) și o sală de sport. Am accesat pe Planul Național de Redresare și Reziliența (PNNR) două proiecte care au fost eligibile și finanțabile, C10 și C15. C10 este partea de digitalizare a instituției, C15 este dotarea cu mobilier a școlilor.

Revin la canalizare, până la sfârșitul anului acesta îmi doresc să semnez contractul de finanțare și să ne apucăm de lucrare.

Am avut un proiect important, un centru de situații de urgență cu autospecială, o mașină de descarcerare, ambulanță ISU cu un medic care stă la dispoziția comunei, el fiind din comuna învecinată, ne mai bucurăm de un centru medical care s-a construit din 2016 până în prezent.

Electricitate – gospodăriile, instituțiile și societățile comerciale sunt racordate în procent de 100% la rețeaua de distribuție a energiei electrice.

Alimentarea cu energie electrică a comunei se face cu o rețea de distribuție de medie tensiune (LEA 20 KV), care vine din rețeaua de 110 KV.

Rețeaua de joasă tensiune, de tip aerian, destinată consumatorilor casnici și iluminatului public, este racordată la posturi de tip aerian. Rețelele electrice sunt pe stâlpi din beton precomprimat tip RENEL, iar iluminatul public se realizează cu lămpi cu vapori de mercur.

În prezent, locuitorii comunei beneficiază de rețeaua de alimentare cu gaz metan. Există rețea de apă potabilă în localitate, în proporție de 100%. Infrastructura de telecomunicații din Comună Baltă Doamnei este bine dezvoltată.

Rep.: Cum privesc fermierii din comuna Balta Doamnei ideea de asociere?

C.M.: În momentul de față avem patru crescători de animale: bovine, caprine, ovine care nu s-au asociat încă. Ne dorim acest lucru. Încercăm acest lucru și în sectorul legumicultorilor. Dar, când aducem vorba, apar diverse probleme, devin tot mai reticenți, vom găsi noi o soluție, până la urmă.

În privința crescătorilor de animale avem contractele de închiriere pentru pășunat, pe care le-am semnat: ovine, în jur de 1.500 de capete, 150 de caprine și 80 de văcuțe; în fiecare dimineață fermierii transportă laptele la Ploiești, în Hala Centrală, unde îl vinde la dozator.

Rep.: Ce v-ați dori pentru comunitate, în viitorul apropiat?

C.M.: Eu îmi doresc construirea unui depozit free, dar situația se complică puțin pentru că nu mă ajută prea mult. La momentul acesta, producătorii din Balta Doamnei vând roșiile la poartă pentru că în piețe, să spun adevărul, nu prea avem loc. M-am gândit să construim un depozit pentru noi, dar nu ne ajută pentru că marfa noastră este perisabilă. O roșie, dacă o ții mai mult de 3 zile, își pierde din calitate, se înmoaie. Trebuie să găsim pe cineva să ia marfa.

Anca LĂPUȘNEANU

Potrivit informațiilor Ministerului Agriculturii și Dezvoltarii Rurale, la nivelul Direcțiilor Agricole Județene, responsabile cu implementarea Programului Tomata, la data de 03.04.2023 s-a înregistrat un număr de circa 22.295 solicitanți pentru înscriere. Astfel, în județul Olt s-au înscris 7.070 beneficiari, în județul Galați avem peste 5.700 de solicitanți, în Dolj 1.936, iar în Giurgiu 1.881. Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, când s-a înregistrat un număr de 17.180 de cereri, acum se remarcă o creștere de peste 20%.

Din datele operative prelucrate de MADR, în prezent s-au înscris 7.154 de tineri până în 40 de ani, care reprezintă circa 32% din totalul producătorilor înscriși, lucru pozitiv, având în vedere implicarea tinerei generații în dezvoltarea propriilor afaceri din agricultură. Dintre județele performante în privința tinerilor menționăm județul Galați, cu 2.262 producători de până în 40 de ani, județul Olt, cu 2.219, și județul Dolj, cu 523 producători.

„Programul Tomata are deja o anumită vechime și iată că acest număr mare de cereri îi conferă o consistență mai pronunțată. Acum avem peste 7.150 de tineri înscriși în program; este o cifră care ne onorează. Dacă privim spre anul 2019, atunci aveam doar 1.224 tineri care renunțaseră la pribegie și au revenit în țară pentru a se apuca de această activitate. Avem satisfacția realizării actului normativ încă din anul 2022, fapt care asigură predictibilitatea Programului. Nu există județ care să nu aibă un cultivator de tomate înscris în program, chiar și acolo unde nu sunt condiții prielnice cultivării tomatelor în spații protejate, cum ar fi în Covasna, Harghita sau Brașov“, a declarat ministrul Petre DAEA.

Din analiza informațiilor centralizate se observă că acest program a fost accesat în toate județele, pentru anul în curs prezentând un deosebit interes în rândul tinerilor, așa cum reiese din datele operative.

Producătorii de tomate au avut posibilitatea accesării sprijinului de minimis până la data de 1 aprilie 2023, pentru care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a alocat circa 3.000 de euro/beneficiar. Valorificarea producției se va face până la data de 30 iunie 2023, inclusiv, iar ultima zi de depunere a documentelor justificative este data de 14 iulie 2023, inclusiv, în conformitate cu HG 1569/2022.

Laura ZMARANDA

La nivelul Direcțiilor Agricole Județene, responsabile cu implementarea Programului Tomata, la data de 03.04.2023, s-au înregistrat un număr de circa 22.295 solicitanți pentru înscriere. Astfel, în județul Olt s-au înscris 7.070 beneficiari, în județul Galați avem peste 5.700 de solicitanți, în Dolj 1.936, iar în Giurgiu 1.881. Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, când s-au înregistrat un număr de 17.180 de cereri, acum se remarcă o creștere de peste 20 %.

Din datele operative prelucrate de MADR, în prezent, s-au înscris 7.154 tineri până în 40 de ani, care reprezintă circa 32% din totalul producătorilor înscriși, lucru pozitiv, având în vedere implicarea tinerei generații în dezvoltarea propriilor afaceri din agricultură. Dintre județele performante în privința tinerilor, menționăm județul Galați cu 2.262 producători de până în 40 de ani, județul Olt cu 2.219 și județul Dolj cu 523 producători.

„Programul Tomata are deja o anumită vechime și iată că acest număr mare de cereri îi conferă o consistență mai pronunțată. Acum avem peste 7.150 de tineri înscriși în program, este o cifră care ne onorează. Dacă privim spre anul 2019, atunci aveam doar 1224 tineri care renunțaseră la pribegie și au revenit în țară pentru a se apuca de această activitate. Avem satisfacția realizării actului normativ încă din anul 2022, fapt care asigură predictibilitatea Programului. Nu există județ care să nu aibă un cultivator de tomate înscris în Program, chiar și acolo unde nu sunt condiții prielnice cultivării tomatelor în spații protejate, cum ar fi în Covasna, Harghita sau Brașov”, a declarat ministrul Petre DAEA.

Din analiza informațiilor centralizate se observă că acest Program a fost accesat în toate județele, pentru anul în curs prezentând un deosebit interes în rândul tinerilor, așa cum reiese din datele operative.

Producătorii de tomate au avut posibilitatea accesării sprijinului de minimis până la data de 1 aprilie 2023, pentru care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a alocat circa 3000 de euro/beneficiar. Valorificarea producției se va face până la data de 30 iunie 2023, inclusiv, iar ultima zi de depunere a documentelor justificative este data de 14 iulie 2023, inclusiv, în conformitate cu HG 1569/2022.

Regăsiți atașat acestui comunicat stadiul depunerii cererilor pe fiecare județ in parte.

Click aici - Situație județe program tomata 2023 (pdf)

Dinu Ciosu-Paul Irinel, un tânăr de 22 de ani din localitatea Drăgușeni, județul Suceava, după absolvirea liceului, mai exact în aul 2020, a accesat un proiect pentru dezvoltarea businessului de familie, în valoare de 14.000 de euro. Pentru Paul, totul a început de la micile lucrări din grădină, după orele de școală. Ideea de afacere s-a dezvoltat apoi către comercializarea legumelor și dezvoltarea unui sistem de irigații.

„În total, dețin o suprafață de 2.5 hectare teren cultivat cu legume, printre care 2.800 metri pătrați de solarii. Acest teren este împărțit pentru producție în tot timpul anului, solariile fiind de bază, cu o perioadă aproape nedeterminată de producție, dar tot terenul joacă un rol important. Ca aspect general, în fiecare an se cultiva aproximativ 1 hectar varză, 0.8 hectare cartofi, 0.2 hectare ardei iuți și gras, 0.24 hectare vinete, iar solariile de 0.28 hectare sunt împărțite diferit în tot timpul anului, pe perioada primăvară-toamnă: roșii de diferite soiuri, ardei capia, gogoșar, ardei gras gigant, urmând mai apoi perioada toamnă-primăvară cu verdețuri (ceapă verde, salată, spanac, etc.)“, ne mărturisește tânărul.

Mărirea suprafeței cu 2 solarii încălzite

În familia tânărului, businessul în adevăratul sens al cuvântului a început în urmă cu 3 ani, în momentul în care Paul a accesat proiectul NEETs in Entrepreneurship, prin intermediul căruia a beneficiat de activități de formare pentru dezvoltarea abilităților necesare deschiderii propriei afaceri.

„La acel moment aveam un prim solar, de unde am observat că îmi place ceea ce fac și că totuși, dacă te implici cât trebuie, obții calitate, iar piața de desfacere apare de la sine. Observând că producția nu acoperă cerința de la momentul acela, am absolvit liceul și, cu ajutorul fondurilor obținute pentru tinerii care doresc o afacere, am mărit suprafață și am mai construit încă două solarii încălzire. Acesta a fost primul pas important și necesar în activitate, mărirea suprafeței. La momentul actual pot spune că totul este din pasiune și îmi dau seama că sintagma „Fă ce îți place și nu vei simți o zi că muncești“ este adevărată. Odată ce facem un lucru ce ne place, nu vom simți că muncim. Mă gândesc pe viitor la accesarea de fonduri europene «Instalarea tânărului fermier» deoarece, prin acest sprijin, dezvoltarea ar fi mai rapidă.“

Prețul s-a dublat la: încălzire, îngrășământ, semințe

În prezent, lucrurile merg bine la Drăgușeni chiar dacă tânărul este afectat de multe din scumpiri, iar încălzirea solariilor este mai dificilă, suceveanul încearcă pe cât posibil să evite costurile mari.

„Avem unele dificultăți atât în producția pe anotimpul rece, cât și pe cel de vara. Iarna avem costuri ridicate cu încălzirea. Dacă în anii din urmă costa în jur de 5.000 de lei, anul asta s-a dublat și aproape depășește 10.000 lei. Dar și în perioada de vară costul de întreținere a plantelor crește deoarece îngrășământul, chiar dacă este natural, s-a scumpit considerabil ca urmare a numărului redus de animale în zonă. Pe lângă aceasta, tot ce ține de la semințe, ajungând la 20.000 de euro – răsad – plantă adultă – recoltare se face mult mai costisitor decât în anii anteriori. Ca investiție, aș putea face comparație pe ani: în primul an am avut un cost de producție a serei de 1.000 mp de 10.000 euro, urmând ca în anul imediat următor să se simtă o creștere, dar nu foarte mare, iar în ultimul an prețul s-a dublat“, adaugă tânărul antreprenor.

Planuri de viitor

Produsele obținute în solariile tânărului sunt împărțite pe toată perioada anului, astfel se distribuie atât în piață, târguri, cât și pe rețelele sociale, dar mai ales prin promovarea de la om la om, adaugă tânărul sucevean.

„Chiar și direct din solarii se comercializează, exact după plăcerea clientului. Anul acesta am fost mulțumit de producție, pot spune că și cu ajutorul experienței necesare s-au îmbunătățit de la an la an atât producția, cât și calitatea. Ca planuri de viitor, doresc să deschid un mic aprozar la strada principală, un punct de desfacere, dar și o cameră de procesare pentru a putea funcționa tot anul și prin asta aș exclude riscul de a nu putea vinde marfa; odată ce procesezi, acoperi multe pierderi“, încheie Dinu Ciosu-Paul Irinel.

Proiectul NEETs in Entrepreneurship este finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, prin EEA and Norway Grants Fund for Youth Employment, și este implementat de organizațiile Junior Achievement din 6 țări. Până la finalul proiectului, 1.600 de tineri NEET din Bulgaria, Italia, România și Spania vor beneficia de activități de formare pentru dezvoltarea abilităților necesare pentru angajare sau pentru a-și deschide propria afacere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Revenim cu informații din dialogul pe care l-am purtat cu specialiștii Syngenta. Am aflat care sunt recomandările lor în ceea ce privește programul tehnologic care trebuie implementat pentru cultura de tomate, ardei și castraveți.

„Recomandăm o combatere integrată în cultura de tomate“

Livia Roșu, expert tehnic culturi horticole Syngenta: „În cultura tomatelor avem un număr mare de boli și dăunători, iar recomandarea noastră este aplicarea unei combateri integrate. În cazul acesta vorbim despre măsuri agrotehnice, chimice și biologice. Legat de măsurile agrotehnice recomandăm o ușoară rotație a culturilor, iar între defrișarea culturii vechi și înființarea culturii noi trebuie să existe un interval de două săptămâni distanță. E necesar să se realizeze o irigare și fertirigare echilibrată, iar igienizarea spațiilor de cultură este foarte importantă și trebuie făcută atât în interiorul solariilor, cât și în afara lor. Utilizarea plaselor antiinsecte este, de asemenea, importantă. Acestea sunt câteva dintre măsurile agrotehnice care se impun pentru o dezvoltare corespunzătoare a culturii de tomate. În cazul măsurilor chimice este foarte importantă aplicarea tratamentelor la acoperire, astfel încât planta să fie tratată pe întreaga perioadă de vegetație. Atunci când vorbim despre măsurile biologice este foarte important să utilizăm produse biologice în ultima parte a perioadei de vegetație pentru un management cât mai bun al reziduurilor. Anul trecut, compania Syngenta a lansat produsul Taegro (aplicare în ultima parte a perioadei de vegetație), cu care controlăm făinarea și alternarioza în cultura tomatelor, dar putem folosi și Topaz sau Ortiva Top. În controlul manei și alternariozei recomandăm aplicarea în prima fază de vegetație a produsului Carial Star până la stadiul de legare a fructelor, după care tratamentul poate continua cu Optiva Top. Împotriva pătării cafenii, septoriozei, antracnozei recomandăm aplicarea produsului Amistar sau Ortiva Top. Se recomandă nu mai mult de trei aplicări pe perioada de vegetație cu produsul Switch, specializat pe controlul putregaiului cenușiu. Bacteriozele sunt o problemă în unii ani, de aceea se impun unul sau două tratamente cu produse pe bază de cupru. Monitorizarea insectelor este cheia succesului, de aceea se recomandă utilizarea diferitelor tipuri de capcane feromonale. Minecto Alpha se aplică la apariția Tutei absolute în cultură. Se fac trei tratamente în bloc, unul aplicat la sol și două foliare. Continuăm cu Vertimec, respectiv trei tratamente pe perioada de vegetație.“

„Programul tehnologic pentru castraveți începe de la plantare și se termină la recoltat“

Felicia Fumea – reprezentant Departament culturi speciale, regiunea Sud-Est: „Pentru cultura de castraveți compania Syngenta are un program tehnologic complex care începe de la plantare și până la recoltat. Prin produsele din portofoliu putem aplica tratamente pentru mană, pătare cafenie, pătarea brună a tulpinilor. Și impotriva făinării avem produse complexe și specializate, cum sunt Topaz și Thiovit Jet care pot fi folosite în combinație cu alte produse de contact. Împotriva putregaiurilor recomandăm produsul Switch, care este deja consacrat, sau produsul Taegro, care este nou. Acesta are ca bază bacilul Amyloliquefaciens care întărește sistemul imunitar al plantei și îi conferă o rezistență aparte. De remarcat la acest produs este faptul că are o perioadă de remanență foarte scurtă, timp de pauză de o zi. Asta înseamnă că a doua zi după efectuarea tratamentului putem recolta.

Împotriva acarienilor, musculiței albe, tripșilor, omizilor și musculiței miniere recomandăm produsele Vertimeg și Voliam Targo. În cazul nematozilor se pot face tratamente cu Tervigo, un produs care se poate folosi în doză de 5 litri/ha, administrat prin picurare.“

„Avem două noutăți pentru cultura de ardei“

Iulian Zafiu, director vânzare culturi speciale Syngenta: „Avem două noutăți în portofoliul Syngenta pentru cultura de ardei, respectiv două insecticide, Afinto și Minecto Alpha. Acesta din urmă se aplică radicular, în doză de 1 litru/ha, și controlează foarte bine Helicoverpa, respectiv omida fructificațiilor, tripșii, dar și musculița albă. Este un produs care are două substanțe active, ciantraniliprol (cu efecte insecticide) și acibenzolar-s-metil, care stimulează partea de protecție naturală a plantei și care o face mai rezistentă în fața atacului bolilor și dăunătorilor. Nu este neapărat ceva nou, dar există în piață o tendință tot mai mare de a se lucra pe partea de îmbunătățire a sistemului natural de apărare a plantei. Afinto este specializat pe controlul afidelor din culturile de ardei, iar recomandarea noastră este să se aplice foliar, de la apariția primilor dăunători. Odată aplicat controlează în totalitatea atacul afidelor. Dintre produsele deja consacrate amintim Ortiva Top, care controlează toate bolile foliajului la ardei, făinare, alternarioză, antracnoză. Amistar și Topaz sunt, de asemenea, produse recomandate împotriva făinării. În momentul în care în solar temperatura crește foarte mult este foarte greu de controlat microclimatul și, inevitabil, apar boli și dăunători. Pe lângă managementul pe care îl implementăm în cazul unui solar, trebuie să luăm și măsuri pentru aplicarea unor tratamente eficiente în protecția plantelor. Affirm este specializat în controlul lepidopterelor, omida fructificațiilor, moliilor și a insectelor care rod plantele. Se aplică în doză de 1,5 kh/ha. Switch, cel mai cunoscut produs de la Syngenta, se recomandă pentru combaterea putregaiului cenușiu.“

Laura ZMARANDA

Evenimentul numit „Turul inovației în legumicultură“, organizat de Syngenta în comuna Matca, județul Galați, la jumătatea lunii iunie, a fost gândit sub forma unor ateliere, astfel încât fermierii să poată avea posibilitatea de a obține informații pe diferite subiecte pentru culturi diferite. Turul s-a concentrat pe cultura de ardei, tomate și castraveți și au avut loc prezentări pe partea de semințe, prima linie de tehnologie, apoi partea de fertilizare și protecție a culturilor.

Syngenta este o companie axată pe inovație

Andrei Măruțescu, director comunicare Syngenta: „Turul inovației este tematica evenimentelor pe care le organizăm în țară pe mai multe segmente de activitate, pomicultură, viticultură, legumicultură. Inovația înseamnă accesul la produse și servicii de ultimă generație care să îndeplinească cerințele și nevoile fermierilor. Syngenta este o companie axată pe inovație, 5.000 de oameni lucrează numai pe partea de cercetare și aproximativ 1,4 miliarde de dolari sunt investiți anual în acest departament. Suntem într-un parteneriat cu cei de la Marcoser, cunoaștem această zonă și fermierii de aici de foarte mulți ani. Este foarte important ca aici să existe un parteneriat între fermieri și companiile de profil. Rolul nostru este să venim cu informație și să facem acest transfer de cunoștințe către fermieri și ei să înțeleagă importanța inovației și a modului în care produsele trebuie utilizate. Au fost prezenți la eveniment peste 300 de fermieri și ne bucurăm că au fost alături de noi.“

Ferma de aici recreează condițiile din diferite bazine legumicole

Marius Petrache, director general Marcoser: „Ferma noastră are o suprafață de trei hectare pe care cultivăm ca și cultură de bază ardei gras, tip California. Avem însă și alte culturi, respectiv tomate, castraveți, vinete, practic tot ce avem în portofoliu avem și în cultură. Ferma este gândită astfel încât să putem lucra în aceleași condiții în care lucrează și fermierii din diverse bazine legumicole. Avem diferite tipuri de structură de solar, modele de palisare diferite pentru că doar înțelegându-le nevoile putem să îi ajutăm cu adevărat. Laitmotivul evenimentului de astăzi au fost tomatele. Avem în testare foarte mulți hibrizi noi de la Syngenta și nu numai. Au fost prezentate și tehnologiile pentru culturile de ardei și castravete (la Matca cultura de castravete cornișon este cea mai importantă pe primul ciclu de cultură).“

Doi hibrizi de castravete pentru cultura în spații protejate și câmp

Iulian Dorobanțu, reprezentant Departament legume: „În ferma de la Marcoser au fost prezentați doi hibrizi. Spino este un castravete extratimpuriu care se pretează pe ciclul I și pe ciclul II până iarna târziu, iar cel de-al doilea hibrid se numește Balkan. Acesta se pretează, de asemenea, pentru ciclurile I și II de producție și, în plus față de Spino, poate fi cultivat și în câmp. Hibriul Spino este în portofoliul nostru de trei ani, iar Balkan de un an. Avantajul hibridului Spino este că tolerează foarte bine făinarea, temperaturile scăzute din iarnă și are o legare foarte bună. Sunt castraveți uniformi, de culoare verde închis, iar acele broboane specifice castraveților sunt mai dese. Dimensiunile lor sunt de 10-12 cm.“

Coloreta și Kamos, hibrizi care vor fi comercializați din toamnă

Ionuț Dima, reprezentat tehnic și vânzări semințe – legume (sud-vest): „La evenimentul acesta am prezentat doi hibrizi, respectiv Coloreta și Kamos. Coloreta este un ardei tip blocky, de culoare portocalie, nou introdus în portofoliul Syngenta. Kamos este un alt hibrid pe care îl testăm în ferma Marcoser. Acesta este de culoare galbenă. Așa cum am obișnuit și până acum, Syngenta este tot timpul cu un pas în față cu tot ce înseamnă inovație, hibrizi mai mult sau mai puțin colorați. Acești hibrizi ajung la o greutate de 200-250 de grame, au o pulpă groasă, prezintă patru muchii și sunt destinați momentan doar pentru partea de ornament. Se pot asorta foarte bine cu alte legume pe platouri. Acești doi hibrizi vor fi comercializați începând cu toamna acestui an.“

• „Comuna Matca reprezintă un «motor» al producției de legume pentru România și este foarte important ca în această zonă să existe inovație, know-how și informația necesară fermierilor“, Andrei Măruțescu, director comunicare Syngenta.
• „Lucrăm alături de Syngenta încă de la începuturile companiei Marcoser, așa că suntem obișnuiți ca materialul genetic să fie de cea mai bună calitate și ne așteptăm ca hibrizii de tomate pe care i-am testat anul acesta să domine piața în anii viitori“, Marius Petrache, director general Marcoser.

Laura ZMARANDA

Fructele și legumele sunt o parte importantă a unei alimentații sănătoase. Totuși, trebuie să ținem cont că, dacă le consumăm în exces, acestea aduc o cantitate de grăsime în organism. De aceea, celor care doresc să țină o cură de slăbire specialiștii le recomandă consumarea moderată de fructe și legume care ne îngrașă. Din fericire, există atât fructe, cât și legume care te pot ajuta să arzi grăsimile. Vă prezentăm așadar câteva dintre produsele pe care le puteți introduce în alimentație pentru a avea un corp sănătos

Avocado conține Omega 9, respectiv grăsimi ce se găsesc și în compoziția uleiului de măsline și a nucilor de macadamia. Consumul de avocado accelerează transformarea grăsimilor în energie, crescând astfel și ritmul metabolismului.

Un alt aliment recomandat este nuca de cocos. Aceasta are un conținut ridicat de triglyceride. Consumul de nucă de cocos crește rata de metabolizare a ficatului cu până la 30%. De asemenea, uleiul de cocos este utilizat frecvent în tratamentul afecțiunilor glandei tiroide.

Lămâia poate fi inclusă în opțiuni pentru că aceasta acționează asupra organismului ca un detoxifiant hepatic și prin menținerea sănătății ficatului. După cum știm, un ficat sănătos este esențial în procesul de digestie și în arderea grăsimilor.

De asemenea, în urma numeroaselor studii specialiștii au constatat că grapefruitul este unul dintre cele mai indicate fructe în curele de slăbire. S-a observat că femeile care mănâncă zilnic grapefruit pot slăbi fără a schimba nimic altceva în alimentație deoarece acest fruct conține cele mai puține calorii. 

Roșiile sunt considerate drept unul dintre cele mai puternice antioxidante prin conținutul de licopen care are rolul de purificator al organismului. Acestea sunt bogate și în vitamina C și acid oxalic care accelerează metabolismul şi procesul de detoxifiere prin care sunt eliminate şi grăsimile. Roșiile sunt apreciate şi pentru faptul că sunt capabile să împiedice dezvoltarea cancerului, potrivit unor studii.

În lista celor mai bune legume care ard grăsimile se găsește și broccoli. Acesta conține multe fibre, astfel că este un aliat de nădejde pentru digestie și siluetă.

O altă opțiune este consumul de mere. Acestea îmbunătățesc digestia datorită conținutului ridicat de fibre, favorizând astfel eliminarea toxinelor din organism. În plus, reprezintă o gustare ideală pentru momentele în care vrei să îți potolești pofta de dulce.

Liliana POSTICA

În fiecare sezon, agricultorii stau cu sufletul la gură când e vorba de rezultatele culturilor muncite de-a lungul multor ore, zile, luni. Deși, munca în agricultură nu este una ușoară, recoltele pe care le au la final vorbesc de la sine. Abia atunci, aceștia se pot declara satisfăcuți sau nu...

Un fermier fericit

Unul dintre agricultori, Luca Mihai, ne povestește cu entuziasm despre culturile sale: „Am fost pasionat de agricultură încă din copi­lărie, însă visul meu a devenit realitate în anul 2015, atunci când am construit o plantație de 2.000 mp. Mă axez pe 480 de solare, iar culturile pe care le am sunt în strictă dependență de sezon. Cum e și firesc, vara avem roșii, castra­veți, ardei, vânătă, dovlecel, cartofi, iar toamna  semănăm ceapă verde, broccoli, ardel iute și altele. Sunt extrem de mulțumit, roadele au fost așa cum le-am estimat. În vara anului 2020 am avut aproximativ 1-2 tone de roșii, ardei – 400 kg, vânătă – 400 kg. Cu siguranță, la următoarele culturi îmi doresc o producție și mai mare.“

Fără programe de finanțare

Deși Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a alocat fonduri europene nerambursabile pentru agricultori, Mihai Luca și-a început activitatea prin investiții proprii: „Am început acest proiect singur, am investit din banii proprii, după care am reinvestit tot ce am câștigat. Acum, câștigurile sunt pe măsură. Precizez că îmi vând produsele exclusiv online și tot aici le și promovez“, a mai adăugat Mihai Luca.

Tehnici de cultivat

Când vine vorba de cultură, fiecare fermier își folosește propriile tehnici și secrete pentru o recoltă cât mai mare. Iar Luca Mihai, pentru a obține rezultatele propuse, folosește în primul rând îngrășăminte organice: „Îngrășămintele organice sporesc producția pe care o avem. Aplicăm îngrășământul biologic la fiecare plantă în parte. În plus, răsadurile sunt produse tot de mine. Obișnuiesc să-mi organizez fiecare sezon în trei părți. De exemplu, la începutul lunii octombrie plantez și spanac, dar și în ultima parte din luna februarie“, a mai precizat fermierul.

Obstacolele cultivatorului

La fiecare recoltă, agricultorul depinde de condițiile meteorologice; acesta se poate confrunta cu secetă sau umiditate prea înaltă, iar recolta suferă un declin. De aseme­nea, un alt obstacol cu care se poate lovi sunt insectele dăunătoare. „Încercăm să avem o recoltă cât mai naturală și să folosim cât mai puține pesticide, de aceea uneori avem pierderi din cauza dăunătorilor. Totodată, de-a lungul timpului a fost dificil cu forța de muncă, sunt tot mai puțini oameni dispuși să muncească în agricultură. Pot să spun că la ora actuală activez doar cu un singur coleg“, a conchis fermierul.

Liliana POSTICA

Cu o producţie majorată şi costuri reduse, cercetătorii din Iaşi sunt convinşi că ideea poate fi preluată cu succes de fermieri, mai ales că tomatele obţinute astfel nu prezintă niciun risc pentru sănătate.

Tomatele viitorului sunt crescute cu ajutorul curentului electric. Cercetătorii de la Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi (USV Iaşi) au descoperit, după un studiu de trei ani la tomatele crescute cu ajutorul curentului electric, că producţia poate fi cu până la 70% mai mare. De asemenea, cercetătorii subliniază faptul că tomatele sunt mai ieftine, mai sănătoase decât cele la care se folosesc substanţe chimice şi, mai ales, stimulatori de creştere. 

Proiectul de cercetare, care îi aparţine doctorandului USV Iaşi Mădălin Gheorghiţoaie şi coordonat de către prof. univ. dr. Vasile Stoleru, este unic în România, iar folosirea curentului electric de joasă tensiune pentru stimularea creşterii şi dezvoltării tomatelor ar putea fi o alternativă reală pentru cultivatorii de legume. „Iniţial, am pornit cu nişte baterii pentru a demonstra funcţionalitatea ideii în faţa profesorilor. La curenţi mai puternici plantele erau afectate, li se oprea metabolismul, la curenţi mai slabi erau stimulate. Practic, prin această metodă inedită sunt stimulaţi hormonii naturali din fructe, care în foarte multe situaţii, în culturile clasice, sunt perturbaţi de anumiţi factori de mediu. Astfel, se evită substanţele chimice periculoase pentru sănătate, la care apelează unii legumicultorii“, a declarat Mădălin Gheorghiţoaie, doctorand al USV Iaşi.

Pe parcursul cercetărilor s-a constat că producţia este mai mare cu până la 70%, iar costurile de producţie scad. „Curentul electric este asigurat de la orice priză cu 220 de volţi. Este transformat cu ajutorul acestor surse în curent electric continuu de joasă tensiune. Fiind stimulată activitatea lor din rădăcină, tulpină, apex sau din vârful de creştere, atunci planta lucrează permanent datorită acestor hormoni care se găsesc în mod natural. Fructul are peste 300 de grame, este de dimensiuni mari şi prezintă calităţi nutritive mai bune comparativ cu variantele tratate chimic. Datorită faptului că se utilizează curent electric continuu, la intensităţi mici, nu facem altceva decât să stimulăm activitatea hormonală în latura de creştere. Evităm 100% utilizarea hormonilor artificiali inevitabili. Odată instalat sistemul, poate fi utilizat pe tot parcursul anului“, a punctat prof. univ. dr. Vasile Stoleru, Facultatea de Horticultură a USV Iaşi. Cu o producţie majorată şi costuri reduse, cercetătorii sunt convinşi că ideea poate fi preluată cu succes de fermieri, mai ales că, tomatele obţinute astfel nu prezintă niciun risc pentru sănătate.

Beatrice Alexandra MODIGA

Articolul de față nu este unul riguros științific. Ține mai degrabă de un fel de nostalgie după gustul de altădată al roșiilor românești. Soiuri autohtone, la care am renunțat atât de ușor; în fapt, agricultorii au fugit după producție cu orice preț – și pe undeva înțelegem, fiindcă ei fac afacere, nu au timp de sentimentalisme – în dauna calității. Am adus soiuri din toate colțurile lumii și le-am abandonat pe ale noastre. Am alergat după recolte senzaționale, iar acestea se obțin cu mult aport chimic. Am neglijat tratamentul după carte, iar ca rezultat dăunătorii și bolile și-au creat rezistență; mai multe daune, mai multe tratamente. Există semne de reîntoarcere la creațiile românești, dar acest lucru se petrece pe alocuri. Roșia românească are cel mai mare susținător la SCDL Buzău, unde se tot încearcă de câțiva ani să se constituie o bancă de gene cu soiurile tradiționale de legume.

În Catalogul soiurilor din 2020 sunt omologate peste 50 de creații românești. Câte din acestea sunt și folosite, la propriu, în culturile comerciale, nu se știe. Cert este că astăzi, tocmai pentru că mergem în genetica soiurilor mult timp în urmă, dar vom aminti și câteva soiuri ori hibrizi creați mai recent, nu vom ține cont de catalog. Vom prezenta soiurile așa cum ni le amintim și despre care știm că mai au acel gust din „grădina bunicii“, ce nu poate fi descris.

Soiuri tradiționale

Inimă de bou este poate cel mai cunoscut și căutat soi autohton, cultivat mai cu seamă în grădini și foarte puțin pentru comercializare la scară largă. Este atribuit zonei Buzău. Plantele au creștere nedeterminată, fructele au culoarea roșie sau roz, cu pulpă cărnoasă, puțin zemoasă, dulce, gust excepțional, greutatea putând depăși lejer 500 grame. Uneori o roșie poate să cântărească și un 1 kg. Dezavantajul – și tocmai de aceea nu se cultivă industrial – ar fi că pe o plantă se dezvoltă 7-10 inflorescențe, deci producția este limitată. Dar în beneficiul calității!

Roșiile de Țigănești, denumite și roșii gigant românești, sunt un soi dezvoltat în Ilfov. Planta produce un fruct mare, cărnos, suculent, dulce, potrivit de acid, cu gust bun, semințe puține. Greutatea este de 200-600 grame.

Roșia oloagă de Buzău este un soi autohton viguros, rezistent la boli, fructul are pielița subțire, pulpa prezentând gust dulce, plăcut. Greutatea este cuprinsă între 200-300 grame.

Roșia de Săhăteni (Buzău) are arie de răspândire limitată, fructul este alungit, cărnos, roșu, având forma de ardei cu trei muchii.

Soiuri pentru consum în stare proaspătă

Argeș F1: plante cu creștere viguroasă (110-130 cm), fruct de formă rotund-turtită, roșu-cărămiziu, cu greutate de 40-60 grame, potențial de producție – 40/60 tone/ha.

Buzău 1600: creștere medie spre viguroasă (90- 110cm), fruct rotund-globulos, roșu uniform, cu greutate de 190-260 grame, potențial de producție-70/90 tone/ha.

Carolina: creștere viguroasă (100-125 cm), fruct globulos, ușor ovoidal, galben-portocaliu, cu greutate de 90-100 grame, potențial de producție – 40/55 tone/ha.

Export II F1: creștere de vigurozitate medie (90- 100 cm), fruct rotund-globulos turtit, roșu uniform, cu greutate de 70-90 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Ioana F1: viguros, cu posibilitate mare de lăstărire, globulos turtit, roșu închis, cu greutate de 75-80 grame, potențial de producție – 70/75 tone/ha.

Ișalnița 50 F1: tufă bogată, viguroasă, fruct rotund globulos cu pată verde, roșu intens, cu greutate de 100-110 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Laura: frunziș bogat, creștere viguroasă, fruct globulos, roșu aprins uniform, cu greutate de 100-110 grame, potențial de producție – 70/80 tone/ha.

Mara: creștere viguroasă, fruct rotund turtit, roșu închis, cu greutate de 185-230 grame, potențial de producție – 100/110 tone/ha.

Soiuri mixte – consum în stare proaspătă și industrializare

Argeș 428: vigoare mijlocie, tufă de până la 80 cm, fruct rotund turtit, roșu aprins, cu greutate de 200-300 grame, potențial de producție – 50/70 tone/ha.

Buzău 22: vigoare mijlocie, fruct sferic, ușor turtit, roșu intens, cu greutate de 120-200 grame, potențial de producție – 70/80 tone/ha.

Cluj 80: viguros, cu talie de 90-125 cm, fruct sferic, roșu intens uniform, cu greutate de 75-80 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Diana: vigoare mijlocie, cu talie de 60-70 cm, fruct globulos turtit neted, roșu uniform, cu greutate de 120-140 grame, potențial de producție – 5-/70 tone/ha.

Precoce de Someșeni: viguros, frunziș bogat, fruct globulos-ovoidal, roșu deschis cu pată verde, cu greutate de 120-150 grame, potențial de producție-70-75 tone/ha.

Timpurie de Argeș: viguros, cu talie de 110-120 cm, fruct globulos turtit, roșu intens, cu greutate de 48-56 grame, potențial de producție – 90 tone/ha.

Unirea: vigoare mijlocie spre mică, talie de 60-70 cm, fruct sferic, roșu-cărămiziu intens, cu greutate de 63-86 grame, potențial de producție – 105/110 tone/ha.

Soiuri pentru industrializare

Brăila 405: foarte viguros, fruct globulos alungit, roșu fără pată, cu greutate de 45-50 grame, potențial de producție – 35/40 tone/ha.

Buzău 47: talie de 60-70 cm, fruct globulos simetric, roșu uniform, cu greutate de 90-100 grame, potențial de producție – 50/70 tone/ha.

Dacia: tufe semierecte, cu 4-6 lăstari, fruct globulos, ușor turtit, roșu-gălbui, cu greutate de 110-120 grame, potențial de producție – 33-43 tone/ha.

Vidra 60: talie de 55-60 cm, fruct sferic, roșu intens uniform, cu greutate de 40-60 grame, potențial de producție – 60/80 tone/ha.

Vidra 533: port aproape erect, de 50-60 cm, fruct piriform alungit, roșu strălucitor, cu greutate de 60-65 grame, potențial de producție – 47 tone/ha.

Maria Bogdan

În acest număr al revistei vom aborda un subiect de sezon, să zicem, descrierea și tratamentele pentru organismele dăunătoare de carantină la tomatele cultivate în spații protejate. Potrivit definiției Autorității Naționale Fitosanitare, organismele dăunătoare de carantină sunt bolile și dăunătorii care prezintă potențial risc economic pentru o anumită zonă și fac obiectul unui control oficial; în România, acestea sunt reglementate prin HG 563/2007 care transpune în plan intern Directiva 29/2000 a Uniunii Europene. La tomate în spații protejate avem deocamdată prezenți în România doi dăunători și 3 agenți patogeni care fac obiectul controlului special exercitat de structurile ANF. În articolul de față vom vorbi despre cei doi dăunători de risc prezenți în culturile de tomate de sere, solarii, adăposturi.

Omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera-Hubner)

Plante gazdă: dăunătorul este prezent în România pe suprafețe mari și atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane (tomate, ardei, bame, mazăre, fasole, garoafe, gura leului etc.).

Descriere: oul – alb sau gălbui, la final verzui sau chiar maron închis, de 0,4-0,5 mm, ornat cu striațiuni; larva – corp de 30-40 mm, verzui până la roșcat-violet sau brun-închis, cu 5 dungi și „desene“ cu umbre colorate în verde, galben-pai și roz murdar până la maron roșcat ori chiar negru; pupa: 14-18 mm lungime, de culoare maron stacojiu, cu doi spini în formă de cârlig în partea posterioară; adult – corp verde-gălbui, brun-deschis sau brun-închis, de 12-18 mm, cu anvergura aripilor de 35-40 mm. Aripile anterioare prezintă la exterior 7-8 pete negricioase dispuse în linie și o bandă transversală cu contur neregulat, brun-închisă. Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare, cu o margine lată brună, ușor pală pe alocuri; nervurile au la bază o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare.

Biologie: iernează ca pupă în sol, la adâncimea de 7-25 cm, înfășurată într-un nucleu din pământ. Fluturii zboară spre seară și noaptea, hrana preferată fiind nectarul florilor. O femelă depune pe frunzele, tulpinile și inflorescențele plantelor gazdă în medie 500-1.000 de ouă, care eclozează în trei zile, la 22,5°C. Perioada larvară are durată variabilă: 18 zile la 22,5°C și în jur de 50 de zile la 17,5°C.

Simptome: larvele se hrănesc cu frunze pe care le devorează, iar mai târziu pătrund în fructe, sapă galerii, unde lasă excremente. Tomatele atacate cad prematur sau se infectează cu agenți patogeni.

Măsuri: preventive – inspecția frecventă a culturii, închiderea serelor pe timpul nopții, îndepărtarea buruienilor din cultură și din proximitate; curative – tratamente cu Alverde – 1,0 l/ha în 1.000 l apă /ha, Match 050 EC-100 ml/hl, Voliam Targo – 0,6-0,8 l/ha.

Musca minieră californiană (Liriomyza trifolii-Burgess)

Plante gazdă: specie polifagă, prezentă la peste 20 de specii de plante gazdă.

Descriere: ou – sferic, albicios la depunere și apoi cenușiu-translucid; larva – apodă, acefală, de 3 mm lungime, transparentă în prima fază a dezvoltării, apoi galben-portocalie, cu două stigme triunghiulare; pupa – ovală, ușor turtită ventral, de 1,8-2,3 mm, de culoare galben-portocalie până la maron-auriu; adult – muscă mică (1,3-2,3 mm), neagră-cenușie, cu femelele mai mari decât masculii. Aripile, cu nervurile negre, nu depășesc lungimea corpului. Scutelul și perii ventrali sunt galbeni, iar pronotul și scutul sunt de culoare neagră cu reflexe cenușii.

Biologie: Adulții zboară dimineața, iar copulația are loc la 24 de ore de la apariție. Femelele trăiesc 15-30 zile, interval în care depun 25-640 de ouă, câte 17 pe zi. După 2-5 zile apar larvele, iar acestea sapă mine în țesutul frunzei, unde rămân 4-7 zile. Împuparea, care durează 10-12 zile, are loc în stratul superficial al solului de lângă planta gazdă. În spațiile protejate, dăunătorul dezvoltă mai multe generații pe an, care se și surapun (de regulă, la 15-20 de zile apare câte o generație).

Simptome: principalele semne sunt galeriile sau minele sinuoase, foarte răsucite și de formă neregulată de pe frunze. Înțepăturile de hrănire apar ca niște adâncituri circulare, albicioase, iar cele pentru pontă sunt mai mici.

Măsuri: preventive – controlul materialului de plantare, distrugerea resturilor vegetale, dezinfectarea solului și incintei, monitorizarea culturilor pentru detectarea dăunătorului; curative – Apache – 0,15 l/ha, Safran 1.8 EC – 0,9 l/ha în 1.000 l apă, Vargas 1.8 EC – 0,9 l/ha în 1.000 l apă, Actara 25 WG (aplicat la sol) – 0,8 kg/ha preventiv și curativ, la 4-5 zile de la plantarea răsadurilor în solarii, Vydate 10 L – 10 l/ha, Voliam Targo – 0,6-0,8 l/ha, Sanomectin Pro 1,8% – 60-80 ml/hl.

Alți dăunători de carantină prezenți în spațiul european, dar nu și în România

Potrivid ghidurilor elaborate de Autoritatea Națională Fitosanitară, lista organismelor de carantină prezente în Europa, deci inclusiv cu risc de a se extinde în România, cuprinde următorii dăunători:

• Musca minieră sud-americană (Liriomyza huidobrensis – Blanchard): Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Elveția, Ungaria, Italia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia, Serbia, Spania, Turcia;
• Minierul tomatelor (Liriomyza sativae-Blanchard): Turcia;
• Noctuidul mediteraneean (Spodoptera littoralis-Boisduval): Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Spania, Turcia;
• Viermele tutunului (Spodoptera litura-Fabricius): Rusia;
• Nematozi, Meloidogyne chitwoodi Golden et al.: Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia, Turcia.

Dăunători non-carantină prezenți în cultura de tomate, în spații protejate, inclusiv în România

• Acarianul tomatelor (Aculops lycopersici Tryon)
• Păduchele castraveților (Aphis gossypii Glover)
• Păduchele pătat al cartofului (Aulacorthum solani-Kaltenbach)
• Buha gamma (Autographa gamma-L.)
• Musculița minieră a mazării (Chromatomyia horticola Goureau)
• Tripsul californian (Frankliniella occidentalis-Pergande)
• Molia tomatelor (Lacanobia oleracea L.)
• Musculița minieră a frunzelor de tomate (Liriomyza bryoniae -Kaltenbach)
• Păduchele păstârnacului (Myzus ornatus Laing)
• Ploșnița verde a legumelor (Nezara viridula L.)
• Păianjenul lat (Poliphagotarsonemus latus Banks)
• Buha cucurbitaceelor (Spodoptera exigua -Hübner)
• Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae Koch.)
• Tripsul tutunului (Thrips tabaci Lind.)
• Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum Cockerell)
• Molia minieră frunzelor (Tuta absoluta Meyrick)
• Nematozi galicoli (Meloidogyne spp.)

(sursă: ghid Autoritatea Națională Fitosanitară)

Maria B0GDAN

„Ferma lui Alexandru“ din comuna Valea Seacă, judeţul Iași, a fost dezvoltată de către tânărul inginer horticol Alexandru Popoaea, care a accesat fonduri europene în valoare de 40.000 de euro. În prezent, acesta cultivă 3 ha cu tomate, ardei, gogoșari și varză în câmp deschis și în cele două sere moderne (1.000 mp). Cu toate că cererea este în creştere, anul acesta a fost unul cu probleme, a pierdut 70% din producție, din cauza secetei şi a temperaturilor scăzute înregistrate în luna mai.

Soiuri preponderent româneşti

Încă de la început, Alexandru ne spune că a vrut să dezvolte afacerea cu legume, dar nu avea fonduri suficiente, aşa că a aplicat pentru un proiect de accesare a fondurilor europene, iar la scurt timp a primit şi prima tranșă din suma totală de 40.000 de euro. „Practic această meserie de 15 ani, am crescut cu ea. De aceea, m-am gândit că fără fonduri europene nu aș putea să modernizez afacerea, să fac faţă concurenței. Dacă în urmă cu 15 ani cultivam legume pe jumătate de hectar, o suprafaţă foarte restrânsă, în timp m-am extins, iar prin intermediul Măsurii 6.1. – Instalarea tinerilor fermieri, cultiv 3 hectare în câmp deschis și 1.000 mp în spațiu protejat cu încălzire. În solarii aici am tomate prunișoare Lucinda, în celălalt solar am Gravitet, în câmp, Plumb Regal, ca tomate industrie. Soiuri românești folosesc doar la gogoșari și la Kapia, am Fermier și gogoşarul Cornel. Varza este și ea românească, Varza de Buzău, varza noastră pentru murat“, spune legumicultorul ieşean.

Anul trecut au ajuns la fabrica de procesare 80 de tone de tomate

În ceea ce priveşte distribuţia produselor, acesta ne mărturiseşte că cerere este, dar cea mai mare parte din producţie ajunge la o fabrică de procesare a legumelor din Bălţăteşti, care ulerior comercializează produsele în supermaketuri şi în afara țării. „Am căutat pe cineva care să ne ia toată producția pentru că o producție așa mare, într-un an, nu am cum să o vând repede. Eu dau aproape toată producția la industrializare și, chiar dacă iau 80 de bani pe kilogram, știu sigur că nu rămân cu marfa. Lor le predau ceea ce ține de murături, tomate industrie. Anul trecut a fost un an foarte bun comparativ cu 2020, am predat undeva la 80 de tone tomate industrie“, susține Alexandru.

Plante defoliate & virusul petelor de bronz

La o vizită în câmp, cultura de ardei şi tomate erau compromise într-un procent de 70%, iar tânărul ne spune cu ce probleme s-a confruntat încă din primăvară. „Anul acesta, per total, am pierdut 70% din producție. În mod normal, în anii secetoși, în sectorul nostru legumicol ar trebui să am vârf de producție, însă anul acesta am plecat cu stângul, din luna mai m-au afectat frigul, temperaturile foarte scăzute imediat după plantare și vântul care a suflet constant cu 120 km/oră, drept pentru care plantele au avut de suferit, au fost defoliate; acum și-au revenit greu, dar nu au masă foliară suficientă să susțină producția, fructele sunt devalorizate, nu pot să le valorific; dacă n-am calitate, nu se înghesuie lumea. Pe lângă acestea, m-am pricopsit la tomate cu virusul petelor de bronz care nu poate fi combătut, drept pentru care la anul o să am dificultăți în a cultiva tot solanacee, trebuie să fac rotație, o să ma axez pe crucifere. La anul vom trăi repercusiunile anului acesta, și noi producătorii, dar și consumatorii, (…) produsele vor fi mai scumpe ca urmare a faptului că nu ne ajută clima, e din ce în ce mai severă cu noi“, încheie Alexandru Popoaea, legumicultor din Valea Seacă, judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Un nou virus, cu impact major asupra producției de tomate și ardei, a apărut în 2014, în Israel, însă acesta a fost semnalat și confirmat oficial în 2015, în Iordania. Ulterior, alte focare au fost raportate în Germania – 2018, Grecia – 2019, Olanda – 2019, Spania – 2019, Marea Britanie – 2019, Italia – 2019 și Turcia – 2019. Uniunea Europeană a reglementat Tomato Brown Rugose Fruit Virus (ToBRFV) prin Decizia Comisiei nr.1615 din 26 septembrie 2019, document prin care au fost stabilite măsuri de urgență pentru prevenirea introducerii și răspândirii în UE a acestui virus. Pe teriotoriul României nu a fost semnalat – nu încă! – dar Laboratorul Național Fitosanitar din cadrul Autorității Naționale Fitosanitare face demersurile necesare pentru aplicarea, pe teritoriul național, a Deciziei 1615 a UE. Între altele, deja efectuează analize la semințele de tomate și ardei, urmând ca, în perioada de creștere a plantelor gazdă, să recurgă la anchete pentru detectarea (sau nu) a organismului dăunător. Organizația Europeană și Mediteraneană de Protecție a Plantelor a constatat că plantele atacate pot prezenta 10-15% simptome, iar incidența virusului poate ajunge și la 100%.

Autoritatea Națională Fitosanitară a elaborat o fișă a Tomato Brown Rugose Fruit Virus, grupat în Familia Virgaviridae, Genul Tobamovirus.

Plante gazdă majore sunt tomatele (Solanum lycopersicum) și ardeiul (Capsicum anuum).

Se transmite prin contact (instrumente contaminate, mâini, îmbrăcăminte, contact direct între plante), răsaduri, fructe și semințe infectate.

ANF face următoarea descriere a simptomelor, după care poate fi recunoscută instalarea virusului în cultură:

• tomate: simptomele foliare includ cloroză, mozaic ușor până la sever, marmorare, încrețire, deformare și, în anumite cazuri, îngustarea frunzelor. Pe frunzele mai tinere și pe lăstarii laterali se dezvoltă pete clorotice pale, în timp ce pe tulpini se pot dezvolta dungi brune necrotice. Pe pedunculi și pețioli pot să apară pete sau leziuni necrotice. Fructele provenite din plante infectate prezintă pete de culoare galbenă sau maro, sunt deformate, uneori au suprafața rugoasă și o maturare neregulată;
• ardei: simptomele foliare includ mozaic, deformare și îngălbenire. Fructele sunt deformate, cu zone galbene sau brune ori prezintă dungi verzi.

Ca măsuri de management sunt citate:

Măsuri preventive:

• materialul de plantare (răsaduri, semințe) trebuie să fie însoțit de certificat sau pașaport fitosanitar care garantează că materialul respectiv este liber de virus;
• la import și circulație comunitară se impune obligatoriu control fitosanitar și prelevarea de probe în vederea efectuării analizelor de laborator;
• folosirea la semănat a semințelor certificate și care să provină din zone unde virusul nu a fost prezent;
• utilizarea de răsaduri sănătoase;
• dezinfectarea instrumentelor utilizate.
• Măsuri curative, în caz de detecție:
• izolarea locului de producție/exploatației și limitarea accesului în incintă;
• interzicerea transportului plantelor, semințelor, fructelor și tuturor materialelor utilizate la locul de producție/exploatație;
• aplicarea strictă a măsurilor de biosecuritate, precum izolarea materialelor, dezinfecția și distrugerea tuturor resturilor vegetale, a materialelor utilizate în procesul de producție;
• anchetă pentru identificarea eventualelor surse de contaminare în exploatații.

De reținut: distrugerea tuturor plantelor de tomate din exploatațiile contaminate se aplică numai după confirmarea oficială a virusului.

Maria BOGDAN

Beneficiarii Programului tomata au primit vești bune de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care anunță că în cursul acestei săptămâni încep plățile.

Ministerul Finanțelor Publice a aprobat deschiderea creditelor bugetare, urmând ca în data de 25.08.2020, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să alimenteze conturile tuturor Direcțiilor pentru Agricultură Județene.

Reamintim că în cursul anului 2020, MADR a alocat Programului tomata suma de 39.477 mii euro, cea mai mare sumă din ultimii patru ani aferentă ciclului I de producție al Programului.

MADR a extins perioada de valorificare a tomatelor de la 15 iunie inclusiv, la 1 iulie inclusiv, la solicitarea fermierilor, fapt ce a contribuit la creșterea numărului de beneficiari eligibili, în anul 2020 înregistrându-se cel mai mare număr al acestora de la începutul implementării programului, respectiv anul 2017.

În concluzie, bugetul schemei a fost repartizat către 17.386 beneficiari eligibili, rezultând un cuantum per beneficiar de 2270,62 euro, ceea ce reprezintă 10.784,54 lei.

În comparație cu anul 2019, în acest an numărul beneficiarilor din ciclul I de producție a crescut cu circa 21 %, respectiv de la 14.405 la 17.386.

Anca Lăpușneanu

Cristinel Edu din Schitu Golești, județul Argeș, este singurul legumicultor din zonă ce va livra pe piață la sfârșitul lunii mai primele roșii! Legumicultorul de aici a accesat şi Programul Tomata, bani  pe care i-a investit în modernizarea solariilor și în creșterea suprafețelor protejate pentru cultivarea legumelor. L-am vizitat şi noi… şi am reuşit să furăm câteva secrete legate de cultivarea roşiilor româneşti.

Din miner, legumicultor!

Pentru Cristinel Edu aventura aceasta cu legumicultura a început în anul 1997, când lucra la mină. Pe atunci, acesta spune că se dădeau „ordonanţele acelea“, iar el câştiga din legume mai mulţi bani decât câştiga la mină şi aşa a rămas să cultive legume. „Am început cu 1.000 mp, apoi am ajuns undeva la 8 ha, dar din lipsă de forţă de muncă şi mai multe probleme am renunţat şi aşa am rămas la 4 ha. În prezent, am undeva la 1 ha de solarii, nu sunt toate moderne (…), plus unele mai primitive, dar să ştiţi că scot marfă la fel ca cei care au solarii performante, pentru că este foarte important cu ce ajuţi terenul, iar acesta trebuie ajutat foarte mult cu gunoi de grajd, bineînţeles şi cu îngrăşământ cu descompunere lentă, care nu trebuie dat peste măsură (…) totul trebuie făcut ca la carte! Celor care vor să se apuce de legumicultură le spun doar atât: «Prima dată vă trebuie şcoală!» Nu poţi să ajungi doctor dacă nu ai şcoală, nu poţi să ajungi legumicultor doar pentru că îţi dă statul nişte bani, trebuie să ai şi cunoștințe, dăruire şi înclinaţie“, spune legumicultorul argeşean.

În tot acest timp, acesta a investit undeva la aproape 6 miliarde lei din buzunarul propriu, iar bani de la stat i-au venit doar 9.000 de euro, în trei programe de tomate. „Această construcţie m-a costat foarte mult, undeva la 800 de milioane, şi un total de 500 milioane investiţi în solarul acesta“, explică Cristinel Edu.

Etrilul, substanţa cancerigenă care păcăleşte consumatorul

Roşiile din solar erau semănate încă din luna ianuarie, iar legumicultorul mărturiseşte că preferă să se coacă pe cale naturală. „De obicei, omul intervine cu o substanţă care se numeşte etril. Cu toate că aceasta este scoasă de pe piaţa românească pentru că s-a constatat că este cancerigenă, oamenii totuşi o folosesc. Nu are cum să se coacă roşiile acestea mici; ele sunt mari la primul etaj şi apoi din ce în ce mai mici, aşa se coc pe cale naturală. Nici toamna nu se coc roşiile acestea aşa; dacă nu ajung la maturitate, nu are cum să se coacă. Şi, mai mult decât atât, formează «ţâţa» aceasta; ale mele nu au deoarece sunt polenizate cu bondari. Cele care au «ţâţa» mai lungă sunt polenizate cu un stimulent care nu este convenţional pe piaţă, deci nu e Tomato Stim, este un stimulet pe care îl fac dintr-un erbicid cu alcool, astfel le stimulează“, ne explică legumicultorul.

De-a lungul anilor a încercat 40 de soiuri de roşii

Legumicultorul de la Schitu Goleşti specifică că roşia trebuie să aibă gust, de aceea de-a lungul timpului acesta a încercat 40 de soiuri de roşii, nu soiuri autohtone, deoarece nu au rezistență la boli. Pot să vă garantez că acestea au gustul de acum 40 de ani, sunt foarte bune, sunt testate, am căutat să fie şi rezistente la boli, să aibă coaja subţire, gust autentic deoarece acest lucru contează foarte mult. Sunt ca la mama acasă, aşa le spun celor care mă întreabă şi vor să guste. Dar apare concurenţa la piaţă şi automat îţi diminuezi afacerea; eu, fiind singur aici, am căutat să fiu mai secretos în privinţa a tot ceea ce am testat. Pot spune că am testat fel şi fel de culturi, nu-mi pare rău de ceea ce fac, am investit 6 miliarde, nu mă gândesc să îmi scot banii acum, vreau doar să am afacerea pentru viitor. În fiecare an, banii pe care îi câștig îi investesc atât în casă, cât şi în solarii deoarece toţi avem familie, toţi avem copii, greutăţi şi bănci“, mai mărturiseşte acesta.

Pe viitor, legumicultorul vrea să producă 100 de tone de roşii

La sfârşitul lunii aprilie, când l-am vizitat, argeşeanul se pregătea pentru perioada imediat următoare, când va ajunge cu roşiile pe piaţă. „În două săptămâni o să duc roşii la piaţă, neintervenind cu stimulenţi; aş putea şi eu foarte frumos să cumpăr un litru de etril, dar Dumnezeu ne-a creat să nu ne păcălim unii pe alţii, ci să fim cinstiţi. Eu am clienţii mei, toţi de aici din zonă mă cunosc, am vândut mii de răsaduri, le duc marfă bună, nu mă vait de vânzare, poate nu am eu producţie câţi clienţi am. Anul acesta îmi doresc să obțin undeva la 60-70 de tone de roşii şi pe viitor îmi propun să produc 100 de tone de roşii. Indiferent cu cât ai da kilogramul, ai profit; de ce să intervin eu cu nişte stimulenţi de coacere; dacă vreau să se coacă roşia, există potasiu“, mărturiseşte cultivatorul.

Capcanele şi bondarii

Pentru gustul de odinioară, legumicultorul nu foloseşte tratamente fitosanitare, evită aceste otrăvuri. „Le vedeţi frumoase, o singură dată le-am dat de mană, nu trebuie să se stea cu otravă pe roşii. De exemplu, pentru Tuta absoluta mulţi administrează la greu insecticid, dar pentru acest dăunător există momeli, de aceea trebuie să îţi cumperi capcane. Odată le-am dat de mană, insecticide nu am folosit deloc deoarece am bondari la ele, (…) de păianjen nu am ce să le fac. Planta este ca şi omul, dacă are o hrănire adecvată; roşia consumă foarte puţin azot, ea consumă mai mult fosfor şi potasiu, fosforul ajută floarea să lege şi potasiul ajută la coacere fructelor.

Cultura de leuştean se vinde foarte bine iarna

Acesta spune că a plantat de toate şi că este universal, nu are doar roşii, ci şi salată, ceapă verde, ridichi, usturoi, pătrunjel, mărar, sfeclă roşie, morcovi. „De exemplu, pe aici prima dată a fost salată, printre salată am semănat roşii, am recoltat salata, au rămas roşiile. Pentru la anul am cumpărat leuştean, termin de aici cu roşiile, pun leuştean (…), vreau să produc leuştean pentru că am văzut că iarna este foarte scump. Practic, vreau să scot două culturi plătite, deoarece consum foarte multă energie, de aceea trebuie să fie şi profitul pe măsură“, încheie Cristinel Edu, legumicultor din Schitu Golești, județul Argeș.

Beatrice Alexandra MODIGA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

La ora actuală, românii consumă aproximativ 700.000 de tone de tomate din producția internă, cărora li se mai adaugă încă aproximativ 80.000 – 90.000 de tone provenite din import. Un calcul simplu arată că fiecare dintre noi consumă, în medie, aproximativ 20 de kilograme de roșii pe an. Mult sub media UE, care este de 35 de kilograme...

Cultivarea tomatelor nu e simplă

În țara noastră tomatele se cultivă decât de aproximativ 150 de ani. Cu toate acestea, au intrat în cultura națională și sunt nelipsite de pe mesele noastre, fie că se regăsesc ca atare, în garnituri, salate sau ornamente, fie în compoziție, ca bulion sau sos. Ba chiar și în compoziția unor băuturi alcoolice sau a dulcețurilor ori pur și simplu ca băutură răcoritoare. Dar cultura tomatelor nu este deloc una simplă, ne spun specialiștii. 14 dăunători și 15 boli sunt specifice acestei plante. Ca atare, cultivarea lor cere, pe lângă multă muncă, și pricepere, dragoste, dar și mijloace tehnice și tehnologice. Dacă în ceea ce privește mecanizarea nu sunt necesare prea multe dotări, în schimb este necesară multă mână de lucru. Față de cultura mare, cultura tomatelor, ca și cele mai multe culturi legumicole, înseamnă răsădire, copilire, plivit și o sumedenie de alte operații. E drept că și beneficiile sunt mai mari, dar o parte dintre ele se duc pe cheltuielile de producție. Mai ales atunci când vine vorba despre a produce tomate în medii protejate, solarii sau sere. Cheltuielile pentru încălzire ajung adesea să crească atât de mult încât pun sub semnul îndoielii rentabilitatea culturii. Și aici intervine efectul produselor pentru protecția plantelor, care pot să facă diferența între o afacere bună și faliment.

Pe scurt, cam aceasta a fost lecția pe care AIPROM – Asociația Producătorilor de Produse pentru Protecția Plantelor din România a dorit să o predea fermierilor în cadrul evenimentului Fascinanta călătorie a roșiei de la sămânță în farfurie.

Doar 2% din populație produce hrana pentru restul!

Dincolo de pretextul invocat pentru a-și spune povestea, AIPROM, o organizație ambițioasă, cu țeluri precise, a prezentat o parte dintre realizările sale din acest an. Asociația, care îi reunește pe cei mai mari producători de substanțe pentru protecția plantelor, fie că este vorba despre erbicide, insecticide, fungicide sau alți compuși, este adânc implicată și în alte proiecte. Problemele cu care se confruntă agricultura românească, precum și cea a UE, sunt, de fapt, principalele direcții de lucru ale specialiștilor firmelor membre. „La ora actuală, aproximativ două procente din totalul populației sunt implicate în agricultură și trebuie să ofere hrană restului de 98%“, a evidențiat Vasile Iosif, președintele AIPROM. Pe de altă parte, domnia sa a subliniat și faptul că în ultimii zece ani peste jumătate din totalul substanțelor utilizate pentru protecția plantelor au fost restricționate în UE. „La ora actuală, un fermier turc poate folosi peste 1.000 de substanțe pentru protecția plantelor, față de unul din Uniunea Europeană, care are la dispoziție doar 456. Dintre acestea, 75 se află pe lista de înlocuire. UE elimină molecule, fără să pună nimic în loc. În același timp, factorii de presiune se înmulțesc și devin tot mai puternici. Așa se face că, uneori, și în unele locuri avem probleme foarte mari. De exemplu noi, în România, am putea să punem Tanimecus pe drapel“, a ilustrat în puține, dar semnificative cuvinte dl Iosif situația.

Dna Carmen Botez, directorul general al AIPROM, a accentuat, la rândul său, misiunea asociației: „Suntem aici să asigurăm nevoia de protecție a fiecărei plante, să-i oferim posibilitatea să se dezvolte astfel încât să ajungă la întregul ei potențial de producție!“.

Pe de altă parte, am aflat că în România se folosesc, în medie, doar 670 grame substanță activă pentru protecția plantelor/ha. În Ungaria se folosesc 1,25 kg, iar media europeană este de cca două kilograme. Așadar putem considera că avem o agricultură mult mai apropiată de cea bio față de majoritatea țărilor europene!

Am aflat și că o substanță nouă pentru protecția plantelor înseamnă, cu tot cu perioada de testare și aprobare, cam 11 ani de muncă. Costurile se ridică la peste 256 milioane de dolari. Auzind asemenea cifre, am regândit puțin poziția față de prețurile produselor de pe piață...

Responsabilitate socială, dincolo de profit

Pe lângă alte activități, AIPROM derulează și o serie de programe legate de responsabilitatea socială față de substanțele pe care membrii săi le produc. Unul dintre acestea, SCUT, este legat de combaterea utilizării produselor contrafăcute. Aceste produse s-au dovedit de-a lungul timpului a fi ineficiente în ceea ce privește destinația lor și, în schimb, mult mai nocive față de mediu și utilizatori.

Un alt program este TOPPS, care urmărește conștientizarea utilizatorilor de substanțe pentru protecția plantelor a efectelor acestora asupra mediului acvatic. În acest context, ei sunt instruiți asupra modului în care pot minimiza poluarea surselor de apă.

Un program de succes este SCAPA, în cadrul căruia se urmărește recuperarea ambalajelor în care sunt livrate produsele pentru protecția plantelor. Acestea sunt recuperate de la fermieri și transformate în saci pentru colectarea altor ambalaje. După cum ne-a spus Dorin Pop, unul dintre vicepreședinții asociației, anul acesta, până în luna octombrie, au fost recuperate 1.050 tone din cele aproximativ 2.000 de tone de ambalaje comercializate în 2019. Dintre ele, peste 65% au fost reciclate.

Revenind la aspectul general, putem trage concluzia că și acest eveniment organizat de AIPROM a fost la înălțimea seriozității și a prestigiului pe care, pe bună dreptate, atât organizația, cât și membrii săi, luați individual, și le-au dobândit.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Mirela Surdea are o grădină cu de toate care se află pe malul Neajlovului, lângă rezervația Comana, Călugăreni. Timp de 8 ani a adunat în jur de 240 de soiuri de roşii românești sau internaționale, soiuri inimi sau grase, de uscat, de bulion, de păstrat – da serbo, soiuri dwarf sau de ghiveci… roșii verzi și roșii albe, indigo, vărgate, salbe, mari cât capul, mici ca pruna, da' gustoase, numa-numa! Pe lângă roşii are şi multe alte sortimente de legume adunate de la prieteni grădinari, de la cunoscuți şi prieteni, prin schimburi.

Totul a început cu o grădină şi un blog...

În urmă cu 8 ani a început întreaga activitate a Mirelei. A primit în dar o grădină şi un blog, iar de atunci creşte cu mare drag multe sortimente de legume, iar apoi scrie despre acestea pentru cei interesaţi. „În anul 2011 soțul meu s-a decis să cumpere acest teren. Când am ajuns în fața porții și am intrat în grădină am simțit că aici va fi locul în care voi zăbovi mult timp. Grădina mă aștepta și, cum doar ea știe, m-a ajutat să învăț cum să cultiv legumele, florile și să îngrijesc pomii. Mă minunam de orice petală, albină, gușter, broscuță, pui de pițigoi sau graure și făceam multe poze pe care le arătam prietenilor și familiei. Fiul meu, pe atunci licean, mi-a dăruit în ajun de Crăciun o pagină de blog și mi-a spus: „Scrie aici! Te vei întâlni cu toți cei care au aceeași pasiune, scrie pentru ei!“ Blogul se numea „Susie cu ochii negri“ (precum planta urcătoare) și din ecran o pagină verde mă privea clipind. Am început să scriu articole asezonate cu poze despre primii bulbi plantați, despre ceapa de iarnă pe care am plantat-o împreună cu fiul meu, despre stratul înălțat în care am îngropat tot lemnul vechi-putred din curte și cât de repede creșteau apoi salata și plantele de frunze. Apoi am început să citesc cu nerăbdare despre răsaduri și despre miracolul germinării“, spune cultivatoarea.

Primele seminţe îmbăiate în zeamă de aloe

„O prietenă mi-a trimis din Italia un plic de semințe de roșii și mama mea a exclamat: «De cât de departe au venit semințele astea la tine!». Am îmbăiat semințele într-o soluție de zeamă de aloe și le-am așezat în pământ ușor, de răsad. Așteptarea aceea o retrăiesc în fiecare primăvară. Apoi, am prins curaj și am întrebat despre repicare și am reușit să cresc primele răsaduri de balcon care au ajuns în grădină. Primele fructe nu le puteam culege, doar le admiram. În anul următor am crescut răsadurile cu lumină suplimentară, de neon, și le-am călit la temperaturi scăzute observând diferența; fructele soseau mult mai numeroase și plantele erau mult mai rezistente“, povestește legumicultoarea.

Apoi a început să scrie despre tomate...

A folosit și micorize și a făcut primele grefe la roșii în același an. Dar a şi scris împreună cu alți grădinari articole despre cum cultivă și ce metode folosesc. „Am observat că articolele în care scriam despre tomate aveau un număr mare de accesări, oamenii căutau informații despre roșii și despre cultivarea acestora. Am participat la târgurile de semințe unde oamenii erau fericiți să găsească legume valoroase și îmi ofereau în schimb semințele lor. Am cunoscut prieteni grădinari care păstrează soiurile de roșii în familie, soiurile bunicilor sau ale vecinilor și mi-am dorit să cultiv aceste soiuri în grădina mea. Primele semințe le-am primit din Deva, de la Cornelia, și am numit-o Diva de Deva pentru că avea pliuri și era foarte îndrăzneață; primele fructe legau devreme în luna iunie. Colegul meu Dan Durdun mi-a adus o roșie inimă păstrată în familia sa din Făgăraș pe care am numit-o Durdulia de Durdun pentru că la etajele superioare fructul devine mare și uimește prin pulpa densă. Dulcea de Făgăraș este de departe cea mai frumoasă roșie, am găsit-o la o pensiune din Silba – Sercaia din Făgăraș și am fost uimită de dulceața sa. Am luat-o cu mine și anul următor culoarea sa uimitoare mi-a îmbogățit grădina. Inima lui Călin vine dintr-o grădină din Ciugud, unde domnul Călin cultivă doar acest soi de peste patruzeci de ani, iar Roșiile Antuzei, fiică de preot, sunt minunate, soiuri cu și de poveste, soiuri de româncuțe de care sunt tare mândră. O roșie este un emoticon. Postată pe o rețea de socializare, imaginea ei trezește emoție, admirație, pasiune sau invidie. Adună imediat un grup de pasionați care văd mai mult decât spune imaginea, din semne numai de ei știute deduc soiul, gustul, bolile prin care a trecut, căldura sau lumina de care a avut parte, impactul printre cunoscători și priza la marele public“ povestește Mirela.

„O roșie este o sticluță cu gust condensat, ca parfumul! Totodată, este promisiunea unei povești viitoare, bazată pe un an de muncă“, mai adaugă legumicultoarea. „De la sămânță la fruct este o poveste de dragoste, nu o activitate de grădinar. Sunt soiuri românești sau internaționale întoarse înapoi acasă. Le-am adunat de la prieteni grădinari, de la cunoscuți, prieteni, prin schimburi. Am cultivat legume diverse de la Pak Choi, Tatsoi și muştar roșu, la fasole, varză de Bruxelles, cartofi, ardei foarte iuţi, gustosul bob, napi etc.“, încheie Mirela Surdea.

Casetă

„Primele seminţe de roşii primite le-a îmbăiat într-o zeamă de aloe, apoi a repicat răsadurile şi a reuşit să crească primele plăntuţe“, povestește Mirela.

Beatrice Alexandra MODIGA