Utilizarea antibioticelor în furaje pentru prevenirea infecțiilor patogene și cel mai adesea ca promotori de creștere în sectorul fermelor de animale a fost interzisă în UE în 2006, din cauza rezistenței bacteriene crescute și a acumulării de antibiotice reziduale în produsele de origine animală.

În prezent, provocarea actuală pentru sectorul porcinelor și în special pentru cercetarea în acest domeniu este de a găsi noi strategii pentru a acoperi spectrul antibioticelor, de a promova sănătatea gastro-intestinală la porci. În acest context, cercetările noastre sunt axate pe dezvoltarea unui produs nou (furaj complet cu o compoziție complexă și proprietăți anti-microbiene, ca alternativă la antibioticele de sinteză), care conține o combinație sinbiotică între un amestec de subproduse cu o complementaritate a compușilor lor bioactivi și un amestec de lactobacili ca probiotice, pentru a reduce efectele negative la purcei după înțărcare.

În acest sens, în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – INCDBNA – IBNA Balotești, în cadrul proiectului PED660 au fost realizate cercetări pe purcei după înțărcare hrăniți cu un furaj complet cu supliment de șroturi de semințe de struguri, camelină și probiotice. Analizele de laborator au arătat că furajul complet are în structură 5% amestec de șrot din semințe de struguri și șrot de camelină, tulpini de Lactobacilli liofilizați (0,1%), porumb (2,75%), șrot de soia (10%), orz (5%), ulei (1,2%) carbonat de calciu (1,12%), fosfat monosodic (0,12%), sare (0,35%), aminoacizi de sinteză (0,12% DL-metionină, 0,42% lizină), colină (0,2%) și premix vitamino-mineral (1%).

Studiile realizate în biobaza experimentală din IBNA Balotești de către echipa Laboratorului de Biologie Animală au demonstrat că, după hrănirea purceilor timp de 30 zile cu acest furaj, au fost ameliorate tulburările induse de criza de înțărcare la purcei, fiind îmbunătățite performanțele zootehnice și rata de conversie a hranei.

De asemenea, sunt menținute nivelurile plasmatice ale enzimelor hepatice (alanin-aminotransferază ALAT și aspartat-aminotransferază ASAT), markeri ai funcționării ficatului. La nivel intestinal, primul organ afectat în perioada post-înțărcare, a fost stimulat răspunsul imun la nivel local (intestinal) prin modularea concentrațiilor de mediatori pro-inflamatori: interleukinele -6, -8 și interferon-gamma.

În concluzie, cercetările noastre demonstrează că furajul complet cu supliment de șroturi de semințe de struguri, camelină și probiotice, este recomandat în hrana purceilor după înțărcare pentru contracararea efectelor negative induse de stresul post-înțărcare, îmbunătățind starea de sănătate și de bunăstare a purceilor imediat după înțărcare.

Gina Cecilia PISTOL, Laboratorul de Biologie Animală, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (INCDBNA-IBNA Balotești)

Floarea-soarelui are utilizări industriale şi energetice, în alimentația omului şi în hrana animalelor, dar şi multe altele. Planta se cultivă în principal pentru obținerea uleiului.

Uleiul de floarea-soarelui este apreciat datorită conţinutului său ridicat de acid linoleic şi acid oleic (acizi graşi nesaturaţi), care reprezintă 85-90% din compoziţia acizilor graşi, conținutului scăzut în grăsimi saturate şi colesterol, precum şi conţinutului ridicat în vitamine (E, B5, B3, B1, K, A, D) și lipsa substanţelor antinutriţionale sau toxice.

Uleiul de floarea-soarelui este preferat la gătit datorită punctului ridicat de fumegare (207°C pentru uleiul nerafinat şi 230°C pentru uleiul rafinat) şi absenţei acidului linolenic, care catalizează în polimeri atunci când este încălzit.

Fosfatidele rezultate în timpul extragerii uleiului sunt folosite la fabricarea lecitinei, care este utilizată în industria alimentară în diferite scopuri: în panificaţie, la prepararea ciocolatei, a prăjiturilor şi a mezelurilor.

Din miezul de floarea-soarelui se fac făină, concentrate proteice (70% proteină) şi izolate proteice (85-90% proteină). Încorporarea a 8-15% făină de floarea-soarelui în făina de grâu sporeşte densitatea aluatului şi reduce volumul acestuia. Făina de floarea-soarelui, datorită conţinutului ridicat de proteină şi digestibilităţii sale ridicate (90%), poate fi folosită cu succes în alimentaţia copiilor.

Utilizări în hrana animalelor

Turtele (rezultate în cazul obţinerii uleiului prin presare) şi şroturile (rezultate în cazul obţinerii uleiului prin extracţie), seminţele nedecojite de floarea-soarelui pot fi utilizate în hrana animalelor. Turtele şi şroturile sunt folosite în primul rând ca sursă de proteină.

Şroturile se folosesc de preferinţă în furajarea păsărilor şi porcilor.

Cojile de la extracţia uleiului pot fi măcinate şi folosite ca ingredient în raţiile rumegătoarelor.

Calatidiile de floarea-soarelui pot fi folosite ca furaj, întregi sau sub formă de făină, mai ales pentru oi, dar şi pentru bovine. Făina obţinută din măcinarea calatidiilor de floarea-soarelui poate fi administrată şi în hrana păsărilor.

Utilizări industriale și energetice

Dintre produşii de bază care sunt obţinuţi din uleiul de floarea-soarelui, acizii graşi sunt cei mai importanţi din punct de vedere cantitativ (50-60). Acidul oleic este utilizat în industria săpunurilor, detergenţilor, vopselelor, cosmeticelor, articolelor de toaletă, preparatelor farmaceutice şi a chimicalelor folosite în industria textilelor, precum şi ca adjuvant în fabricarea pesticidelor.

Glicerolul este folosit în industria cosmetică, farmaceutică, a tutunului, fabricarea esterilor, rezinelor şi polimerilor.

Prețioși mai sunt şi pentozanii din coji, prin hidroliza acidă a acestora obţinându-se furfurolul, produs ce este utilizat la fabricarea fibrelor artificiale, a materialelor plastice, ca solvent selectiv la rafinarea uleiurilor minerale şi vegetale.

Uleiul de floarea-soarelui are proprietăţi fizice asemănătoare cu cele ale carburantului diesel, putând fi folosit ca substituent sau aditiv al acestui carburant.

Prin piroliza cojilor semințelor de floarea-soarelui, proces de descompunere termică și distilare uscată, se obțin:

  • gaze combustibile - 35%
  • reziduu carbonizat - 35%
  • gudroane cca - 7%
  • oxid acetic cca - 5%
  • alcool metilic cca - 1,5%

Deşi motoarele cu injecţie directă funcţionează bine pe termen scurt cu ulei pur de floarea- soarelui, totuşi pentru exploatarea pe termen lung a motoarelor Diesel este necesară esterificarea uleiului.

Tulpinile de floarea-soarelui sunt încă folosite în multe gospodării ca sursă de căldură (încălzit apă, gătit, etc.). Cenuşa rezultată din arderea tulpinilor de floarea-soarelui are un conţinut ridicat de potasiu (33-40% K2O), aceasta putând fi utilizată sub formă de îngrăşământ cu potasiu (Salontai Al., 1971).

Floarea-soarelui prezintă şi unele însuşiri medicinale (Muntean L.S., 1997). Florile ligulate sunt folosite pentru obţinerea unui extract alcoolic folosit în malarie, iar tinctura în afecţiuni pulmonare. Achenele se utilizează la prepararea unor produse indicate în profilaxia dezinteriei, febrei tifoide şi pentru vindecarea rănilor care supurează. De asemenea, uleiul de floarea-soarelui se foloseşte în medicina populară pentru macerarea unor plante utilizate în tratarea rănilor şi arsurilor.

Anca LĂPUŞNEANU

Comisia Europeană a interzis în 2006 utilizarea antibioticelor în hrana animalelor de fermă și va interzice, de asemenea, în 2023 utilizarea oxidului de zinc ca premix de intervenție, din cauza impactului negativ pe care îl poate avea zincul asupra mediului și asupra inducerii rezistenței bacteriene. Aceste reglementări au avut și vor avea un impact semnificativ asupra sectorului zootehnic, în special asupra suinelor și a purceilor după înțărcare, știut fiind că aceștia sunt o categorie foarte sensibilă în perioada înțărcării la infecțile cu Escherichia coli, Salmonella, Rotavirus etc.

Unele țări europene au interzis deja utilizarea terapeutică a oxidului de zinc, în timp ce în altele utilizarea acestuia nu este încă interzisă.

Aceste reglementări au deschis multe oportunități pentru cercetarea din nutriția animală pentru a găsi alternative: compuși/molecule biologic active cu proprietăți antimicrobiene.

Subprodusele secundare rezultate din industria agro-alimentară sunt o alternativă promițătoare întrucât sunt bogate în compuși bioactivi de tipul polifenolilor, vitaminelor, mineralelor etc. În plus, aceste produse secundare pot fi procesate cu ușurință prin biotehnologiile moderne de astăzi care le măresc valoarea nutritivă și energetică și reduc sau elimină factorii antinutriționali nedoriți. Investigarea lor este o prioritate pentru programul european de cercetare Orizont 2020, care are un subprogram dedicat care se intitulează: Asigurarea utilizării durabile a deșeurilor agricole (co-produse și sub-produse) care urmărește „identificarea de molecule noi și adecvate, verificarea potențialului benefic al acestora și dezvoltarea de noi produse naturale, durabile și «prietenoase» cu mediul, cu proprietăți bioactive“, relevante pentru sectoarele farmaceutice, agrochimice, cosmetice, nutriție animală.

În contextul economiei verzi și circulare, utilizarea acestor subproduse în hrana animalelor de fermă contribuie la reducerea deșeurilor și la transformarea acestora în agro-aditivi importanți, cu un conținut bioactiv ridicat.

Un astfel de produs este șrotul de muștar. Acesta este un subprodus rezultat în urma extracției uleiului, prin diferite procedee, mecanice, termice, chimice (cu solvenți) etc, folosit în industria alimentară, dar și în hrana animalelor de fermă.

În IBNA, în cadrul unui proiect de cercetare exploratorie (PCE40) a fost investigată compoziția chimică a șrotului de muștar achiziționat din mai multe surse, iar rezultatele au arătat un nivel de proteină de peste 30%. Analiza compușilor bioactivi a arătat că șroturile de muștar conțin polifenoli (9,89-22,73 mg GAE/g probă), dintre care concetrația cea mai mare a fost în catechină (55,95 și 228,91 mg/100g), fapt deosebit de important, catechina fiind unul dintre polifenolii cu activitatea antioxidantă cea mai importantă. Șroturile de muștar sunt bogate de asemenea în acizi grași polinesaturați, cea mai importantă concentrație fiind înregistrată pentru acidul oleic cis-omega-9 (între 25,83 și 46,25%), urmată de acidul linoleic cis-omega-6 (între 15, 17 și 34, 72 gFAME/100 g Total FAME) și acidul linolenic omega-3 (7,32 și 12,96 gFAME/100g Total FAME).

Elemente minerale precum fier, cupru, mangan și zinc, esențiale pentru dezvoltarea unui răspuns imun rapid și adecvat, se regăsesc în șrotul de muștar. Astfel, concentrația de cupru variază între 2,45 și 6,40 ppm, concentrația de fier variază între 103,06-179,08 ppm, cea de mangan între 28,83-32,83 ppm și cea de zinc între 56,34-64,60 ppm. Un nivel important de glucoză, fructoză, sucroză, carbohidrați esențiali pentru modularea microflorei intestinale și de acizi organici (succinic, malic, citric) au fost de asemenea determinați în șrotul de muștar.

Până în prezent, șrotul de muștar a fost utilizat în nutriția animalelor de fermă mai ales la rumegătoare și păsări. La vacile de lapte, de exemplu, tărâțele de muștar care au înlocuit făina de soia în procent de 8% a dus la creșterea producției de lapte și nu a afectat negativ calitatea laptelui (inclusiv mirosul și gustul). În hrana suinelor, făina de muștar a fost folosită cu o rată de includere de 20% din rația de hrană, în timp ce pentru păsări a fost folosit un procent de 9%.

În IBNA au fost realizate atât teste in vitro pe culturi de celule, cât și teste in vivo pe porc cu șrot de muștar cu foarte bune rezultate pentru proliferarea celulară și performanțele de sănătate, spor și consum de hrană.

Alegerea șroturilor de muștar trebuie să țină seama de conținutul în factori antinutriționali. Ele pot conține, de exemplu, glucozinolați. În șroturile analizate în IBNA concentrația a variat între 3,05 și 19,89 mg/g.

Ionelia ȚĂRANU

Şrotul de rapiţă provine din două specii de plante, ambele aparţinând genului Brassica spp. În Europa Centrală şi de Nord se cultivă hibrizi din varietatea Brassica napus, iar în Canada şi Asia sunt cultivate ambele varietăţi (Brassica napus şi Brassica campestris sau Brassica rapa). Potrivit rapoartelor US Department of Agriculture/Foreign Agricultural Service (USDA/ FAS, 2018/19), şrotul de rapiţă este al doilea, ca producţie mondială, dintre şroturile proteice produse în lume, după cel de soia.

Utilizarea şroturilor de rapiţă ca sursă proteică pentru hrana păsărilor a fost limitată mult timp de prezenţa unor concentraţii ridicate de glucozinolaţi şi acid erucic prezente în varietăţile tradiţionale de rapiţă. Atunci când seminţele de rapiţă sunt încălzite, mirozinaza, enzimă prezentă în seminţele crude, descompune glucozinolaţii în mai multe grupe de compuşi toxici şi amari. Toxicitatea seminţelor de rapiţă afectează, în principal, funcţionarea tiroidei şi, în consecinţă, întârzierea creşterii (la tineretul aviar) şi scăderea procentului de ouat (în cazul păsărilor ouătoare). Factorii care produc gustul amar (de exemplu, izotiocianat) sunt puţin activi la păsări, care sunt sub acest aspect mai puţin sensibile decât mamiferele. Niciun tratament tehnologic nu poate, la ora actuală, în afară de cele care se practică pentru boabele de soia (toastare, extrudare etc.), să facă produsul perfect din punct de vedere nutriţional. Doar selecţia vegetală a permis scăderea considerabilă a nivelului de glucozinolaţi.

În ultimii 20-30 de ani cultivatorii canadieni, printr-un program de selecţie şi hibridare, au dezvoltat noi varietăţi de rapiţă care combină atât nivelurile reduse de acid erucic ( 2%), cât şi de glucozinolaţi (15-30 µM tioglucozide la 1 gram substanţă uscată), varietăţi cunoscute sub denumirea comercială de Canola, forma abreviată de la „Can. O., L-A“ (Canadian Oilseed, Low-Acid). Canola este o plantă oleaginoasă importantă atât pentru conținutul de proteine (16-24%), dar mai ales pentru ulei (38-50%). Şrotul provenit din seminţe de Canola este galben la culoare comparativ cu cel de rapiţă (varietatea Brassica napus), care are o culoare mai închisă (maro). Şrotul de rapiţă și/sau Canola obţinut din boabe întregi conţine circa 40% proteine brute (în raport cu SU). Comparând principalele surse proteice vegetale, din punctul de vedere al profilului în aminoacizi, constatăm că şrotul de rapiţă este deficitar în lizină, dar are un conţinut ridicat în aminoacizi cu sulf (metionină şi cistină).

Recomandăm ca formularea reţetelor de nutreţuri pentru păsări, care au în componență șroturi de rapiță, să se facă ţinând cont atât de concentraţia în aminoacizi a acestui ingredient, dar mai ales de coeficienţii de digestibilitate ai acestora.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (IBNA), Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente, recomandă următoarele niveluri de includere ale şrotului de rapiţă în hrana păsărilor:

Niveluri de includere

Găini ouă consum:

15% (se înlocuieşte 50% din şrotul de soia; totodată, se reduc costurile cu furajarea cu 5-7%, în funcţie de preţul de achiziţie a şrotului de rapiţă).

Pui de carne:

  • Start – 5%
  • Creștere-dezvoltare – 8%
  • Finisare – 11%

IBNA Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate și de concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM) pentru toate categoriile de păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe și gâște). Toate produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau saci de 30 kg și sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată.

Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau prin intermediul paginii noastre: http://www.magazin.ibna.ro

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Utilizarea în hrana animalelor a subproduselor de la obținerea uleiurilor reprezintă o bază pentru strategii alternative de furajare, având un rol important în reducerea deficitului de nutreţuri, permițând în același timp reducerea poluării mediului înconjurător și reducerea competiţiei cu consumul uman sau industrial.

Camelina (Camelina sativa) este o plantă care creşte bine pe terenuri marginale, cu input-uri agricole mai mici comparativ cu alte culturi (low-cost), adaptată la umiditatea scăzută a terenului, care preferă clima mai rece, creşte repede şi se pretează bine la rotaţia culturilor. Camelina este din ce în ce mai utilizată pentru obţinerea uleiului de calitate pentru combustibili şi alte utilizări industriale, precum şi pentru industria alimentară (sursă de acizi graşi polinesaturați, cu un raport optim între acizii grași ω-3 și ω-6), care are toate şansele să se dezvolte în viitor.

Inul (Linum usitatissimum) este originar din India, fiind cultivat printre primele plante și utilizat inițial pentru conținutul în fibre, dar și pentru proprietățile alimentare și medicinale. Inul pentru ulei poate suporta mai ușor perioadele de secetă, fiind o plantă care se adaptează relativ bine la capriciile vremii. Acesta se folosește din ce în ce mai mult în industria alimentară atât datorită gustului său plăcut, cât și datorită conținutului ridicat în acizi graşi polinesaturați ω-3 (α-linolenic), cu efecte benefice multiple asupra sănătății omului.

Șroturile de camelină și de in, ca subproduse obținute în urma extracției uleiului din semințe prin presare la rece, reprezintă surse importante de proteină (între 30-40% raportat la substanța uscată) și grăsime (între 10-15%), cu un conținut ridicat de acizi grași polinesaturați, cu precădere ω-3, care permit îmbunătățirea conținutului în acizi grași ω-3 din produsele animaliere, și pot avea efecte benefice și asupra activității de reproducție a animalelor. De asemenea, există studii care relevă faptul că șrotul de in determină și o reducere a emisiilor de metan, cu efecte benefice asupra mediului. În plus, datorită conținutului ridicat în antioxidanți naturali, cresc stabilitatea grăsimilor împotriva oxidării.

Există relativ puține referințe bibliografice, precum și date incerte și insuficiente în ceea ce privește degradabilitatea ruminală, efectele asupra metabolismului ruminal etc. a șroturilor de camelină și de in. În acest context, în cadrul INCDBNA – IBNA Baloteşti a fost derulat un experiment pe batali fistulizați, în cadrul proiectului ADER 622, finanțat de MADR, care a vizat estimarea efectelor asupra mediului ruminal a șroturilor de camelină, respectiv de in, obținute prin presare la rece, ca surse vegetale alternative, cu un conținut favorabil în acizi grași polinesaturați, cu precădere ω-3, care au înlocuit în totalitate șrotul de floarea-soarelui, utilizat în mod obișnuit în structura nutrețului combinat al animalelor. La o participare de 11,5% din totalul rațiilor (echivalent substanță uscată), cu o rație de bază alcătuită din fân de borceag de primăvară, utilizarea șrotului de camelină, respectiv de in în hrana batalilor fistulizați, nu a determinat diferențe notabile în ceea ce privește parametrii ruminali (pH, concentrația de amoniac, concentrația în acizi grași volatili), ceea ce indică faptul că atât șrotul de camelină cât și cel de in pot înlocui șrotul de floarea soarelui fără efecte negative la nivelul metabolismului ruminal. Raportul între AGV individuali, precum și evaluarea semicantitativă a bacteriilor din rumen și a dinamicii acestora, prin tehnica PCR, sugerează faptul că înlocuirea șrotului de floarea-soarelui cu șrotul de camelină, respectiv de in, a influențat mediul ruminal (structura populațiilor bacteriene), dar această influență nu s-a regăsit, în mod vizibil, în efecte notabile asupra nivelului parametrilor ruminali principali.

Lipsa efectelor asupra parametrilor ruminali indică faptul că la o participare de 11-12% în rațiile rumegătoarelor, șroturile de camelină, respectiv de in pot înlocui șrotul de floarea-soarelui, fără a avea efecte negative asupra performanțelor productive.

Smaranda Toma, Cătălin Dragomir, Ana Cișmileanu, Cătălina Voaideș, Ancuța Nedelcu

Conţinutul de proteină al şroturilor este destul de ridicat, oscilând între 30 şi 55%. Variaţia conţinutului de proteină este în funcţie de felul seminţei din care s-a făcut extracţia şi de procesul tehnologic aplicat, respectiv cum s-a făcut decorticarea înainte de extracţie. De asemenea, conţinutul de celuloză este condiţionat de aceiaşi factori. Şroturile sunt bogate în săruri minerale şi mai ales în fosfor.

Digestibilitatea proteinei este influenţată de conţinutul în celuloză şi de temperatura la care a avut loc procesul tehnologic.

Şroturile admise pentru hrana animalelor nu trebuie să conţină resturi de solvenţi care sunt toxici.

În hrana vacilor din ţara noastră se utilizează în primul rând şroturile de floarea-soarelui şi în mai mică măsură cele de soia şi de in şi foarte rar alte şroturi cum sunt cele de cânepă, seminţe de dovleac, rapiţă, bumbac, arahide şi altele.

Şroturile de floarea-soarelui se obţin în urma extragerii uleiului din seminţele de floarea-soarelui. Fluxul tehnologic cuprinde decorticarea, măcinarea, prăjirea, extracţia şi desolvizarea. Pentru calitatea şroturilor decorticarea este de cea mai mare importanţă, căci de ea depinde procentul de celuloză şi de proteină, precum şi digestibilitatea.

Şroturile de floarea-soarelui sunt bogate în aminoacizi cu sulf, respectiv metionină şi cistină. Acestea, pe lângă faptul că stimulează dezvoltarea unor microsimbionţi ruminali, pun la dispoziţie sulful necesar resintezei acestui tip de aminoacizi care, pe lângă rolul esenţial în metabolismul general, sunt constituenţi indispensabili ai proteinei laptelui şi în mod deosebit ai cazeinei.

Valoarea nutritivă a şrotului de floarea-soarelui variază în funcţie de cele arătate anterior şi este cuprinsă între 0,48 şi 1,01 UNL şi 187-274 g PDIN, respectiv 70-118 g PDIE la un kg.

În hrana vacilor de lapte poate să aibă o contribuţie importantă în echilibrarea raţiilor sub aspect energo-proteic mai ales când în raţii participă mult porumb însilozat sau sfeclă furajeră. De asemenea, se completează bine cu fânul de lucernă în ceea ce priveşte echilibrul fosfo-calcic, şrotul fiind bogat în fosfor, iar lucerna în calciu.

Se recomandă să participe în raţii la vacile de lapte şi tineretul de prăsilă în proporţie de 20-30% din amestecul de nutreţuri concentrate, cantităţi la care de obicei se realizează echilibrul energo-proteic.

Şroturile de soia sunt mai rar folosite în hrana taurinelor din cauza unui preţ mai ridicat. Fiind foarte bogate în proteină, peste 40%, cu valoare biologică mare datorită conţinutului în aminoacizi esenţiali şi în special de lizină, sunt mai solicitate de alte specii de animale (porci, păsări) care le valorifică mai eficient.

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti