În numărul trecut al revistei am făcut o descriere succintă a grădinii biointensive din cadrul Facultății de Horticultură, USAMV București. Am vorbit despre modalitățile de îmbunătățire a structurii solului și despre alternativele naturale care ne ajută să ținem dăunătorii și bolile departe de grădina ecologică. În prezentarea susținută cu ocazia Zilelor Horticulturii, prof. univ. Viorica Lagunovschi ne-a vorbit și despre plantele pe care le putem cultiva într-o astfel de grădină.

Salata iute și spanacul urcător

În grădina de la USAMV plantele sunt cultivate într-o combinație realizată și „după carte“, dar și experimental. Astfel, printre plantele de căpșune în grădina biointensivă este cultivat sparanghel, plantă perenă care, în funcție de condițiile asigurate, poate să fie productivă și 7-8 ani, dar și fasole din mai multe varietăți. Fasolea este o plantă autofertilă, de aceea soiurile diferite trebuie plantate la distanță foarte mare, iar pe suprafața de la USAMV, spune dna Lagunovschi, sunt cultivate doar două varietăți pentru a evita corcirea. Salata iute este o altă plantă cultivată în grădina biointensivă. Spre deosebire de salata obișnuită, care, în condiții de lumină și de temperatură ridicată înflorește rapid, această specie nu reacționează atât de mult la condițiile de mediu și, ca urmare, nu va înflori atât de repede. Puteți avea așadar salată verde mai mult timp la dispoziție. Spanacul urcător, o specie aclimatizată la stațiunea de cercetare de la Buzău este deosebit prin faptul că, prin comparație cu spanacul comun, nu dezvoltă atât de rapid tulpina floriferă care îl face nepotrivit pentru consum. În plus, face și niște fructe foarte bune, de dimensiunea unor afine mai măricele, care sunt foarte gustoase și pot fi consumate. Frunzele acestui spanac sunt foarte mari, groase și cărnoase, sunt extraordinar de gustoase și nu conțin atât de mulți oxalați de calciu.

Vinetele albe și busuiocul

Vinetele sunt o altă opțiune pentru grădinile ecologice.

„Cei mai mulți dintre consumatori sunt obișnuiți cu vinetele de culoare neagră, dar există mai multe soiuri, inclusiv vinete albe și violete. În cazul vinetelor albe, spre exemplu, semințele sunt mult mai puține decât semințele vinetelor negre și nu sunt răspândite în toată pulpa, se formează doar la baza fructului. Ca atare, sunt mult mai ușor de îndepărtat, iar salata de vinete făcută din acest soi va avea o culoare plăcută pentru că semințele sunt de culoare albă. Vinetele de culoare violet sunt foarte atractive prin culoarea lor, de aceea cei care înființează grădini ecologice merg pe această variantă. În plus, pulpa acestui soi este foarte fină. O altă plantă cultivată în grădina noastră este busuiocul. Este importantă de știut că acesta nu trebuie plantat în câmp până când temperaturile nu încep să crească. În grădina de la USAMV sunt cultivate 15 varietăți de busuioc (busuioc cu frunză creață, cu miros de lămâie, cu miros de trandafir, busuioc cu frunza de culoare roșie etc.). Avem o mulțime de combinații de culori și de mirosuri. Oamenii cunosc busuiocul mai mult pentru întrebuințarea lui în timpul slujbelor religioase, ca plantă sfântă, dar să știți că acesta este foarte bun și pentru consum. Este recomandat, spre exemplu, sub formă de ceaiuri celor care vor să slăbească fără prea mari eforturi. Busuiocul are în plus și un puternic efect bactericid și pe acest lucru ne bazăm și noi foarte mult în grădina de aici. Din busuioc se pot face multe decocturi pe care să le folosim ulterior pentru a stropi plantele. Astfel le vom proteja de anumite boli sau dăunători“, a spus dna Lagunovschi.

Lufa și pepenele de iarnă

Cucurbitaceele, respectiv castraveții și pepenii, pot fi, de asemenea, cultivate în sistem ecologic. Lufa sau buretele vegetal care face parte din această familie este o altă opțiune.

Potrivit dnei Lagunovschi, „deși suntem obișnuiți să cumpărăm buretele vegetal pentru a-l utiliza în baie, lufa pe care noi o cultivăm în această grădină biointensivă poate fi consumată atunci când fructele sunt tinere. Mâncărurile făcute din lufe se prepară asemănător celor din dovlecel. Tăiați lufele și preparați-le sub formă de paneuri sau amestecate în salată. Avem în cultura de aici și pepenele de iarnă, un fruct care se postmaturează, care are nevoie să stea în depozit o perioadă pentru a se coace. În momentul formării semințelor lui, acestea sunt acoperite cu un fel de pâslă de culoare albă, să-i spunem. Dacă este consumat imediat după recoltare, acest pepene de iarnă are un gust extrem de asemănător cu al dovleacului și nu este foarte gustos. De aceea trebuie pus la păstrare până aproape de Crăciun sau de Revelion, când gustul lui devine excepțional. Astfel putem consuma pepene într-o perioadă calendaristică în care acesta lipsește de pe piață. În grădină mai avem și soiuri de ardei iute din care putem face multe macerate pe care să le folosim apoi în tratamente împotriva dăunătorilor. Avem aici un soi de ardei iute, considerat unul dintre cei mai iuți din lume.“

Zeolit împotriva musculiței albe de seră

În grădina ecologică de la USAMV prezența bolilor și dăunătorilor este permanent o preocupare. Deși, spune dna Lagunovschi, din experiența anilor anteriori asocierile de plante făcute a adus multe avantaje și nu prea au fost probleme fitosanitare, nu este exclus ca la un moment dat acestea să apără.

„Musculița albă de seră, spre exemplu, este un dăunător polifag. Asta înseamnă că îi place orice plantă. În interiorul serelor de aici există foarte multe plante și, în momentul în care se fac tratamente împotriva musculițelor albe de seră, acestea ies afară. Am descoperit anul trecut un produs pe bază de zeolit care, deși este recomandat pentru fertilizare (este un fertilizant foliar), s-a dovedit a fi foarte util în îndepărtarea musculiței albe. Am folosit acest produs pentru a stropi tomatele. La momentul stropirii acestea erau foarte mari, iar după aplicarea produsului arătau de parcă ar fi fost date cu var. Am constatat cu surprindere că musculița albă era peste tot, mai puțin pe roșii. Practic, pelicula de pe suprafața frunzelor a protejat plantele de musculițe.“

Laura ZMARANDA

O nouă cultură agricolă se pregăteşte să „cucerească“ exploataţiile din România. Este o premieră şi, cu siguranţă, promite să aducă ceva nou în alimentația noastră. Este vorba despre spanacul urcător, Basella rubra. Deşi nu este introdusă de mult timp în România, interesul pentru această plantă este mare, mai ales că poate fi cultivată cu succes şi în sistem gospodăresc.

Pentru cei care nu au aflat încă, Spanacul de Malabar – Basella rubra – provine din zona Asiei şi face parte din familia Basellaceae. Această specie de spanac este o plantă de zi scurtă, suculentă, cu tulpina netedă și cu o multitudine de lăstari lungi de câțiva metri. Tulpinile pot fi de culoare verde sau purpurie. Frunzele sunt cărnoase, ovate sau sub formă de inimă, cu o lungime cuprinsa între 5-12 cm. De asemenea, fructul este cărnos, ovoid sau sferic, cu o lungime de 5-6 mm și capătă culoare mov la maturitate. „În prezent, la SCDL Buzău a fost aclimatizat un genotip cu caracteristici distincte, ce poate fi cultivat pe tot teritoriul ţării noastre în sistem palisat. Cultura se poate înfiinţa primăvara devreme prin semănat direct sau prin răsad. Semănatul direct se poate realiza în zonele mai calde, după data de 1 aprilie, iar pentru producerea de răsad semănatul se realizează în palete alveolare, în prima decadă a lunii martie. Plantatul în câmp se face după data de 15 aprilie în zonele mai calde, iar în zonele mai reci în jurul datei de 1 mai. Lucrările de îngrijire sunt cele specifice spanacului comun, cu precizarea că acesta trebuie palisat (legat pe arac, boltă). Până în prezent nu s-au depistat boli şi dăunători care să aducă pagube majore culturii“, declară dr. ing. Costel Vînătoru, SCDL Buzău.

Tehnologia de cultură

spanacul urcator 3

Planta preferă solurile expuse la soare, climatul umed și altitudini de până la 500 m. La temperaturi scăzute, planta are vigoare redusă și producția este foarte slabă. Înflorirea este indusă de lunile cu zile scurte. Specia preferă solurile nisipoase, lutoase și bogate în materie organică cu pH-ul de 5.5-8. Înființarea culturii se poate face prin răsad sau semănat direct. De precizat că are o rezistență mai mică la temperaturi scăzute față de spanacul comun și nu suportă înghețul. Poate fi cultivat pe tot teritoriul țării noastre, atât în spații protejate cât și în câmp, în sistem palisat. Această sensibilitate la temperaturi scăzute împiedică germinarea optimă a semințelor, însă suportă foarte bine temperaturile ridicate, chiar și arșița din timpul verii. Producerea răsadului se poate face ca și pentru celelalte plante legumicole, pentru câmp.

Semănatul se realizează în prima decadă a lunii martie, iar plantatul în câmp se face după 15 aprilie, atunci când temperatura s-a stabilizat. Pentru spații protejate reci semănatul se aplică în prima decadă a lunii februarie, iar plantatul în prima parte a lunii aprilie. În spații protejate încălzite poate fi cultivat pe toată perioada anului. O atenție deosebită trebuie acordată spațiului de nutriție și asigurării spațiului de creștere și dezvoltare a plantei, avându-se în vedere că aceasta are aspect de liană și se dezvoltă puternic pe verticală. În câmp, distanța de plantare între rânduri variază de la 70-120 cm și 35-40 cm între plante/rând, cu mențiunea că trebuie asigurat un sistem de susținere pentru palisare. În spații protejate, distanța de plantare între rânduri trebuie să fie de minimum 120-250 cm. Rezultate bune s-au obținut la SCDL Buzău atunci când cultura a fost înființată în spații protejate în benzi la 70 cm între rânduri și 2 m între benzi și 40 cm între plante/rând. Frunzele se pot recolta pe toată perioada de vegetație a plantei, în mod eșalonat începând de primăvara devreme până la venirea înghețului.

De precizat că această specie rezistă foarte bine la temperaturi ridicate, poate fi cultivată cu succes pe toata perioada verii, asigurând frunze proaspete și de calitate, spre deosebire de spanacul comun care nu poate fi cultivat la temperaturi ridicate deoarece emite cu rapiditate tije florale, iar cantitatea și calitatea producției scad semnificativ. De asemenea, se recomandă recoltarea eșalonată a frunzelor pentru a stimula planta să producă noi lăstari. Lucrările de îngrijire sunt cele curente, menținerea curată a culturii de buruieni prin efectuarea la nevoie a prașilelor mecanice și manuale și aprovizionarea ritmică cu apă. O atenție deosebită trebuie acordată lucrării de palisat. Sfoara care se leagă la baza tulpinii trebuie să aibă ochiul larg pentru a nu strangula planta, iar spanacul trebuie dirijat pe sfoară asemenea castraveților sau fasolei urcătoare deoarece pe lângă tulpina centrală emite și numeroși lăstari laterali.

Planta poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic

spanacul urcator 1

Potențialul de producție al acestei specii este foarte mare, putându-se realiza peste 10 recoltări pe ciclu. De precizat că recoltarea la spanacul comun atinge producția de 10-15 t/ha pe toată perioada de vegetație, pe când spanacul de Malabar depășește această producție doar la o singură recoltare.

Planta este rezistentă la atacul agenților patogeni. În România, până în prezent, nu s-au înregistrat pagube majore provocate de aceștia, motiv pentru care planta poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic. „Cercetările întreprinse până în prezent la SCDL Buzău au scos la iveală că această plantă are multiple întrebuinţări: alimentare, medicinale şi ornamentale. Frunzele şi lăstarii cruzi pot fi preparaţi asemenea spanacului tradiţional. Menţionez că, în condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre, noua specie de spanac poate fi cultivată de primăvara devreme până la venirea îngheţului. În timpul verii, atunci când temperaturile sunt ridicate, pot fi recoltate frunze şi lăstari proaspeţi de la această plantă, spre deosebire de spanacul comun care poate fi cultivat doar primăvara şi toamna. Proprietăţile alimentare ale spanacului malabar sunt aproximativ identice cu cele ale spanacului comun. Din punct de vedere medicinal, planta aduce un aport substanţial în menţinerea şi tratarea multor afecţiuni“, mai adaugă Vînătoru. Ca plantă ornamentală, spanacul urcător poate fi cultivat în sistem palisat sau pe boltă datorită foliajului bogat, lăstarilor şi florilor frumos colorate.

„În ultima perioadă, fermierii au început să solicite din ce în ce mai mult cercetării plante de nişă. Deşi este recent introdusă în România, interesul pentru această plantă este mare, mai ales că poate fi cultivată cu succes în sistem gospodăresc, iar în prezent staţiunea nu poate onora toate solicitările venite de la cultivatori. Pe măsură ce soiul va fi omologat şi brevetat, potenţialul de producere a seminţelor va creşte şi în scurt timp va fi extins pe scară largă în cultură“, conchide cercetătorul.

Ruxandra HĂBEANU

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti