reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Solarul familiei Ursu, soiuri românești și exotice

După terminarea studiilor, doi tineri, Anca-Elena Ursu și Silviu Fogoroș, s-au întors acasă… Aici au amenajat o grădină cu produse eco – fără chimicale, cu soiuri autohtone și exotice. Totul se întâmplă în localitatea Bogdănița, din județul Vaslui. Visul celor doi tineri este să aibă o rulotă tradițională și să creeze câteva puncte de vânzare pentru a se bucura cât mai multă lume de produse sănătoase autohtone sănătoase, gustoase și parfumate.

Un solar colorat de tomate

Ferma Ursu a luat naștere din dorința a doi tineri ce au absolvit Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași și vor să împartă pasiunile, dar și cunoștințele dobândite de pe băncile facultății. Din experiențele acumulate vor să pună baza proiectelor mult visate, după cum ne spune tânăra. „Pentru că ne dorim clienți fericiți, mulțumiți și să ne cunoască am propus diverse activități, precum «Biblioteca din solar», unde pot aduce cărți despre agricultură și primesc pachetul grădinii; ori pot aduce pomi, butași, brazi pentru «Plantăm o amintire», dar putem descoperi și proprie­tățile florilor de salcâm la «Sărbătoarea Salcâmului» și face «Terapie prin Natură», plimbându-ne pe dealuri și identificând plantele spontane și proprietățile lor. Bazele fermei noastre le-am pus în februarie 2018, când am hotărât împreună cu familia să transformăm grajdul de capre, nefolosit de 3 ani, în solar. Pentru că din facultate am avut o afinitate aparte pentru tomate, am zis că trebuie să avem un solar colorat de această legumă. Un vis frumos ce a devenit realitate datorită nopților albe căutând producători, semințe, povești, tehnologii și descrieri. Am avut solarul mult visat și tomatele colorate de care ne-am îndrăgostit și ne-am dedicat vara și toamna lui 2018 să le cunoaștem. Care mai acide, care mai dulci, care mai perisabile, care mai rezistente la coajă. Dar, fiecare client avea preferințele lui și așa ne-am extins solarul cu diverse sectoare: sectorul lui Iancu cu Speckled Romano, sectorul Aviatorului cu Siriana și tot așa… mai avem ardei capia Cosmin de Buzău, Kaptur, Capia din Mongolia, Capia scurt dulce, gogoșar de la Banca de Gene Suceava și de la Semințe Vii, Dâmbroca, ardei gras roșu și un soi colorat din Italia. Busuioc printre tomate pentru a le da gust și pentru a valorifica spațiul. Anul acesta avem dovlecei aurii, câteva specii de fasole oloage și urcătoare“, povestește Anca-Elena Ursu.

 Familia Ursu

Totul pe 2 ha

În total, familia Ursu are 2 ha de teren, dintre care grădină 3.000 m.p., solarul are 400 mp, iar restul vie și livadă. Afacerea au pornit-o cu fonduri proprii, cu ajutorul părinților și cu banii adunați din burse. „Eu cu agricultura cochetez de ceva vreme, am un I.I. din 2014 pe cultură mare, la care am renunțat în 2016 și am stagnat activitatea. Odată cu Ferma Ursu am reînscris suprafețele și în acest an depun un proiect pe modernizare cu achiziție de solarii și un sistem de încălzire. Este în curs de implementare. De altfel, fiecare bănuț câștigat îl reinvestim în grădină. Din burse am luat semințe. Am mai lucrat la niște prieteni la solar și cu banii strânși am cumpărat folie, iar cu banii primiți de la părinți și bunici am reușit să luăm sistem de irigat pentru solar și cutii de carton. După primele pachete cu legume am scăpat de udat la stropitoare, mai ales Silviu, care căra zilnic 800 l dapă. Am reușit să punem irigare în jumătate de grădină“, adaugă tânăra.

Soiuri românești & autohtone

solarul 4

Stuctura solarului este din lemn cu aerisiri laterale, iar în fiecare se testează diferite soiuri, atât autohtone cât și exotice. „Dintre soiurile românești cultivăm Flaviola, Em și Sonia de Buzău, Siriana, Buzău 1600, Ghitia, Bizon, Țigănești, precum și soiuri exotice ca Indigo Rosse, Gelbe Pflaume, Miel de Mexiquie, Black Zebra, Negro Azteca, Pink Plum, Rideau Sweet și multe altele. Momentan doar jumătate de solar este destinat producției, prin urmare nu putem trage o linie. Banii câștigați îi reinvestim în fermă. Avem noroc că stăm cu familia și avem o mare parte de ajutor atât din partea alor mei, cât și din partea părinților lui Silviu. Prin urmare, nu prea rămânem cu bani în buzunar, dar am rămas cu mulți prieteni. Am cunoscut oameni de calitate și am ascultat povești ce valorează enorm pentru noi“, specifică legumicultoarea.

…o mult dorită rulotă tradițională

La așa produse sănătoase și arătoase, nu duc lipsă de clienți, câte puțin la fiecare doritor. „Anul trecut am avut câțiva clienți făcuți în 2017, când vindeam la magazinul de la sere. Clienți pe care îi am și azi. Ei mi-ar putea lua toată marfa, dar noi dăm câte puțin să ajungă la fiecare doritor. Nu dăm legume la piață și la magazine dacă nu suntem noi să spunem povestea, pentru că punem suflet în fiecare fruct. Probabil pe viitor, când ne vom extinde terenul, vom lua mult dorita rulotă tradițională și vom face câteva puncte de vânzare pentru a se bucura cât mai multă lume de produsele noastre sănătoase și gustoase.

Muncind 365 de zile pe an, 24 de ore pe zi, cam acesta este cheia succesului! Mulți ne văd călătorind. Așa e! Călătorim, căutând noi modele de urmat, noi povești care să ne încarce bateriile. De multe ori abia așteptăm să se facă lumină să intrăm în solar la copilit sau la alte lucrări. În zile de sărbătoare, dacă nu avem activități în grădină, studiem și facem acte. Este o umblătură continuă pe care, dacă nu o faci din plăcere, te poate termina atât psihic cât și fizic“, încheia Anca-Elena Ursu de la Ferma Ursu, din localitatea Bogdănița, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Solar pentru legume îngropat, o idee excentrică, dar lăudabilă

Dacă pentru mulți fermieri ideea unui solar îngropat pare un lucru imposibil, pentru soții Enescu din Buhuși, județul Bacău, a reprezentat o provocare la care au răspuns cu multă trudă și curaj. Astfel, Elvis și Manuela, foști emigranți, cu cei doi fii ai lor Eduard și Manuel așteaptă sfârșitul anului pentru a lua o decizie: să se extindă, să facă reconversie sau să se întoarcă în a doua patrie a lor, Italia.

Solarul îngropat de la Buhuși, viitor al legumiculturii bio

Povestea unui astfel de solar îngropat are rădăcini adânci, dar a luat viață anul trecut și pare a fi o provocare pentru familia Enescu, care a lăsat pentru moment țara adoptivă, Italia, pentru țara mamă. Iată ce spune Elvis, „stâlpul de rezistență“ al acestui solar: „În anul 2004, pe când eram în Italia, am cumpărat o casă cu teren și o livadă de cireș și vișin; acest colțișor a devenit pe zi ce trece locul unde visele noastre începeau să se materializeze. Mult mai târziu, în anul 2014, când casa era aproape gata, am hotărât să renunț la munca din Italia și să mă întorc în România fără soție pentru a mă extinde în sectorul agricol cu un solar, pe care l-am construit singur după un proiect propriu, pe care l-am studiat mult, iar singurul ajutor la proiectare a fost al unui inginer din Italia, care m-a ajutat la calcularea rezistenței la greutate a zăpezii pe timp de iarnă, dar și la alegerea materialelor.

solar legume 2

În România consumul de roșii este aproape dublu față de țările UE

De altfel, având în vedere că la acea vreme România intrase în UE, familia Enescu și-a făcut multe planuri cu fondurile europene, dar realitatea din România a fost alta: „Văzând asta, am început construcția solarului pe bani proprii. Astfel, ne-am pus pe treabă! În anul 2016 am terminat solarul și am avut prima producție, care nu a fost pe măsura așteptărilor deoarece, recunosc, am făcut și multe greșeli. În următorul an am adus-o și pe soția mea în țară pentru a avea un sprijin valoros și un ajutor pentru a putea vinde produsele noastre pe piața orașului. De aici a început totul. În acest an am făcut toate studiile de piață, din toate punctele de vedere: client, preferințe, putere de cumpărare și am avut un real succes cu produsele noastre gustoase deoarece nu am folosit fertilizanți de sinteză chimică și ne-am încăpățânat să mergem înainte pe această idee. Știam că într-o zi foștii prieteni și vecini, care ne știau de copii sau adolescenți, ne vor descoperi și că vom avea succes. Dar toți acești ani de studii de piață i-am făcut pe banii aduși din Italia, fără a avea profituri. Anul acesta am renunțat la hibrizi aproape de tot și am cultivat doar soiuri de roșii care conform studiilor făcute de mine, sunt cele mai dorite legume din România. De altfel, sunt studii care arată că țara noastră, față de UE, consumă roșii aproape dublu. De aici și ideea de a cultiva soiuri vechi de roșii românești și din alte zone ale regiunii balca­nice. Solarul nostru are un mare potențial datorită faptului că este îngropat și acest lucru îl descopăr de la un an la altul. De altfel, putem cultiva soiuri de roșii mai sensibile în solar cu o timpurietate ridicată. Să nu uităm că pământul este un acumulator termic care te ajută și toamna târziu.“

Investiție de peste 30.000 de euro pusă la încercare

solar legume 3

Solarul îngropat de la Buhuși este o afacere de familie care a ajuns la o investiție de peste 30.000 euro, fiind posibil doar din fonduri proprii. Munca depusă începe să fie răsplătită greu, dar sigur cu culturi fel de fel, doar bio: „Reușim să menținem o astfel de afacere prosperă cu foarte multă muncă, seriozitate și calitate, dar și datorită terenului pe care nu l-am ales, ci doar a fost o coincidență că se potrivea pentru solar. Astfel, în acest an am ajuns să cultivăm roșii, ardei galben, roșu și kapia, varză, ceapă verde, salată și spanac italian, cu care am avut mare succes anul trecut. De altfel, mai avem: pătrunjel, leuștean, țelină, mărar, bietole, cicorino, busuioc, cimbru, cartof, măr și pe viitor avem în gând și căpșuni, zmeur, mur, cais și prun. Despre solar pot să vă spun că are o deschidere de 14 m, un util de 10 m și o lungime de 100 m.“

Produse bio doar pentru cei cu buzunarul mare

Valorificarea produsele se face în piața orașului Buhuși și uneori în târgurile săptămânale din împrejurimi. Elvis ne spune că produsele bio sunt costisitoare și nu oricine ajunge să-și permită legume sănătoase, ținând cont de salariile din țară. Sfaturile și nemulțumirile se contopesc deopotrivă! Astfel, munca devine cheia succesului, iar lipsa muncitorilor în zonă dă probleme de cap fermierului nostru, la început de drum: „Menționez că în primul an nu am ieșit pe plus, dar mă declar mulțumit că am studiat piața. Acest tip de afacere ar merita dacă românii ar câștiga mai mult. Din acest motiv noi vrem să vindem celor care își permit astfel de produse bio. Celor care doresc să pornească de la zero acest tip de afacere le recomand să fie pregătiți pentru multă muncă și sacrificiul de a nu fi tot timpul cu familia. Printre altele, sunt întristat de faptul că în zonă nu avem cu cine munci deoarece oamenii se mulțumesc cu ajutoarele de la stat.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Cum funcționează bioreactorul pentru solar sau seră

Articolul de față este realizat pe baza informațiilor furnizate de echipa prof. univ. Ioan Stamatin din cadrul Facultății de Fizică (Universitatea București) și face parte dintr-o serie de materiale dedicate proiectelor inovatoare pe care aceștia le-au dezvoltat în cadrul Centrului 3NanoSAE. Conceptul bioreactorului a apărut în contextul proiectului FC-Farm (Băleni, județul Dâmbovița) al cărui scop a fost implementarea unui sistem modular, dimensionat în funcție de necesități și care să asigure autonomie termică serei sau solarului pe timp de iarnă. În rândurile următoare vă prezentăm date tehnice cu privire la acest bioreactor.

Dimensionarea

Practic, bioreactorul este o structură cilindrică, putând fi folosit nu doar pentru a produce biogaz, ci și energie termică. Pentru o cantitate de circa 50 tone de compost, volumul calculat al bioreactorului este de 70 mc, înălțime 2,5 m, iar diametrul de cca 6 m. Bioreactorul experimental de la Băleni a fost alimentat cu 35-40 tone de deșeuri vegetale sub formă de vreascuri și uscături sortate din pădure. Densitatea compostului variază în funcție de starea de elaborare: mărunțirea (calitatea rumegușului). Densitatea inițială poate fi de 0,3 kg/mc, iar după umidificare poate ajunge la 1 t/mc. La un compost de o bună calitate, densitatea trebuie să fie cuprinsă între 0,6-0,7 t/mc, iar perioada pentru preparare este de circa 18 luni de fermentare. Trebuie avut grijă să se menţină un raport suficient de ridicat de umiditate (40%-50%) la orice moment în întreaga perioadă de elaborare, fiind necesar un sistem automat de udare.

Încărcarea și impregnarea cu apă

Experimentul celor de la Facultatea de Fizică a arătat că un metru³ de deșeuri lemnoase sub formă de rumeguș poate absorbi și reține circa 700 de litri de apă pe o perioadă de trei zile. Impregnarea se realizează pe măsură ce reactorul se încarcă. La fiecare 20 cm strat de încărcare se udă până la punctul de saturație. Excesul de apă ce se colectează la baza reactorului se drenează și se recirculă periodic prin pulverizare peste reactor, prin intermediul unui sistem de pompare.

Producerea de energie termică din fermentare

bioreactorul b

Bioreactorul construit în solarul de la Băleni a fost izolat termic cu baloți de paie. Pe parcursul fermentării compostului din uscături se degajă caldură, temperatura medie ajungând la 60°C. Căldura este rezultatul proliferării și activității bacteriilor.

Experimental s-a demonstrat că, folosind bioreactorul de 50 tone, se poate produce apă caldă la 600°C (la intrare 100°C) la o rată de 4 l/min pentru 6 luni fără a interveni în bioreactor pe perioada de funcționare. Bioreactorul de 50 tone poate încălzi o incintă de 100 mp pentru cel puțin 6 luni. Un bioreactor cu amprenta la sol de 23-25 mp pentru o masă de încărcare de 17.000-20.000 kg, echipat cu 2-3 turnuri asigură încălzirea unui solar dublu inflat de 100-110 mp și volum de 200 mc.

Materia primă

Pentru alimentarea bioreactorului se folosesc vreascuri și uscături rezultate din curățarea pomilor, arbuștilor, resturile vegetale din seră sau solar. Spre exemplu, în pădure pe o suprafață de un hectar pot fi obținute din curățarea materialului lemnos neutilizabil circa 50 tone.

Materia primă folosită pentru alimen­tarea bioreactorului trebuie mărunțită și este de preferat ca acest lucru să se realizeze cu ajutorul unei mașini de răzuit și nu prin metoda de zdrobire-tăiere.

Dimensiunea vreascurilor mai mari de 10 cm necesită mașini de mărunțire de putere mare, dar este o metodă nerecomandabilă. Este de preferat să se folosească vreascuri și resturi lemnoase de dimensiuni medii-mici. Spre exemplu, dacă fragmentele sunt lungi și subțiri (grosimi de 1 mm) permit penetrarea și reținerea apei în condiții optime.

Laura ZMARANDA

Cu doar 500 de euro poți avea 15°C în solar toată iarna

Propunerile vin din partea unei echipe de cercetători ai Centrului 3NanoSAE, condusă de profesorul universitar Ioan Stamatin. Această echipă și-a propus să găsească soluții pentru încălzirea serelor și solariilor pe timp de iarnă, soluții care să poată fi replicate cu ușurință de orice agricultor. Și au reușit să își atingă obiectivul. Prin proiectul lor, FC - Farm, au demonstrat că este posibil să realizezi un sistem modular, care poate fi dimensionat (adăugând panouri solare, module de pile de combustie etc.) astfel încât să crești energia generată și, implicit, capacitatea serei.

15°C la interior, -10°C afară

„Am început prin a căuta un partener alături de care să cercetăm mai mult felul în care putem folosi panourile solare și fotovoltaice în agricultură. Am găsit un astfel de partener în compania E-laborator Feeria din Băleni – Dâmbovița, care dorea implementarea unui nou concept de sere bazat pe surse de energie sustenabile – pile de combustie, energie solară, biomasă – și pe apă reciclată fără conținut de pesticide, erbicide și alte toxine similare. Odată ce am avut solarul, unul dublu inflat, am început proiectul de cercetare și am instalat, cred, peste 300 de senzori cu ajutorul cărora am monitorizat radiația solară, ultravioletele, bioxidul de carbon, umiditatea. Practic, voiam să aflăm cum să construim o seră sau un solar care să aibă variația de tempe­ratură aproape constantă, indiferent de anotimp.“

solar iarna ieftin caldura 15 grade

„Proiectul a durat trei ani și s-a ajuns la o combinație interesantă a mai multor tipuri de surse de energie, spune profesorul Ioan Stamatin, cel care a condus proiectul de cercetare. Principalul element folosit pentru a crește temperatura în interiorul solarului a fost panoul termosolar. Potrivit profesorului Stamatin, acesta funcționează similar unei sobe. Datorită materialelor ușoare din care este realizat, polistiren cu îmbinare pe rășini și placă din aluminiu, panoul poate fi mutat oriunde. Placa de aluminiu, înnegrită cu vopsea pe bază de negru de fum sau de graffit (este permisă orice vopsea neagră), se poate încălzi până la 90-100°C. Aerul rece care intră în contact cu placa se ridică prin convecție (o formă de transmitere a căldurii specifică doar gazelor și lichidelor care depinde de prezența materialelor), se încălzește și iese afară ca aer cald.

Nu este necesar un ventilator care să ajute la circulația aerului pentru că panoul realizează singur acest lucru prin diferența de temperatură, aer rece și cald. Aerul cald este trimis în seră și se recirculă până se ajunge la o temperatură fixată inițial din termostat. Cantitatea de energie care vine de la soare pe metru pătrat este de 1.000 de wați.

„Nu vorbim despre panourile solare de 1.000-2.000 de euro, ci despre simple panouri termosolare cu recirculare de aer. Cu două panouri termo-solare montate în interiorul solarului am reușit să menținem în perioada decembrie-februarie o temperatură de cca. 15°C, în vreme ce afară erau –10°C.“

În completare, panouri fotovoltaice și bioreactor

În cadrul proiectului s-a realizat și un bioreactor care este practic o structură cilindrică de 2-3 metri. Ideea, spune profesorul Stamatin, nu a fost aceea de a produce biogaz, ci de a folosi energia termică produsă de activitatea electrobiochimică a microorganismelor termofile (fermentație). Bioreactorul, care poate avea orice dimensiune, 10-20-30 de tone, a fost izolat termic cu baloți de paie, iar în interiorul lui temperatura ajungea la 60-70°C. În solar a contribuit cu un surplus de 4-6°C. În primăvară-vară bioreactorul poate fi demontat, iar îngrășământul rezultat poate fi reutilizat apoi în seră sau solar. În octombrie poate fi reasamblat, astfel încât în noiembrie să fie dat în folosință. În descrierea proiectului de cercetare se arată că, pentru a contribui la sustenabilitatea și autonomia solarului, s-a optat și pentru instalarea unui sistem fotovoltaic Off Grid cu o putere instalată de 3,0 kW. Acest tip de sisteme sunt recomandate în zone unde lipsește cu desăvârșire energia electrică sau în zone unde au loc întreruperi de curent frecvente. Un sistem fotovoltaic cu o putere instalată de circa 3 kW este suficient pentru a acoperi toate nevoile serei pentru că are o capacitate de producție de circa 10 kWh media zilnică anuală. Acumulatorii solari stochează până la 7.2 kWh energie, care poate fi folosită pe timp de noapte sau de vreme nefavorabilă, atunci când panourile fotovoltaice nu mai pot fi utilizate. În vederea stocării eficiente a agentului termic în cadrul proiectului a fost achiziționat și un boiler mixt de încălzire și stocare, cu o capacitate de 500 litri și o putere termică de 25kW.

Practic, aceste trei componente – panoul solar, bioreactorul și panoul fotovoltaic – se completează. Panoul care încălzește și recirculă aerul ajută la creșterea progresivă a temperaturii în interiorul solarului. Printr-o prestabilire din termostat a temperaturii, când se ajunge la gradele solicitate această recirculare se oprește și intră în funcțiune celelalte sisteme. „Prin această combinație – panou solar, bioreactor, panouri fotovoltaice – am reușit să creăm o temperatură minimă de 10°C și maximă de 20-25°C. Putem să facem și invers, să răcim.“

„Scopul proiectului a fost ca instrumentele folosite de noi să poată fi reasamblate de oricare legumicultor într-un alt concept. Practic, dacă ai solar sau seră îi poți asigura încălzirea pe timp de iarnă printr-un panou termosolar. Prețul unui astfel de panou este de aproximativ 500 de euro. Poți veni în completare cu un sistem de panouri fotovoltaice și un bioreactor. Suplimentul de electricitate poate fi folosit pentru funcționarea unui boiler electric care să încălzească apa. Și atunci sera sau solarul pot deveni sustenabile, cu costuri net mai reduse. Astfel prețul legumelor de solar ar fi constant.“

„Cred că am reușit să demonstrăm prin acest proiect că soluțiile propuse de noi sunt viabile. Dar parcursul de la o soluție viabilă la implementare la nivel industrial presupune existența, în primul rând, a unui prototip de seră sau solar care să funcționeze câțiva ani în condiții normale. Să treacă testul câtorva anotimpuri. Proiectul nostru s-a derulat pe trei ani, dar practic o singură iarnă a funcționat. “

Laura ZMARANDA

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

La Conţeşti, cartoful timpuriu se cultivă în solar

Comuna Conţeşti, din judeţul Teleorman, una dintre puţinele aşezări rurale din România care au în componenţă un singur sat, şi-a dus faima în ţară de localitate 100% legumicolă. Şi tot aici, de câţiva ani, fermierii au inventat cultura extratimpurie a cartofului în spaţii protejate, iar câţiva legumicultori exploatează la maximum solarul, mergând cu patru culturi succesive/an (ridiche – cartof – tomate - dovlecei sau spanac – tomate – dovlecei – ridichii). Circa 60 de familii au accesat Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, cei mai mulţi beneficiari folosind banii pentru construirea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofilor extratimpurii.

La Conţeşti, de legumicultură se ocupă atât primarul Viorel Peţa, cât şi viceprimarul Teodor Răboj. De fapt, în accesarea programelor şi finanţărilor europene, cei doi au fost motorul, venind în ajutorul sătenilor sau ocupându-se, împreună cu structurile agricole teritoriale, de întreaga campanie de proiecte „da capo al fine“, vorba viceprimarului Răboj. La fiecare casă, din cele 1.300 din localitate, există cel puţin un solar. „85% dintre familii practică grădinăritul pentru consumul propriu şi mica vânzare în pieţele din Alexandria, iar 15% dintre legumicultori sunt trecuţi în categoria fermelor mari, care şi-au asigurat desfacerea în Bucureşti. Media suprafeţei de spaţii protejate este de 2.500-3.000 mp/gospodărie, existând un fermier cu 3 ha de solarii (a accesat Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier) şi un altul cu un hectar de spaţii protejate“, ne spunea viceprimarul comunei.

Specialitatea localităţii: 3 recolte de cartof, din aprilie până în mai

Vorbind despre cartof, mai toată lumea produce cultura extratimpurie în solarii, cu plantarea în luna februarie şi recoltarea la sfârşitul lunii aprilie. În total, sunt cultivate în jur de 40-50 ha în toată comuna. Avantajul este reprezentat de preţul de vânzare foarte bun, de 4-5 lei/kg. Ca tehnologie, nu sunt foarte multe diferenţe faţă de cultura tradiţională (15 cm între plante pe rând şi 70 cm între rânduri, sămânţă certificată, tuberculi preîncolţiţi), în plus prezintă şi avantajul unui atac redus de boli şi dăunători, dată fiind timpurietatea culturii. În cazul unei ierni mai friguroase, planta este ajutată cu folie agril, care asigură un plus de temperatură de 4-5 grade Celsius. Din 1.000 mp rezultă o producţie de aproximativ 2.000 kg. Ritmicitatea (ori continuitatea) livrărilor este asigurată imediat, începând cu 1 mai, de recolta din câmp, cea protejată cu folie microporoasă tip agril, iar la sfârşitul lunii mai legumicultorii aduc pe piaţă producţia obţinută în cultura timpurie din câmp. La aceasta însă preţurile încep să fie neconvenabile (producătorii livrează kilogramul de cartof cu 1,5 lei, iar intermediarii se vând cu 5 lei).

Povestea finanţării din bani europeni

Cum spuneam, Conţeştiul şi-a dus faima şi prin faptul că a primit finanţare pentru 60 de proiecte. Viceprimarul Răboj ne spunea că nu toţi beneficiarii Măsurii 141 au folosit banii pentru confecţionarea ori achiziţionarea solariilor (n.n. doar fermele mari au solarii profesionale): „Din cele 60 de proiecte, majoritatea au vizat legumicultura, adică construirea sau cumpărarea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofului extratimpuriu, dar avem câteva cazuri în care oamenii au investit banii (câte 1.500 de euro/an, timp de cinci ani) în dezvoltarea fermelor vegetale sau în zootehnie.“ Nici vorbă ca fermierii să se oprească aici cu această performanţă: „Vor urma şi alte proiecte, fiindcă nu înseamnă că, dacă toţi lucrăm în legumicultură, avem şi bani mulţi. Destui agricultori sunt în această limită, a fermei de subzistenţă, iar 7.500 de euro sunt extrem de utili pentru cumpărarea utilajelor, pentru modernizarea spaţiilor de producţie.“

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS